Zonele morfoclimatice uscate cu morfogeneza impusa permanent de procese fizice.
Desfasurare si caracteristici bioclimatice. Aceste zone sunt incluse in regiuni ce se desfasoara intre 50 - 450 latinudine nordica si sudica, insa acestea sunt concentrate mai mult in apropierea tropicelor. Caracteristici specifice au cantitatile de precipitatii atmosferice extrem de mici, ce cad doar sub forma de averse si foarte rar, amplitudini teermice mari, deficit de umiditate ridicat, o slaba prezenta, o slaba prezenta a vegetatiei si a solurilor si un contact direct al agentilor externi cu roca. In functie de gradul de ariditate, aceste regiuni reprezinta aproximativ 35% din suprafata totala a uscatului. Aceste regiuni sunt impartite in deserturi hiperaride (4%), aride (15%), semiaride cu caracteristici tranzitorii spre zonele vecine (16%). Cele mai extinse sunt in Africa si Asia, dar in comparative cu suprafata continentelor acestea ocupa 83% in Austarlia, 64% in Africa, 39% in Asia, 33% pe cele doua continente ,America de Nord si America de Sud. Din Mongolia pana in vestul continentului african s-a format un sistem ce se intinde pe 11 000 km, in celelalte continente aceste regiuni reprezinta zone disparate mai mici la diferite altitudini. Din punct de vedere altimetric cuprind regiuni pana in 500 m (campii si podisuri) la acre se adauga depresiuni mari si podisuri intramontane de inaltime medie (Takla Makan, Tibet, Mexic) sau chiar munti din zona tropicala (Ahagar, Hogar, Tibesti in Africa, muntii din Iran si Afganistan etc.). Cea mai mare parte a lor sunt in regiuni de platforma veche supuse modelarii inca din mezozoic la care se adauga si altele mai noi. Caracteristicile climatice dominante sunt uscaciunea accentuata corelata cu precipitatii extrem de putine si cu o evaporatie puternica. Exista regiuni in care cantitatea de precipitatii anuala (aproximativ 300mm) se realizeaza cu o oarecare regularitate (in Sahelul african in iulie – septembrie, sud-vestul Australiei, Orientul Apropiat, California in sezonul de iarna) dar si intinse unitati unde ploile asigura o medie multianuala de circa 200 mm care se produce la intervale fara periodicitate dar cu 1-3 averse la intervale foarte mari de timp (uneori de mai multi ani). Cantitatile reduse de precipitatii conditioneaza, cu exceptia fasiilor litorale, o umiditate relative modesta, in jur de 60%, dar care variaza in timp si de la un sector la altul al desertului. Aerul uscat favorizeaza o insolatie puternica care va determina ziua temperaturi la nivelul suprafetei de nisip de peste 500C (in Sahara s-au inregistrat valori de 70-780C). In timpul noptii radiatia terestra intense conduce la temperaturi apropiate de 00C si chiar sub aceasta valoare, de exemplu Muntii Ahaggar inghetul nocturn depaseste 110 zile cu temperaturi minime ce coboara la -100C. In aceste conditii termice evapotranspiratia este ceea ce conduce la un deficit de umiditate foarte mare, lucru accentuat local de constitutia petrografica (rocile magmatice impermeabile care nu favorizeaza stocarea apei; masele groase de nisip care conduc la un grad ridicat si rapid de infiltrare la adancime a slabelor cantitati de precipitatii atmosferice). Temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 200C si 280C (21.60C la El Golea in Sahara algeriana) si pot datorita altitudinii, conform gradientului termic vertical (19.10C la Windhoek in Namibia), sau datorita prezentei curentilor oceanici reci, la 160 - 190C (16.60C la Walvis Bay, pe tarmul desertului Namib). regimul termic inregistreaza mari amplitudini diurne (300 - 350C), in timpul zilei temperatura aerului urca frecvent la valori de 400 - 450C, iar pe timpul noptii coboara la 100 - 150C, iar pe timpul zilei temperatura la suprafata nisipului poate atinge 800C, iar noaptea poate sa coboare pana la 00C, datorita radiatiei efective foarte mari. Amplitudinile termice anuale sunt cuprinse, in general, intre 220-250C (la Jacobabad in ianuarie, luna cea mai rece, s-au inregistrat 150C, iar in luna iunie 370C, iar la El Golea 90C si respectiv 340C). In regiunile tropicale cu altitudini mai mari diferentele scad pana la 100C (la Windhoek in lunile cele mai reci, iunie si iulie, se inregistreaza 130C, iar in cele mai calde luni ale anului, noiembrie, decembrie si ianuarie, se inregistreaza 230C) Ca urmare a marii uscaciuni