Fazele procesului civil

Procesul civil parcurge două faze:

I. Judecata :

1. în prima instanţă, care la rândul său parcurge patru etape:

A. Etapa scrisă;

B. Etapa cercetării procesului;

C. Etapa dezbaterilor;

D. Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii.

2. în căile de atac;

II. Executarea silită.

I. Judecata

Judecata în primă instanţă

Etapa scrisă

Are ca scop stabilirea cadrului procesual, din punct de vedere al obiectului şi al părţilor,
precum şi informarea reciprocă a părţilor despre pretenţiile şi mijloacele lor de apărare;
etapa scrisă începe cu cererea de chemare în judecată, care este actul de sesizare a instanţei,
prin care reclamantul deduce judecăţii o pretenţie împotriva pârâtului.

După depunerea cererii de chemare în judecată, completul de judecată căruia i s-a repartizat
aleatoriu cauza va verifica:

1. dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa din punct de vedere

funcţional, iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost
repartizată va dispune, prin încheiere, dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului
completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul
instanţei sesizate; daca, la rândul său, completul specializat/secţia specializată apreciază că nu
este competent(ă), devin incidente prevederile referitoare la conflictul de competenţă
cuprinse de art. 135 şi art. 136 NCPC;

Verificarea competenţei în acest moment procesual nu vizează şi competenţa generală,

materială şi teritorială, ci doar competenţa funcţională, pentru invocarea competenţei
generale, materiale, teritoriale fiind incidente prevederile art. 130 şi art. 131 NCPC.

1
2. dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în cuprinsul art. 194-197 NCPC,
iar în caz contrar, va dispune regularizarea cererii de chemare în judecată, în acest sens
punând în vedere reclamantului, printr-o adresă, să complinească lipsurile cererii, în termen
de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii;

Este exceptată de la sancţiunea anulării cererii obligaţia de a se desemna un

reprezentant comun, pentru această ipoteza fiind incidente prevederile art. 202 alin. (3)
NCPC.

Dacă, în termen de 10 zile de la primirea comunicării instanţei, reclamantul va

îndeplini obligaţiile instituite în sarcina sa, cererea de chemare în judecată va fi comunicată
pârâtului, pentru ca acesta, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în
judecata, să se apere împotriva pretenţiilor reclamantului prin întâmpinare;

Întâmpinarea formulata de către pârât va fi comunicată reclamantului, urmând ca

acesta, în

termen de 10 zile, să formuleze răspuns la întâmpinare; uneori, pârâtul are pretenţii proprii
împotriva reclamantului, astfel încât acesta va formula cerere reconvențională, act de
procedură care are natura juridică a unei cereri de chemare în judecată.

Etapa cercetării procesului

- în această etapă se îndeplinesc actele de procedură la cererea părţilor ori din oficiu,
pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, sens în care instanţa (art. 237
NCPC);
- va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;

- va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile

legii;

- va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată,

a întâmpinării, a răspunsului ia întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul;

- va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;

- la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea

dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost
luate, în tot, sau în parte;

- va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;

- va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe

cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra
în condiţiile; legii;
2
 - va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de
judecată la care părţile sunt legal citate;

- va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă

ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;

- va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări in
registrele prevăzute de legi speciale.

Etapa dezbaterilor

După finalizarea etapei cercetării procesului, se intră în cea de-a treia etapă, cea a
dezbaterilor în fond, în cadrul căreia părţile au posibilitatea de a-şi susţine cererile şi
apărările, în urma probatoriului administrat in cauză, prin intermediul concluziilor în fond.

Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii

După închiderea dezbaterilor, urmează etapa deliberării şi pronunţării hotărârii. De regulă,

deliberarea are loc în secret, în camera de consiliu şi la ea participă numai judecătorii; uneori,
deliberarea poate avea loc şi în şedinţa publică, în funcţie de stadiul procesului, de tipul de
hotărâre adoptată ori de gradul de dificultate al cauzei; pronunţarea hotărârii are loc în
şedinţă publică.

Judecata în căile de atac

Partea care este nemulţumită de hotărârea pronunţată de prima instanţă are posibilitatea
de a ataca prin intermediul căilor de atac; apelul este calea de atac de drept comun, ordinara,
de reformare, suspensivă de executare, devolutivă.

Pentru motivele expres prevăzute de lege, partea interesată, în condiţiile legii, poate
exercita recursul, cale de atac extraordinară, de reformare; legea permite şi exercitarea unor
căi extraordinare de atac (pentru motivele anume stabilite de lege, nesuspensive de executare
în principiu), de retractare (sunt de competenţa instanţei ce a pronunţat hotărârea ce se atacă):
contestaţia în anulare şi revizuirea.

