Ministerul educatiei, culturii si cercetarii al Republicii Moldova

Institutia Publica Centrul de Excelenta in Energetica si Electronica

Catedra Metrologie
Specialitate:Metrologie si Certificarea Conformitatii

Studiul individual Nr.:6

Disciplina:Filosifia

Tema: Filosofia modernă

A efectuat:Elevul gr.MC 0118 Munteanu Dan

/_______________/
A verificat: Bucătaru Igor
/_______________/

Chișinău 2020
Caracteristica generala. Epoca moderna cuprinde sec. XVII, XVIII si prima jumatate a sec.
XIX.Incepind cu sec. XVII se dezvolta puternic stiintile naturale, practic aceasta este o
explozie informationala, se acumuleaza o multime de fapte si se formuleaza noi teorii.
Torricelli demonstreaza presiunea aerului, a inventat barometru cu mercur si pompa de
aer. I. Newton descopera legile fundamentale ale mecanicii. R . Boyle formuleaza definitia
elementului chimic. W. Harvey descopera circulatia sangvina. Un mare aport in dezvoltarea
mecanicii, fizicii si fiziologiei au adus R.Descartes si G.Leibniz. T.Hobbes si G.Grotius
dezvolta teoria dreptului natural. Sec. XVII este nu numai secolul stiintei si revolutiilor
stiintifice, dar si secolul revolutiei filozofice - pe parcursul a citeva decenii a fost efectuata
lovitura decisiva filozofiei scolastice. Au efectuat aceasta revolutie F.Bacon si R.Descartes.
In filozofie are loc ruperea definitiva cu scolastica si religia. In lupta cu dogmele religiei si
autoritatea bisericii se formuleaza conceptia despre atotputernicia ratiunii si posibilitatile
nelimitate a cunoasterii. Temelia gindirii filozofice se transfera din sfera religiei in sfera
stiintei.
Pentru filozofia epocii moderne este caracteristic gnoseocentrism, in centrul cercetarilor
filozofice devin problemele gnoseologice. Stiintele experimentale care se dezvolta foarte
puternic in aceasta perioada puneau in fata filozofiei problema justificarii si fundamentarii
metodelor de cunoastere. In legatura cu aceasta se formeaza notiunile subiect si obiect a
cunoasterii, empirism si rationalism. Pentru filozofia din aceasta perioada este caracteristic
tendinta materialista si orientarea naturfilozofica ce se baza pe stiinta naturalista
experimantala si panteism.
In aceasta perioada in societate au loc mari schimbari social-politice si economice.Apar noi
forte sociale care nu-s legate cu proprietatea funciara si biserica. Filozofia epocii moderne
a fost o reactie la aceste schimbari si trebuia sa argumenteze necesitatea lor. Filozofia
acestei perioade a dat lumii o intreaga pleiada de ginditori mari si scoli filozofice originale.
In filozofia epocii moderne se evidentiaza doua paradigme: ontologica si gnoseologica.
Paradigma ontologica. Filozofii epocii moderne considerau, ca principala sarcina a stiintei
si filozofiei este de a contribui la marirea puterii omului asupra naturii. De aceea in centru
cercetarilor filozofice era paradigma ontologica - intentia de a cunoaste existenta, structura
lumii, legitatile naturii. Insa aceasta paradigma se formula in diferit mod la diferiti filozofi.
Intemeietorul materialismului englez F.Bacon (1561-1626) reesea din aceea ca la baza
lumii se gaseste materia multicalitativa. Multitudinea de obiecte apare in rezultatul
combinarii acestor calitati diverse. Materia are forma si miscare. Miscarea este o
proprietate inalienabila a materiei, cum este vesnica materia asa-i vesnica si miscarea. Alt
filozof englez T.Hobbes (1588-1679) considera materia ca unica substanta a lumii, iar toate
lucrurile, fenomenele si procesele - forme de manifestare a acestei substante. Gindeste
numai materia, iar gindirea nu se poate separa de materie. T.Hobbes considera, ca materia
este ceva omogen, ea este lipsita de caracteristici calitative. Acestor conceptii moniste
filozoful francez R.Descartes (1596- 1650) contrapune viziunea sa dualista. La baza lumii
el pune doua substante - materiala si spirituala. Substanta materiala are insusirea de
intindere, iar cea spirituala - gindirea. Ambele substante exista paralel. Substanta materiala
poseda miscare, capacitate creatoare, insa cauza primara a fost Dumnezeu, care a creat
lumea si mentine cantitatea de miscare introdusa initial. B.Spinoza (1632-1677) depaseste
dualismul lui R.Descartes si pune la baza lumii o substanta care are doua insusiri -
intindere si gindire. Monismul lui se manifesta ca panteism unde Dumnezeu si natura se
contopesc. Lucrurile sunt moduri a substantei materiale. G.Leibniz (1646-1716) explica
lumea cu ajutorul monadelor - particule indivizibile si nemateriale, microlumi in miniatura.
Monadele sunt vesnice si indistructibile, insusirea lor este miscarea si activitatea. Orice
monada este unitatea sufletului si corpului.
Paradigma gnoseologica era consecinta necesitatii capatarii cunostintelor adevarate si
avea ca scop fundamentarea metodei stiintifice, metodologiei cunoasterii s.a. In rezolvarea
acestor probleme se formuleaza doua curente: empirism si rationalism.
Empirism (gr.empeiria - experienta) - doctrina in filosofie cu referire la domeniul cunoasterii
ce afirma ca experienta senzoriala este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toate
cunostintele se bazeaza pe experienta sau se dobindesc prin intermediul experientei.
Continutul cunostintelor se reduc direct la experienta ori este o descriere a acestei
experiente. In dependenta de faptul ce continut se introduce in notiunea de experienta se
distinge empirism materialist si idealist. Empirismul materialist reprezentant de F.Bacon,
Th.Hobbes, I.Locke, materialismul francez din sec.18 considera ca sursa experientei
senzoriale este lumea exterioara, care exista obiectiv. Empirismul idealist in persoana lui
G.Berkeley, D.Hume, reduce experienta la totalitatea senzatiilor sau reprezentarilor negind
faptul ca la baza experientei se afla lumea obiectiva. Empirismul este aproape de
sensualism si opus rationalismului. Contradictia dintre empirism si rationalism rezida in
faptul ca empirismul deduce caracaterul general si necesar al cunostintelor nu din minte, ci
din experienta. Empirismul subevalua rolul abstractiilor stiintifice, negind independenta
relativa a gindirii.
Trebuie de mentionat deosebit concepaia lui F.Bacon care foarte inalt aprecia stiintele
experimentale, observatia si experimentul. In lucrarea sa "Noul organon" F.Bacon propune
noi metode de cunoastere stiintifica - experimentul si inductia. Pina la F.Bacon in stiinta
domina deductia, care in principiu nu da noi cunostinte ci numai le precizeaza. Stiinta
trebuie sa fie orientata spre cunoasterea naturii, sa se bazeze pe experiment si sa mearga
de la singular la general, de la fapte spre teorie. Ratiunea trebuie sa fie curatita de diferite
superstitii si erori (cele 4 fantome - pesterii, pietii, teatrului si genului). Cunoasterea este o
reflectare pasiva a activitatii lumii inconjuratoare in creerul uman, cunoasterea in intregime
depinde de obiect, de precizia intiparirii lui in memorie.