Sunteți pe pagina 1din 2

Nuvela “Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzii este o nuvela istorica publicata in

perioada pasoptista, in primul numar al revistei “Dacia literara”. Aceasta nuvela


ilustreaza doua dintre ideile formulate de M. Kogalniceanu, si anume:promovarea unei
literaturi originale si inspiratia din istoria nationala.
Actiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere se
desprind dintr-un puternic conflict. In functie de locul lor in actiune, ele sunt puternic
individualizate, construite cu minutiozitate sau portretizate succint.
Al. Lapusneanu este personajul principal din nuvela, personaj romantic,
exceptional care actioneaza in situatii exceptionale(de exemplu:scena uciderii boierilor).
Intruchipeaza tipul uman avand un destin si un psihologic in conformitate cu
ideologia pasoptista, spre deosebire de personalitatea istorica a carui existenta este
consemnata in cronici. De asemena intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud,perfect
integrat in mentalitatea epocii.
El este construit din contraste si are o psiholgie complexa,calitati si defecte
puternice, fiind un “damnat” romantic.
Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin descrierea
vestimentatiei specifice epocii:”purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de
catifea stacosie,avea cabanita turceasca”.
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera
romantica cruzimea personajului si dorinta de a distruge influenta boierilor. Prin
inlantuirea scenelor din capitolul 3 se dezvalui potretul tiranului care pune in aplicatie un
plan diabolic. Inteligent,ii atrage pe boieri la curte pentru ai ucide. Abil,disimulat,se
foloseste d emomentul slujbei religioase, de citate biblice presarate intr-un discurs
mincinos, dar persuasiv.
Repicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca moto al cap 1
si al 4-lea.Raspunsul dat boierilor “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu” a devenit o
emblema a personajului care se autodefineste prin vointa de neinfrant.
“Leacul de frica” promis cu umor negru doamnei Ruxanda, piramida din capetele
boierilor,reflecta sadismul domnitorului.
Autocaracterizarea evidentiaza trasaturi morale:”n-as fi un natarau de frunte, cand
m-as increde in tine?”.
Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje.Pentru a
se razbuna, pune in aplicatie cate un plan pentru fiecare:pe boieri ii macelareste, pe
Motoc il da multimi, iar doamnei ii da un leac de frica.
Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica angelic-
demonic. Gesturile,mimica si cuvintele rostite de lapusneanu in cap 2 in scena discutiei
cu doamna Ruxanda evidentiaza falsitatea lui in realtia sot-sotie.Desi in evul mediu,
femeia-chiar sotie de domn, nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda infatiseaza in
nuvela, un caracter slab care pune in lumina, prin constrast, vointa personajului principal.
Monumentalitatea personajului,titanismul,exceptionalitatea romantica,forta sa de
a-si duce planurile la bun sfarrsit, indiferent de mijloace, spectaculosul actiunilor,concizia
replicilor fac din personajul principal al nuvelei, in al carei titlu figureaza numele sau,
“Al. Lapusneanu”, un personaj memorabil.
“Desenul uimitor” al peronajului, puternica sa individualitate indreptatesc
afirmatia criticului G..Calinescu :”Lapusneanu apare omenesc ca orice om viu si intreg si
impresia ultima a cititorului e mai putin a unui portret romantic cat a unei puternici creatii
pe deasupra oricarui stil de scoala.”