Sunteți pe pagina 1din 36

1.

Produsul finit
Nicotina

1.1. Descriere

Nicotina, C10H14N2, este un alcaloid ce conţine un inel piridinic legat de un inel


pirolidinic. Alături de sparteină, nicotina face parte din categoria alcaloizilor ganglioplegici.
Ea reprezintă principalul component din tutun (diferite specii de Nicotiana, din familia
solanaceelor, dintre care cele mai importante sunt Nicotiana tabacum şi Nicotiana rustica,
ambele cultivate). În afară de tutun nicotina mai apare şi în numeroase alte plante (dintre care
amintim câteva specii de Lycopodium), însă întotdeauna în cantităţi mici. Nicotina se găseşte
în frunzele de tutun sub forma sărurilor cu acizii citric şi malic, Nicotiana tabacum conţinând
cca 2% nicotină, iar Nicotiana rustica cca 8%. În anul 1882, Passell şi Reinmann au separat
pentru prima dată nicotina din frunzele de tutun.[1]
De obicei, nicotina brută se prepară din praf de tutun prin tratare cu NaOH, distilare cu
vapori de apă şi extragere cu un solvent organic. Ea se purifică prin distilare în atmosferă de
gaz inert sau prin recristalizarea oxalatului corespunzător.
Nicotina este un lichid incolor, cu p.f. = 246 0C, levogir, cu [α]D = -1630. Sărurile
nicotinei sunt dextrogire. Nicotina se dizolvă în apă, în orice proporţie, la temperaturi mai
mici de 600C şi mai mari de 2100C. Între aceste limite este numai parţial miscibilă cu apa.
Nicotina este solubilă în solvenţi organici, iar în aer se colorează brun.
Structura nicotinei a fost stabilită prin reacţii de degradare şi prin sinteză. Oxidarea cu
diverşi agenţi oxidanţi conduce la obţinerea acidului β – piridin – carboxilic, numit acid
nicotinic. Prin urmare, nicotina este un derivat al piridinei, având o grupă – C 5H10N în poziţia
β. Grupa aceasta s-a dovedit a fi N – metilpirolidină, nicotina fiind, aşadar, α – (β’ – piridil) –
N – metilpirolidina.

Figura 1. Strunctura nicotinei

Nicotina levogiră este un toxic puternic, doza letală pentru om fiind de aproximativ 40
mg/ kg corp. În cantităţi mici, nicotina acţionează ca un excitant al nervilor centrali şi

1
periferici. Ea provoacă o secreţie mărită a glandelor şi o contracţie a vaselo sanguine, deci o
creştere a tensiunii arteriale.
Nicotina dextrogiră are o acţiune fiziologică de cca 8 ori mai redusă decât nicotina
levogiră naturală. Nicotina este un toxic puternic pentru insecte şi serveşte ca insecticid în
agricultură.[2]

1.2. Nicotina din tutun

Tutunul a fost descoperit şi cultivat pentru prima dată pe continentul american chiar
din anul 6000 î.e.n. După descoperirea şi colonizarea Americii de Sud, tutunul a fost exportat
masiv în Europa continentală şi în restul lumii. Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem
de folosit de către amerindieni pe vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea, doi
căpitani de vas au convins trei amerindieni să-i însoţească la Londra. Aceştia îşi făcuseră
rezerve serioase de tutun pentru perioada călătoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a
plăcut şi au realizat că le este foarte greu să renunţe la el.
Echipajul lui Magellan a lăsat seminţe în porturile din Filipine şi în alte porturi din
Asia , Africa şi Europa. Nemţii au adus tutunul de la hotentoţi (boşimanii şi populaţia bantu
din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.
Tutunul are un conţinut complex. Dacă majoritatea fumătorilor cunosc faptul că
tutunul conţine nicotină, puţini ştiu că acesta mai conţine şi alte aproximativ 4000 de
substanţe chimice dăunătoare, dintre care peste 40 sunt cancerigene. Conţinutul în nicotină şi
alte substanţe depinde de varietatea de tutun, de condiţiile şi metodele de cultură, precum şi de
poziţia pe plantă a frunzelor recoltate (frunzele de la baza plantei conţin, de regulă, mai puţină
nicotină). În mod obişnuit , nicotina reprezintă aproximativ 5 % din greutatea plantei de tutun.
[3]
Din aceste motive există variaţii destul de mari ale conţinutului diferitelor tipuri de
ţigări de pe piaţă. De exemplu, conţinutul de nicotină care este asimilat de organismul uman
poate varia între 0,1 şi 1,3 mg/ţigaretă. Prelucrarea frunzelor de tutun necesită parcurgerea a 3
etape: uscarea la aer, îmbătrânirea (conservarea timp de un an sau mai mult) şi fermentarea.
Această ultimă etapă tinde să reducă conţinutul de nicotină şi să crească conţinutul altor
substanţe toxice.
La prima vedere, identificarea celor peste 4000 de substanţe chimice din fumul de
tutun pare o acţiune imposibilă. Cercetările intensive şi progresele înregistrate în toxicologie
şi carcinogeneză din ultimii ani au permis izolarea compuşilor cu cea mai crescută activitate
toxică. Dintre aceştia, monoxidul de carbon şi nicotina sunt agenţii toxici majori ai fumului de
ţigară, pe lângă aceştia existând şi alţii cu acţiune mai redusă: oxizi de azot, cianuri, amoniac,
aldehide volatile, hidrocarburi aromatice polinucleare, etilenoxid, clorură de vinil, amine
heterociclice, acrilamidă, acroleină, benzopiren şi benzen.
Efectele nicotinei constau în modificarea modului în care funcţionează creierul şi alte
organe, după cum urmează:
 cauzează iniţial o eliberare rapidă de adrenalină, hormonul lupţi – sau – fugi, după
cum este denumit în literatura de specialitate;

2
 blochează eliberarea hormonului numit insulină, ceea ce înseamnă că nicotina
determină apariţia unei hiperglicemii, existând în organismul uman un nivel al glicemiei mai
ridicat decât cel normal;
 accelerează puţin ritmul metabolismului, astfel că se pot arde mai multe calorii decât
atunci când nu au loc activităţi;
 descarcă glutamatul (un neurotransmiţător cu funcţii de învăţare şi memorare) care
îmbunătăţeşte conexiunile între grupurile de neuroni;
 pe termen lung poate mări nivelul colesterolului dăunător, care contribuie la
deteriorarea arterelor.[3]

3
2. Caracterizarea nicotinei
2.1. Biosinteza

Cationul pirolinium (N metil Δ 1 pirolinium este un precursor important în sinteza


alcaloizilor tropanici.Reacția de condensare este catalizată de o enzimă puțin cunoscută
numită nicotin-sintază.
Nicotina provine de la aminoacidul ornitină, prin condensări aldolice, sau de tip
Mannich în prezența enzimelor ce au drept coenzima piridoxal fosfat.Reacția presupune 2
faze:
 formarea de putrescină de la L-ornitina.Intremediar se obține o bază Schiff, care prin
hidroliză formează putrescina.
 sinteza a cationului N-metilpirolinium din putrescină.Reacția are ca intermediar 4
aminobutanalul.
 reducere 1,4 a inelului piridinic a acidului nicotinic in prezența NADH.
 decarboxilare a 1,4-dihidro la 1,2-dihidropiridină.