II. Faza executării silite (executio)

Intervine atât în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei

de constrângere a statului, cât şi în cazul altor titluri care nu sunt emise de o instanţă de
judecată, dar cărora legea le conferă putere executorie, dacă debitorul nu îşi execută de
bunăvoie obligaţia înscrisă în cuprinsul lor.
3
 Nu este obligatoriu ca procesul civil să parcurgă ambele faze, putând exista judecată fără
executare silită sau executare silită fără judecată.

Va lipsi faza executării silite atunci când debitorul îşi execută de bunăvoie obligaţia si
când hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de executare silită.

Exemple:

- hotărârile pronunţate in cererile in constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;

- hotărârile prin care se respinge cererea de chemare in judecată;

- hotărârile prin care se dispune anularea sau rezoluţiunea ori rezilierea unui contract
fără ca părţile să fie repuse în situaţia anterioară etc.

Va lipsi faza judecăţii, existând doar executarea silită, atunci când se pune în executare un
alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, căruia legea li recunoaşte puterea
executorie.

Exemple:

- încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit

legii, constituie titluri executorii

- Titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie

- actul autentic notarial care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constituie titlu
executoriu

- cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri
executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială (art. 640 NCPC).

ETAPA SCRISĂ. PROCEDURA PREALABILĂ SESIZĂRII INSTANŢEI.

CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. VERIFICAREA Şl REGULARIZAREA
CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. FIXAREA PRIMULUI TERMEN DE
JUDECATĂ

Procedura prealabilă sesizării instanţei

4
 Sediul materiei: art 193 NCPC

Noţiune - o procedură obligatorie de urmat în cazurile în care legea condiţionează

introducerea cererii de chemare în judecată de parcurgerea acestei proceduri.

În acest sens, potrivit art. 193 alin. (1) NCPC, sesizarea instanţei se poate face numai
după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar
dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa Ia cererea de chemare în judecată.

Exemple:

- potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,
„înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept ai său ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ
individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare,
daca aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in iot
sau în parte, a acestuia";

- potrivit art. 193 alin. (3) NCPC, „la sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii
succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la
verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil";

- potrivit art. 1015 alin. (1) NCPC, text aplicabil în materia ordonanţei de plată,
„creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin
scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi
va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia", iar
conform art. 1017 alin. (2) teza a II-a NCPC. „dovada comunicării somaţiei prevăzute la art.
1015 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă".

Invocarea lipsei procedurii prealabile

Dacă reclamantul nu a parcurs, anterior introducerii cererii de chemare în judecată,

procedura prealabilă obligatorie, aceasta poate fi invocată pe calea excepţiei de
inadmisibilitate, astfel:

- de către pârât, prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, până la
primul termen de judecată în faţa primei instanţe, sub sancţiunea decăderii acestuia din
dreptul de a mai invoca ulterior excepţia. în general, excepţia are caracter relativ, însă exista
situaţii în care legea prevede expres că poate fi invocată şi ex officio de către instanţă, caz în
care excepţia va avea caracter absolut;

- de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât, prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea
nu este obligatorie, până ta primul termen de judecată în faţa primei instanţe, dacă
reclamantul nu depune o încheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea
evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil, în cazul cererilor de chemare în judecată
având ca obiect dezbaterea procedurii succesorale [art. 193 alin. (3) NCPC], în acest caz,
5
apreciem că excepţia are caracter absolut, deoarece instanţa nu poate invoca din oficiu
excepţii relative (de ordine privata).

Alineatul (3) al art. 193 NCPC nu prevede un termen care să limiteze în timp dreptul de
invocare a lipsei procedurii prealabile, rezultând că lipsa încheierii respective se poate invoca
de instanţă oricând în cursul judecăţii, iar pârâtul trebuie să invoce neregularitatea în
condiţiile alin. (2) al art. 193 NCPC, prin întâmpinare (iar dacă întâmpinarea nu este
obligatorie, până la primul termen de judecată în faţa primei instanţe), sub sancţiunea
decăderii acestuia din dreptul de a mai invoca ulterior excepţia.

Sancţiune

In cazul în care instanţa admite excepţia inadmisibilităţii, va respinge cererea de chemare

în judecată ca inadmisibila, soluţie care nu are autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei,
reclamantul putându-se adresa instanţei cu o nouă cerere după parcurgerea procedurii
prealabile obligatorii.

