Sunteți pe pagina 1din 3

Masuri Adresate caii de trasmitere – Sida

Transmiterea virusului SIDA se face în trei modalități principale: pe cale sexuală (la nivelul
mucoaselor genitale, fie că este vorba de spermă, de lichid prostatic sau de secreții vaginale), pe
cale sangvină (transfuzia sângelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi
infectate), pe cale transplacentară (de la mamă seropozitivă la copil, în timpul sarcinii) și în
cursul alăptării materne. Virusul fiind, de asemenea, prezent în lacrimi și în salivă, este deci
posibilă o contaminare prin mușcătură, precum și o contaminare în cazul unui sărut profund, în
caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totuși, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest
tip.
HIV nu se transmite prin: aer (respirație, tuse, strănut), atingere, pupături (sărut "uscat"),
îmbrățișare, alimente, apă, băi sau WC-uri publice, ștranduri, înțepături de țânțari sau
alte insecte, folosirea în comun a rechizitelor, jucăriilor, tacâmurilor și veselei. Este dovedit
faptul că pisicile, câinii sau păsările de apartament nu pot fi infectate cu HIV, deci nu pot
transmite acest virus. Cu toate acestea, este bine documentată în literatura de specialitate boala
supranumită "SIDA pisicii", un virus asemănător (FIV – feline immunodeficiency virus) care, la
feline, are consecințe asemănătoare infecției HIV la oameni, dar care nu poate traversa "bariera
speciilor", adică omul nu poate fi infectat de acest virus.

Calea sangvină

Hematie HIV negativă (stânga) și hematie HIV pozitivă (dreapta). Aglutinarea indică
prezența virusului.
Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%, fie că este vorba de
transfuzii, fie că se întâmplă prin injectarea de droguri pe cale venoasă. De
asemenea, hemofilicii, care necesită injectări frecvente de produse de sânge, au fost deosebit de
afectați de SIDA până când s-au luat măsurile preventive (verificarea și încălzirea produselor
transfuzate) care să pună capăt acestei contaminări. Reutilizarea materialului medical (seringi de
plastic, ace) fără sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un factor subestimat de
contaminare, a cărui importanță rămâne de evaluat și care justifică cea mai mare atenție, cel
puțin individuală. Transmisia prin acele de acupunctură sau prin cele de tatuaj și prin lamele de
ras este posibilă din punct de vedere teoretic.

Calea sexuală

Este calea de contaminare cea mai răspândită, toate practicile sexuale putând fi
contaminante în diferite grade. În țările occidentale, ea privește încă în principal homosexualii
masculini, dar boala se propagă în sânul populației heterosexuale, mai cu seamă în cursul
raporturilor sexuale cu toxicomani deja contaminați. În țările în curs de dezvoltare, propagarea se
face în majoritate pe cale heterosexuală. Transmisia infecției este favorizată de
microtraumatismele mucoaselor și de bolile transmisibile sexual care antrenează ulcerații la
nivelul organelor sexuale, prin raporturile sexuale în perioada fluxului menstrual (perioada cea
mai contaminantă la femeia seropozitivă) și prin sodomie (coit anal), din cauza fragilității
relative a mucoasei rectale.
Riscul de transmisie heterosexuală este mai puțin important decât cel legat de homosexualitate.
Este suficient un singur raport care să fie contaminant. Se manifestă un dezacord în transmisia de
la bărbat la femeie și de la femeie la bărbat, riscul părând să fie mai mare pentru o femeie de a fi
contaminată de către un bărbat decât invers.

Contacte sexuale vaginale

HIV se găsește în fluidele sexuale ale unei persoane infectate. La bărbați, aceasta
înseamnă fluidele care se elimină din penis înainte și în timpul actului sexual. Pentru o femeie,
aceasta înseamnă că HIV se găsește în fluidele produse în vagin înainte și în timpul actului
sexual pentru a ajuta la penetrare.
Dacă un bărbat cu HIV întreține contacte sexuale vaginale fără utilizarea prezervativului, fluidele
infectate pot trece în sângele femeii prin cele mai mici tăieturi sau răni din corpul ei. O astfel de
tăietură sau rană nu este întotdeauna vizibilă și ar putea fi atât de mică, încât nici femeia nu știe
despre acest lucru. Dacă o femeie cu HIV întreține contacte sexuale fără utilizarea
prezervativului, HIV poate ajunge în sângele bărbatului printr-o rană minusculă pe penis sau prin
canalele din penis. Dacă există oricare contacte cu sângele în timpul sexului, aceasta sporește
riscul infecției. Spre exemplu, ar putea fi sânge în vagin dacă actul sexual are loc în timpul
perioadei de menstruație a femeii.

Contacte sexuale orale

Sexul oral cu un partener infectat poartă un anumit risc de infecție de asemenea. Fluidul
infectat poate ajunge în cavitatea bucală a partenerului. Dacă acesta la rândul lui/ei are răni cât
de mici în cavitatea bucală, inclusiv sensibilitate gingivală, virusul poate ajunge în sânge. Dar
infecția ca rezultat al sexului oral pare să fie transmisă foarte rar.

Contacte sexuale anale

Dacă un cuplu întreține contacte sexuale anale, riscul infecției este mai mare decât în
cazul întreținerii contactelor vaginale. Învelișul anal este mai delicat decât cel vaginal, astfel este
mult mai probabil să fie deteriorat în timpul contactului, iar orice contact cu sângele în timpul
sexului sporește riscul infecției.

Transmisia de la mamă la copil


Transmiterea de la mamă la copil, numită transmitere "perinatală", poate avea loc în
timpul sarcinii prin străbaterea de către virus a placentei, în timpul nașterii sau prin alăptare.
Procentajul de transmisie a virusului de la mamă la făt în timpul sarcinii variază după starea
clinică a femeii gravide. După studii efectuate în Europa, mai puțin de 20% dintre copiii născuți
dintr-o mamă seropozitivă, dar care încă nu prezintă simptomele bolii, ar fi la rândul lor
contaminați. În Africa, procentajul de transmisie constatat este de ordinul a 30 până la 40%, acest
fapt fiind legat probabil de afecțiunile cu transmisie sexuală netratate, mai frecvente în Africa, și
care favorizează penetrarea virală.
Toți copiii născuți din mame seropozitive sunt seropozitivi la naștere, deoarece ei poartă
anticorpii mamelor lor. Atunci când nu sunt infectați, ei devin seronegativi spre vârsta de 15
până la 18 luni. Se poate încerca totuși să se verifice dacă este prezent chiar virusul începând cu
vârsta de 3 luni, mulțumită tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evoluează lent (în vreo
zece ani) la aproximativ 75% dintre copii și foarte rapid (în mai puțin de 5 ani) la aproximativ
20% din cazuri.
Există un risc de transmisie a HIV prin laptele matern. Deși n-a fost încă posibil să se măsoare cu
precizie, Organizația Mondială a Sănătății estimează că la copiii hrăniți la sân de mamele
seropozitive până la 15% dintre infecțiile cu HIV ar putea fi ocazionate de alăptare, oricum
nerecomandată, în țările occidentale, femeilor seropozitive sau bolnave de SIDA.

Infectarea intraspitalicească

Unii lucrători medicali au fost infectați cu HIV prin împunsături accidentale cu ace care
conțin sânge infectat. Foarte puțini au fost infectați ca urmare a expunerii la sângele infectat al
pacienților prin tăieturi sau stropi de sânge.
Există doar câteva cazuri documentate de cazuri în care pacienții au fost infectați de un lucrător
medical.

S-ar putea să vă placă și