Sunteți pe pagina 1din 5

Vlad Țepeș

Vlad Tepes s-a nascut in anul 1431 in fortareata de la Sighisoara. Tatal sau,
Vlad Dracul, era in acea vreme guvernatorul Transilvaniei, functie in care
fusese numit de catre imparatul Sigismund. Tepes a fost nepotul altui mare
voievod roman: Mircea cel Batran (1386-1418). 
In iarna lui 1436-1437, Dracul devine print al Valahiei (una dintre cele trei
provincii romanesti) si isi stabileste resedinta la palatul din Targoviste, capitala
principatului. 
Vlad Tepes si-a urmat tatal si a trait la curtea princiara sase ani. In 1442, din
motive politice, Dracula si fratele sau mai mic Radu au fost luati ostatici de
catre Sultanul Murad al II-lea.

Dracula a fost tinut in Turcia pana in anul 1448, in vreme ce fratele sau a decis
sa ramana aici pana in 1462. Captivitatea din Turcia a jucat un rol important in
dezvoltarea lui Dracula. A fost o perioada in care acesta a adoptat o viziune pesimista asupra vietii.
Turcii l-au eliberat, de fapt, dupa asasinarea tatalui sa de catre Vladislav al II-lea, moment in care a
aflat si despre moartea fratelui sau mai mare Mircea, care fusese torturat si ingropat de viu de catre
boieri la Targoviste.
La 17 ani, Vlad Tepes, sustinut de o cavalerie turceasca si un contingent de trupe imprumutate lui de
catre Mustafa Hassan, a facut prima sa miscare spre cucerirea tronului Valahiei. Dar un alt doritor,
Vladislav al II-lea l-a invins, doua luni mai tarziu. Pentru a se putea pregati in vederea cuceriri
tronului, Tepes a trebuit sa astepte pana in 1456, an in care a avut satisfactia de a-l ucide pe asasinul
tatalui sau. 
Acum este momentul in care Vlad Tepes isi incepe domnia cea mai lunga (sase ani) in care a comis
multe fapte sangeroase care i-au adus controversata reputatie. Primul sau act major de razbunare a
fost acela de a-i omori pe ucigasii tatalui sau. Astfel, in anul 1459 el a arestat toate familiile de boieri
care participasera la asasinat. Pe unii dintre ei i-a tras in teapa, in vreme ce pe altii i-a obligat sa
mearga pe jos din capitala (Targoviste) si pana in orasul Poenari. Cei care au supravietuit acestui
supliciu nu s-au putut odihni decat in momentul in care au ajuns la destinatie. Aici Dracula le-a
ordonat sa-i construiasca o fortareata pe ruinele unui alt vechi avanpost, deasupra raului Arges.
Majoritatea boierilor au murit de-a lungul cladirii acestui castel, Dracula reusind astfel sa-si creeze o
noua patura nobiliara.
Vlad Tepes a devenit foarte cunoscut datorita tehnicilor sale de pedepsire brutale. Foarte des poruncea
ca nelegiuitii sa fie jupuiti, fierti, decapitati, orbiti, spanzurati, arsi, prajiti, ingropati de vii sau trasi in
teapa. De asemenea ii placea sa taie nasuri, urechi, organe sexuale sau limba. Dar dintre toate,
metoda sa favorita era trasul in teapa. De aici i-a ramas si numele Tepes.
Exista si o legenda care atesta ca metoda lui Tepes de a pedepsi raufacatorii era eficienta. Se spune ca
in timpul domniei sale o cupa de aur se afla la fantana din centrul oradului Targoviste, care servea
trecatorilor spre alinarea setei. Conform cronicarilor vremii cupa nu a fost furata atat vreme cat Tepes
a domnit. 
La inceputul anului 1462, Vlad Tepes a lansat o campanie impotriva turcilor, de-a lungul Dunarii. Era
foarte riscant sa intreprinzi asa ceva, deoarece armata turca a Sultanului Mehmed al II-lea era de
departe mai puternica. Cu toate acestea, Tepes a reusit in anul 1462 sa obtina numai victorii si sa
ingrozeasca turcii. Pentru a se razbuna, Mehmed a decis sa invadeze Valahia, pentru a o transforma in
provincie turca. El a intrat in Valahia cu o armata de trei ori mai numeroasa decat cea a lui Tepes. In
aceste conditii, si fara nici un aliat, Vlad a fost nevoit sa se retraga la Targoviste. In urma sa a otravit
toate fantanile si a ars toate satele pentru ca armata turca sa nu poata supravietui.