Dacă reclamantul nu a ataşat cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii

prealabile, instanţa nu va putea pune în vedere reclamantului, în procedura de regularizare, să
depună la dosar această dovadă, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată,
întrucât aceasta nu face parte din cerinţele art. 194-197 NCPC de natură a atrage anularea
cererii, fiind reglementată în cuprinsul art. 193 NCPC. În plus, lipsa este prevăzuta sub
sancţiunea inadmisibilităţii cererii, ca efect al admiterii excepţiei lipsei procedurii prealabile,
iar nu a anulării acesteia,

Cererea de chemare în judecată

Sediul materiei: art. 194 NCPC

Dispoziţiile art. 194 se completează cu prevederile generale în materie de cereri adresate

instanţelor judecătoreşti, prevăzute de art. 148-152 NCPC.

Este actul de procedură prin care partea interesată se adresează instanţei pentru a invoca
aplicarea legii la un caz determinat, punând în mişcare acţiunea civilă.

Este actul de procedură prin care se declanşează procesul civil .

1. Elementele cererii de chemare în judecată

A. Elementele de identificare a părţilor

- numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice,
denumirea şi sediul lor;

- de asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de
înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului
sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şî contul bancar ale reclamantului, precum şi
6
ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit
legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant;

- dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde

urmează sa i se facă toate comunicările privind procesul;

- faptul ca reclamantul are posibilitatea să-şi indice şi un domiciliu sau sediu ales pentru
citarea sau comunicarea actelor de procedură, in condiţiile art. 15S alin (1) NCPC, nu este de
natură să înlăture obligaţia indicării domiciliului sau real;

- dacă reclamantul locuieşte în străinătate, acesta trebuie să indice şi domiciliul ales in

România, iar toate comunicările privind procesul i se vor face la domiciliul ales; dacă
reclamantul nu indică un domiciliu ales în România, comunicările i se vor face prin scrisoare
recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi
menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii .

B. Elementele de identificare a reprezentantului părții

- numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul
reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional.

C. Obiectul cererii şi valoarea lui [art. 194 lit. c) NCPC

- după preţuirea făcută de reclamant, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi
modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor
corespunzătoare;

- obiect al cererii de chemare in judecată - reprezintă pretenţia concretă a reclamantului,

prin care urmăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim, după caz;

- pentru identificarea imobilelor se voi arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în
lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea
funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz;

- la cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea

titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în
raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară,
se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt.

D. Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea [art. 194 lit.
d) NCPC]

- motive de fapt şi de drept - toate acele împrejurări, circumstanţe, dar şi principii,

instituţii, categorii, reguli juridice, a căror cunoaştere este necesară pentru explicarea şi
lămurirea obiectului procesului;
7
 - instanţa nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, deoarece aceasta este un
drept exclusiv al părţii care o formulează, însă o poate recalifica (o poate încadra corect în
drept), corespunzător situaţiei de fapt relatate de parte, cu respectarea principiului
contradictorialității;

- nu este necesar ca reclamantul să indice textele legale pe care şi-a întemeiat pretenţia,
judecătorul fiind în măsură să le determine din lecturarea obiectului cererii şi a motivelor
acesteia, ci este suficient ca acesta să arate temeiul pretenţiei sale, fără a indica şi textul de
drept substanţial corespunzător.

Exemplu:

- predarea unui imobil poale li consecinţa unei cereri posesorii, a unei cereri în
revendicare, în anularea sau rezilierea unui contract de locaţiune. în executarea unui contract
de vânzare-cumpărare sau de locuţiune etc.;

- plata unei sume de bani invocate într-o cerere de chemare în judecată poate avea drept
cauză un contract de împrumut, de vânzare-cumpărare, de antrepriză etc.

E. Arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere [art. 194 lit. e)
NCPC]

- când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art.
150 NCPC;

- când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunui dintre capetele acesteia
prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o
persoană fizică;

- în cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde in scris la interogatoriu, acesta

va fi ataşat cererii de chemare în judecată;

- când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor,
dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a NCPC fiind aplicabile în mod corespunzător;

- când se solicită proba cu înscrisuri, se vor anexa la cerere copii de pe înscrisuri, pe care
reclamantul le va certifica pentru conformitate cu originalul, în atâtea exemplare câte sunt
necesare pentru comunicare şi câte un exemplar pentru instanţă.

F. Semnătura [art. 194 lit f) NCPC]

- semnătura atestă nu numai voinţa părţii de a declanşa procesul civil, ci şi exactitatea

conţinutului cererii de chemare în judecată;

8
 - cererea formulată în nume propriu trebuie semnată de cel ce se pretinde a fi titularul
dreptului subiectiv dedus judecăţii, iar cererea formulată prin reprezentant va fi semnată de
către acesta.

