Analiza activitatii examinatorilor autorizati din perspectiva continuitatii si a

dependentei fata de centrul autorizat

Caracterul de continuitate sau regulat al unei activităţi se referă la desfăşurarea ei cu regularitate, adică
preponderent, în mod obişnuit în regimul specific; or, dacă perioada faţă de care se stabileşte, în
general, contraprestaţia părţilor unui contract individual de muncă este luna, aşa cum corect se reţine şi
de legiuitorul român (putându-se „coborî” la intervalul săptămânii), este clar că îndeplinirea atribuţiilor
specifice funcţiei în acest regim „cel puţin o zi pe lună” nu are caracter regulat ci, dimpotrivă,
ocazional, incidental. Activitatea desfasurata cu caracter ocazional este o activitate desfăşurată în mod
sporadic, cazual. Desfăşurarea unei activităţi în funcţii elective presupune o activitate constantă
generatoare de venit lunar permanent, şi nu o activitate sporadică.

Activitatea independenta este orice activitate desfasurata de catre o persoana fizica in scopul obtinerii
de venituri, care indeplineste cel putin 4 dintre urmatoarele criterii:
1. persoana fizica dispune de libertatea de alegere a locului si a modului de desfasurare a
activitatii, precum si a programului de lucru;
Adica examinatorul NU are un programul fix sau impus de beneficiar, aici trebuie precizat
faptul ca ceea ce este impus de o anumita legislatie NU poate fi interpretat ca si impus de
beneficiar, astfel faptul ca examinatorii sunt nevoiti sa-si desfasoare activitatea la locul autorizat
al beneficiarului aceasta este aplicarea unei dispozitii legislative si NU o subordonora unei
anumite entitati.
2. persoana fizica dispune de libertatea de a desfasura activitatea pentru mai multi clienti;
In principiu, chiar daca exista un singur client, atat timp cat nu sunt impuse prin contract clauze
de exclusivitate, nu poate fi considerat ingradit dorinta examinatorului pentru a presta serviciile
pentru care este autorizat pentru mai multe entitati
3. riscurile inerente activitatii sunt asumate de catre persoana fizica ce desfasoara activitatea;
Criteriul se refera la riscurile privind pierderi, insolventa etc. Si in acest caz, va conta specificul
activitatii, insa estimam ca majoritatea nu se va putea incadra in acest criteriu.
4. activitatea se realizeaza prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfasoara;
In general, persoanele care lucreaza independent folosesc propria baza materiala (calculator,
masina, telefon etc). Insa, sunt si situatii cand persoana fizica trebuie sa lucreze si in sediul
clientului, cu baza materiala a acestuia. Prin urmare, este necesara o delimitare: in ce masura
poate persoana fizica sa utilizeze patrimoniul beneficiarului de servicii/clientului, si aici este
nevoie de precizarea faptului ca ceea ce este impus de lege nu poate fi interpretat ca impus de
beneficiar si trebuie exclus din analiza baza materiala autorizata conform legislatiei specifice pe
care se desfasoara examinarea.
5. activitatea se realizeaza de persoana fizica prin utilizarea capacitatii intelectuale si/sau a
prestatiei fizice a acesteia, in functie de specificul activitatii;
Apreciem ca acest criteriu nu va ridica probleme de interpretare.
6. persoana fizica face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare
si supraveghere a profesiei desfasurate, potrivit actelor normative speciale care reglementeaza
organizarea si exercitarea profesiei respective;
Sunt vizate profesiile libere si cele reglementate sau autorizate de legislatia aplicabils.
7. persoana fizica dispune de libertatea de a desfasura activitatea direct, cu personal angajat sau
prin colaborare cu terte persoane in conditiile legii.
Consideram ca, in cazul in care nu exista o prevedere contractuala care sa limiteze posibilitatea
persoanei fizice de a folosi personal angajat, colaborare etc, acest criteriu poate fi indeplinit. Pot
 exista situatii in care este interzisa subcontractarea catre terti, dar aceasta interdictie NU trebuie
impus prin contract ci o face legislatia specifica, care stabileste ca necesara expertiza persoanei
contractate, care in aceste situatii nu poate desfasura activitatea prin personal angajat, dar
aceasta interdictie NU este impusa de beneficiar.

Atentie la substanta economica a trazactiei!

Acelasi act normativ modifica articolul 11, alineatul (1):
“La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau unei contributii sociale obligatorii, autoritatile
fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic, ajustand efectele fiscale
ale acesteia, sau pot reincadra forma unei tranzactii/activitati pentru a reflecta continutul economic al
tranzactiei/activitatii. Organul fiscal este obligat sa motiveze in fapt decizia de impunere emisa ca
urmare a neluarii in considerare a unei tranzactii sau, dupa caz, ca urmare a reincadrarii formei unei
tranzactii, prin indicarea elementelor relevante in legatura cu scopul si continutul tranzactiei ce face
obiectul neluarii in considerare/reincadrarii, precum si a tuturor mijloacelor de proba avute in vedere
pentru aceasta”.
Observatii: Prevederile articolului 7 vor fi analizate si prin prisma articolului 11. Astfel, chiar daca
sunt indeplinite cel putin 4 din cele 7 criterii pentru activitate independenta, este posibil sa fie
reconsiderata activitatea pe motiv ca, desi raportul juridic (contractul) este conform prevederilor
articolului 7, continutul nu este conform cu articolul 11. O astfel de intrepretare ar conduce la retratarea
fiscala a veniturilor.
Astfel trebuie tratat cu atentie conţinutul raportului juridic civil. Structura raportului juridic civil constă
din subiect , conţinut şi obiect .Conţinutul raportului juridic civil reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor pe care le au părţile în raportul juridic civil. Astfel drepturile subiective formează latura
activă a conţinutului raportului juridic civil, iar obligaţiile civile alcătuiesc latura pasivă.Oricărui drept
subiectiv civil îi corespunde o obligaţie corelativă ,deoarece nu există drepturi fără obligaţii.
De asemenea ,conţinutul dreptului subiectiv civil determină conţinutul obligaţiei corelative, adică dacă
dreptul este patrimonial şi obligaţia va fi de aceeaşi natură. Iar dacă dreptul este nepatrimonial şi
obligaţia va fi nepatrimonială.
Latura activă a conţinutului este formată din drepturile subiective civile .Dreptul subiectiv civil poate fi
definit ca fiind o posibilitate recunoscută de legea civilă subiectului activ (persoana fizică sau juridică),
în virtutea căreia aceasta poate avea în limitele dreptului şi a moralei o anumită conduită şi să pretindă
o conduită corespunzătoare (să dea ,să facă sau să nu facă ceva) de la subiectul pasiv ,iar în caz de
nevoie să o poată aduce la îndeplinire prin intermediul forţei de constrîngere a statului.

––––