Mai mult, atunci cand sultanul a ajuns intr-un final in capitala, el a fost intampinat de o priveliste
inspaimantatoare: craniile a 20 000 de turci captivi erau infipte in tepe. Aceasta scena horror a ramas
in istorie sub denumirea de „padurea lui Tepes”. Aceasta tactica a terorii, aplicata de Tepes, a avut
reusita deoarece sultanul si majoritatea ofiterilor sai care erau foarte obositi si flamanzi au hotarat sa
se retraga. 
Sultanul Mehmed a lasat partea a doua a bataliei, fratelui mai tanar al lui Vlad, Radu favoritul turcilor

1
la tronul Valahiei. Acesta l-a urmarit pe Tepes pana la castelul Poenari, de pe malul raului Arges.
Conform legendei, acesta este momentul in care sotia lui Vlad, pentru a nu fi capturata de turci, se
sinucide aruncandu-se de pe stanci (scena exploatata de regizorul Francis Ford Coppola). Vlad, in
schimb, a reusit sa scape utilizand un pasaj secret din munte. Ajutat de niste tarani, el s-a refugiat in
satul Arefu si de aici a ajuns in Transilvania unde l-a intalnit pe regele Ungariei, Matei Corvinul. Acesta
in loc sa-l ajute, l-a arestat si l-a inchis in capitala Visegrad
Vlad Tepes a ramas timp de doisprezece ani in Ungaria, in vreme ce fratele sau Radu a domnit in
Valahia fiind o marioneta a turcilor. Dupa primii patru ani, Tepes a avut voie sa se mute intr-o casa.
Pentru a castiga bunavointa familiei regale, el s-a si casatorit cu sora regelui (dupa unele surse). A
devenit catolic, fapt ce avea sa-i incante pe ungurii catolici. Dar in sinea lui a ramas acelasi Vlad
Tepes. 
In 1476 Tepes a intrat in Valahia cu ajutorul Moldovei si a Transilvaniei. Aceasta a treia domnie a sa
nu a durat decat cateva luni. Vlad a fost asasinat pe campul de lupta cu turcii. El a fost decapitat iar
capul sau a fost dus la Constantinopole, ca o dovada a mortii sale.

Dimitrie Cantemir

Acest savant de renume european s-a nascut la 26 octombrie 1673, intr-o familie
de moldoveni din tinutul Falciului. Tatal invatatului era un om fara carte, dar foarte
istet, Constantin Cantemir, domn al Moldovei. Cunostea trei limbi de circulatie
pe timpul respectiv, dar fara a sti sa scrie. A fost supus turcilor, dar si boierilor
moldoveni si la uneltirile celor din urma. Ordona decapitarea lui Miron Costin,
fapt care care va fi atacat de fiul sau mai tarziu, intr-o scriere memografica.
Instructia o primeste in familie, de la dascalii scoliti in Lipsca si Viena, invatand
limbile greaca, latina, romana, italiana. La varsta de 15 ani este trimis la
Constantinopol studiind la o scoala de dimensiunile celor din occident, formandu-si
o cultura de admirat. A stat la Constantinopol aproape 20 ani. Dupa moartea
tatalui sau a fost ales domn, de boierii mari, dar turcii, platiti de Constantin
Brancoveanu (donul Tarii Romanesti), nu l-au recunoscut ci au impus la tronul
tarii pe un domn muntean de incredere al turcilor si al lui Constantin Brancoveanu.
Acest moment devine subiect pentru lucrarea artistica: “Istoria ieroglifica sau
lupta dintre noroc si corb”. Scriitorul se intoarce la Constantinopol, invata turca, araba, persana, devenind
primul nostru orientalist. In 1697 ia parte la lupta de la Zenta, unde va vedea dezastrul armatelor
sultanului, iar situatia de pe campul de lupta I-a prilejuit scrierea unei carti istorice intitulata: “istoria
cresterii si descresterii Imperiului Otoman”, lucrare care a stat la dispozitia cercetatorilor mai mult de un
secol, fiind aproape inlocuita cu un tratat de istorie turceasca, scris de austriacul Iosef von Hammer.

In 1710 devine domn al Moldovei carmuind tara doar cateva luni. Incheie un tratat de alianta cu tarul
Rusiei – Petru I angajandu-se sa-l sprijine in batalia impotriva turcilor. In iulie 1711 are loc lupta de la
Stavilesti in care oastea ruseasca si moldoveneasca sunt invinse, apoi Dimitrie Cantemir este obligat sa se
retraga din Moldova, sa-l urmeze pe tar si sa se stabileasca la Petersburg, unde moare dupa 12 ani, in
1723.