2. Sancţiunile aplicabile în cazul lipsei vreuneia dintre menţiunile prevăzute de art.

194 NCPC

- numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii,
motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia sunt
prevăzute sub sancţiunea nulităţii , vătămarea se prezumă (nulitatea fiind necondiţionată);

- lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe;

- dacă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui
să semneze cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat (fiind citat cu
această menţiune de a semna);

- când reclamantul este prezent în instanţă, trebuie să semneze în chiar şedinţa în care a
fost invocată această ne regularitate; în cazul în care nu semnează, atunci instanţa va anula
cererea.

- neindicarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere poate atrage sancţiunea
decăderii părţii din dreptul de a mai propune probe;

În ceea ce priveşte motivarea în drept, reamintim că, atunci când aceasta lipseşte sau nu
corespunde întocmai situaţiei de fapt şi solicitării părţii, potrivit art. 22 NCPC, judecătorul
este cel care stabileşte calificarea juridică corectă a cererii, fără însă a schimba cauza
acesteia; lipsa motivelor de fapt ale cererii de chemare în judecată va atrage nulitatea acesteia
în procedura regularizării [fiind vorba de o nulitate necondiţionată, prevăzută expres de art.
196 alin. (1) NCPC], deoarece, dacă situaţia de fapt nu este corespunzător indicată în cerere
sau chiar lipseşte, atunci nici judecătorul nu poate stabili calificarea juridică , în drept a
cererii.

Din coroborarea art. 22 alin. (4)-(5) NCPC cu art. 200 raportat la art. 194 lit. d) NCPC
deducem că, în realitate, ar fi excesiv ca judecătorul să anuleze cererea în procedura
regularizării cererii de chemare în judecată pentru neindicarea motivelor de drept, dacă din
conţinutul cererii se poate face calificarea sa juridică.

3. Efectele introducerii cererii de chemare în judecată

- învestirea instanţei cu soluţionarea cererii;

- determinarea cadrului procesual;

- stabilirea competenţei instanţei de soluţionare a cererii, în ipoteza competenţei teritoriale

alternative;

9
 - punerea în întârziere a debitorului;

- încetarea bunei-credinţe a posesorului unui bun;

- întreruperea prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune.

4. Verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată

4.1. Verificarea cererii de chemare în judecata

- completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza va verifica, de îndată, la primirea

dosarului, dacă cererea de chemare în judecată întruneşte cerinţele generale impuse de
dispoziţiile art. 194-197 NCPC, dar şi cerinţele speciale necesare în cazul anumitor cereri de
chemare în judecată (de exemplu, la divorţ, partaj etc);

- atunci când judecătorul constată că cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte

cerinţele legale, va dispune printr-o rezoluţie (formular ataşat la dosar), pe care o va
comunica în scris reclamantului, aducându-i-se la cunoştinţă lipsurile cererii şi menţionând în
mod obligatoriu că, sub sancţiunea anulării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la
primirea comunicării, acesta trebuie să facă completările sau modificările dispuse;

- atunci când obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite in
termenul de 10 zile, prin încheiere, dată în camera de consiliu, judecătorul dispune anularea
cererii.

Procedura regularizării cererii se aplica exclusiv cererilor de chemare in judecată

formulate ca cereri principale (introductive de instanţă), iar nu şi cererilor incidentale (cerere
reconvenţională, cerere de intervenţie ele.) şi nici incidentelor procedurale (contestaţia la
executare, întoarcerea executării silite, suspendarea provizorie a executării silite, cererea de
strămutare etc).

4.2. Cerinţe din cuprinsul art. 194-197 NCPC care nu atrag anularea cererii

- de principiu, toate cerinţele enumerate de art. 194-197 NCPC atrag anularea cererii,
însă, niciodată în următoarele cazuri;

O obligaţia părţilor de a-şi desemna un reprezentant comun;

O indicarea codului numeric personal al pârâtului şi alte date ale acestuia, dacă
reclamantul nu le posedă.

Situaţii care nu pot atrage anularea cererii în cadrul procedurii de regularizare:

10
 O judecătorul nu poate anula cererea pe motiv că aceasta este adresată unei instanţe
necompetente, chiar dacă aceasta ar fi de competenţa unui alt organ jurisdicţional sau a unui
organ fără atribuţii jurisdicționale;

O judecătorul nu poate anula cererea pe motiv că aceasta este prescrisă sau că reclamantul
este decăzut din dreptul de a formula o anumită cerere;

O judecătorul nu poate anula cererea pe motiv că nu s-ar fi indicat şi alte date ale
avocatului decât cele solicitate expres de art. 194 lit. b) NCPC;

O judecătorul nu poate anula cererea pe motiv că nu s-ar fi depus dovada calităţii de

reprezentant în mai multe exemplare;

În procedura de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată nu se pot

rezolva excepţii procesuale, în afara celor la care se referă expres art, 194 coroborat cu art.
200 NCPC, respectiv:

- excepţia de necompetenţă funcţională (necompetenţă specializată) a instanţei;

- excepţia de netimbrare/insuficientă timbrare şi

- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Ca atare, nici incidenţa excepţiilor de necompetenţă absolută, de prescripţie extinctivă, a

autorităţii de lucru judecat, inadmisibilităţii cererii de chemare in judecată ca urmare a
neîndeplinirii procedurii prealabile anterior sesizării instanţei etc. , nu poate fi invocată de
instanţă în etapa regularizării cererii, ci excepţiile vor fi puse în discuţie la primul termen de
judecată cu procedura legal îndeplinită, stabilită potrivit art. 201 NCPC.

