Sunteți pe pagina 1din 4

ARTICOLUL

De regulă, substantivul nu poate fi folosit singur în propoziții sau fraze.


Astfel, nu spunem Băiat se joacă sau Ai ascultat cântec. Aceste
enunțuri au în compunerea lor substantive la singular, dar nu sunt
corecte. Pentru a fi corecte, trebuie să folosim pe lângă substantiv un
ARTICOL.
Articolul devine, astfel, o unealtă gramaticală, un instrument, un morfem
sau cuvânt ajutător, deși, în cele mai multe dintre cazuri, nu este un
cuvânt propriu-zis.
ARTICOLUL este partea de vorbire flexibilă care însoțește, de
regulă, un substantiv (mai poate însoți un adjectiv, pronume sau
numeral) și arată în ce măsură obiectul denumit este cunoscut
vorbitorilor.
Atunci când despre substantive nu se oferă nicio informație, ele sunt
nearticulate.
Articolul
- Nu are înțeles de sine stătător
- Nu are funcție sintactică
- În funcție cu poziția pe care o ocupă față de substantiv, articolele
pot fi enclitice (lipite la finalul substantivului) și proclitice (aflate
în fața substantivelor.
În funcție de cât de cunoscut este obiectul pentru vorbitor, acesta poate
primi articol hotărât sau nehotărât.

Un băiat iubea o fată.


Băiatul înalt iubea fata cu ochi verzi.
O creangă ruptă din copac a căzut pe băiat și l-a rănit.
Creanga uscată ruptă din copacul înalt a căzut peste brațul băiatului
blond și l-a rănit.

Astfel, în funcție de gradul de individualizare, articolul poate fi:


- NEHOTĂRÂT - atunci când obiectul este individualizat, dar
nu se cunosc detalii despre el
Sg. N- Ac Un băiat iubea o fată (cine? / ce?)
Pe un băiat îl iubea o fată. (pe cine?)
G. D. – Unui băiat i s-a stricat scuterul. (cui?)
Pantofii unei fete din clasa mea au luminițe. (ai cui?)
Pl. N – Ac. Niște băieți invitau la bal niște fete. (cine? Pe cine?)

În funcție de întrebările la care răspund substantivele care le însoțesc,


articolele nehotărâte sunt: un, o, niște (cine?, ce?, pe cine?) unui, unei,
unor (cui? a cui?)

ÎNTREBĂRI ARTICOL NEHOTĂRÂT


cine? ce? (pe) cine? masc. sg. un (băiat, frate)
pl. niște (băieți, frați)
fem. sg. o (fată, stea)
pl. niște (fete, stele)
cui? a (al, ai, ale) cui? masc. sg. unui (băiat, copil)
pl. unor (băieți, copii)
fem. sg. unei (fete, copile)
pl. unor (fete, copile)
Atunci când gradul de individualizare este mai mare, adică atunci
când se cunosc informații suplimentare despre obiectul la care se
face referire, substantivul este articulat hotărât.

Băiatul cu ochi albaștri o iubea pe fata cu păr blond. (cine? pe cine?)


Băieții și fetele au pasiuni comune.
Băiatului din a patra bancă i-am făcut un compliment. Fetei nu i-a prea
plăcut acest lucru. (cui?)
Băieților le place să joace fotbal, fetelor le plac hainele.
!!! În cazul unor substantive, articolul hotărât – l, de masculin singular,
se atașează desinenței – u (membrul). Dacă substantivele sunt, însă,
terminate nearticulat în consoană sau în ”i” semivocalic, atunci se
reactivează vechea desinență – u.
Ex. băiatul
ÎNTREBĂRI ARTICOL HOTĂRÂT
Cine? / Ce?; Pe cine? Sg. masc. – l (băiatul); - le
(fratele)
fem. – a (fata, steaua)
Pl. masc. – i (băieții)
fem. – le (fetele)

Cui? a (al, ai, ale) cui? Sg. masc. – lui (băiatului, fratelui)
fem. – ei (fetei, stelei)
Pl. masc. – lor (băieților, fetelor)
fem. – lor (fetelor, stelelor)
Când substantivul este precedat de un adjectiv și înaintea acestuia se află
un articol nehotărât, articolul aparține substantivului.

O splendidă câmpie ni se înfățișa înaintea ochilor.

Când adjectivul se află înaintea substantivului, articolul hotărât îl va


primi adjectivul.

Mărețul castel va fi vândut unor străini.