Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Produsul finit
Nicotina
1.1. Descriere
Nicotina levogiră este un toxic puternic, doza letală pentru om fiind de aproximativ 40
mg/ kg corp. În cantităţi mici, nicotina acţionează ca un excitant al nervilor centrali şi
1
periferici. Ea provoacă o secreţie mărită a glandelor şi o contracţie a vaselo sanguine, deci o
creştere a tensiunii arteriale.
Nicotina dextrogiră are o acţiune fiziologică de cca 8 ori mai redusă decât nicotina
levogiră naturală. Nicotina este un toxic puternic pentru insecte şi serveşte ca insecticid în
agricultură.[2]
Tutunul a fost descoperit şi cultivat pentru prima dată pe continentul american chiar
din anul 6000 î.e.n. După descoperirea şi colonizarea Americii de Sud, tutunul a fost exportat
masiv în Europa continentală şi în restul lumii. Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem
de folosit de către amerindieni pe vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea, doi
căpitani de vas au convins trei amerindieni să-i însoţească la Londra. Aceştia îşi făcuseră
rezerve serioase de tutun pentru perioada călătoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a
plăcut şi au realizat că le este foarte greu să renunţe la el.
Echipajul lui Magellan a lăsat seminţe în porturile din Filipine şi în alte porturi din
Asia , Africa şi Europa. Nemţii au adus tutunul de la hotentoţi (boşimanii şi populaţia bantu
din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.
Tutunul are un conţinut complex. Dacă majoritatea fumătorilor cunosc faptul că
tutunul conţine nicotină, puţini ştiu că acesta mai conţine şi alte aproximativ 4000 de
substanţe chimice dăunătoare, dintre care peste 40 sunt cancerigene. Conţinutul în nicotină şi
alte substanţe depinde de varietatea de tutun, de condiţiile şi metodele de cultură, precum şi de
poziţia pe plantă a frunzelor recoltate (frunzele de la baza plantei conţin, de regulă, mai puţină
nicotină). În mod obişnuit , nicotina reprezintă aproximativ 5 % din greutatea plantei de tutun.
[3]
Din aceste motive există variaţii destul de mari ale conţinutului diferitelor tipuri de
ţigări de pe piaţă. De exemplu, conţinutul de nicotină care este asimilat de organismul uman
poate varia între 0,1 şi 1,3 mg/ţigaretă. Prelucrarea frunzelor de tutun necesită parcurgerea a 3
etape: uscarea la aer, îmbătrânirea (conservarea timp de un an sau mai mult) şi fermentarea.
Această ultimă etapă tinde să reducă conţinutul de nicotină şi să crească conţinutul altor
substanţe toxice.
La prima vedere, identificarea celor peste 4000 de substanţe chimice din fumul de
tutun pare o acţiune imposibilă. Cercetările intensive şi progresele înregistrate în toxicologie
şi carcinogeneză din ultimii ani au permis izolarea compuşilor cu cea mai crescută activitate
toxică. Dintre aceştia, monoxidul de carbon şi nicotina sunt agenţii toxici majori ai fumului de
ţigară, pe lângă aceştia existând şi alţii cu acţiune mai redusă: oxizi de azot, cianuri, amoniac,
aldehide volatile, hidrocarburi aromatice polinucleare, etilenoxid, clorură de vinil, amine
heterociclice, acrilamidă, acroleină, benzopiren şi benzen.