Judecătorul nu poate anula cererea pe motiv că nu s-a indicat codul numeric personal al
pârâtului sau alte date de identificare ale acestuia, câtă vreme aceste menţiuni sunt cerute de
legiuitor numai în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant [art. 194 lit a) teza a
11-a NCPC];

Judecătorul nu poate anula cererea pe motiv că nu s-a indicat valoarea obiectului cererii,
atunci când acest obiect este neevaluabil pecuniar.

Judecătorul nu poate anula cererea pe motiv că nu s-au indicat anumite probe, câtă vreme
reclamantul nu a înţeles să le ceară prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă
judecătorul consideră că acestea s-ar impune pentru rezolvarea respectivei cauze etc.

Instanţa nu va anula cererea de chemare în judecată nici atunci când reclamantul nu îşi
îndeplineşte obligaţia de a remedia neregulile cererii de chemare în judecată in termenul de
10 zile şi ulterior acestui termen însă anterior ca instanţa să se pronunţe asupra anulării.
Aceasta întrucât, potrivit art. 177 alin. (3) NCPC, „actul de procedură nu va fi anulat dacă
pana la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia".

5. Cererea de reexaminare

11
 Împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 200 alin.
(4) NCPC, reclamantul poate face numai cerere de reexaminare; termenul de declarare a
acestei căi de atac este de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, iar legitimarea
procesuală activă aparţine exclusiv reclamantului (art 200 alin. (5) si (6) NCPC].

Cererea se soluţionează cu citarea reclamantului, prin încheiere definitivă, în camera de

consiliu, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat tot prin repartizare aleatorie
[art. 200 alin. (7) NCPC].

În vederea soluţionării cererii de reexaminare, reclamantul poate administra doar proba cu

înscrisuri în dovedirea motivelor cererii de reexaminare, nu şi pentru a complini
neregularitățile neîndeplinite in termenul de 10 zile pe care instanţa i l-a acordat în procedura
de regularizare; dacă cererea de reexaminare se respinge, încheierea este definitivă, astfel
încât reclamantul poate reitera cererea sa de chemare în judecată, cu respectarea cerinţelor
legale de la art. 194-197 NCPC; dacă cererea de reexaminare se admite, cauza se retrimite
completului iniţial învestit, care va relua procedura din punctul în care aceasta a rămas.

6. Modificarea cererii de chemare în judecată (cererea adiţională)

Sediul materiei: art. 204 NCPC

Noţiune - acea cerere prin care o parte modifică (schimbă sau completează) pretenţiile
sale anterioare.

Dispoziţiile art. 204 NCPC se aplică in mod corespunzător nu doar cererii de chemare in
judecată formulate de reclamant, ci şi cererii reconvenţionale sau altor cereri incidentale care
au natura juridică a unor veritabile cereri de chemare in judecată.

Reguli:

- reclamantul are dreptul să-şi modifice cererea de chemare în judecată formulată iniţial
sub aspectul oricărora dintre cele trei elemente ale sale - părţi, obiect şi cauză;

Exemple de cereri adiţionale (modificatoare):

- cererea prin care reclamantul introduce în cauză noi pârâţi:

- cererea prin care reclamantul îşi completează cererea cu un capăt de cerere principal
sau accesoriu (caz în care prescripţia se va considera întreruptă de la data completării cererii
cu acesta, iar nu de la data introducerii cererii de chemare in judecată) etc.

- modificarea cererii de chemare în judecată poate avea loc numai până la primul termen
la care reclamantul este legal citat, iar ulterior acestui moment, poate avea loc numai cu
acordul expres al tuturor părţilor, însă, în privinţa cererii precizatoare, aceasta poate fi făcută
oricând în cursul procesului (norma fiind de ordine privată);

12
 - daca cel puţin una dintre părţi nu este de acord cu primirea cererii, instanţa va pune în
discuţia părţilor excepţia de tardivitate şi, după ascultarea tuturor părţilor prezente, va
pronunţa soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate, anulând (respingând) cererea
modificatoare ca tardiv formulată;

- dacă la termenul respectiv nu sunt prezente toate părţile, instanţa va dispune amânarea
cauzei şi va comunica tuturor părţilor cererea, cu menţiunea de a-şi preciza poziţia procesuală
faţă de cererea modificatoare depusă peste termenul legal, in sensul exprimării sau nu a
acordului vizând modificarea pretenţiilor reclamantului peste termenul legal.

