Sunteți pe pagina 1din 52

Publicaţie acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

REVISTA ASOCIAŢIEI MEDICILOR VETERINARI PENTRU ANIMALE DE COMPANIE

Practica
www.amvac.ro

Veterinară
ro
TEMA EDIŢIEI:

Chirurgie Preţ: 25 RON


Anul III • Nr. 6 (1/2012)

CHIRURGIE
Sindromul aderenţial -
cauză
a ureterhidronefrozei
la câine
pag. 18

PARAZITOLOGIE
Diagnosticul microscopic
al principalelor boli
transmise de căpuşe
pag. 24

OFTALMOLOGIE
Horner’s syndrome
associated with
ascending myelomalacia
pag. 34
FOTO: FOTOLIA

www.pulsmedia.eu
Practica
Veterinară
Revistă de educaţie medicală continuă

ro
AMVAC susţine educaţia medicală

editorial
Educaţia medicului veterinar face parte din evoluţia firească a inclusiv cele care supraveghează
profesiei, este natural să acumulăm informaţii noi, constant. cardiologia şi medicina internă.
Din această dorinţă de a familiariza medicul veterinar cu toate Fiecare colegiu american este aprobat
formele de învăţământ şi educaţie medicală continuă, reluăm şi este supravegheat de American
seria promovării congreselor, workshop-urilor şi şcolilor de- Medical Association Veterinar
dicate medicinei veterinare. Şcoala Europeană pentru Studii (AVMA), o organizaţie naţională,
Avansate Veterinare oferă programe de înaltă specializare, întrucât fiecare colegiu european
post-universitare, iar prin absolvirea cursurilor se obţine titlul de este aprobat şi este supravegheat de
„diplomat”. Consiliul European de Specializare
Şcoala Europeană pentru Studii Avansate Veterinare (ESAVS) a Veterinară (EBVS).
fost înfiinţată în anul 1991 în Luxemburg şi este proiectul-pilot În SUA nu este permisă utilizarea de un medic veterinar a cuvinte-
al UE COMETT programul II. Organizaţia-umbrelă a ESAVS este lor „specialist” sau „specializat în”, cu excepţia cazului în care el/ea
Asociaţia Europeană pentru Specializarea Veterinară (EAVS), a absolvit un program de certificare aprobat de AVMA. Normele
o organizaţie non-profit, înregistrată în Luxemburg. Din 2005, EBVS se aplică în mod corespunzător pentru medicii veterinari în
ESAVS este afiliată la Departamentul de Ştiinţe al Universităţii majoritatea ţărilor europene.
din Luxemburg. Prin prezenţa la cursuri şi programe intensive de training cu
ESAVS oferă din start programe de studiu într-o varietate de durata de la 3 la 10 zile, cu ateliere de lucru, s-ar putea dobândi
discipline. Folosind facilităţile universitare din aproximativ 20 cunoştinţe şi experienţă în următoarele discipline de medicină
de ţări europene şi patru localităţi din China, ESAVS efectuează veterinară: Cardiologie, Stomatologie, Imagistică, Dermato-
aceste programe pentru medicii veterinari în practică şi mediul logie, Diagnostic şi Ecografie, Medicină de urgenţă şi de îngrijire
academic din întreaga lume. Cadre didactice recunoscute la nivel critică, Endoscopie, Animale de companie exotice, Medicină
internaţional ţin aceste cursuri, abordează utilizarea intensivă de feline, Chirurgie, Chirurgia ţesutului moale, Medicină Internă,
prezentări de caz, de predare interactivă, ateliere de lucru practice/ Neurologie, Neurochirurgie, Oftalmologie, Chirurgie oftalmo-
laboratoare şi un număr limitat de participanţi pentru fiecare logică, Radiologie, Reproducerea animalelor mici etc. Mai multe
modul. detalii despre ESAVS găsiţi accesând site-urile: www.esavs.org,
Programele din diferite discipline de specialitate constau dintr-o www.esavs-master.org și www.esavs-certificate.org.
serie de cursuri de învăţare la distanţă. ESAVS este formată
exclusiv din membri ai colegiilor de specialitate, care au fost Dr. Valentin Nicolae
selectaţi, de asemenea, ca urmare a abilităţilor lor de predare. Redactor-şef
Scopul acestor programe este perfecţionarea continuă şi de
înaltă specializare pentru veterinari. Participanţii pot dobândi
noi abilităţi şi cunoştinţe pe care le pot aplica în practica lor, dar,
de asemenea, ESAVS funcţionează ca o platformă de recrutare
pentru viitorii specialişti. Într-adevăr, un număr de participanţi au
fost motivaţi să-şi continue dezvoltarea profesională şi au devenit
specialişti ei înşişi.
Mai mult de 6.000 de medici veterinari au participat la cursurile
de ESAVS până în prezent.
Ce este un specialist diplomat veterinar?
Un specialist de „bord certificate” este un medic veterinar care
nu a primit doar o diplomă de la o şcoală veterinară acreditată,
dar a finalizat, de asemenea, studii post-universitare, a adoptat o
serie de examene de certificare şi a obţinut statutul de specialist
Reclamă PV6(1)0105 