Figura 2. Biosinteza nicotinei

4
Figura 3. Sinteza nicotinei

2.2. Proprietăți fizico -chimice

Lichid incolor este antrenabil cu vapori de apă. Pe această proprietate se bazează


izolarea sa din produsul vegetal în prealabil alcalinizat.Distilarea are loc sub vid pentru
evitarea descompunerii.În contact cu aerul ea se brunifică.Este miscibilă cu apa în orice
proporție la 60 0C și 120 0C..Este o bază terțiară levogiră, dar sărurile ei sunt dextrogire. LA
temperaturi înalte pe catalizator de platină ea poate fi redusă.Atomul de azot din nucleul
pirolidinic are un caracter bazic mult mai pronunțat față de azotul din nucleul piridinic, inel
care face parte dintr-o structură de tip aromatic. Din această cauză constantele de aciditate au
valori foarte diferite:
 Ka1 caracteristică N+ piridinic are valoare între 3,49-3,22
 Ka2 caracteristică N+ pirolidinic are valoarea între 8,19-8,11.[11]

5
2.3. Extracţia alcaloizilor

Antrenarea cu vapori de apă (alcaloizi volatili) se aplică pentru coniină, nicotină,


sparteină.
Extracţia cu solvenţi nepolari (benzen, cloroform, eter) se aplică alcaloizilor terţiari.
Această operaţie cuprinde două etape:
1. trecerea alcaloizilor sub formă de baze
2. extracţia propriu-zisă şi purificarea (se efectuează la rece, prin agitare şi extracţie
repetată, în aparat Soxhlet, iar la alegerea solventului trebuie ţinut cont de toxicitatea acestuia,
inflamabilitate, uşurinţa recuperării pentru o refolosire ulterioară).
Extracţia cu solvenţi polari (alcool concentrat sau 40 – 70%) se efectuează la rece
(macerare, percolare) sau la cald (refluxare).[10]

2.4. Purificarea alcaloizilor

Are loc prin mai multe procedee


 uşurinţa transformării alcaloizilor bază în alcaloizi sare (cu ajutorul acizilor anorganici
sau organici), sau din alcaloid – sare în alcaloid bază (prin alcalinizare la pH 8 – 9) şi extracţie
cu solvent nepolar;
 reţinerea pe răşini schimbătoare de ioni, urmată de eluţia de pe acestea cu acizi tari;
 precipitarea sub formă de iodomercuraţi, picraţi..[10]

2.5. Identificare

Se face prin reacţii de precipitare cu reactivi generali (care conţin metale sau
metaloizi: mercur, bismut, tungsten, iod); reactivii generali de precipitare sunt alcătuiţi din:
 ioduri complexe
 acizi anorganici complecşi
 săruri ale metalelor grele
 combinaţii organice sau anorganice
Toţi alcaloizii dau, cu aceşti reactivi, precipitate albe, galbene sau portocalii-brune. [7]

Tabel 1. Identificare alcaloizilor[14]


Denumirea reactivului Compoziţie chimică Culoarea precipitatului

BOUCHARDAT Soluţie apoasă de iod – iodură Brun – roşcat

Roşu – portocaliu sau


Soluţie apoasă de tetraiodobismutat de galben – portocaliu,
DRAGENDORFF
potasiu solubil in alcool, eter si
alţi solvenţi

6
alb, devine gălbui,
Soluţie apoasă de tetraiodomercurat cristalin sau
MAYER – VELTZER
bipotasic cu adaos de cloralhidrat microcristalin, solubil în
alcool

alb, alcaloidul este


BERTRAND Sol. apoasă de acid silicotungstic eliberat din complex cu
hidroxizi alcalini

Sol. apoasă de iodură dublă de potasiu Galben – roşu în prezenţa


MARME
şi cadmiu acidului sulfuric diluat

Acid fosfoantimonic in prezenţă de


SCHULTZE acid fosforic sau acid sulfuric alb
concentrat

galben,
HAGER acid picric 1%
solubil la cald

galben sau roşu, precipitat


KNORR acid picrolonic 2% care se descompune la
cald

Sol. saturată de acid picric în alcool cristale galbene,


IONESCU-MATIU
5% cu glicerină caracteristice

2.6. Dozare

Metode în mediu apos (acidimetrice): se folosesc acizii sulfuric sau clorhidric, ca


indicatori cei ce virează la pH neutru
Metode în mediu neapos (protometrice): se aplică alcaloizilor baze slabe, în mediu de
acid acetic glacial (are putere mare de dizolvare şi constantă dielectrică mare), sau cloroform
(grad mare de solubilizare). Ca titrant se folosesc soluţia de acid percloric sau acid p-toluen
sulfonic, ca indicatori: cristal violet, violet de metil, Sudan III.
Metode gravimetrice: în cazul existenţei unei cantităţi suficiente de alcaloizi. Se
precipită alcaloidul cu soluţii de: acid picric (reacţia Hager), picrolonic (reacţia Knorr), reacţia
Bertrand
Complexonometrie: se precipită alcaloidul cu un exces de reactiv, exces care este titrat
cu complexonă
Reacţia Ionescu-Matiu: are la bază precipitarea alcaloizilor cu reactiv Mayer-Veltzer,
izolarea şi mineralizarea precipitatului cu amestec sulfonitric, precipitarea cu nitroprusiat a
sulfatului de mercur rezultat din mineralizare, izolarea şi dizolvarea precipitatului în clorură
de sodiu. Cantitatea de alcaloid se calculează în funcţie de cantitatea de mercur intrată în
reacţie
Colorimetrie: utilizează diferiţi reactivi, care dau coloraţii intense cu alcaloizii,
coloraţii care pot fi citite

7
Spectrofotometrie: se folosesc radiaţiile electromagnetice din regiunea UV (185-400
nm), vizibil (400-800 nm) sau IR (peste 800 nm).[12]

3. Utilizarea în scop medical a nicotinei

Nicotina din tutun a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru tratarea durerilor de
cap, a astmului bronşic, a gutei, a durerilor de urechi, a cancerului şi pentru reducerea
durerilor din timpul travaliului la naştere. Tutunul era folosit de către călugări pentru a inhiba
pornirile sexuale, deşi Kant privea tutunului ca pe un excitant sexual. De-a lungul timpului s-a
presupus că nicotina din tutun protejează organismul uman de efectele devastatoare ale
ciumei. Studiile ştiinţifice efectuate privind fumatul relevă faptul că multe dintre primele
afirmaţii referitoare la beneficiile tutunului se bazează pe observaţii pertinente.
Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-şi regla starea sentimentală şi
aduce unele beneficii în controlul greutăţii corporale. Nicotina are cu certitudine şi efecte
terapeutice, dar spectrul larg de efecte dăunătoare asupra organismului uman ne face să fim
precauţi în aprobarea ei pentru a fi utilizată în scopuri terapeutice. În accepţiunea de
medicament autoadministrat, tutunul este legal, relativ ieftin şi uşor de procurat. De asemenea,
el poate fi folosit aproape oriunde, doza poate fi controlată cu uşurinţă, iar modul de
administrare este convenabil.
Compuşii chimici din tutun pătrund în sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului,
unde nicotina are efect rapid asupra stării de anxietate, de plictiseală şi de stres. Este evident
faptul că fumătorii folosesc tutunul pentru a-şi controla stările emoţionale. Pe termen scurt,
aparent, efectele fumatului sunt benefice, dar pe termen lung fumatul este nociv pentru
sănătate şi reduce şansele de viaţă. Existenţa avantajelor produse de nicotina din tutun poate
oferi răspunsuri la întrebarea : De ce se fumează ?, dar dincolo de aceste avantaje există efecte
secundare care trebuie avute ulterior în vedere dacă se doreşte ca tratamentul să fie pe deplin
reuşit.[14]

3.1. Efectele nocive ale nicotinei asupra organismului uman

Fumatul este o problemă a lumii moderne şi anual produce mai multe victime decât
SIDA, alcoolul, abuzul de droguri şi accidentele de circulaţie, fiind astfel una dintre primele
cauze de deces ce, din fericire, poate fi prevenită. Când nicotina este inhalată în plămâni,
fluxul sanguin arterial preia această substanţă şi o transportă către creier într-un interval de
aproximativ 10 secunde. Atât în cazul femeilor cât şi al bărbaţilor, răspândirea tuturor
afecţiunilor respiratorii cronice (bronşită, astm) este strâns legată de nivelul fumatului. [15]
Nicotina nu rămâne prea multă vreme în organismul uman. Are o durată de viaţă de
aproximativ o oră, aceasta însemnând că la 6 ore după ce se fumează o ţigară doar
aproximativ 0,031 mg din miligramul de nicotină inhalat rămâne în organism. Nicotina este
eliminată din organism printr-un proces care constă în următoarele:
 aproximativ 80 % din nicotină este descompusă în cotinină de către enzimele din ficat;
 nicotina rămasă este filtrată din sânge de către rinichi şi este excretată în urină;