- dacă cererea modificatoare este formulată în termen sau, deşi nu este formulată în
termen, părţile sunt de acord cu primirea acesteia, instanţa va înmâna o copie de pe cererea
modificatoare părţii, dispunând amânarea cauzei în vederea formulării de către pârât a
întâmpinării, care trebuie depusă în termen de cel puţin 10 zile înaintea termenului de
judecată următor (sub sancţiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe şt de
a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, în raport de
cererea modificată);

- întâmpinarea formulată de către pârât la cererea modificatoare nu se comunică

reclamantului, acesta urmând să o consulte la dosar, fără a fi îndreptăţit să obţină amânarea
cauzei pentru a lua cunoştinţă de aceasta (în funcţie de natura şi complexitatea cauzei,
instanţa poate acorda, însă, un termen, mai ales atunci când se invocă noi excepţii, a căror
combatere presupune o apărare complexă).

Situaţiile în care cererea nu modifică pretenţiile iniţiale, fiind o cerere precizatoare

[art. 204 alin. (2) NCPC]:

- în faţa primei instanţe, cererea precizatoare poate fi formulată oricând până la

închiderea dezbaterilor, având în vedere faptul că formularea acesteia nu determină amânarea
judecării cauzei.

Instanţa nu va acorda termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale

făcute în instanţă când:

- se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

- reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;

- se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;

- se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers,

atunci când cererea în constatare este admisibilă.

Comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată

Noţiune - de îndată ce judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei constată că cererea de

chemare în judecată respectă cerinţele legale sau, în urma procedurii de regularizare, lipsurile

13
acesteia au fost complinite în termen, acesta va dispune, prin rezoluţie, comunicarea cererii
către pârât şi a înscrisurilor ataşate acesteia, în cazul în carp fie există.

- prin aceeaşi comunicare, instanţa trebuie să-i pună în vedere pârâtului că are obligaţia de
a formula şi a depune întâmpinare într-un termen de 25 de zile de la comunicarea cerem de
chemare în judecată, sub sancţiunea decăderii sale din dreptul de a mai propune probe şi de a
invoca excepţii relative, dacă legea nu prevede altfel.

Răspunsul la întâmpinarea pârâtului

Noţiune - actul de procedură prin care reclamantul răspunde apărărilor pârâtului din
cuprinsul întâmpinării.

- ulterior depunerii întâmpinării de către pârât, instanţa are obligaţia de a o comunica de

îndată reclamantului, care, la rândul său, este obligat să formuleze şi să depună un răspuns la
întâmpinare in termen de 10 zile de la comunicare.

Deşi art. 201 alin. (2) NCPC prevede obligativitatea reclamantului de a formula răspuns
la întâmpinare, în realitate, aceasta este o facultate, întrucât, dacă reclamantul nu formulează
acest răspuns, nu există nîcio sancţiune.

Fixarea propriu-zisă a primului termen de judecată

Sediul materiei: art. 201 NCPC

- fixarea primului termen de judecată se face de către judecător prin rezoluţie în termen de
3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare;

- primul termen de judecată se va fixa cel mai târziu în 60 de zile de la data rezoluţiei;

- în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, în procesele urgente, termenele pot fi

reduse de judecător, iar în procesele în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va
fixa un termen mai îndelungat, dar rezonabil.

ETAPA SCRISĂ. ÎNTÂMPINAREA. CEREREA RECONVENŢIONALĂ

I. Întâmpinarea

Sediul materiei: art 205-208 NCPC

Noţiune — actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de
cererea de chemare în judecată.

Altfel spus, întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de
chemare în judecată, urmărind să se apere faţă de pretenţiile reclamantului (art. 205 ) NCPC].

14
 Ca regula, la judecata în primă instanţă (ca, de altfel, şi la judecata în apel şi în căile
extraordinare de atac: recurs, revizuire, contestaţie în anulare, precum şi în contestaţia la
executare), întâmpinarea este obligatorie;

- în cazurile expres prevăzute de lege întâmpinarea are caracter facultativ.

Exemple (de cereri în care întâmpinarea nu este obligatorie):

- cererile de ordonanţa președințială art. 999 alin. (1) teza a II-a NCPC;

- cererile referitoare la procedura de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără
drept art. 10-12 alin. (3) NCPC;

- cererile de asigurare a probelor art. 360 alin. (3) NCPC;

- la judecarea apelului/recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca

inadmisibilă a cererii de intervenite voluntară art. 64 alin. (4) NCPC.