Efectele nicotinei constau în modificarea modului în care funcţionează creierul şi alte
organe, după cum urmează:
cauzează iniţial o eliberare rapidă de adrenalină, hormonul lupţi – sau – fugi, după
cum este denumit în literatura de specialitate;
2
blochează eliberarea hormonului numit insulină, ceea ce înseamnă că nicotina
determină apariţia unei hiperglicemii, existând în organismul uman un nivel al glicemiei mai
ridicat decât cel normal;
accelerează puţin ritmul metabolismului, astfel că se pot arde mai multe calorii decât
atunci când nu au loc activităţi;
descarcă glutamatul (un neurotransmiţător cu funcţii de învăţare şi memorare) care
îmbunătăţeşte conexiunile între grupurile de neuroni;
pe termen lung poate mări nivelul colesterolului dăunător, care contribuie la
deteriorarea arterelor.[3]
3
2. Caracterizarea nicotinei
2.1. Biosinteza
4
Figura 3. Sinteza nicotinei
5
2.3. Extracţia alcaloizilor
2.5. Identificare
Se face prin reacţii de precipitare cu reactivi generali (care conţin metale sau
metaloizi: mercur, bismut, tungsten, iod); reactivii generali de precipitare sunt alcătuiţi din:
ioduri complexe
acizi anorganici complecşi
săruri ale metalelor grele
combinaţii organice sau anorganice
Toţi alcaloizii dau, cu aceşti reactivi, precipitate albe, galbene sau portocalii-brune. [7]
6
alb, devine gălbui,
Soluţie apoasă de tetraiodomercurat cristalin sau
MAYER – VELTZER
bipotasic cu adaos de cloralhidrat microcristalin, solubil în
alcool
galben,
HAGER acid picric 1%
solubil la cald
2.6. Dozare
7
Spectrofotometrie: se folosesc radiaţiile electromagnetice din regiunea UV (185-400
nm), vizibil (400-800 nm) sau IR (peste 800 nm).[12]
Nicotina din tutun a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru tratarea durerilor de
cap, a astmului bronşic, a gutei, a durerilor de urechi, a cancerului şi pentru reducerea
durerilor din timpul travaliului la naştere. Tutunul era folosit de către călugări pentru a inhiba
pornirile sexuale, deşi Kant privea tutunului ca pe un excitant sexual. De-a lungul timpului s-a
presupus că nicotina din tutun protejează organismul uman de efectele devastatoare ale
ciumei. Studiile ştiinţifice efectuate privind fumatul relevă faptul că multe dintre primele
afirmaţii referitoare la beneficiile tutunului se bazează pe observaţii pertinente.
Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-şi regla starea sentimentală şi
aduce unele beneficii în controlul greutăţii corporale. Nicotina are cu certitudine şi efecte
terapeutice, dar spectrul larg de efecte dăunătoare asupra organismului uman ne face să fim
precauţi în aprobarea ei pentru a fi utilizată în scopuri terapeutice. În accepţiunea de
medicament autoadministrat, tutunul este legal, relativ ieftin şi uşor de procurat. De asemenea,
el poate fi folosit aproape oriunde, doza poate fi controlată cu uşurinţă, iar modul de
administrare este convenabil.
Compuşii chimici din tutun pătrund în sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului,
unde nicotina are efect rapid asupra stării de anxietate, de plictiseală şi de stres. Este evident
faptul că fumătorii folosesc tutunul pentru a-şi controla stările emoţionale. Pe termen scurt,
aparent, efectele fumatului sunt benefice, dar pe termen lung fumatul este nociv pentru
sănătate şi reduce şansele de viaţă. Existenţa avantajelor produse de nicotina din tutun poate
oferi răspunsuri la întrebarea : De ce se fumează ?, dar dincolo de aceste avantaje există efecte
secundare care trebuie avute ulterior în vedere dacă se doreşte ca tratamentul să fie pe deplin
reuşit.[14]
Fumatul este o problemă a lumii moderne şi anual produce mai multe victime decât
SIDA, alcoolul, abuzul de droguri şi accidentele de circulaţie, fiind astfel una dintre primele
cauze de deces ce, din fericire, poate fi prevenită. Când nicotina este inhalată în plămâni,
fluxul sanguin arterial preia această substanţă şi o transportă către creier într-un interval de
aproximativ 10 secunde. Atât în cazul femeilor cât şi al bărbaţilor, răspândirea tuturor
afecţiunilor respiratorii cronice (bronşită, astm) este strâns legată de nivelul fumatului. [15]
Nicotina nu rămâne prea multă vreme în organismul uman. Are o durată de viaţă de
aproximativ o oră, aceasta însemnând că la 6 ore după ce se fumează o ţigară doar
aproximativ 0,031 mg din miligramul de nicotină inhalat rămâne în organism. Nicotina este
eliminată din organism printr-un proces care constă în următoarele:
aproximativ 80 % din nicotină este descompusă în cotinină de către enzimele din ficat;
nicotina rămasă este filtrată din sânge de către rinichi şi este excretată în urină;
8
nicotina este metabolizată de plămâni în cotinină şi oxid de nicotină;
cotinina şi alţi metaboliţi sunt excretaţi în urină, cotinina putând fi identificată şi după 48
ore de la fumarea ţigării. [3]
Dacă la consumul de cantităţi mici de nicotină se eliberează dopamina cu efect
relaxant, consumul cronic şi îndelungat are efecte negative datorita influenţării diverşilor
tipuri de transmiţători.
