Sunteți pe pagina 1din 5

Tema: Conştiinţa şi conduita morală.

1. Conştiinţa morală şi modul de raportare la normele, principiile,


obiceiurile morale.
2. Conduita morală: deprinderi şi obişnuinţe morale.
3. Concordanţa dintre conştiinţa şi conduita morală.

Conştiinţa morală.
Viaţa psihică se desfăşoară pe trei dimensiuni: inconştientă, subconştientă,
conştientă. În stare de conştiinţă, ne dăm seama, corelăm, supraveghem, medităm,
proiectăm, luăm decizii, acţionăm evaluăm.
Conştiinţa morală reflectă modul de raportare la normele, principiile,
obiceiurile morale, la faptele proprii şi ale altora.
Raportarea se face în plan cognitiv, afectiv, atitudinal, volitiv prin
componentele:
 Cognitivă – se asimilează şi se interiorizează reprezentări, noţiuni, idei,
teorii.
 Afectivă – se trăieşte semnificaţia ideilor şi faptelor morale.
 Volitivă – se deliberează, se iau decizii.
Trăirile conştiinţe morale se reflectă în fapte, în conduită. Modul de a gândi şi
acţiona moral, de a făptui acte morale ţine de dimensiunea conştientului. La nivelul
conştiinţei morale se proiectează actul moral, se evaluează (prin aprobare şi
dezaprobare).
Componenta cognitivă a conştiinţei morale se constituie în timp prin instruire
ocazională (discuţii cu părinţii, cu alte persoane) sau organizată (în şcoală). Se
formează reprezentări morale sub influenţa solicitărilor vieţii cotidiene (să ajuţi pe
cineva, să fii politicos, să asculţi sfatul părinţilor etc.). se învaţă în situaţii concrete,
din sfaturile şi recomandările altora, din lecturi, din filme. Se constituie imagini ale
faptelor bune, şi prin contrast, ale faptelor rele. Noţiunile morale se elaborează prin
abstractizarea şi generalizarea situaţiilor concrete. Din prelucrarea informaţiilor

1
legate de faptele morale rezultă judecăţile şi raţionamentele. Reprezentările,
noţiunile, judecăţile şi raţionamentele constituie conştiinţele morale.
Conştiinţele morale sunt: reprezentările, raţionamentele noţiunile,
judecăţile.
Instruirea morală este necesară nu şi suficientă. Cunoaşterea normelor,
regulilor trebuie întărită afectiv şi volitiv. Conştiinţele devin operante dacă sunt
simţite şi motivate afectiv. Nu este suficient să ştim că trebuie să fim drepţi,
corecţi, trebuie să simţim nevoia de a fi corecţi, drepţi, să fim convinşi. Ca să
acţionăm în virtutea Binelui, în spiritul ordinii morale, nu este suficient să
cunoaştem şi să aderăm afectiv, este obligatoriu să acţionăm din convingere, să fim
hotărâţi, să depăşim obstacole venite din exterior şi din interior. Convingerile
morale, ca adeziuni ferme faţă de normele şi regulile morale, în faza de constituire,
depind de exemplele oferite, de conştiinţe clare. Conştiinţa morală ne edifică
asupra ceea ce nu ştim, a ceea ce simţim şi trăim afectiv, a ceea ce dorim.
Exprimarea morală se realizează în fapte, în ceea ce facem şi cum facem, în fapte
se oglindesc atitudinile constante, trăsăturile de caracter, emoţiile şi sentimentele
(dorinţă, bucurie, satisfacţie).

2
Conduita morală.
Conduita morală include ansamblul activităţilor conştient elaborate, al
faptelor, ansamblul acţiunilor mentale, afective, al acţiunilor motorii, verbale,
atitudinale, ansamblul actelor decizionale.
Din conduita morală fac parte deprinderile şi obişnuinţele exprimate în fapte.
Deprinderile morale sunt componente automatizate ale activităţii cu conţinut
şi semnificaţie morală. Ne deprindem să fim politicoşi (în orice împrejurare), să
luăm iniţiative, să-i ajutăm pe alţii, să respingem minciuna şi şantajul, să finalizăm
acţiunile începute.
Obişnuinţele implică trebuinţa de a acţiona într-un anumit fel (obişnuinţa de a
felicita pe cineva, de a fi amabil, de a face anumite servicii sau, într-un registru
„negativ”, obişnuinţa de a chiuli, de a întârzia, de a nu respecta promisiunile, de a
întreţine intrigi etc.).
Acţiunile mentale, trăirile afective şi volitive, deprinderile şi obişnuinţele se
exprimă în fapte. Ele sunt motivate de convingeri şi atitudini. A lua apărarea unui
nevinovat, a sprijini afirmarea tinerilor capabili, a critica abuzurile celor aflaţi în
funcţii de conducere, a ajuta pe cineva în suferinţă – sunt câteva exemple de fapte
morale, raportate la valoarea de Bine. Prin fapte dovedim atitudinea de curaj,
demnitate, principialitate, exigenţă, responsabilitate, omenie, cinste, compasiune.
Când asemenea atitudini şi convingeri se manifestă constant şi se obiectivează în
fapte, devin trăsături de caracter.
Procesualitatea formării conduitei constă în exersarea constantă a
deprinderilor şi obişnuinţelor, a atitudinilor şi convingerilor în cele mai diferite
situaţii. La copil se cristalizează unele elemente de conduită morală prin oferirea
modelelor din viaţa reală şi din poveşti prin argumente de ordin estetic: „este
frumos să fim politicoşi, să ascultăm pe cei mari, să ne jucăm cu alţi copii etc.”
Ideile despre Bine şi motivarea lor logică se va forma în timp. Performanţele
conduitei morale, faptele, trebuie întărite, cele negative trebuie corectate. Educaţia
morală vizează concordanţa dintre gândurile bune, intenţii bune, sentimente
stimulatore şi fapte bune. Rolul conştiinţei morale este aceia de a orienta, stimula şi