8
 nicotina este metabolizată de plămâni în cotinină şi oxid de nicotină;
 cotinina şi alţi metaboliţi sunt excretaţi în urină, cotinina putând fi identificată şi după 48
ore de la fumarea ţigării. [3]
Dacă la consumul de cantităţi mici de nicotină se eliberează dopamina cu efect
relaxant, consumul cronic şi îndelungat are efecte negative datorita influenţării diverşilor
tipuri de transmiţători.
În doze mari nicotina este depolarizant al receptorilor nicotinici. În plus determină
creșterea nivelului dopaminei la nivelul creierului, datorită inhibării MAO (monoamin
oxidaza) responsabilă de metabolismul dopaminei. Însă nu se știe sigur dacă această acțiune
poate fi atribuită nicotinei sau altor componenți din fumul de țigară (hidrocarburile
cancerigene). Această acțiune asupra dopaminei este similară celei produse de cocaină și
heroină, un motiv pentru care persoanele fumează: menținerea unui nivel ridicat de dopamină,
care determină senzația de plăcere. Nicotina și metaboliții săi au fost studiați pentru
tratamentul unor boli cum ar fi: boala Parkinson, maladia Alzheimer. Cercetările actuale au
demonstrat faptul că nicotina singură nu poate dezvolta cancerul, nu are proprietăți mutagene
și determinând creșterea activitătii acetilcolinei, duce la împiedicarea apopotozei (moarte
programată) prin care organismul iși distruge anumite tipuri de celule, moarte sau mutante,
astfel acestea dezvoltîndu-se in celule cancerigene. Excitant al sistemului nervos central si
periferic, în doze mici inhibând toți ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza și crește
activitatea motorie intestinală. Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creșterea
presiunii sanguine și determină creșterea glucozei în sange.[4]

9
4. Schema de flux tehnologic

Figura 4. Schema tehnologică de obţinere a nicotinei[15]

10
4.1. Descrierea schemei de flux tehnologic

4.1.1. Recepţia. Materia primă se recepţionează pe loturi, funcţie de provenienţă și de


calitate, pe bază de buletin de analiză. Recepţia se face prin verificarea:
- autenticităţii plante;
- umiditate;
- conţinutul în corpuri străine (organice – părţi din alte plante), corpuri străine minerale și
impuritaţi (părţi necorespunzătoare din aceeași plantă).[9]
4.1.2. Sortarea. Se elimină corpurile străine precum și frunzele atacate de insecte sau
de mucegai. Operaţia se execută pe mese de sortare sau pe bandă.
4.1.3. Spălarea. Frunzele sunt trecute la spălare pentru înlăturarea resturilor aderente
(pământ, nisip, praf). Pentru a evita pierderi de nicotină prin dizolvare, spălarea se face cu apă
rece în aparate cu agitare sau căzi. Durata operaţiei nu trebuie să depășească 5-10 minute după
care frunzele sunt scoase cu ajutorul unor site și se trec la uscare.
4.1.4. Uscarea se execută în aparate de uscare în zone, tunel sau alte tipuri existente.
Păstrarea nicotinei în frunzele de tutun uscate se realizează cu atât mai bine cu cât umiditatea
frunzelor este mai scăzută. Umiditatea finală a lor trebuie sa fie maximum 10-12%. În vederea
păstrării nicotinei se tratează frunzele tăiate înainte de uscare cu SO 2. Tratamentul cu SO2
constă în introducerea frunzelor în camere care se pot închide ermetic și arderea unei cantităţi
de suf astfel încât produsul după sulfitare să conţină 0,08-0,1% SO2. Nu se folosește
sulfitarea umedă deoarece se produc pierderi prin difuzie de nicotină.[16]
4.1.5. Mărunţire. În această operaţie se zdrobesc și se mărunţesc frunzele de tutun
obţinându-se pericard de tutun amestecat cu achene. Deșeul obţinut este constituit din puf cu
un procent scăzut de achene sau seminţe și endocarp.[17]
4.1.6. Extracţia prin macerare. Operaţia se execută în vase de extracţie așezate de
obicei în serie. Extractorul de formă tronconică, simplă, este confecţionat din oţel inoxidabil,
aluminiu sau lemn. Volumul util variază între 300 și 1000 L.
Extractoarele sunt prevăzute la partea inferioară cu o sită pe care se fixează o pânză
rară. Această pânză are rolul de a filtra particulele grosiere ale extractului. Sub această sită
sunt așezate gura de scurgere a extractului și un dispozitiv de injectare a aburului în vederea
obținerii temperaturii de 70-80˚C în cursul extracţiei. Extractoarele sunt legate între ele prin
conducte astfel încât să se asigure circulaţia lichidului cu ajutorul unei pompe. Procesul
tehnologic de extracţie în cazul unei baterii de trei extractoare este următorul:
Frunzele de tutun se sortează și se spală apoi se mărunţesc la o mașină electrică de
tocat așa fel încât particulele să aibă dimensiunile de 1-3 mm. Frunzele mărunţite se introduc
în cele trei extractoare, după care se introduce în primul extractor apa încălzită la 80˚C, în
proporție de circa 300% faţă de materia primă. Macerarea durează circa 30 de min, în care
timp se menţine temperatura la 70-75˚C. După scurgerea acestui interval de timp, extractul
rezultat se trece în extractorul al doilea, iar în primul extractor se introduce din nou apă
încălzită la 80˚C. După alte 30 min, în condiţiile descrise se descarcă extractorul al doilea și

11
se trece în extractorul al treilea, iar extractul din primul extractor se trece cu ajutorul pompei
în extractorul al doilea. În primul extractor se introduce din nou apă încălzită la 80˚C. După
scurgerea intervalului de 30 min, în care timp temperatura a fost menţinută constantă la 70-
75˚C lichidul din extractorul al treilea se descarcă în rezervorul de extract brut, iar peste
reziduu se aduce extractul din vasul al doilea. Extractul din primul extractor se trece în
extractorul al doilea, iar frunzele epuizate din primul extractor se descarcă și acesta se încarcă
din nou cu material proaspăt peste care se aduce lichidul din extractorul al treilea, iar în
extractorul al treilea se aduce lichidul din extractorul al doilea. În acesta din urma (extractorul
al doilea) se aduce apă proaspătă. Extractul din primul extractor se trece la rezervorul de
extract brut, lichidul din al treilea este trecut in primul, iar cel din extractorul al doilea în al
treilea. Extractorul al doilea se descarcă și se încarcă cu măceșe proaspete. Ciclul operaţiilor
se desfășoară după această schemă, fiecare extractor devenind primul sau ultimul în procesul
de extraţie.
Pentru obţinerea unor extracte mai pure, unele scheme prevăd extracţia în patru etape.
Extracţia se poate realiza și la temperatură obișnuită; în acest caz durata extracţiei crește de la
30 la 40 min, iar materialul trebuie să fie măcinat deosebit de fin încât să fie distruse
membranele celulare. Pentru redurerea pierderilor în cursul procesului de extracţie, în unele
întreprinderi extracţia se execută în prezenţa SO2 care blochează acţiunea oxidantă a
enzimelor. În acest scop se introduce o soluţie de SO2 6% care se adaugă în proporţie de 1%
faţă de conţinutul extractoarelor.
Frunzele de tutun epuizate sunt trecute la prese unde se elimină restul de lichid.
4.1.7. Filtrarea. Se execută în scopul separării reziduurilor nedizolvate. Într-o primă
fază se aplică o filtrare grosieră printr-un filtru de vid tip nuce și în final o filtrare fină prin
hârtie de filtru.
4.1.8. Purificarea extractelor brute din tutun. Alături de nicotină se extrag și o serie de
substanţe balast dintre care cele mai importante sunt substanţele pectice. Pentru îndepărtarea
acestora se folosesc enzimele pectolitice. Aceste enzime fac parte din grupa hidrolazelor și
sunt produse de mucegaiurile din genul Aspergillus, Penicillium și Mucor. În urma acţiunii
preparatelor pectonice se produce degradarea substanţelor pectice, transformându-se în acizi
pectici și ca urmare vâscozitatea scade. Tratamentul enzimatic se poate aplica fie asupra
frunzei de tutun în același timp cu procesul de extracţie sau asupra extractelor brute. Dacă se
execută tratamentul enzimatic asupra frunzei de tutun trec în soluţie și alte substanţe solubile,
ca hidraţi de carbon, acizi, obţinându-se și o îmbunătăţire a randamentului în nicotină. În
acest caz trebuie modificaţi parametri operaţiei de extracţie, în sensul că temperatura de
extracţie trebuie micșorată de la 70˚C la 42-45˚C, deoarece la temperaturi mai ridicate se
inactivează enzimele. În același timp, durata procesului trebuie prelungită la 8-12 ore pentru a
permite extracţia totală a acidului ascorbic. Preparatul pectolitic se adaugă în proporţie de 1-
2% faţă de greutatea tutunului, obţinându-se o mișcare a vâscozității cu 87-90%.
Randamentul în nicotină nu se schimbă. Extractul obţinut este fluid, putându-se filtra cu
ușurinţă.