În doze mari nicotina este depolarizant al receptorilor nicotinici. În plus determină
creșterea nivelului dopaminei la nivelul creierului, datorită inhibării MAO (monoamin
oxidaza) responsabilă de metabolismul dopaminei. Însă nu se știe sigur dacă această acțiune
poate fi atribuită nicotinei sau altor componenți din fumul de țigară (hidrocarburile
cancerigene). Această acțiune asupra dopaminei este similară celei produse de cocaină și
heroină, un motiv pentru care persoanele fumează: menținerea unui nivel ridicat de dopamină,
care determină senzația de plăcere. Nicotina și metaboliții săi au fost studiați pentru
tratamentul unor boli cum ar fi: boala Parkinson, maladia Alzheimer. Cercetările actuale au
demonstrat faptul că nicotina singură nu poate dezvolta cancerul, nu are proprietăți mutagene
și determinând creșterea activitătii acetilcolinei, duce la împiedicarea apopotozei (moarte
programată) prin care organismul iși distruge anumite tipuri de celule, moarte sau mutante,
astfel acestea dezvoltîndu-se in celule cancerigene. Excitant al sistemului nervos central si
periferic, în doze mici inhibând toți ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza și crește
activitatea motorie intestinală. Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creșterea
presiunii sanguine și determină creșterea glucozei în sange.[4]
9
4. Schema de flux tehnologic
10
4.1. Descrierea schemei de flux tehnologic
11
se trece în extractorul al treilea, iar extractul din primul extractor se trece cu ajutorul pompei
în extractorul al doilea. În primul extractor se introduce din nou apă încălzită la 80˚C. După
scurgerea intervalului de 30 min, în care timp temperatura a fost menţinută constantă la 70-
75˚C lichidul din extractorul al treilea se descarcă în rezervorul de extract brut, iar peste
reziduu se aduce extractul din vasul al doilea. Extractul din primul extractor se trece în
extractorul al doilea, iar frunzele epuizate din primul extractor se descarcă și acesta se încarcă
din nou cu material proaspăt peste care se aduce lichidul din extractorul al treilea, iar în
extractorul al treilea se aduce lichidul din extractorul al doilea. În acesta din urma (extractorul
al doilea) se aduce apă proaspătă. Extractul din primul extractor se trece la rezervorul de
extract brut, lichidul din al treilea este trecut in primul, iar cel din extractorul al doilea în al
treilea. Extractorul al doilea se descarcă și se încarcă cu măceșe proaspete. Ciclul operaţiilor
se desfășoară după această schemă, fiecare extractor devenind primul sau ultimul în procesul
de extraţie.
Pentru obţinerea unor extracte mai pure, unele scheme prevăd extracţia în patru etape.
Extracţia se poate realiza și la temperatură obișnuită; în acest caz durata extracţiei crește de la
30 la 40 min, iar materialul trebuie să fie măcinat deosebit de fin încât să fie distruse
membranele celulare. Pentru redurerea pierderilor în cursul procesului de extracţie, în unele
întreprinderi extracţia se execută în prezenţa SO2 care blochează acţiunea oxidantă a
enzimelor. În acest scop se introduce o soluţie de SO2 6% care se adaugă în proporţie de 1%
faţă de conţinutul extractoarelor.
Frunzele de tutun epuizate sunt trecute la prese unde se elimină restul de lichid.
4.1.7. Filtrarea. Se execută în scopul separării reziduurilor nedizolvate. Într-o primă
fază se aplică o filtrare grosieră printr-un filtru de vid tip nuce și în final o filtrare fină prin
hârtie de filtru.