3
motiva conduita: conduita pune în valoare intenţiile, trebuinţele, cunoştinţele,
convingerile şi atitudinile.
Personalitatea morală reprezintă unitatea dintre conştiinţa şi conduita morală.
Uneori, conştiinţa morală este în avans: gândim corect din punct de vedere moral,
dar acţionăm contrar. Ştim cum trebuie să fim, cum să acţionăm, cunoaştem
normele, exigenţele lor, dar acţionăm contrar; cunoaştem sancţiunile, dar riscăm să
le suportăm. Pe de altă parte, conduita morală nu este întotdeauna întemeiată pe
idei, teorii, concepţii, se acţionează intuitiv, din bun simţ, din convingerea făptuirii
Binelui. Formarea şi desăvârşirea morală presupune trecerea de la heteronomie
(îndrumarea de către alţii) la autonomie (îndrumarea prin sine însuţi), la libertatea
şi independenţa exprimării. Se trece de la control, supraveghere, îndrumare la
autocontrol, auto supraveghere, auto îndemn, auto cenzură. Se trece la aprecierea
de către alţii la auto apreciere, de la sancţionare, la auto sancţionare. Se dobândeşte
starea de libertate a săvârşirii actelor morale, responsabilitatea faptelor noastre. Se
tinde la o concordanţă deplină între nivelul posibilităţilor, nivelul de realizare şi
nivelul de aspiraţie, între modul de a gândi , modul de a simţi, modul de a acţiona
la depăşirea de sine, la desăvârşire.

4
Concordanţa dintre conştiinţa şi conduita morală.
Conştiinţa morală reprezintă instanţa intelectual – afectivă şi atitudinală de
raportare la semnificaţia pe care o au evenimentele, faptele şi acţiunile umane. La
nivelul conştiinţei morale se constată evenimente şi fapte, se evaluează în registrul
valorilor morale, primesc girul aprecierii, contestării sau al sancţiunii. În conduită
se obiectivează modul de a gândi şi simţi moral. Deprinderile, obişnuinţele,
atitudinile exprimate în fapte morale dovedesc modul de a gândi şi simţi moral.
Între conştiinţa şi conduita morală se stabilesc raporturi similare celor de
comandă şi execuţie.
Concordanţa dintre conştiinţa şi conduita morală este ideală sub aspectul
relaţiilor dintre intenţiile, aspiraţiile şi gândurile de a face bine şi faptele propriu-
zise. Concordanţa malefică dintre conştiinţă şi conduită (comiterea faptelor
imorale) aduce prejudiciu semenilor şi comunităţii.
În ce raporturi se află conştiinţa morală? Câteva ipostaze.
Conştiinţa poate fi în avans faţă de conduită. Moduri de gândire, aspiraţii de
înaltă ţinută morală nu se obiectivează în fapte.
Intenţii, aspiraţii rămân simple deziderate, dacă nu se transpun în lupte. Se
poate întâmpla să trăim sentimentul neîmplinirii pentru că nu am avut ocazia să ne
exprimăm prin fapte de care suntem capabili, sau să ne simţim descurajaţi că nu
avem forţa să ne manifestăm sau să avem regretul că am ratat şansa exprimării.
Conduita poate fi în avans faţă de conştiinţă, sunt situaţii în care acţionăm
nepremeditat, din instinct, din bun simţ. Salvăm pe cineva fără să evaluăm
pericolul pentru noi, importanţa actului umanitar. Ne solidarizăm cu semenii noştri
aflaţi în suferinţă şi îi ajutăm fără să ne facem calcule dacă merită sau nu. Sunt
situaţii în care frecvent gândim moral, dar acţionăm imoral. Avem izbucniri de
răutate, răzbunare, manifestări contrarii modului de a gândi.

S-ar putea să vă placă și