12
Tratamentul enzimatic astfel executat prezintă avantajele unei filtrări și manipulări
facile, însă micșorează productivitatea utilajelor foarte mult. Acest procedeu nu se poate
aplica la extracţia prin difuzie. Din aceste motive purificarea extractelor brute prezintă
avantaje nete. Prelucrarea extractelor obţinute prin macerare sau difuzie se poate exersa în
vase de oţel inoxidabil sau aluminiu. Extractul răcit la 45˚C se tratează cu o soluţie de
preparat enzimatic în proporţie de 0,5% faţă de cantitatea de extract. Durata procesului este
de 1 oră. Se realizează o micșorare a vâscozităţii cu circa 78-80%, obţinându-se extracte
fluide care pot fi ușor filtrate.[15]
4.1.9. Obţinerea concentratelor de tutun. Indiferent de metoda de obţinere a extractelor
brute de tutun, lichidul obţinut se supune concentrării, deoarece în soluţii diluate nicotina
este foarte ușor oxidată, ceea ce duce la deprecierea extractelor.
Concentrarea extractelor brute trebuie să se realizeze neîntârziat după obţinerea lor.
Nicotina se oxidează cu atât mai repede cu cât temperatura este mai ridicată, de aceea
concentrarea trebuie să se realizeze la o temperatură cât mai scăzută, în timpul cel mai scurt.
Concentrarea se execută în aparate de concentrare sub vid. Concentratoarele trebuie construite
din materiale antiacide ca oţel inoxidabil, aluminiu. Pentru realizarea unei concentrări cât mai
rapide se preferă folosirea concentratoarelor tubulare. Încălzirea se face cu abur sub o
presiune de 1,5-3,0 at. Consumul de abur este de 1,2-1,3 Kg/Kg apă evaporată. Capacitatea
concentratoarelor cu efect simplu este de 200-500 L, astfel încât concentrarea durează 1-1,5
ore. Dacă se pornește de la un extract brut cu 10-12˚ refractometrice concentrarea se face până
la un extract de 70-78˚ refractometrice.
Pierderile de nicotină sunt foarte mici (4-5%). Aceste pierderi reduse se datoresc acidităţii
ridicate a mediului care prezervă nicotina. În cazul când extracţia s-a făcut în prezenţa SO2, o
parte din acesta se elimină la concentrare.[18]

13
5. BILANȚUL DE MATERIALE

I. Bilanţul de materiale pentru etapa tehnologică de recepţie:

fe
fi Recepţie
fp

(B.M.): Gfi = Gfe + Gfp


unde: Gfi – masa frunze tutun intrate, în kg/ şarjă;
Gfe – masa frunzelor recepţionate, în kg/ şarjă;
Gfp – masa de frunze pierdută (mp = 0,05% din masa totală de frunze), în kg/
şarjă;
2000⋅0,05
Gfp = 100 = 1 kg/ şarjă;

Gfe = 2000 – 1= 1999 kg/ şarjă;


Gfi = 2000 kg/ şarjă;
(B.M.): 2000 = 1999 + 1
2000 = 2000

Nr. Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


Componente
crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1.
Frunze intrate 2000
2.
Pierderi frunze în etapa de – 1
recepţie
3.
Frunze recepţionate – 1999
Total 2000 2000

II. Bilanţul de materiale pentru etapa tehnologică de sortare:

fi fe
Sortare
fp

(B.M.) : Gfi = Gfe + Gfp

14
unde: Gfi – masa frunzelor intrate, în kg/ şarjă;
Gfe – masa frunzelor care iese de la sortare, în kg/ şarjă;
Gfp – masa de frunze pierdută (mp = 8 % din masa totală de măceşe), în kg/
şarjă;
1999⋅8
Gfp = 100 = 159 , 92 kg/ şarjă;

Gfe = 1999 – 159,92 = 1839,08 kg/ şarjă;


Gfi = 1839,08 kg/ şarjă
(B.M.): 1999 = 1839,08 + 159,92
1999 = 1999

Nr. Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


Componente
crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1.
Frunze intrate 1999 –
2.
Pierderi de frunze în etapa de sortare – 159,92
3.
Frunze sortate – 1839,08
Total 1999 1999

III. Bilanţul de materiale pentru etapa tehnologică de spălare:

fi fe
Spălare
fapă fimp
fapă uzată
(B.M.) : Gfi + Gfapă= Gfe + Gfp + Gfapă uzată
unde: Gfi – masa frunzelor intrate, în kg/ şarjă;
Gmapă –masa de apă , în kg/șarjă
Gfe – masa frunzelor care iese de la spălare, în kg/ şarjă;
Gmimp – masa de impurități (mimp = 0,5 % din masa totală de frunze ), în kg/
şarjă;
Gmapă uzată –masa de apă uzată, în kg/șarjă.
1839 , 08⋅0,5
Gmimp = 100 = 9, 195 kg/ şarjă;

Gfe = 1839,08 – 9,1954= 1829,8846 kg/ şarjă;

15
Gfi = 1839,08 kg/ şarjă
Gmapă =2000∙5=10000 kg/șarjă
Gmapă uzată =Gmapă + Gmimpurități =10009,195 kg/șarjă

(B.M.): 11839,08 = 1829,8846 + 10009,195


11839,08 = 11839,08

Nr. Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


Componente
crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1.
Frunze intrate 1839,08 –
2.
Masa de impurități – 9,1954
3.
Frunze spălate – 1829,8846
4. Masa de apă intrată 10000 -
5. Masa de apă uzată - 10009,195
Total 11839,08 11839,08

IV. Bilanţul de masă pentru etapa tehnologică de uscare

ui = 30 %

Uscarea

ui = 12%

ui – umiditatea iniţială – 30 %;
uf – umiditatea finală - 12%.

(B.M.): * Cantitatea sau debitul masic de produs uscat, Mf :


100−u i
M f =M i ⇒ M f =1455 , 59 [kg/ şarjă]
100−u f

* Cantitatea sau debitul de H2O evaporată, We :


u i −u f
We= M i ⇒ We =374 ,3 kg/ şarjă
100−u f

* Consumul specific de aer – agent de uscare, l :

16
1
l=
x f − x i [kg aer uscat/ kg H2O evaporată]

Necesarul de aer în uscător (consumul specific de aer):


l = 50 kg aer uscat/ kg H2O îndepărtată, pe şarjă
*Consumul total de aer – agent de uscare, L :
We
L= ⇒ We⋅l ⇒ L=18715 [kg/şarjă aer uscat]
x f − xi
* Ecuaţia generală de bilanţ:
G1 = G2 + We
unde: G1 – debitul iniţial de material supus uscării
G2 – debitul final de material rezultat în urma uscării
We – cantitatea de apă îndepărtată din material

1829,8846= 1455,59 +374,3

1829,8846 = 1829,8846

Nr. Componente Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1. Masa frunze spălate 1829,8846 –
2.
Apa evaporată – 374,3
3.
Frunze uscate – 1455,59
Total 1829,8846 1829,8846

V. Bilanţul de materiale pentru etapa tehnologică de mărunţire


fi fe
Mărunţirea fp

(B.M.): Gfi = Gfe + Gfp


în care:Gfi – masa frunze intrate, în kg/ şarjă;
Gfe – masa frunze mărunţite, în kg/ şarjă;
Gfp – masa de frunze pierdută (fp = 5%), în kg/ şarjă;
1455 , 59⋅5
Gfp = 100 = 72 , 78 kg/ şarjă;

Gfe = 1455,59– 72,78 = 1382,82kg/ şarjă;

17
Gfi = 1455,59 kg/ şarjă;
(B.M.): 1455,59 = 1382,82 + 72,78

1455,59 = 1455,59

Nr. Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


Componente
crt [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1. Frunze uscate intrate 1455,59 –