4.1.8. Purificarea extractelor brute din tutun. Alături de nicotină se extrag și o serie de
substanţe balast dintre care cele mai importante sunt substanţele pectice. Pentru îndepărtarea
acestora se folosesc enzimele pectolitice. Aceste enzime fac parte din grupa hidrolazelor și
sunt produse de mucegaiurile din genul Aspergillus, Penicillium și Mucor. În urma acţiunii
preparatelor pectonice se produce degradarea substanţelor pectice, transformându-se în acizi
pectici și ca urmare vâscozitatea scade. Tratamentul enzimatic se poate aplica fie asupra
frunzei de tutun în același timp cu procesul de extracţie sau asupra extractelor brute. Dacă se
execută tratamentul enzimatic asupra frunzei de tutun trec în soluţie și alte substanţe solubile,
ca hidraţi de carbon, acizi, obţinându-se și o îmbunătăţire a randamentului în nicotină. În
acest caz trebuie modificaţi parametri operaţiei de extracţie, în sensul că temperatura de
extracţie trebuie micșorată de la 70˚C la 42-45˚C, deoarece la temperaturi mai ridicate se
inactivează enzimele. În același timp, durata procesului trebuie prelungită la 8-12 ore pentru a
permite extracţia totală a acidului ascorbic. Preparatul pectolitic se adaugă în proporţie de 1-
2% faţă de greutatea tutunului, obţinându-se o mișcare a vâscozității cu 87-90%.
Randamentul în nicotină nu se schimbă. Extractul obţinut este fluid, putându-se filtra cu
ușurinţă.
12
Tratamentul enzimatic astfel executat prezintă avantajele unei filtrări și manipulări
facile, însă micșorează productivitatea utilajelor foarte mult. Acest procedeu nu se poate
aplica la extracţia prin difuzie. Din aceste motive purificarea extractelor brute prezintă
avantaje nete. Prelucrarea extractelor obţinute prin macerare sau difuzie se poate exersa în
vase de oţel inoxidabil sau aluminiu. Extractul răcit la 45˚C se tratează cu o soluţie de
preparat enzimatic în proporţie de 0,5% faţă de cantitatea de extract. Durata procesului este
de 1 oră. Se realizează o micșorare a vâscozităţii cu circa 78-80%, obţinându-se extracte
fluide care pot fi ușor filtrate.[15]
4.1.9. Obţinerea concentratelor de tutun. Indiferent de metoda de obţinere a extractelor
brute de tutun, lichidul obţinut se supune concentrării, deoarece în soluţii diluate nicotina
este foarte ușor oxidată, ceea ce duce la deprecierea extractelor.
Concentrarea extractelor brute trebuie să se realizeze neîntârziat după obţinerea lor.
Nicotina se oxidează cu atât mai repede cu cât temperatura este mai ridicată, de aceea
concentrarea trebuie să se realizeze la o temperatură cât mai scăzută, în timpul cel mai scurt.
Concentrarea se execută în aparate de concentrare sub vid. Concentratoarele trebuie construite
din materiale antiacide ca oţel inoxidabil, aluminiu. Pentru realizarea unei concentrări cât mai
rapide se preferă folosirea concentratoarelor tubulare. Încălzirea se face cu abur sub o
presiune de 1,5-3,0 at. Consumul de abur este de 1,2-1,3 Kg/Kg apă evaporată. Capacitatea
concentratoarelor cu efect simplu este de 200-500 L, astfel încât concentrarea durează 1-1,5
ore. Dacă se pornește de la un extract brut cu 10-12˚ refractometrice concentrarea se face până
la un extract de 70-78˚ refractometrice.
Pierderile de nicotină sunt foarte mici (4-5%). Aceste pierderi reduse se datoresc acidităţii
ridicate a mediului care prezervă nicotina. În cazul când extracţia s-a făcut în prezenţa SO2, o
parte din acesta se elimină la concentrare.[18]
13
5. BILANȚUL DE MATERIALE
fe
fi Recepţie
fp
fi fe
Sortare
fp
14
unde: Gfi – masa frunzelor intrate, în kg/ şarjă;
Gfe – masa frunzelor care iese de la sortare, în kg/ şarjă;
Gfp – masa de frunze pierdută (mp = 8 % din masa totală de măceşe), în kg/
şarjă;
1999⋅8
Gfp = 100 = 159 , 92 kg/ şarjă;
fi fe
Spălare
fapă fimp
fapă uzată
(B.M.) : Gfi + Gfapă= Gfe + Gfp + Gfapă uzată
unde: Gfi – masa frunzelor intrate, în kg/ şarjă;
Gmapă –masa de apă , în kg/șarjă
Gfe – masa frunzelor care iese de la spălare, în kg/ şarjă;
Gmimp – masa de impurități (mimp = 0,5 % din masa totală de frunze ), în kg/
şarjă;
Gmapă uzată –masa de apă uzată, în kg/șarjă.