Lucrarile redactate de Constantin Brancoveanu in timpul sederii in Rusia au fost cerute de societatea culta
si de catre conducatorii tarii. Cantemir a inceput sa scrie carti filozofice cu caracter religios si a terminat cu
opere istorice, stiintifice si geografice. A scris mai mult in latineste, caci limba latina era pe atunci limba
universala a stiintei. Scriind in limba latina, scriitorul se adresa lumii intregi, lumii invatate. Prima lui
lucrare se intituleaza “Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul”,
tiparita la Iasi in greceste si in romaneste. Subiectul acestei carti porneste de la epistola apostolului Pavel

2
catre Galateen. In scrierea lui Cantemir, in afara de aceste texte cu continut religios, autorul face trimiteri
la cateva personalitati de marca ale culturii: Cicero, Epictet, Seneca, etc. apoi la marele umanist
olandez Erasmus din Rotterdam. 21295nim68vjd6k

A doua lucrare a lui Dimitrie Cantemir, tot de esenta filozofica este “Stiinta sacrosanta” sau I se mai spune
“Imaginea Stiintei Sacre care nu se poate zugravi”. Stiinta sacra este teologia, ea nu se poate zugravi,
fiind abstracta. Cantemir are certitudinea s-a personala ca ar exista o stiinta sacra si ca aceasta stiinta nu
poate sa fie decat aceea pe care Creatorul o are despre sine si despre creaturile sale. Omului ii este
inacceptabila o asemenea stiinta a adevarului absolut. Atat “Divanul” cat si “Stiinta sacrosanta” au fost
dedicate de catre autor, dascalului, adus de tatal sau in familie pentru ai instrui copiii – Ieremia Cacavelas.
Legaturile lui Cantemir cu Academia de la Constantinopol se confirma prin doua carti de gandire rationala
si extrarationala: “Logica” si “Metafizica”. Scrie in limba turca “Tratat de muzica turceasca” cu note arabe.
Dupa esecul de la Stanilesti (1711), Cantemir este luat sub protectia lui Petru I si se stabileste la
Petersburg. Aici incepe sa scrie si sa-si faca cunoscuta prezenta lui de mare carturar, in occident, in
special prin fiul sau, care a fost ambasador al Rusiei la Berlin, Londra, Paris. In 1714 este ales membru al
Academiei din Berlin, la cererea acestui for inalt va scrie lucrarea “Descrierea Moldovei”, facandu-si tara
cunoscuta strainatatii si lumii intregi. Lucrarea cuprinde trei parti: partea geografica (granitele, apele,
impartirea pe tinuturi, forme de relief, bogatii, etc, deci geografia fizica si economica); partea a doua
apartine geografiei politice, organizarea statului feudal, relatari despre religie, despre limba, despre
obiceiuri, traditii, descriindu-le cu detalii, partea a treia se refera la unitatea limbii romane facand
afirmatia “Valahii si ardelenii au acelasi grai cu moldovenii”. Este primul nostru carturar care spune ca in
limba noastra se afla si cuvinte de origine daca. La sfarsitul lucrarii sale este desenata harta Moldovei,
fiind prima scriere in care apare harta acestei tari in cultura noastra.

Scrie o carte cu caracter memoralistic “Viata lui Constantin Cantemir”. Dupa ce trateaza originea familiei,
subliniaza apoi calitatile tatalui sau, in final se opreste asupra unei greseli, pe care nu i-o poate ierta si
anume faptul ca s-a supus turcilor si boierilor si la uneltirile celor din urma, la sacrificat pe cel mai mare
invatat al timpurilor – Miron Costin.

Ultima carte a lui Dimitrie Cantemir se intituleaza “Hronicul vechimii romano-


moldo-valahilor”, carte ce I-a servit celui mai mare aparator al neamului
romanesc, in confruntarile lui de la curtea imperiala de la Viena – Inochentie
Micu Klein. De aceea Dimitrie Cantemir a fost numit un percusor al iluminismului
romanesc.

Stefan Cel Mare

Domnia lui Stefan cel Mare, de aproape o jumatate de veac, este cel mai frumos
timp din istoria Moldovei. Niciodata tara n-a fost mai intinsa, mai bogata si mai
respectata; niciodata faima domnului ei n-a strabatut atat de departe,
provocand admiratia prietenilor si a dusmanilor; niciodata nu s-au ridicat atatea
lacasuri civile si bisericesti. Evident, nu a fost numai lumina in cei patruzeci si
sapte de ani de domnie. Pana sa-si asigure tronul ravnit de atatia, Stefan a
trebuit sa faca si compromisuri. 

