FIBONACCI, SECTIUNEA DE AUR, ARTA SI STIINTA

Gavrilă MUNTEAN1 , Radu MUNTEAN2 ,

1)
Universitatea Transilvania Braşov, Braşov, radu.m@unitbv.ro
2)
Universitatea Transilvania Braşov, Braşov

„A ştii înseamnă a imita în mintea noastă ordinea naturii,

însemnă a stabili între ideile noastre aceeaşi legătură care există
între fenomenele corespunzătoare lor”. (Burdeau)
Deoarece gândirea estetică se bazează aproape în
exclusivitate pe „legea proporţiilor”, iar cum aceasta guvernează
natura conferindu-i şi atributul de frumos, iar natura este şi sursa
noastră de inspiraţie, merită s-o aducem în atenţia celor care vor să
se iniţieze în domeniul artelor frumoase, dar şi a consumatorilor de
artă.
Secţiunea de aur poate fi un instrument de armonizare,
verificare şi generare de noi metode în realizarea unor proporţii
armonioase.

I. INTRODUCERE

Intre numeroasele curiozitati matematice descoperite si

studiate de numeroşi savanţi, se găsesc si cele legate de un sir
de numere ce prezintă o serie de particularitati, studiat de către
Fibonacii.
„Fibonaci”, pe numele sau real Leonardo Pisano sau cum şi-a
spus el singur mai târziu Leonardus filius Bonacii Pisanus (Leonard
fiul lui Bonaccio Pisanul) a trăit in Pisa in a doua jumătate a sec. XII.
Leonardo avea vocaţie pentru matematici. Domeniul lui de
predilecţie era ceea ce numim noi astăzi teoria numerelor. De la el
ne-a rămas, printre altele, un şir recurent, devenit mai târziu
celebru sub numele de şirul lui Leonardo din Pisa, sau, după
numele care i s-a dat în secolul al XlV-lea (prin contracţia numelui
său latinesc filius Bonacci): şirul lui Fibonacci.
Nu ştim dacă el şi-a dat seama sau nu, că şirul sau reprezintă
una dintre cele mai importante legi, ce guvernează regnul vegetal şi
animal, legea creşterii organice. Studiul mai atent scoate la iveala
faptul ca sirul lui Fibonacii si-a gasit utilitatea in cele mai diverse
activitati –de la arta (sculptura, arhitectura, muzica, la stiinta)
Şirul lui Fibonacci începe cu numerele 0 şi 1, iar fiecare număr
următor este egal cu suma celor două numere care îl preced. Şirul
are deci următoarea înfăţişare:
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233,
Şirul lui Fibonacci posedă, printre altele, următoarele
proprietăţi interesante:
a) Σu1…n = un+2 -1 adică: suma primilor n termeni este cu o
unitate mai mică decât termenul post-următor;
Ex: Suma şirului cu 5 termeni este u1+ u2+ u3 + u4 +u5
=0+1+1+2+3=7; Termenul al şaptelea este u7=8; deci 7=8-1, ceea
ce era de demonstrat.
b) un2= un -1× un+1+(-1)n, adică: pătratul oricărui termen diferă
cu o unitate, în plus sau în minus (alternativ), de produsul termenilor
vecini;
Ex: La şirul cu 7 termeni: u7=8, u6=5, u8=13 rezulta
2 7
(8) =5×13+(-1) ceea ce înseamnă 64=65 -1
c) un-1× un = un-2 ×un+1-(-1)n, adică: produsul a doi termeni
consecutivi diferă cu o unitate, în plus sau în minus (alternativ), de
produsul termenilor vecini;
Ex: La şirul cu 8 termeni: u6=5, u7=8, u8=13, u9=21 rezulta
8×13=5×21-(-1)8 cea ce înseamnă 104=105-1
d) u2+ u4+………… u2n= u2n+1; adică: suma termenilor pari
este egala cu următorul termen impar;
Ex: Suma termenilor pari ai şirului cu 6 termeni este u2 + u4 +
u6 = 1+2+5=8; Termenul al şaptelea este u7=8; 8=8; ceea ce era de
demonstrat.
e) u1 +u3+ u5+………… u2n-1= u2n -1; adică: suma termenilor
impari este cu o unitate mai mica fata de următorul termen par;
Ex: Suma termenilor impari ai şirului cu 7 termeni este u1 + u3
+ u5+ u7 = 0+1+3+8=12; Termenul al optulea este u8=13; 12=13-1