1839 , 08⋅0,5
Gmimp = 100 = 9, 195 kg/ şarjă;
15
Gfi = 1839,08 kg/ şarjă
Gmapă =2000∙5=10000 kg/șarjă
Gmapă uzată =Gmapă + Gmimpurități =10009,195 kg/șarjă
ui = 30 %
Uscarea
ui = 12%
ui – umiditatea iniţială – 30 %;
uf – umiditatea finală - 12%.
16
1
l=
x f − x i [kg aer uscat/ kg H2O evaporată]
1829,8846 = 1829,8846
17
Gfi = 1455,59 kg/ şarjă;
(B.M.): 1455,59 = 1382,82 + 72,78
1455,59 = 1455,59
fi fe
s
Extracţie r
Pentru oținerea unui produs cat mai bun este necesar să se facă 3 extracții.
Ecuaţia generală de bilanţ de materiale pentru extracţie este următoarea :
R0 + E = R + E1 = M
unde: Ro – amestec iniţial;
E – dizolvant iniţial;
R – amestec final;
E1 – dizolvant final;
M – amestecul;
Cantitatea de frunze de tutun care va intra la extracţie este 1382,82 kg, (R 0), având
conţinut în substanţă uscată de 95%, din care vom extrage nicotina.
Raportul amestec hidroalcoolic (alcool etilic + apă) și produs este de 1,1 : 1.
1,1 ∙ 1382,82 = 1483,39 kg etanol
Așadar vom utiliza 1483,39 kg C2H5-OH de concentrație 70%. Etanolul se
găseşte în industrie de concentraţie 96% pe care va trebui să-l aduc la concentraţia de 70%,
întrucât în industrie pentru extracţie se foloseşte C2H5-OH de concentraţie 70%.
m m 1483 , 39
ρ= 0, 7894 g / cm 3 ⇔ ρ= ;⇒ v = ⇒ v= = 1879 , 13 l
v ρ 0, 7894
18
C 1⋅M 1 =C 2⋅M 2
96⋅M 1 =70⋅1879 , 13
M 1=1370 , 19 l 〈 alcool 〉
Din masa de frunze vom extrage pentru prima dată 6% nicotină, ce se află în substanţa
uscată.
1382 , 82⋅95 6
⋅ =78 ,85 kg/ şarjă (nicotină)
100 100
Reziduul e format din solventul reţinut de frunze (222,5 kg) şi restul de frunze din care
au fost extrase principiile active.
1382,82– 78,85= 1303,97 kg/ şarjă (frunze rămase în urma primei extracţii)
Astfel că masa totală a reziduului este :
1303,97 + 222,5= 1526,47kg/ şarjă (reziduu)- R
Masa extractului e formată din principiile active extrase şi restul de solvent ce nu a
fost reţinut de frunzele mărunțite.
(1483,39- 222,5) + 78,85 = 1339,74kg/ şarjă (extract) -E1
(B.M.) : 1382,82 + 1483,39 =1526,47 + 1339,74
2866,21 =2866,21
19
Masa de reziduu va fi formată din solventul reţinut de frunze (133,97 kg/ şarjă) şi
restul de frunze rămas :
133 , 97+ ( 1526 , 47−67 ,16 ) =1593 , 28 kg/ şarjă (reziduu) - R
Masa totală a extractului va fi:
67 ,16+ ( 1339 , 74−133 , 97 ) =1272 ,93 kg/ şarjă (extract) - E2
Ecuaţia de bilanţ :
1526,47+ 1339,74 = 1593,28+ 1272,93
2866,21 = 2866,21
În urma acestor 3 extracţii (6 %,4,4 % şi 3,6 %) am extras în total 191,83 kg/ şarjă nicotină,
prin urmare 14 %.
20
VII.Bilanţul de materiale pentru etapa tehnologică de purificare
mi
Enzime Purificare
Pectolitice mp
me
me
mi Filtrare
mp
21
(B.M.): Gmi = Gme + Gmp
unde: Gmi – masa de extract purificat intrat , în kg/ şarjă;
Gme – masa de extract filtrat, în kg/ şarjă;
Gmp – masa de extract pierdută (mp = 3% din masa totală de extract), în kg/
şarjă;
202 , 23⋅3
Gmp = 100 =6,07 kg/ şarjă;
Drept procedeu de concentrare, am ales evaporarea întrucât etanolul este foarte uşor de
evaporat.