certificat de bord sau „diplomat”, în specialitatea lor (medicină


internă, cardiologie dermatologie etc.). Majoritatea colegilor
au nevoie de un stagiu de un an şi cu doi-trei ani înainte de
programul de rezidenţiat, candidatul poate să ia testele finale de
certificare.
Fiecare specialitate este guvernată de un colegiu care suprave-
ghează regulile şi reglementările privind certificarea bord. De
exemplu, Colegiul American de Dermatologie Veterinară (ACVD)
supraveghează certificare bord de uz veterinar în America de
Reclamă PV6(1)0606 

dermatologi şi Colegiul European al Medicilor Veterinari supra-


veghează certificarea bord a medicilor veterinari din Europa.
Colegiul American de Medicină Internă Veterinară (ACVIM)
Reclamă PV6(1)0101 

supraveghează o varietate de specialităţi, inclusiv Neurologie,


Cardiologie, Oncologie şi Medicină Internă, Colegiul European
de Medicină Internă Veterinară pentru animalele de companie,
P
Recuperarea medicală
Recuperarea constituie un proces complex al activităţii medicale în scopul resta-
bilirii anumitor capacităţi funcţionale pierdute de pacient ca urmare a unei boli,
intervenţii chirurgicale sau a unui traumatism. În acelaşi timp, recuperarea urmă-
reşte dezvoltarea unor reacţii compensatorii care să-i faciliteze pacientului un stil
de viaţă normal pe viitor.
Programele de recuperare sunt programe de terapie şi de nutriţie, preveni instalarea sau permanentizarea deficitului funcţional, precum
create special pentru a creşte calitatea vieţii pacienţilor cu diferite şi pentru a minimaliza consecinţele acestuia asupra independenţei
patologii, având rolul de a creşte şansa ca aceştia să se poată reintegra funcţionale şi calităţii vieţii.
cât mai rapid posibil. Un mijloc terapeutic de bază al recuperării post-operatorii îl reprezin-
În general, scopul recuperării este recâştigarea stării de sănătate tă terapia prin mişcare - kinetoterapia. Kinetoterapia se adresează atât
anterioare evenimentului ce a tulburat-o, prevenirea decondiţionă- leziunilor minore, cât şi celor majore, care pot fi soldate cu infirmităţi
rii fizice şi în special prevenirea agravării afecţiunii în cauză. Orice definitive şi necesită un timp îndelungat de recuperare.
program de recuperare constă în respectarea anumitor sfaturi nutri- Mai importantă pentru pacienţii noştri este stimularea şi apariţia
ţionale şi executarea anumitor exerciţii fizice terapeutice (gimnastică poftei de mâncare. Este demonstrat că recuperarea atinge cote ma-
medicală) monitorizate. Cu cât se vor respecta indicaţiile oferite de xime în momentul în care pacientul se hrăneşte şi are energie pentru
medicul veterinar, cu atât vor creşte şansele de recuperare mai rapid. a face eforturi în acest sens. Apariţia apetitului este condiţionată de
Prin urmare, posesorul câinelui sau al pisicii trebui să fie conştientizat managementul durerii, al stresului şi al alimentaţiei. Alimentaţia
că succesul recuperării medicale stă în urmarea cu minuţiozitate a are un rol primordial în această fază şi trebuie să conţină niveluri
recomandării medicului veterinar. crescute de: proteină, grăsimi, acizi graşi esenţiali, glutamină şi să