ceea ce era de demonstrat.
f) Şirul lui Fibonacci se dezvolta si in zona negativa.
Numerele din zona negativa le repeta pe cele din zona pozitiva, in
mod simetric fata de zero care are funcţia de axă de simetrie, însă
ele sunt simetrice numai in valoare absolută. In aceasta zona
numerele pozitive alternează cu numerele negative
…+13 -8 +5 -3 + 2 -l +1 0 1 1 2 3 5 8 13...
zona negativă zona pozitivă
g) Daca vom calcula raportul dintre fiecare termen al şirului
lui Fibonacci si termenul precedent si scriem caturile unele sub
altele, pe doua coloane, rezultatul este surprinzător:
1 1/1=1,0000000 2 2/1=2,000000
 3 3/2=1,5000000 4 5/3=1,666667
5 8/5=1,6000000 6 13/8=1,625000
7 21/13=1,615385 8 34/21=1,619048
9 55/34=1,617647 10 89/55=1,618182
11 144/89=1,617978 12 233/144=1,618056
1,618034 = Ø 1,618034= Ø
Caturile din ambele coloane tind spre un număr Ø denumit
numărul de aur.
Ce este numărul de aur ? Este un raport calculat pentru prima data
de Euclid in anul 300 i.Cr. Acest număr continua sa uimească prin
prezenta sa in botanica, zoologie, anatomie, matematica,
arhitectura, economie, arta, fizica. Ca si numărul π, numărul de aur
Ø are zecimale infinite (transcendente). Valoarea lui este de
1,6180339887…
h) Dacă notăm numerele din şirul lui Fibonacci cu u si numărul
de aur cu Ø
…-8 +5 –3 +2 -1 +1 0 1 1 2 3 5 8 ...
u-6 u-5 u-4 u-3 u-2 u-1 u0 u1 u2 u3 u4 u5 u6
rezultă, următoarea formulă generală extrem de interesanta si de
ciudata:
 n  u n    u n 1
Puterea întreagă de orice grad a numărului Ø se reduce la un
binom de gradul I, în care cei doi coeficienţi sunt doi termeni
consecutivi din şirul lui Fibonacci.
Această formulă generală dă, în preajma lui 0, câteva rezultate
bizare, care denotă încăpăţânarea părţii zecimale (transcendente) a
numărului Ø de a nu se lăsa îndepărtată, chiar când partea întreagă
se modifică.
pentru u1: Ø l = 1×Ø +0=1,618033989 ...
pentru u2: Ø 2 = 1×Ø +1 = 2,618033989 ...
pentru u-1:  1  1    (1)  0,618033989
i) Orice putere pozitivă de ordin impar a numărului Ø are ca
parte întreagă suma termenilor vecini ai şirului lui Fibonacci, iar
partea zecimală a acestei puteri şi cea a puterii negative simetrice
(subunitare) sunt identice,
De exemplu:
Ø 3=4,236068…..(unde partea întreaga= 4= u4 + u2
=3+1)
Ø -3=0,236068….
Ø 5=11,090169…..(unde 11= u6+ u4 =8+3)
Ø -5=0,090169….
 j) Diferenţa dintre puterea pozitivă impară a numărului Ø
şi puterea negativă simetrica este egala cu suma termenilor vecini
din irul lui Fibonacci ai puterii pozitive:
De exemplu:
3
Ø =4,236068…..(unde 4= u4 + u2 =3+1)
Ø -3=0,236068….
Ø 3- Ø -3=4,236068 - 0,236068= u4 + u2 =3+1=4 ( diferenţa a doua
numere transcendente este raţionala si întreaga!)
k) Orice putere pozitiva de ordin par a numărului Ø are ca
parte întreaga suma termenilor vecini redusa cu o unitate, iar partea
zecimala a acestei puteri si cea a puterii negative simetrice este
egala cu suma termenilor vecini din şirul lui Fibonacci:
De exemplu:
4
Ø =6,854102…..(unde 6= u5 + u3 -1 =5+2-1)
Ø -4=0,145898….
Ø 4 - Ø -4= 6,854102+0,145898=u5 + u3 =5+2=7 ( suma a doua
numere transcendente este raţionala si întreaga!)
La început, şirul lui Fibonacci nu a făcut senzaţie. Mate-
maticienii medievali nu prea vedeau ce importanţă poate să aibă
această insipidă înşiruire de numere. Mai târziu însă şirul lui
Fibonacci şi-a semnalat prezenţa în cele mai variate domenii.
Interesant este că şirul lui Fibonacci se întâlneşte şi... în
natură!
Aşa, de pildă, ramificarea şi înfrunzirea plantelor se face
după... şirul Iui Fibonacci.

