CARITAS – o mică filă din povestea noastră

La sfârșitul anului 1989, valul de simpatie și de solidaritate pentru curajul poporului român a
purtat, pe căi neoficiale, urmele organizației Caritas, ajungând până în Moldova. La câteva luni
distanță, la începutul lui 1990, organizația a devenit oficială.

Începutul proiectelor noastre nu a avut loc într-o clădire fastuoasă, ci într-una abandonată de
autoritățile comuniste, mică, dărăpănată și plină de defecțiuni. Dar, cu toate neajunsurile ei de pe
atunci, clădirea a fost martoră a încercărilor noastre de a repara ceea ce socialismul a distrus:
viețile unor copii care au ajuns ai nimănui.

Primul proiect al Caritas a fost orfelinatul „Sfântul Iosif” (1995), de pe strada Sărăriei. Acest
proiect răspundea celor mai apăsătoare probleme din perioada post comunistă, problema copiilor
abandonați fiind cea mai gravă.

Primul deceniu al existenței noastre a fost marcat mai mult de probleme și evenimente
neprevăzute. Problemele erau mult mai însemnate decât păreau la început, dar am avut noroc cu
un grup de voluntari entuziaști, chiar dacă mulți dintre ei ajunseseră deja la vârsta pensionării.

Încă de la început, Caritas a încercat să ajute comunitatea, atât la nivel material, prin reparații
la școli și spitale, medicamente, aparatură, cât și la nivel spiritual, prin ajutarea la construirea
unor biserici, clădiri pentru educație catehetică, pentru petrecerea timpului liber etc.

O altă componentă a activității Caritas au fost proiectele economico sociale, ca de exemplu

ferma agricolă din Mircești (1997). Aceasta a fost construită cu scopul de a susține orfelinatul
„Sfântul Iosif” din Iași.

Al doilea deceniu din viața organizației a venit cu multe schimbări, cu evoluția societății, dar,
în același timp, și cu noi probleme de care trebuia să ne preocupăm. Astfel au luat naștere mai
multe proiecte care ofereau o soluție la problemele care abia apăruseră și care erau destul de
apăsătoare pentru societate.
 Noua echipă de conducere a înțeles că nevoile societății nu se rezumă doar la construcțiile
exterioare, că oamenii au nevoie și de o construcție interioară solidă. Gama largă de proiecte
inițiate în perioada recentă a încercat să răspundă acestei nevoi. Au apărut proiecte de îngrijire la
domiciliu a diferitelor categorii de persoane (2002), a apărut un centru de resurse pentru familii
(2005), centre „Don Bosco” pentru copii nevoiași (2007) și un centru de informare, consiliere și
mediere profesională (2012).

Până acum, organizația a avut trei conducători, care au dat tot ce au avut mai bun pentru a face
Caritas să se apropie cât mai mult de obiectivele propuse: mons. Vladimir Petercă, mons.
Grigore Duma și, actualul conducător, pr. Egidiu Condac. Aceștia au depus un efort imens pentru
a aduce organizația unde este astăzi.

Chiar dacă istoria nu a fost foarte blândă cu noi, ne mândrim cu ceea ce am reușit să realizăm
până acum. Am descoperit că putem ajunge unde vrem și mergând cu pași mici.