2. Pierderi funze în etapa de mărunţire – 72,78

3. Frunze mărunţite – 1382,82


Total 1455,59 1455,59

VI. Bilanţul material pentru etapa tehnologică de extracţie

fi fe
s
Extracţie r

Pentru oținerea unui produs cat mai bun este necesar să se facă 3 extracții.
Ecuaţia generală de bilanţ de materiale pentru extracţie este următoarea :
R0 + E = R + E1 = M
unde: Ro – amestec iniţial;
E – dizolvant iniţial;
R – amestec final;
E1 – dizolvant final;
M – amestecul;
Cantitatea de frunze de tutun care va intra la extracţie este 1382,82 kg, (R 0), având
conţinut în substanţă uscată de 95%, din care vom extrage nicotina.
Raportul amestec hidroalcoolic (alcool etilic + apă) și produs este de 1,1 : 1.
1,1 ∙ 1382,82 = 1483,39 kg etanol
Așadar vom utiliza 1483,39 kg C2H5-OH de concentrație 70%. Etanolul se
găseşte în industrie de concentraţie 96% pe care va trebui să-l aduc la concentraţia de 70%,
întrucât în industrie pentru extracţie se foloseşte C2H5-OH de concentraţie 70%.
m m 1483 , 39
ρ= 0, 7894 g / cm 3 ⇔ ρ= ;⇒ v = ⇒ v= = 1879 , 13 l
v ρ 0, 7894

18
C 1⋅M 1 =C 2⋅M 2
96⋅M 1 =70⋅1879 , 13
M 1=1370 , 19 l 〈 alcool 〉

Cunoscând volumul de etanol vom calcula masa acestuia:


m
ρ= ⇒ m = ρ⋅v ⇒ m = 1081 ,62 kg etanol
v
Amestecul hidroalcoolic este alcătuit din masa de etanol și masa de apă.
Amestec hidroalcoolic = 1081,62 kg etanol + 401,77 kg apă
Astfel că pentru a prepara 1483,39 kg de etanol 70% avem nevoie de 1081,62 kg
alcool etilic şi 401,77 kg apă demineralizată, pe care-l vom utiliza pentru extragerea
nicotinei).
Prima etapa de extracție
Frunzele mărunțite vor reține 15% din solvent in prima etapă.
1483 , 39⋅15
=222 ,5 kg/ şarjă solvent reţinut de frunze mărunțite;
100

Din masa de frunze vom extrage pentru prima dată 6% nicotină, ce se află în substanţa
uscată.

1382 , 82⋅95 6
⋅ =78 ,85 kg/ şarjă (nicotină)
100 100
Reziduul e format din solventul reţinut de frunze (222,5 kg) şi restul de frunze din care
au fost extrase principiile active.
1382,82– 78,85= 1303,97 kg/ şarjă (frunze rămase în urma primei extracţii)
Astfel că masa totală a reziduului este :
1303,97 + 222,5= 1526,47kg/ şarjă (reziduu)- R
Masa extractului e formată din principiile active extrase şi restul de solvent ce nu a
fost reţinut de frunzele mărunțite.
(1483,39- 222,5) + 78,85 = 1339,74kg/ şarjă (extract) -E1
(B.M.) : 1382,82 + 1483,39 =1526,47 + 1339,74
2866,21 =2866,21

A doua etapă de extracţie


La a doua extracţie voi folosi din prima extracţie ca solvent – extractul, iar ca materia
primă reziduul. Astfel că :
R0 = 1526,47 kg/ şarjă;
E = 1339,74 kg/ şarjă;
Având în vedere că prima dată frunzele mărunțite au reţinut 15% din solvent, acum va
reţine mai puţin, respectiv 10%.
1339 , 74⋅10
=133 ,97 kg/ şarjă (solvent regăsit în reziduu)
100
Din frunzele mărunțite de această dată vom extrage 4,4 %.
1526 , 47⋅4,4
= 67 , 16 kg kg/ şarjă (nicotină)
100

19
Masa de reziduu va fi formată din solventul reţinut de frunze (133,97 kg/ şarjă) şi
restul de frunze rămas :
133 , 97+ ( 1526 , 47−67 ,16 ) =1593 , 28 kg/ şarjă (reziduu) - R
Masa totală a extractului va fi:
67 ,16+ ( 1339 , 74−133 , 97 ) =1272 ,93 kg/ şarjă (extract) - E2
Ecuaţia de bilanţ :
1526,47+ 1339,74 = 1593,28+ 1272,93
2866,21 = 2866,21

A treia etapă de extracție


Exact ca la doua extracţie vom folosi din a doua extracţie ca solvent – extractul, iar ca
materia primă reziduul.
R0 = 1593,28 kg/ şarjă;
E = 1272,93kg/ şarjă;
Solvent reţinut de frunzele mărunțite este de 5%.
1593 , 28⋅5
=79 ,66 kg/ şarjă (solvent regăsit în reziduu);
100
Din frunzele mărunțite de această dată vom extrage 3,6 %.
1272 , 93⋅3,6
= 45 , 82 kg/ şarjă (nicotină)
100
Masa totală de reziduu va fi formată din solventul reţinut de plantă (79,66kg) şi restul
de frunze mărunțite din care a fost extrasă nicotina;
79 ,66+ ( 1272 ,93−45 ,82 ) =1306 , 77 kg/ şarjă (reziduu)- R
Masa totală a extractului este :
45 ,82+ ( 1593 , 28−79 ,66 ) =1559 , 44 kg/ şarjă (extract) - E3
Ecuaţia de bilanţ :
1592,28 + 1272,93 = 1306,77+ 1559,44
2866,21 = 2866,21

În urma acestor 3 extracţii (6 %,4,4 % şi 3,6 %) am extras în total 191,83 kg/ şarjă nicotină,
prin urmare 14 %.

Nr. Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


Componente
crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1. Frunze mărunțite intrate 1382,82 –
2. Etanol intrat 1081,62 –
3. Apă demineralizată intrată 401,77 –

4. Reziduu plantă în urma etapei de – 1306,77


extracţie
5.
Soluţie de extract – 1559,44
Total 2866,21 2866.21

20
VII.Bilanţul de materiale pentru etapa tehnologică de purificare

mi
Enzime Purificare
Pectolitice mp

me

(B.M.): Gmi + Gmenz.pectolitice = Gme + Gmp


în care:Gmi – masa de extract intrată, în kg/ şarjă;
Gme – masa de extract purificată, în kg/ şarjă;
Gmp – masa de extract pierdută (mp = 5%), în kg/ şarjă;
Gmenz.pectolitice =0,01∙2000=20 kg/șarjă;
191 , 83⋅5
Gmp = 100 = 9,6 kg/ şarjă;

Gme = 211,83 – 9,6 = 202,23 kg/ şarjă;


Gmi = 191,83 kg/ şarjă;
(B.M.): 211,83 = 202,23 + 9,6
211,83 = 211,83

Nr. Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


Componente
crt [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1. Masa de extract intrată 191,83 –

2. Masa de enzime pectolitice intrată 20 -

3. Masa de extract purificat – 202,23


4. Masa de extract pierdută - 9,6
Total 211,83 211,83

VIII.Bilanțul de materiale pentru etapa tehnologică de filtrare

me
mi Filtrare
mp

21
(B.M.): Gmi = Gme + Gmp
unde: Gmi – masa de extract purificat intrat , în kg/ şarjă;
Gme – masa de extract filtrat, în kg/ şarjă;
Gmp – masa de extract pierdută (mp = 3% din masa totală de extract), în kg/
şarjă;
202 , 23⋅3
Gmp = 100 =6,07 kg/ şarjă;

Gme = 202,23 – 6,07 = 196,16 kg/ şarjă;


Gmi = 202,23 kg/ şarjă;
(B.M.): 202,23 = 196,16 + 6,07
202,23= 202,23
Nr. Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.
Componente
crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1.
Masa de extract purificat intrat 202,23
2.
Pierderi de extract – 6,07
3.
Masa de extract filtrat – 196,16
Total 202,23 202,23

IX. Bilanţul de masă al etapei tehnologice de concentrare

Drept procedeu de concentrare, am ales evaporarea întrucât etanolul este foarte uşor de
evaporat.
Vom concentra până la 30% substanţă uscată în soluţie.

mc
Concentrare
mi me

Bilanţul de masă pentru etapa de concentrare este:


Bilanţul total: m SD = m SC +W
A A
Bilanţul solutului: m SD⋅x SD = m SC⋅x SC
Et Et
Bilanţul solventului (etanolului): m SD⋅x SD = m SC⋅x SC +W

( )
A
x SD
Debitul de etanol evaporat: W =m SD⋅ 1− A
x SC
unde: m SD - debitul soluţiei diluate, kg/ şarjă;
m SC - debitul soluţiei concentrate, kg/ şarjă;
W – debitul aburului secundar, kg/ şarjă;
A
x SD - concentraţia solutului A în soluţia diluată, 14 kg/ şarjă;
A
x SC - concentraţia solutului A în soluţia concentrată, 30 kg/ şarjă;