si a variatiilor termice diurne puternice, in regiunile cu climat tropical arid se produce o intense degradare a rocilor, peisajul caracteristc fiind cel al deserturilor de nisip sau de piatra. Totodata incalzirea adiabatica a aerului descendent determina reducerea umezelii relative a aerului, care in Sahara atinge o medie anuala de 25 – 35%. Acest fapt determina o enorma capacitate de evaporare a apei, care depaseste de peste 20 de ori cantitatea primita din precipitatii atmosferice. Uneori patrunderea maselor de aer ecuatorial sau tropical maritime in interiorul continentelor provoaca furtuni convective violente cu precipitatii bogate. Apa se scurge asemenea unui val prin alibii largi si uscate, distrugand totul in cale, aceste alkbii au fost denumit ueduri, denumire araba data vailor cu fund lat si neted ce coboara din muntii Saharei si evacueaza in cateva ore (maximum cateva zile) toata apa ce cade in partile inalte, durata scurgerii apei depinde de panta. Astfel aceste regiuni nu constituie medii propice dezvoltarii vegetatiei. Vegetatia este prezenta pe suprafete limitate, discontinue si numai in scurte intervale de dupa caderea precipitatiilor, in cantitati mici. Exista asociatii cu un numar redus de specii si de indivizi aflati la distanta si care au suferit adaptari in raport cu deficitul de umiditate (bulbi, tepi si spin ice au luat locul frunzelor, tesuturi cornoase verzi). La contactul cu zonele morfoclimatice se dezvolta formatiuni de stepa desertica (ierburi scunde ce acopera partial un sol subtire si care se dezvolta doar in sezonul ploios). In deserturile propriu-zise formatiunile vegetale sunt rar raspandite (indeosebi in albiile vailor, in depresiuni) au un numar redus de specii, un ciclu biotic mic (in perioade scurte dupa ploi extreme de rare) si unele adaptari (radacini foarte adanci). In climatul tropical arid, precipitatiile sunt aproape inexistente, datorita uscaciunii aerului si a nivelului foarte inalt de condensare a vaporilor de apa. In aceste regiuni sunt fercvente furtuni puternice care ridica la inaltimi apreciabile coloane immense de nisip, foarte rar (la distante de anis au chiar decenii), ciclonii de pe frontal polar (temperat) patrund in regiunile tropicale, formand averse puternice de ploaie, care umplu vaile seci (ueduri) cu torenti vijeliosi, si care determina aparitia unei vegetatii efemere. Mediile anuale ale precipitatiilor atmosferice sunt sub 200 mm si pot cobori pana la 0 mm (orasul Calama, in nordul Republicii Chile, ce se afla la altitudinea de 2.264 m, unde nu s-au inregistrat niciodata precipitatii). Conditiile de ariditate, ce sunt specifice deserturilor tropicale, sunt accentuate in regiunile desertice litorale aflate sub influenta curentilor oceanici reci, care favorizeaza descendenta aerului si timpul senin (de exemplu Desertul Sonoran, influentat de curentul Californiei, Deserturile Peru si Atacama, influentate de curentul Peruan, Sahara de Vest influentata de catre curentul Canarelor, si Desertul Namib, sub influenta curentului Benguelei). Fenomenul se datoreaza temperaturilor mai coborate ale apei si a aerului de deasupra curentilor reci, care se opun convectiei termice ascendente, dimpotriva, favorizand descendenta aerului si predominarea totala sau cvasitotala a timpului senin. Acest fenomen este specific desertului Sonora, influentat de curentul rece al Californiei, deserturilor Peru si Atacama influentate influentate de curentul rece al Perului (sau Humbolt), Saharei de Vest, aflata sub infuenta curentului Canarelor si al desertului Namib influentat de curentul Benguelei. In aceste regiuni, ploile cad la o perioada de timp cosiderabila (in nordul statului Chile, la Arica, in 43 de ani s-a inregistrat o medie a precipitatiilor de 0.5 mm), in orasul Iquique (situate pa litoralul desertului Atacama) s-a inregistrat o medie anuala a precipitatiilor de 3 mm sau in localitatea Walvis Bay (pe tarmul Oceanului Atlantic in desertul Namib) media anuala a precipitatiilor este 30 mm. In interiorul continentelor, conditiile de ariditate sunt aspre (la Luxor, in Egipt, s-au inregistrat precipitatii multianuale de 1 mm). In multe alte regiuni s-au inregistrat astfel de date, acestea constituie dovezi de necontestat ale infuentei curentilor reci asupra reducerii pana la disparitia aproape totala a precipitatiilor atmosferice.