Spiralele după care sunt aşezate seminţele pe floarea

soarelui, reprezintă numere succesive din şirul lui Fibonacci: ex. la
floarea normala, (cu diametrul de cca.12…15cm) se pot număra de
obicei 34 spirale intr-un sens si 55 spirale in celalalt sens; la
exemplare mai mari pana la 89 si 144 spirale.
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233,

II. SECŢIUNEA DE AUR

1. Secţiunea de aur este o împărţire în două a unui segment
de dreaptă, dar nu în două părţi egale, ci în două părţi asimetrice.
Împărţirea trebuie făcută în aşa fel încât, din infinitatea de puncte ce
constituie segmentul, unul singur satisface raportul ideal in care sa
se afle cele doua subsegmente. Acesta se numeşte numărul de aur
şi se notează cu Ø sau S=1,618033989…. regăsit in proprietatile
şirului lui Fibonacci.
Pe un segment de dreapta AB (fig. 1) se afla un punct C,
astfel plasat, încât
AC/ CB= AB/AC = Ø = S =1,618033989, adică raportul de aur
(numărul de aur)
Punctul C împarte segmentul AB în două părţi în aşa fel
încât partea mai mare este media proporţională între partea
mică şi segmentul întreg.
AC2= CB ×AB.

Fig. 1
Acest mod de a împărţi segmentul a purtat in istorie diferite
denumiri, printre care cea mai răspândita inca din Antichitate, a fost
denumirea: împărţirea in medie si extremă raţie.
M. Ohm i-a dat denumirea de secţiunea de aur sau tăietura
de aur, nume păstrat până in zilele noastre.
2.Construcţia grafică
F M
E'
LATURA DECAGON Notând (fig.2) AB = a, AC = x,
D E
LATURA PENTAGON
raportul de aur = Ø, avem
O
CONVEX ax x
D
 
X

A X
CC BB
a a
Daca in secţiunea de aur
ax x
LATURA PENTAGON
STELAT
  punem a=1, obţinem:
a a
x2  x 1  0 (1)
Aceasta ecuaţie are o singura rădăcina reala pozitiva:
X=0,618033989
care este tocmai latura decagonului regulat convex înscris în
cercul de rază r = a = 1.
1
Punând în ecuaţia (1) că   , rezultă ecuaţia:
x
Ø2 — Ø — 1 = 0 (2)
care are o singură rădăcina reală pozitivă: Ø = 1,618033989
...adică numărul de aur
In cercul de rază AB (fig. 2), AD= AD' este latura decagonului
regulat convex, AE =AE’ este latura decagonului regulat stelat, iar
AF este latura pentagonului regulat convex.
-Latura pentagonului regulat convex şi latura decagonului
regulat convex se afla între ele în raportul de aur.
-Latura pentagonului regulat convex şi latura pentagonului
regulat stelat se afla între ele în
M LATURA DECAGON
raportul de aur.
F E'
Pitagoricienii, care au studiat în
D E
O LATURA
CONVEX
PENTAGON mod aprofundat secţiunea de aur, au
D
considerat această proprietate a ei, -
X