22
x Et - concentraţia etanolului, kg etanol/ kg sol;
m ⋅x A
m SC = SDA SD ⇒ m SC =91 , 54 kg /sarja
x SC
W = 104 , 63 k g / sarja

Ecuaţia generală de bilanţ: m SD = m SC +W


196,16 = 91,54 + 104,63
196,16 = 196,16

Nr. Intrări – m Ieşiri – m


Componente
crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1. Soluţia de extract intrată 196,16 –
2.
Etanolul evaporat – 104,63
3.
Soluţia concentrată – 91,54
Total 196,16 196,16

X. Bilanţul de masă pentru etapa tehnologică de uscare

ui = 50 %

Uscare

Uf = 5 %

ui – umiditatea iniţială – 50 %;
uf – umiditatea finală - 5 %.
(B.M.): * Cantitatea sau debitul masic de produs uscat, Mf :
100−u i
M f =M i ⇒ M f =47 , 6 [kg/ şarjă]
100−u f

* Cantitatea sau debitul de H2O evaporată, We :


u i −u f
We= M i ⇒ We =43 , 93 kg/ şarjă
100−u f

* Consumul specific de aer – agent de uscare, l :


1
l=
x f − x i [kg aer uscat/ kg H2O evaporată]

Necesarul de aer în uscător (consumul specific de aer):


l = 2,22 kg aer uscat/ kg H2O îndepărtată, pe şarjă
*Consumul total de aer – agent de uscare, L :

23
We
L= ⇒ We⋅l ⇒ L=97 , 52 [kg/şarjă aer uscat]
x f − xi
* Ecuaţia generală de bilanţ:
G1 = G2 + We
unde: G1 – debitul iniţial de material supus uscării
G2 – debitul final de material rezultat în urma uscării
We – cantitatea de apă îndepărtată din material
91,54 = 47,6 +43,93
91,54 = 91,54

Nr. Componente Intrări – U.M. Ieşiri – U.M.


crt. [kg/sarjă] [kg/sarjă]
1. Soluţia concentrată intrată 91,54 –
2.
Apa evaporată – 43,93
3.
Pulberea obţinută – 47,6
Total 91,54 91,54

Tabel 2 . Bilanţ de materiale sub formă tabelară


Intrări-U.M. Ieșiri-U.M.
Nr. Componente [kg/sarjă] [kg/sarjă]
Crt
Frunze de tutun intrate 2000 -
Pierderi de frunze ȋn etapa de recepţie - 1
1. Frunze recepţionate - 1999

Frunze intrate 1999 -


Pierderi de frunze în etapa de sortare - 159,92
2. Frunze sortate - 1839,08

Frunze intrate 1839,08 -


Masa de impurităţi - 9,1954
3. Frunze spălate - 1829,8846
Masă de apă intrată 10000 -
Masă de apă uzată - 10009,195

Masa de frunze spălate 1829,8846 -


4. Apa evaporată - 374,3
Frunze uscate - 1455,59
Frunze e uscate intrate 1455,59 -
Pierderi frunze în etapa de mărunţire - 72,78
5. Frunze mărunţite - 1382,82

24
Frunze mărunţite intrate 1382,82 -
Etanol intrat 1081,62 -
Apă demineralizată intrată 401,77 -
6. Reziduu plantă in urma etapei de extracţie - 1306,77
Soluţia de extract - 1559,44

Masă extract intrată 191,83 -


Masă de enzime pectolitice intrată 20 -
7. Masă extract purificat - 202,23
Masă de extract pierdută - 9,6
Masă de intrată 202,23 -
8. Pierderi de extract purificat - 6,07
Masă de extract filtrat - 196,16
Soluţie de extract intrată 196,16 -
9. Etanol evaporat - 104,63
Soluţie concentrată - 91,54
Soluţie concentrată intrată 91,54 -
10. Apă evaporată - 43,93
Pulbere obţinută - 47,6
TOTAL 22691,52 22691,52

25
6. Valorificarea deseurilor rezultate in urma procesului de
extractie a nicotinei
6.1. Introducere

Între 2001 și 2005, Comisia pentru Dezvoltare Agricolă Maryland de Sud a adoptat o
preluare voluntară a agricultorilor de tutun să scadă dependență ariei economice privind
vânzările frunzelor de tutun de către societăți producătoare de țigări și pentru a spori
diversitatea culturilor. Ei au oferit fermierilor o subvenție în schimbul oprirea producției de
tutun în scopurile opririi fumatului și menținerea lor în ferma agricultura timp 10 ani.
Preluarea a avut un succes mare, cu 94% participare a producătorilor de tutun. Odata cu
treminarea timpului alocat suventilor fermierii au incercat sa cultive produse alternative
precum porumb pentru rezerva proprie dar si struguri pentru producerea de vin, dar fiind
scumpe utilajele si necesita cunostiinte avansate in cele din urma au renuntat. Singura obtiune
valabila cu ajutorulu acestui program ce permitea fermierilor sa continue cresterea tutunului
pe pamantul lor era crearea unei folosiri alternative si profitabile a tutunului. Acest proces
incudea dezvoltarea si refinisarea unor procese de biorafinare care sunt asociate cu extractia
diferitelor produse dein tutun in asa fel incat profitul sa poata fi optimizat. Unul dintre cele
mai promitatoare ingrediente este substanta chimica cu o valoare mare, solanesolul.

6.2. Solanesolul
Formula chimica a solanesolului este C45H74O, avand o greutate moleculara de 631.07.
Structura sa chimica este prezentata in figura 5. Coenzima Q10 si Vitamina K2 sunt compusi
unichinonici care pot fi create din solanesol.

Figura 5. Formula chimica a solanesolului

6.2.1. Solanesolul din tutun

Rowland et al. (1956) au raportat primul prezența solanesol în tutun. Ei au raportat că


nivelul solanesolului din frunzele verzi de tutun (proaspăt recoltate) a fost de 0,3% din
greutatea totală de frunze uscate.
Cercetările ulterioare folosind metode îmbunătățite de analiză au arătat un nivel mai
ridicat de solanesol. Severson et al. (1977) au raportat concentrații solanesolului din tutunul
din Maryland este de puțin peste 2% din materia uscată totală frunze. Solanesolul a fost găsit
initial în cloroplaste de frunze de tutun.

26
Urmatoarele cercetări au aratat ca , cresterea aparenta a solanesolului in frunzele tratate
observate de catre ceilalti cercetatori se datoreaza eliberarii legaturii la început a fost în primul
rând datorită eliberarea legaturilor solanesolului, sub formă de esteri, prin procesul de tratare.
Prin urmare, actualele metodele experimentale de extracție includ un pas de saponificare
pentru a elibera legaturile solanesolului. Adaosul de hidroxid de sodiu cu concentrații scăzute
soluției extracției a produs o creștere de 15-20% în recuperarea solanesol. Ambele forme
libere și legat ale solanesolului se găsesc în primul rând în cloroplaste frunzelor de tutun.
Zhao et al. (2007) utilizează cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC) pentru a
măsura concentrațiile solanesol în diferite părți ale plantei de tutun. Ei au descoperit ca
concentratii solanesolului din frunze au fost de 6,8 ori mai mare decât în tulpini. Raportul
dintre concentrațiile din frunze și concentrațiile în alte părți de plante (de exemplu, flori,
semințe, fructe, rădăcini) a fost chiar mai mare.

6.2.2. Tehnici de extracție și purificare


Cercetatorii au propus diverse tehnici noi pentru recuperare a solanesol. Zhou și Liu
(2006a) a raportat că folosirea microundelor pentru a asista un solvent de extracție constând
din etanol:hexan 3:1 combinat cu NaOH a cedat 0,91% (g / g, raportat la substanța uscată)
solanesol în 40 de minute. Aceeași cercetatorii au comparat extracție asistată cu microunde cu
extracție cu reflux de căldură utilizată anterior și au găsit doar creșteri minore în randamentul
global (0,05 procentul de extracție solanesol), în timp ce extracția asistată cu microunde a
redus semnificativ timpul de la 180 la 40 de minute. Aceasta echipa de cercetare, de
asemenea, a examinat pasul de saponificare cerut pentru eliberarea solanesolului legat,
constatarea că, atunci când este folosita extracție asistată cu microunde, o soluție 0,05 M de
NaOH este optimă. Cu toate acestea, în timpul îndelungat procesului de extracție cu căldură, o
mai mare concentrație fata de 0,05 M de hidroxid de sodiu poate distruge solanesol, și sa
stabilit că 0,02 M NaOH au foat suficienti pentru a obtine cantitatea maximă de solanesol la
extracție în reflux de căldură. Procesul de saponificare de asemenea poate atenua
emulsificare, care poate prezenta probleme mai târziu în timpul etapelor separare și purificare
a solanesolului.