Vom concentra până la 30% substanţă uscată în soluţie.
mc
Concentrare
mi me
( )
A
x SD
Debitul de etanol evaporat: W =m SD⋅ 1− A
x SC
unde: m SD - debitul soluţiei diluate, kg/ şarjă;
m SC - debitul soluţiei concentrate, kg/ şarjă;
W – debitul aburului secundar, kg/ şarjă;
A
x SD - concentraţia solutului A în soluţia diluată, 14 kg/ şarjă;
A
x SC - concentraţia solutului A în soluţia concentrată, 30 kg/ şarjă;
22
x Et - concentraţia etanolului, kg etanol/ kg sol;
m ⋅x A
m SC = SDA SD ⇒ m SC =91 , 54 kg /sarja
x SC
W = 104 , 63 k g / sarja
ui = 50 %
Uscare
Uf = 5 %
ui – umiditatea iniţială – 50 %;
uf – umiditatea finală - 5 %.
(B.M.): * Cantitatea sau debitul masic de produs uscat, Mf :
100−u i
M f =M i ⇒ M f =47 , 6 [kg/ şarjă]
100−u f
23
We
L= ⇒ We⋅l ⇒ L=97 , 52 [kg/şarjă aer uscat]
x f − xi
* Ecuaţia generală de bilanţ:
G1 = G2 + We
unde: G1 – debitul iniţial de material supus uscării
G2 – debitul final de material rezultat în urma uscării
We – cantitatea de apă îndepărtată din material
91,54 = 47,6 +43,93
91,54 = 91,54
24
Frunze mărunţite intrate 1382,82 -
Etanol intrat 1081,62 -
Apă demineralizată intrată 401,77 -
6. Reziduu plantă in urma etapei de extracţie - 1306,77
Soluţia de extract - 1559,44
25
6. Valorificarea deseurilor rezultate in urma procesului de
extractie a nicotinei
6.1. Introducere
Între 2001 și 2005, Comisia pentru Dezvoltare Agricolă Maryland de Sud a adoptat o
preluare voluntară a agricultorilor de tutun să scadă dependență ariei economice privind
vânzările frunzelor de tutun de către societăți producătoare de țigări și pentru a spori
diversitatea culturilor. Ei au oferit fermierilor o subvenție în schimbul oprirea producției de
tutun în scopurile opririi fumatului și menținerea lor în ferma agricultura timp 10 ani.
Preluarea a avut un succes mare, cu 94% participare a producătorilor de tutun. Odata cu
treminarea timpului alocat suventilor fermierii au incercat sa cultive produse alternative
precum porumb pentru rezerva proprie dar si struguri pentru producerea de vin, dar fiind
scumpe utilajele si necesita cunostiinte avansate in cele din urma au renuntat. Singura obtiune
valabila cu ajutorulu acestui program ce permitea fermierilor sa continue cresterea tutunului
pe pamantul lor era crearea unei folosiri alternative si profitabile a tutunului. Acest proces
incudea dezvoltarea si refinisarea unor procese de biorafinare care sunt asociate cu extractia
diferitelor produse dein tutun in asa fel incat profitul sa poata fi optimizat. Unul dintre cele
mai promitatoare ingrediente este substanta chimica cu o valoare mare, solanesolul.
6.2. Solanesolul
Formula chimica a solanesolului este C45H74O, avand o greutate moleculara de 631.07.
Structura sa chimica este prezentata in figura 5. Coenzima Q10 si Vitamina K2 sunt compusi
unichinonici care pot fi create din solanesol.
26
Urmatoarele cercetări au aratat ca , cresterea aparenta a solanesolului in frunzele tratate
observate de catre ceilalti cercetatori se datoreaza eliberarii legaturii la început a fost în primul
rând datorită eliberarea legaturilor solanesolului, sub formă de esteri, prin procesul de tratare.
Prin urmare, actualele metodele experimentale de extracție includ un pas de saponificare
pentru a elibera legaturile solanesolului. Adaosul de hidroxid de sodiu cu concentrații scăzute
soluției extracției a produs o creștere de 15-20% în recuperarea solanesol. Ambele forme
libere și legat ale solanesolului se găsesc în primul rând în cloroplaste frunzelor de tutun.