A X C
B
C B

de a da latura decagonului regulat

LATURA PENTAGON
convex şi, prin ea, latura pentagonului
STELAT regulat convex şi latura pentagonului
regulat stelat, -drept extrem de
importantă, ba chiar de natură „divină", deoarece pentagrama
(pentagonul stelat) era la mare cinste la ei. Italianul Luca Pacioli
(prieten al lui Leonadro Da Vinci) a scris despre secţiunea de aur
un tratat pe care 1-a intitulat: De divina proportione (1496).
3. Daca desenam un dreptunghi, ale cărui laturi sa fie intre ele in
raportul Ø si daca despărţim din el un
pătrat, dreptunghiul rămas este asemenea
cu dreptunghiul iniţial, adică are si el
laturile in
raportul de aur si aşa mai departe(fig.3).
Fig. 3
4.Curba care trece prin cate un vârf al pătratelor din fig.3 este
spirala logaritmica !

Fig. 4 Fig. 5
5. Spirala logaritmica se intalneste frecvent in natura, de
exemplu in modul de aşezare a seminţelor florilor. Un caz se poate
verifica si cu ochiul liber, la floarea soarelui. Este uşor de observat
ca seminţele florii-soarelui sunt dispuse in aşa fel încât formează
doua serii de spirale curbate una in sens invers celeilalte (fig.5).
Mai mult decât atât, la floarea soarelui, cele doua sensuri de
curbura ale unui exemplar nu prezintă un număr egal de spirale, dar
nici doua numere diferite intamplatoare, ci ..(surpriza!) doua numere
succesive din şirul lui Fibonacci:
Spirala logaritmica se intalneste si in profilul multor specii de
cochilii (ex: melci fig.6).

Fig.6
Astronomii au avut surpriza sa descopere spirale logaritmice
pe plăcile lor fotografice: aceasta este forma nebuloaselor spirale
si a cozilor celor mai multe comete.

6. Artiştii plastici si teoreticienii care au studiat proporţiile

corpului omenesc au constatat ca secţiunea de aur este canonul
geometric de baza al acestei proporţii. Leonardo Da Vinci si Albrecht
Durer au stabilit ca ombilicul împarte
inaltime corpului după secţiunea de aur si
au observat ca si celelalte elemente ale
corpului omenesc sunt subordonate
proporţiei de aur (fig.7).
7. Mulţi esteticieni susţin ca
secţiunea de aur, aplicata in operele de
arhitectura (si in general in toate
compoziţiile plastice) impresionează in mod
deosebit de plăcut si inconştient ochiul, atât
al cunoscătorului, cat si al profanului.
Monumente clasice de arhitectura ( ex:
Piramida lui Keops, fig.8, Partenonul, fig.9,
unele catedrale gotice, fig.10, dar si
construcţii moderne fig.11, 12) au devenit
celebre pentru frumuseţea si armonia lor si
Fig.7 pentru ca au fost realizate după legile
secţiunii de aur, adică după legile naturii.
Marele arhitect francez Le Corbusier (fig.12) si-a întemeiat pe
secţiunea de aur celebrul sau sistem modular de punere in
proporţie, denumit „Modulor” (in limba franceza Or înseamnă aur).
Câteva din operele marelui arhitect sunt prezentate in
imaginile de mai jos (fig.13).
Fig.8 Fig.9 Fig10 Fig.11 Fig.12

Fig. 12 Fig.13
Etalonul lui Le Corbusier este un segment egal cu inaltimea
unui om mijlociu stand in picioare si având un braţ ridicat, adică 216
cm. In acest caz, ombilicul împarte acest segment in doua parţi
egale de 108 cm. Tinand seama ca unul dintre cele doua segmente
de 108 cm este impartit (aproximativ) in secţiunea de aur prin
lungimea de la vârful degetelor la cap (41.5cm) si de la cap la
ombilic (66.5cm), se formează astfel un sir aditiv :

41.5, 66.5, 108, 174.5….care reprezintă scara modulor.