La inceputul lui aprilie 1457, intra in Moldova, pe valea Siretului, Stefan


feciorul lui Bogdan, cel ucis de catre Petru Aron. Avea cu el o oaste de 6000 de oameni, dati de Vlad
Tepes. Cu aceasta oaste a reusit sa razbune moartea parintelui sau si sa-si ia mostenirea. In lupta de
la Dolhesti, pe Siret, armata lui Stefan a invins iar Petru Aron a fost silit sa ia calea pribegiei, in
Polonia. 
Tronul castigat cu sabia trebuia insa intarit. Astfel ca la 4 aprilie 1459 Stefan incheie un tratat cu trimisii regelui polon Cazimir, prin care ii
recunostea acestuia suzeranitatea si ii lasa stapanirea asupra Hotinului. In schimb, polonii se angajau sa nu-i permita lui Aron sa se apropie de

3
hotarele Moldovei. Pentru a incerca sa-si recupereze tronul, Aron a trecut in Transilvania. Acesta este motivul pentru care Stefan se decide sa
atace cetatea Chilia, aceasta poarta a Moldovei care era in mana ungurilor. Prin cucerirea cetatii, Stefan urmarea nu doar un scop politic (o
lovitura data sustinatorilor lui Aron) ci si un scop militar si economic. Chilia era impreuna cu Cetatea Alba cea mai buna aparare impotriva turcilor.
Ea reprezenta si un antrepozit comercial de prima mana pentru ca aici se concentrau marfuri romanesti, unguresti, polone si rasaritene, iar vama
luata de pe aceste marfuri ar fi constituit un important venit pentru vistieria Moldovei. In 1465 Stefan va reusi sa cucereasca Chilia. Intre timp el
reia de la poloni cetatea Hotinului. 

Stefan a trebuit, in prima


parte a domniei sale, sa
plateasca tribut lui Mehmed
al II-lea, cuceritorul
Constantinopolului. Primul
lucru care se impunea, in
campania impotriva turcilor,
era scoaterea Munteniei din
zona acestora de influenta.
Din acest motiv indepartarea
din scaun al lui Radu cel
Frumos era inevitabila, si
Stefan va urmari acest lucru
timp de patru ani de zile, din
1470 pana in 1474.
Conflictul a inceput prin
pradarea si arderea Brailei,
cel mai insemnat port
muntean. Ca o replica, turcii
 
au trecut Nistrul in acelas an
si au pradat orasele din
aceasta zona. Actiunea lor
de cucerire nu a avut insa
succes deoarece Stefan
fusese avertizat. Pentru a
rezolva problema pe care o
avea cu Radu cel Frumos,
Stefan a hotarat sa puna in
locul acestuia un protejat de-
al sau, Basarab cel Batran.
Lupta s-a dat langa paraul
Vodnau si Stefan a iesit
castigator. In schimb,
protejatul sau nu a reusit sa
pastreze tronul, astfel incat
el a fugit din fata lui Radu
care s-a intors o luna mai
tarziu si a preluat tronul.

In primavara anului 1476, sultanul insusi a pornit din Adrianopol, cu 150000 de soldati, pentru a-l
invinge pe acela care sfaramase oastea lui Soliman. In Muntenia, armata lui Basarab s-a aliat si ea cu
turcii. Soarta lui Stefan parea pecetluita. Mehmed aducea cu sine si un pretendent la tronul Moldovei,
un presupus frate de-al lui Stefan. De acesta data lupta s-a dat la Razboieni, iar sultanul a fost nevoit
sa se retraga deoarece nu a reusit sa cucereasca nici una dintre cetatile importante ale Moldovei.
Impreuna cu armata ungara (sosita prea tarziu), Stefan a intrat in Muntenia si l-a izgonit pe Basarab,
punandu-l in locul acestuia pe Vlad Tepes (1476). Dupa nici o luna Basarab s-a intors cu ajutor turcesc
si l-a omorat pe Tepes. 
In vara anului 1484, Baiazid a reusit sa cucereasca cele doua cetati atat de importante pentru Stefan:
Chilia si Cetatea Alba. Din acest moment Moldova putea fi tinuta de turci sub o continua amenintare.
Turcii vor ramane aici mai mult de trei veacuri facand sa se simta din ce in ce mai tare stapanirea lor.
Dupa douazeci de ani de lupte, Stefan si-a dat seama ca nu poate sa mai duca singur politica de
4
rezistenta in fata turcilor fara sa-si puna in primejdie tara. In 1492 Moldova platea tribut sultanului
Baiazid al II-lea. 
In anul 1504 Stefan s-a stins din viata ca urmare a unei vechi rani din tinerete, rana care nu i s-a
vindecat toata viata. Mormantul marelui voievod Stefan cel Mare se afla la manastirea Putna.

S-ar putea să vă placă și