27
Figura 6. Schema tehnologică de obţinere solanesolului

Chen et al. (2006) a constatat că trei runde cu o durată de 20 de minute fiecare într-o
baie cu ultrasunete au fost suficiente pentru a extrage solanesol din reziduuri de frunze de
tutun.
Cu toate acestea, ei au analizat diferite etape de saponificare, adăugând 30 mg/ml de KOH la
soluția și aplicarea o baie de apă fierbinte timp de 2 la 24 de ore. Din nou, datorită unei
eventuale distrugeri a solanesolului din cauza căldurii sau KOH, randamentele solanesol a
atins un maxim la timpul de 4 ore, cu 20 mg/ml KOH. Extracție la temperatura camerei si
tehnica de extracție Soxhlet de asemenea, au fost analizate, dar datorită randamentelor lor
considerabil mai mici și orele lungi de extracție, nu au fost mai mult investigat.
Zhao și Du (2007) a propus o tehnica ce implica rotatii lente, cromatografie in
contracurent pentru a recupera solanesol, în scopul evitarii utilizarii unui solvent organic
industrial în extracție. Ei au descoperit că sistemul ulei de floarea soarelui:solvent de etanol
1:2 a eliminat multe impuritati, dar randamentul solanesol a fost aproximativ 27% din
produsul rezultat. Unele publicații recente au sugerat folosirea unei extracții cu lichid

28
supercritic (SFE), pentru a recupera solanesolul, dar există întrebări cu privire la cost-eficiența
tehnologiei SFE și capacitatea sa de a manipularea loturi mari. Tang et al. (2007b) au finalizat
un studiu folosind cromatografica de coloană cu gel de siliciu pentru a extrage și purifica
solanesolul cu ajutorului caruia au găsit un randament de 0,38% solanesol și un nivel de
puritate de 83.04%. Cu toate acestea, metoda lor de extracție nu pare a maximiza solanesolul
extras. Purificare a fost realizata prin dizolvarea extractului de solanesol brut într-un soluția de
eter de petrol (10:1, v / v). Soluția a fost aplicată unei coloane de silicagel, și un eluat cu eter
de petrol-acetonă (90:10, v / v). O fracțiune de 5 ml a fost colectata și uscata folosind un
evaporator rotativ.
Cercetarile recente au conturat o metodă de extracție în fază solidă pentru concentrarea și
purificarea solanesolului. Utilizarea gelului de siliciu și analizarea parametrilor cum ar fi
fluxul de încărcare a eșantionului și volumul probei, o metoda rapida, cantitativă și
reproductibilă a fost gasita pentru a produce o recuperare de 97,5% a solanesolului. Soluții
brute de solanesol au fost introduse printr-o coloană de gel de siliciu, la o rata de 1 ml/min și
adsorbția solanesol de silicagel a fost determinat să fie 58.5 mg/g de gel de siliciu. Dioxid de
siliciu a fost apoi eluat cu acetonă și colectat pentru analiza HPLC-UV.

6.2.3. Metode analitice de detectare


Mai multe tehnici au fost descrise pentru analiza conținutului de solanesol din
frunzele de tutun. Acestea includ cromatografia de gaze (GC) ; cromatografie în strat subțire
(TLC), extracție în fază solidă;. cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC) cu
detecție UV. TLC s-a dovedit problematică, din cauza descompunerii considerabile a
solanesolului pe plăcile, în timp ce GC implică extracția de lungă durată și derivatizare
proceduri. Pe de altă parte, HPLC-UV s-a fost dovedit a avea o abordare corecta și oprecisă
pentru determinarea rapidă a conținutului de solanesol, cu toate acestea, unele modificări ar
putea fi necesare în funcție de solvent și coloana utilizată. In tabelul 3 sunt comparate
diferitele metode de detectare a solanesolului, limitele lor de detectare și dezavantajele
acestora.
Tabel 3. Compararea metodelor de detecție a solanesolului

Metoda Limitele de Observații Referință


detectare(mg
/mL)
Cromatografia de gaze (GC) 0.02 Temperaturile ridicate, Chamberlain et al,
implică proceduri de extracție 1990
Chen et al, 2007
și derivatizare de lungă durată

Cromatografia de lichide de 0.05 Disponibil frecvent Chen et al., 2007


înaltă performanță cu detectare
cu ultraviolete(HPLV-UV)
Cromatografia pe strat subțire 0.5 Problematic din cauza Woollen and Jones,
descompunerii solanesolului 1971
pe placa

29
6.3. Bilanţul de materiale

Reziduu plantă rezultat în urma etapei de extracţie este de 1306,77 kg/ şarjă (reziduu). Din
aceasta cantitate de biomasa de tutun se vor face alte etape pentu obtinerea solanesolului.
6.3.1. Bilanţul material pentru etapa tehnologică de extracţie

fi fe
Extracţie r

Ecuaţia generală de bilanţ de materiale pentru extracţie este următoarea :


R0 + E = R + E1 = M
unde: Ro – amestec iniţial;
E – dizolvant iniţial;
R – amestec final;
E1 – dizolvant final;
M – amestecul;

Raportul amestec etanol: hexan este de 3:1.


3 ∙ 1306.77 = 3920.31 kg etanol
Așadar vom utiliza 3920.31 kg C2H5-OH de concentrație 70%. Etanolul se
găseşte în industrie de concentraţie 96% pe care va trebui să-l aduc la concentraţia de 70%,
întrucât în industrie pentru extracţie se foloseşte C2H5-OH de concentraţie 70%.
m m 3920 , 31
ρ= 0,7894 g / cm 3 ⇔ ρ= ; ⇒ v= ⇒ v= = 4966 , 19 l
v ρ 0,7894

C 1⋅M 1 =C 2⋅M 2
96⋅M 1 =70⋅4966 , 19
M 1=3621 , 18l 〈 alcool 〉

Cunoscând volumul de etanol vom calcula masa acestuia:


m
ρ= ⇒ m=ρ⋅v ⇒ m= 2858 , 56 kg
v
etanol

2858.56 kg etanol + 1306.77 kg hexan = 4165.33 ka amestec

R0 = 1306.77 kg/ şarjă;


E = 4165.33 kg/ şarjă;
Solvent reţinut de reziduu este de 5%.

30
1306 , 77⋅5
= 65 , 38
100
kg/ şarjă (solvent regăsit în reziduu);
Din reziduu de această dată vom extrage 3,6 %.
4165 , 33⋅3,6
=150
100
kg/ şarjă (solanesol)

65 , 38+ ( 4165 ,33−150 ) =4080 , 71 kg/ şarjă (reziduu) -R


Masa totală a extractului este :
150 + ( 1306 , 77−65 , 38 ) =1306 , 77 kg/ şarjă (extract) - E3

6.3.2. Bilanţul de materiale pentru etapa tehnologică de purificare

mi
Enzime
Purificare
Pectolitice mp

me

(B.M.): Gmi + Gmenz.pectolitice = Gme + Gmp


în care:Gmi – masa de extract intrată, în kg/ şarjă;
Gme – masa de extract purificată, în kg/ şarjă;
Gmp – masa de extract pierdută (mp = 5%), în kg/ şarjă;
Gmenz.pectolitice =0,01∙2000=20 kg/șarjă;
1306 , 77⋅5
= 65,33
100
Gmp = kg/ şarjă;
Gme = 1306,77-65,33 = 1241,44 kg/ şarjă;
Gmi = 1306,77 kg/ şarjă.

6.3.3.Bilanțul de materiale pentru etapa tehnologică de filtrare

me
mi Filtrare
mp

31
(B.M.): Gmi = Gme + Gmp
unde: Gmi – masa de extract purificat intrat , în kg/ şarjă;
Gme – masa de extract filtrat, în kg/ şarjă;
Gmp – masa de extract pierdută (mp = 3% din masa totală de extract), în kg/
şarjă;
1241 , 44⋅3
= 37,24
100
Gmp = kg/ şarjă;
Gme = 1241,44 – 37,24 = 1204,2 kg/ şarjă;
Gmi = 1241,44 kg/ şarjă.
In urma procesului tehnologic s-au obtinut 1241,44 kg/ şarjă de extract de
solanesol.