8.Matila Ghyka (Iaşi,1881 – Londra, 1965) – ofiţer de marină,
diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer şi istoric român,
arăta în 1927: „Atât în cazul animalelor cât şi în cel al plantelor, pare
să existe o preferinţă marcată pentru simetria pentagonală, o
simetrie legată clar de secţiunea de aur şi necunoscută în lumea
materiei inerte.”
El a interpretat numărul de aur ca reprezentând un secret
fundamental al universului şi considera că acest număr este
înrădăcinat în fiinţa umană şi în general în materia vie, care îşi
manifestă preferinţa pentru proporţiile legate de acest număr în
moduri foarte variate. În mod particular, din punct de vedere estetic
oamenii preferă proporţiile numărului de aur oricăror altor proporţii.
Deşi susţine că numărul de aur este de regăsit în toate manifestările
materiei vii, analizele sale se concentrează asupra utilizării lui în
operele de artă, amintind doar în treacăt alte asemenea manifestări,
de exemplu necesitatea „comodulării” în muzică.
9. Prof. Maria Tudose (Sibiu) in lucrarea ,,Procedee
matematice in muzica” arata ca ,,numărul de aur’’ este folosit
conştient in muzica (ex. B. Bartok), arătând ca acest număr se
poate aplica tuturor elementelor constitutive ale acesteia: plan
metodic, armonic, formal, ritmic (Microcosmos nr.151 B. Bartok),
metric (Sonata pentru doua piane si percuţie B. Bartok), dinamic
(Muzica pentru instrumente de coarda, percuţie si celesta B. Bartok)
si chiar ca sistem muzical intonaţional (ex: 1=st, 2=T, 3=terţa mica,
5=cvarta perfecta, 8=sexta mica, 13=nona mica, etc.- ceea ce
reprezintă şirul lui Fibonacii si dovada a influentei matematicii in
componistica).

10. Piramida lui Keops

Herodot scrie in operele sale ca secţiunea de aur a stat la
baza construirii piramidei lui Keops.

Piramida a avut iniţial înălţimea de 147,5 m şi latura pătratului

bazei de 232m. Raportul dintre lungimea apotemei a' şi apotema
bazei a reprezintă numărul de aur:
Ø =1,6180339887…
Daca h=147,5 m , l=232m rezulta: a’=187.6m
187.6:116 = Ø =1,6180339887…
S-a calculat că unghiul diedru al feţei laterale a unei
construcţii care asigura cea mai mică erodare a pietrei din care este
construită piramida lui Keops la vânturile deşertului are măsura
unghiului plan de 52°. Executanţii Marii Piramide s-au abătut, in
construcţia lor de la această măsură cu doar 10’.
Acest unghi α=~520 (mai exact α =51,827292370…, adică
α=510 49’(38,252532)’’ prezintă o serie de particularitati intre care:
1 1 1
ctg   sin   cos  
  tg  


Adică valori dependente de Ø!

Raportul dintre semiperimetrul bazei şi cel al inăltimii
piramidei lui Keops aproximează numărul: π
2×l =2×232=464
2×l:h=464:147.5=3.1458 ~ π=3,14159

Bibliografie

AUREL HOLUŢĂ, Teoria proporţiilor si punerea in proporţie a

corpului uman, 2002
H.R. RADIAN, Cartea proporţiilor, Buc. 1981
GH. GHITESCU, Anatomie artistică, 3 volume, Buc. 1959-1965
LEONARDO DA VINCI, Tratat despre pictură. Bucureşti, 1971.
VITRUVIU, Despre arhitectură. Trad.: G.M Cantacuzino, Traian
Costa, Grigore Ionescu. Bucureşti, 1964.
ADOLF ZEISING, Neue Lehre von den Proportionen des
menschlichen Korpers aus einem bisher unbekannt geblieben, die
Natur und Kunst durchdringenden, morphologischen Gesetz.
Leipzig, 1854.
ZAMFIR DUMITRESCU, Leonardo, structuri geometrico- plastice.