1. Termenul de formulare

- ca regula, întâmpinarea se formulează şi se depune de către pârât în termen de 25 de zile

de la comunicarea cererii de chemare în judecată [art. 201 alin. (1) NCPC];

- cu titlu de excepţie, în procesele urgente, termenul de 25 de zile poate fi redus de

judecător în funcţie de circumstanţele cauzei [art. 201 alin. (5) NCPC];

- în anumite materii există un alt termen de depunere a întâmpinării (spre exemplu, în

materia ordonanţei de plată, întâmpinarea trebuie depusă cu cel puţin 3 zile înainte de
termenul de judecată fixat de către instanţă [art. 1019 alin. (3) NCPC].

2. Cuprinsul întâmpinării

Elementele obligatorii ale întâmpinării sunt:

a) elementele de identificare a pârâtului: numele şi prenumele, codul numeric

personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice,
denumirea şi sediul, precum şi, după caz.

- codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare

în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul
bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat deja în cererea de chemare în judecată;

- întâmpinarea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care
au fost indicate în acest scop de pârât, precum numărul de telefon, numărul de fax sau
altele asemenea;

- atunci când pârâtul locuieşte în străinătate, acesta trebuie sa indice şi domiciliul ales în
România, unde i se vor face toate comunicările actelor de procedură.

b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;

15
 c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii, ceea ce
înseamnă că pârâtul va trebui să formuleze şi apărările de fond;

d) dovezile cu care pârâtul se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, deci mijloacele
de probă prin care pârâtul înţelege să probeze de ce reclamantul nu are dreptate/de ce
afirmaţiile acestuia sunt neîntemeiate;

e) semnătura pârâtului sau a reprezentantului acestuia (legal sau convenţional); dacă

întâmpinarea nu este semnată, iar pârâtul nu complineşte lipsa in termenul acordat de instanţă
în acest sens, instanţa va invoca şi va declara nulitatea acesteia, efectul fiind acela ca nu o va
lua în considerare la soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Comunicarea întâmpinării

- exceptând situaţiile în care legea prevede expres altfel, întâmpinarea se comunică

reclamantului;

Exemple de excepţii (de la comunicarea întâmpinării către reclamant):

- întâmpinarea la cererea adiţională nu se comunică reclamantului, urmând ca

acesta să ia cunoştinţă de conţinutul ei prin consultarea dosarului cauzei (art. 204
alin. (I) teza finală NCPC;

- in materia ordonanţei de plată întâmpinarea nu se comunică reclamantului,

care ea lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia direct de la dosarul cauzei

- întâmpinarea se formulează într-un singur exemplar pentru comunicare atunci

când există mai mulţi reclamanţi cate au ales un reprezentant comun ori pentru care
instanţa a numit un curator special;

- în caz de coparticipare procesuală pasivă, pârâţii pot răspunde împreună, printr-o

singură întâmpinare, cât timp aceştia au apărări comune (art. 207 NCPC).

Sancţiunea nedepunerii întâmpinării

- nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din

dreptul de a mai propune probe, cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 254 alin. (2) NCPC;

- atrage, de asemenea, decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţii, în afara celor de
ordine publică, dacă legea nu prevede altfel [art. 208 alin. (2) NCPC]; prin urmare, pârâtul va
fi decăzut din dreptul de a mai invoca excepţii relative [necompetenţă teritorială alternativă,
prescripţia, recuzarea pentru unul din cazurile de la art. 42 NCPC - cu condiţia să fie cunoscut
motivul până la acest moment -, lipsa procedurii prealabile în temeiul art-193 şi excepţiile
absolute limitate pe axa temporală la acest moment (excepţia de necompetenţă generală,

16
materială sau teritorială absolută), putând însă invoca excepţiile absolute pentru care legea nu
prevede un moment limită de invocare sau prevede un termen ulterior acestui moment.

II. Cererea reconvenţională

Sediul materiei: art. 209-210 NCPC

Noţiune - actul de procedură prin care pârâtul formulează pretenţii proprii faţă de reclamant,
care derivă din acelaşi raport juridic sau care sunt strâns legate de acesta.

1. Natură juridică

O este o cerere de chemare în judecată prin care pârâtul emite pretenţii proprii împotriva
reclamantului din cererea de chemare în judecată.