Zhao et al. (2007) utilizează cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC) pentru a
măsura concentrațiile solanesol în diferite părți ale plantei de tutun. Ei au descoperit ca
concentratii solanesolului din frunze au fost de 6,8 ori mai mare decât în tulpini. Raportul
dintre concentrațiile din frunze și concentrațiile în alte părți de plante (de exemplu, flori,
semințe, fructe, rădăcini) a fost chiar mai mare.
27
Figura 6. Schema tehnologică de obţinere solanesolului
Chen et al. (2006) a constatat că trei runde cu o durată de 20 de minute fiecare într-o
baie cu ultrasunete au fost suficiente pentru a extrage solanesol din reziduuri de frunze de
tutun.
Cu toate acestea, ei au analizat diferite etape de saponificare, adăugând 30 mg/ml de KOH la
soluția și aplicarea o baie de apă fierbinte timp de 2 la 24 de ore. Din nou, datorită unei
eventuale distrugeri a solanesolului din cauza căldurii sau KOH, randamentele solanesol a
atins un maxim la timpul de 4 ore, cu 20 mg/ml KOH. Extracție la temperatura camerei si
tehnica de extracție Soxhlet de asemenea, au fost analizate, dar datorită randamentelor lor
considerabil mai mici și orele lungi de extracție, nu au fost mai mult investigat.
Zhao și Du (2007) a propus o tehnica ce implica rotatii lente, cromatografie in
contracurent pentru a recupera solanesol, în scopul evitarii utilizarii unui solvent organic
industrial în extracție. Ei au descoperit că sistemul ulei de floarea soarelui:solvent de etanol
1:2 a eliminat multe impuritati, dar randamentul solanesol a fost aproximativ 27% din
produsul rezultat. Unele publicații recente au sugerat folosirea unei extracții cu lichid
28
supercritic (SFE), pentru a recupera solanesolul, dar există întrebări cu privire la cost-eficiența
tehnologiei SFE și capacitatea sa de a manipularea loturi mari. Tang et al. (2007b) au finalizat
un studiu folosind cromatografica de coloană cu gel de siliciu pentru a extrage și purifica
solanesolul cu ajutorului caruia au găsit un randament de 0,38% solanesol și un nivel de
puritate de 83.04%. Cu toate acestea, metoda lor de extracție nu pare a maximiza solanesolul
extras. Purificare a fost realizata prin dizolvarea extractului de solanesol brut într-un soluția de
eter de petrol (10:1, v / v). Soluția a fost aplicată unei coloane de silicagel, și un eluat cu eter
de petrol-acetonă (90:10, v / v). O fracțiune de 5 ml a fost colectata și uscata folosind un
evaporator rotativ.
Cercetarile recente au conturat o metodă de extracție în fază solidă pentru concentrarea și
purificarea solanesolului. Utilizarea gelului de siliciu și analizarea parametrilor cum ar fi
fluxul de încărcare a eșantionului și volumul probei, o metoda rapida, cantitativă și
reproductibilă a fost gasita pentru a produce o recuperare de 97,5% a solanesolului. Soluții
brute de solanesol au fost introduse printr-o coloană de gel de siliciu, la o rata de 1 ml/min și
adsorbția solanesol de silicagel a fost determinat să fie 58.5 mg/g de gel de siliciu. Dioxid de
siliciu a fost apoi eluat cu acetonă și colectat pentru analiza HPLC-UV.
29
6.3. Bilanţul de materiale
Reziduu plantă rezultat în urma etapei de extracţie este de 1306,77 kg/ şarjă (reziduu). Din
aceasta cantitate de biomasa de tutun se vor face alte etape pentu obtinerea solanesolului.
6.3.1. Bilanţul material pentru etapa tehnologică de extracţie
fi fe
Extracţie r
C 1⋅M 1 =C 2⋅M 2
96⋅M 1 =70⋅4966 , 19
M 1=3621 , 18l 〈 alcool 〉
30
1306 , 77⋅5
= 65 , 38
100
kg/ şarjă (solvent regăsit în reziduu);
Din reziduu de această dată vom extrage 3,6 %.