7. Analiza tehnico-economica de implementtare

7.1. Stabilirea necesarului de investiţie


Stabilirea valorii clădirii în care se vor amplasa maşinile, utilajele şi instalaţiile

Nr. Destinaţia spaţiului Suprafaţa construită,


Crt. m2
1 Hala producţie 6 x 20 120
2 Laborator 3 x 4 12
3 Camera depozitare ambalaj – flacoane de plastic 12
3x4
4 Camera depozitare frunze de tutun 4 x 4 16
5 Hol 2,5 x 10 25
6 Birou + grup sanitar 3 x 4 12
7 Vestiare F + B, 2 x (2 x 2) 8
8 Grupuri sanitare F + B, 2 x (3x 3) 18
TOTAL 223
Valoarea clădirii : 223 x 400 = 89200 RON

7.2. Stabilirea cheltuielilor reprezentând valoarea utilajelor


Determinarea valorii utilajelor care nu necesită montaj:

Nr. Denumire utilaj Buc Preţ Cheltuieli Valoare Valoare


crt. facturare transport unitară totală
RON RON RON RON
1 Cântar 1 3000 150 3150 3150
2 Masă laborator 1 5000 100 5100 5100
3 Balanţă analitică 2 11000 12000 24000

32
4. Balon 50 ml 1 70 1000 70 70
5 Balon 250 ml 1 100 100 100
6 Dulapuri metalice 2 1500 600 2100 4200

7 Masa pentru 1 400 150 550 550


balanţă
8 Aparatură pentru 1 24500 700 25200 25200
control automat

9 Mobilier vestiare şi 2 15000 600 15600 32000


birouri

TOTAL = 114210 RON

7.3. Fond de investiţii

Nr. crt. Destinaţia fondurilor Valoarea, RON


1 Valoarea clădirii 86800
2 Valoarea utilajelor 11421
TOTAL = 20101 RON

7.4. Planul necesar de forţă de muncă

Categoria de timp U.M. Fond de timp


Timp calendaristic Zile 365
Week-enduri şi sărbători Zile 111
legale
Timp disponibil zile-ore 228-1816
Concedii de odihnă Zile 26

Producţia anuală
Anul este format din patru trimestre, producţia zilnică fiind 1306,77 kg pe zi. Ştiind că
anul este format din 365 de zile din care 111 reprezintă week-enduri şi sărbători legale, aflăm
câte zile lucrătoare pe an au rămas, inclusiv producţia anuală.
Producţia anuală = (365 – 111) · 1306,77= 331919,6 kg/ an.

Necesarul de personal

Categoria de Nr. Persoane/ sch. Schimburi/ zi Persoane/zi


personal
Personal direct productiv
Inginer producţie 1 2 2
Operator 3 2 6
Transportor 1 2 2
intern
Personal indirect productiv

33
Laborant 1 2 2
Magazioner 1 2 2
Electromecanic 1 2 2
Femeie de 1 2 2
serviciu
Personal de administraţie şi funcţional
Şef secţie 1 2 2
Contabil 1 2 2

7.5. Fondul de salarizare

Categoria de Pe Venit Spor Contribu Pensie Săn Venit


personal rs. lunar vechi ţie ajutor Suplimenta ătat lunar
/zi (brut) me % şomaj ră 9,5% + e (net)
RON 1% RON Impozit 6,5 RON
%
Personal direct productiv
Inginer 2 1500 - 15,0 142,5 97,5 1245
producţie
Operator 6 780 - 7,8 74,1 50,7 647,4
Transportor 2 600 - 6,0 57 39 498
intern
Personal indirect productiv
Şef laborator 1 1400 1,4 133 91 1174,
6
Laborant 2 670 - 6,7 63,65 43,5 556,1
5
Magazioner 2 730 - 7,3 69,35 47,4 605,9
5
Electromecanic 2 730 - 7,3 69,35 47,4 605,9
5
Maistru 2 910 - 9,1 86,45 59,1 755,3
tehnolog 5
Femeie de 2 600 - 6,0 57,00 39,0 498
serviciu 0
Personal de administraţie şi funcţional
Şef secţie 2 1000 - 1,0 95,00 65,0 1029
0
Contabil 2 670 - 6,7 63,65 43,5 556,1
5
TOTAL = 21343,2 RON

Total fonduri retribuire anual 21343,2 x 12 = 256118,4 RON.

7.6. NECESARUL DE MATERIE PRIMĂ, MATERII AUXILIARE, UTILITĂŢI

Necesarul de materie primă

34
Materie primă Consum zilnic , Preţ achiziţie
kg Unitar, RON Total, RON
Reziduu tutun 1306,77 5 6533.85
Total = 5000 RON

Necesarul de materii auxiliare


Materie auxiliare Consum Preţ achiziţie
zilnic , kg Unitar, RON Total, RON
Alcool etilic 2858,56 3 8575,68
Hexan 1306,77 12 15681,24
Total = 24256,92 RON

Necesarul de utilităţi
Utilităţi Consum zilnic , Preţ achiziţie
U.M. Unitar RON Total RON
Apă potabilă 3 m3 1 3
Energie electrică 44 kW 0,19 8,36
TOTAL= 11,36 RON

Costul utilităţilor pe an este prin urmare: 11,36 ∙ 12 = 136,32 RON

7.7. Costul solanesolului extras din reziduu de tutun

C = A/Q (RON/ buc) În care :


A – cheltuielile anuale de exploatare;
Q – cantitatea totală de solanesol din reziduu de tutun într-un an, în kg;
A = 253385 + 88475 , 15+ 44028 = 2301438,35
Cantitatea totală de solanesol din reziduu de tutun / an :
Q = 1241,44 kg/ zi = 27311,68 kg/ lună = 32774,016 kg/ an
2301438,35
C= =70, 22
32774,016
RON/ kg
Pentru desfacere fabrica percepe un adaos comercial de 25% ceea ce înseamnă că
preţul produsului fără T.V.A. la livrare este de 17,555 RON.
Preţul de livrare cu T.V.A. inclus (24%) este aproximativ 87,08 RON/ kg.

35
BIBLIOGRAFIE

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Tutun;
2. J.SEGLERA, S.PICHINI, R.ROIG, J.ORTUNO, O.GARCIA, J.SUNGER,
M.GONZALEZ – Hair analysis of nicotine and cotinine for evaluating smoking intake and
exposure during pregnancy:a pilot study, Puig C.Rev.Toxicol.,17 (1), 27 – 32 (2000);
3. J.J.GOTTSENGEN – Determination of the Nicotine Content of Various Edible
Nightshades (Solanaceae) and Their Products and Estimation of the Associated Dietary
Nicotine Intake, 1940, p. 107;
4. http://www.tobacco.org/History/Tobacco_History.html;
5. http://www.sciencedaily.com/releases/2012/01/120111113725.htm;
6. CONSTANTIN BANU – Manualul inginerului de industrie alimentară, vol.I, Editura
Tehnică, București, 1998;
7. CONSTANTIN BANU – Manualul inginerului de industrie alimentară, vol. II, Editura
Tehnică, București, 1998;
8. GAVRILĂ LUCIAN – Operaţii și aparate în industria alimentară (note de curs);
9. GAVRILĂ LUCIAN – Fenomene de transfer (note de curs);
10. CZECLAW STRUMILLO ; trd. Din lb. Polonă de IOLANDA PATRULIUS ȘI MIHAI
BELCIU – Bazele teoriei și tehnicii uscării, Editura Tehnica, București, 1984;
11. BRATU, A. E. – Operații unitare în ingineria chimică, Editura Tehnică, București, 1984;
12. ALEXANDRU STANCU, ION STANCU – Ingineria chimică – Operaţii și utilaje de
bază, Editura Gh. Asachi, Iași, 1977;
13. AUREL BLAGA, MIRCEA POPESCU, MARTA STROESCU – Tehnologie chimică
generala și procese tip, Editura Didactică și pedagogică, București;
14. C. D. Neniţescu, „Chimie organică”, vol. II, Ediţia a VII – a, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974.
15. LEUCUTA S.: Tehnologia formelor farmaceutice, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1995;
16. LEUCUTA S.: Tehnologie farmaceutică industrială, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
17. POPOVICI ADRIANA ŞI BAN IOAN, Tehnologie farmaceutică, Editura Tipour Târgu-
Mureş, 2004;
18. SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutică pentru Asistenţi de
farmacie, 2003.

36

S-ar putea să vă placă și