2. Reguli

- este o cerere incidentală, fiind de competenţa instanţei sesizate cu cererea principală (art.
123 NCPC), chiar dacă, în acest fel, s-ar încălca o normă de competenţă materială sau
teritorială exclusivă;

- cererea reconvenţională are caracter facultativ, in sensul că pârâtul are posibilitatea să

aleagă între valorificarea pretenţiilor proprii pe calea incidentală a cererii reconvenţionale sau
pe calea unei cereri principale, care să declanşeze un alt proces;

- sunt şi cazuri în care pârâtul este obligat să îşi valorifice pretenţiile sale pe calea cererii
reconvenţionale;

Exemplu:

- în procesele de divorţ, soţul pârât, dacă doreşte să obţină desfacerea căsătoriei din vina
exclusivă a soţului reclamant, este obligat să depună cerere reconvenţională până la primul
termen de judecată la care a fost citat în mod legat, pentru faptele petrecute înainte de acest
moment, iar pentru faptele petrecute după acest moment, până la începerea dezbaterilor
asupra fondului în cererea reclamantului.

- avantajele formulării cererii reconvenţionale faţă de valorificarea pretenţiilor pe cale

principală.

- asigură soluţionarea pretenţiilor celor două părţi într-un singur cadru procesual;

- determină realizarea unor economii de timp şi cheltuieli;

- oferă condiţii pentru o mai bună judecată, instanţa fiind pusă în situaţia de a cunoaşte, în

complexitatea lor, raporturile juridice substanţiale dintre părţi;

17
- evită posibilitatea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

3. Conţinutul şi cerinţele de formă ale cererii reconvenţionale

- obiectul cererii: art. 209 NCPC instituie condiţia ca pretenţiile pârâtului să derive din
acelaşi raport juridic sau să fie strâns legate de acesta, ceea ce înseamnă că pretenţiile celor
două părţi pot proveni şi din cauze diferite, dar între care există totuşi o legătură.

- subiectele: prin cererea reconvenţională pot fi chemaţi şi alţi pârâţi, atunci când pretenţiile
formulate prin aceasta privesc şi alte persoane decât reclamantul.

Din punct de vedere al conţinutului, cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească

toate condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, precum şi pe acelea
necesare oricărei cereri în justiţie; cererea reconvenţională este, în principiu, supusă taxelor
judiciare de timbru, cu excepţiile prevăzute de lege [art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013],

4. Inadmisibilitatea cererii reconvenţionale

- in cazurile anume prevăzute de lege, formularea unei cereri reconvenţionale este

declarată de legiuitor ca inadmisibilă.

Exemple:

- în materia procedurii speciale a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept,
paratul nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau
în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată art. 1043 alin. (I)
NCPC;

- in cadrul litigiilor având ca obiect acţiuni posesorii sunt inadmisibile cererea

reconvenţională şi orice alte cereri prin care sa solicită protecţia unui drept în legătură cu
bunul în litigiu art. 1004 alin. (2) NCPC.

5. Obligaţia formulării întâmpinării la cererea reconvenţională şi a unui răspuns la

această întâmpinare

- ca urmare a formulării unei cereri reconvenţionale, reclamantul-pârât şi, eventual, pârâţii

nou introduşi în condiţiile art. 209 alin. (2) NCPC sunt obligaţi ca, în termen de 25 de zile de
la comunicarea acesteia, să formuleze întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a
propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, în raport de pretenţiile
din cererea reconvenţională;

18
- prin simetrie cu dispoziţiile art. 201 NCPC, întâmpinarea formulată se va comunica
pârâtului-reclamant, care este obligat să depună răspuns ia întâmpinare în termen de 10 zile
de la comunicare;

- cu toate acestea, pentru situaţia în care partea nu formulează răspuns la întâmpinare, legea
nu prevede nici o sancţiune, astfel că nici instanţa nu o poate sancţiona.

6. Termenul de formulare a cererii reconvenţionale

- cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau,

dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată [art.
209 alin. (4) NCPC;

- termenul stabilit de lege pentru depunerea cererii reconvenţionale este un termen procedural
imperativ absolut, a cărui nerespectare este sancţionată cu decăderea din dreptul de a formula
cerere reconvenţională;

- atunci când pretenţiile proprii ale pârâtului sunt formulate prin raportare nu la cererea
principală, ci la cererea adiţională, pârâtul va putea formula cerere reconvenţională cel mai
târziu până la termenul ce se va încuviinţa în acest scop [art. 209 alin. (6) NCPC).

Şi în acest caz cererea reconvenţională se comunică reclamantului, fiind aplicabile

dispoziţiile art. 209 alin. (5) NCPC.

7. Judecarea cererii reconvenţionale

- ca regulă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală [art. 210 alin. (1)
NCPC;

- atunci când numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate dispune
disjungerea cererii reconvenţionale prin încheiere, după punerea în discuţia contradictorie a
părţilor a acestui aspect [art. 210 alin. (2) teza I NCPC];

- disjungerea nu poate fi dispusă : în cazurile anume prevăzute de lege; dacă judecarea

ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului.

19