4165 , 33⋅3,6
=150
100
kg/ şarjă (solanesol)
mi
Enzime
Purificare
Pectolitice mp
me
me
mi Filtrare
mp
31
(B.M.): Gmi = Gme + Gmp
unde: Gmi – masa de extract purificat intrat , în kg/ şarjă;
Gme – masa de extract filtrat, în kg/ şarjă;
Gmp – masa de extract pierdută (mp = 3% din masa totală de extract), în kg/
şarjă;
1241 , 44⋅3
= 37,24
100
Gmp = kg/ şarjă;
Gme = 1241,44 – 37,24 = 1204,2 kg/ şarjă;
Gmi = 1241,44 kg/ şarjă.
In urma procesului tehnologic s-au obtinut 1241,44 kg/ şarjă de extract de
solanesol.
32
4. Balon 50 ml 1 70 1000 70 70
5 Balon 250 ml 1 100 100 100
6 Dulapuri metalice 2 1500 600 2100 4200
Producţia anuală
Anul este format din patru trimestre, producţia zilnică fiind 1306,77 kg pe zi. Ştiind că
anul este format din 365 de zile din care 111 reprezintă week-enduri şi sărbători legale, aflăm
câte zile lucrătoare pe an au rămas, inclusiv producţia anuală.
Producţia anuală = (365 – 111) · 1306,77= 331919,6 kg/ an.
Necesarul de personal
33
Laborant 1 2 2
Magazioner 1 2 2
Electromecanic 1 2 2
Femeie de 1 2 2
serviciu
Personal de administraţie şi funcţional
Şef secţie 1 2 2
Contabil 1 2 2
34
Materie primă Consum zilnic , Preţ achiziţie
kg Unitar, RON Total, RON
Reziduu tutun 1306,77 5 6533.85
Total = 5000 RON
Necesarul de utilităţi
Utilităţi Consum zilnic , Preţ achiziţie
U.M. Unitar RON Total RON
Apă potabilă 3 m3 1 3
Energie electrică 44 kW 0,19 8,36
TOTAL= 11,36 RON
35
BIBLIOGRAFIE
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Tutun;
2. J.SEGLERA, S.PICHINI, R.ROIG, J.ORTUNO, O.GARCIA, J.SUNGER,
M.GONZALEZ – Hair analysis of nicotine and cotinine for evaluating smoking intake and
exposure during pregnancy:a pilot study, Puig C.Rev.Toxicol.,17 (1), 27 – 32 (2000);
3. J.J.GOTTSENGEN – Determination of the Nicotine Content of Various Edible
Nightshades (Solanaceae) and Their Products and Estimation of the Associated Dietary
Nicotine Intake, 1940, p. 107;
4. http://www.tobacco.org/History/Tobacco_History.html;
5. http://www.sciencedaily.com/releases/2012/01/120111113725.htm;
6. CONSTANTIN BANU – Manualul inginerului de industrie alimentară, vol.I, Editura
Tehnică, București, 1998;
7. CONSTANTIN BANU – Manualul inginerului de industrie alimentară, vol. II, Editura
Tehnică, București, 1998;
8. GAVRILĂ LUCIAN – Operaţii și aparate în industria alimentară (note de curs);
9. GAVRILĂ LUCIAN – Fenomene de transfer (note de curs);
10. CZECLAW STRUMILLO ; trd. Din lb. Polonă de IOLANDA PATRULIUS ȘI MIHAI
BELCIU – Bazele teoriei și tehnicii uscării, Editura Tehnica, București, 1984;
11. BRATU, A. E. – Operații unitare în ingineria chimică, Editura Tehnică, București, 1984;
12. ALEXANDRU STANCU, ION STANCU – Ingineria chimică – Operaţii și utilaje de
bază, Editura Gh. Asachi, Iași, 1977;
13. AUREL BLAGA, MIRCEA POPESCU, MARTA STROESCU – Tehnologie chimică
generala și procese tip, Editura Didactică și pedagogică, București;
14. C. D. Neniţescu, „Chimie organică”, vol. II, Ediţia a VII – a, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974.
15. LEUCUTA S.: Tehnologia formelor farmaceutice, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1995;
16. LEUCUTA S.: Tehnologie farmaceutică industrială, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
17. POPOVICI ADRIANA ŞI BAN IOAN, Tehnologie farmaceutică, Editura Tipour Târgu-
Mureş, 2004;
18. SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutică pentru Asistenţi de
farmacie, 2003.
36