Integrarea într-un program de recuperare presupune evaluarea me- aibă palatabilitate crescută.
dicală în prealabil, care va dicta exact modul în care pacientul urmează Aceste criterii sunt îndeplinite de dieta Hills a/d prin: menţinerea
a se recupera. De asemenea, evaluările medicale se vor înregistra atât masei musculare, menţinerea sistemului de apărare a organismului,
pe parcursul programului de recuperare, cât şi la finalul acestuia. menţinerea sănătăţii tubului digestiv, susţinerea organismului în
starea de convalescenţă. Un avantaj deosebit oferit de dieta a/d este
Recuperarea pediatrică acela că are o consistenţă moale şi se poate administra cu linguriţa,
În această perioadă, cele mai frecvente afecţiuni sunt reprezentate cu seringa sau chiar prin sonda gastrică şi este acceptată cu uşurinţă
de sfera patologiei virale cu manifestare preponderentă la nivelul de pacienţii cu lipsă de apetit.
aparatului digestiv. Având în vedere acest aspect, cea mai importantă
componentă a recuperării o reprezintă dieta alimentară. În prima Recuperarea în afecţiunile neoplazice
fază, când pacientul prezintă vomituriţie, se respectă dieta totală şi Obiectivul principal al recuperării este facilitarea vindecării printr-un
administrarea fluidelor parenterale. După ameliorarea simptomelor tratament complex şi activ, reprezentat prin:
digestive, se introduce treptat alimentaţia enterală reprezentată de n păstrarea integrităţii funcţionale la valori normale a părţilor
produse de înaltă calitate, cu digestibilitate ridicată, conţinut ridicat neafectate (sănătoase) după intervenţie;
de fibre solubile şi conţinut scăzut în grăsimi. n facilitarea regenerării ţesuturilor afectate de neoplasm (osos,
Dieta PD Hills i/d întruneşte condiţiile necesare în afecţiunile muscular, cutanat, ligamentar);
aparatului digestiv prin: îmbunătăţirea disponibilităţii nutrienţilor, n reîntoarcerea la funcţionarea globală a corpului, a segmentelor
refacerea florei intestinale şi hrănirea enterocitelor de la nivelul colo- afectate.
nului, limitarea vomituriţiei, neutralizarea radicalilor liberi asociaţi cu Alimentaţia care se recomandă în aceste situaţii trebuie să în-
patologia gastroenterică, reglarea echilibrului hidroelectrolitic. trunească următoarele condiţii: să aibă conţinut foarte scăzut de
De asemenea, în cazul recuperării pediatrice, se recomandă admi- carbohidraţi, cantitate crescută de proteine şi grăsimi, nivel ridicat
nistrarea dietei Hills p/d datorită: conţinutului ridicat de acizi graşi de acizi graşi omega-3 şi arginină şi taurină.
omega-3, DHA (component structural esenţial care se găseşte în mod Dieta Hills n/d prin componentele sale ajută la limitarea produ-
natural în laptele matern), cantităţii de calciu şi fosfor controlate cerii de lactat la câinii cu tumori, asigură sursa de energie şi proteine
pentru dezvoltarea osteoarticulară optimă. Se asigură dezvoltarea şi necesară organismului, controlează evoluţia inflamaţiilor şi întăreşte
recuperarea musculară optimă prin cantitatea mare de L-carnitină şi sistemul imunitar.
susţine sistemul imunitar prin Formula Antioxidantă Superioară. Un rol important în procesul de recuperare îl reprezintă adminis-
trarea unei diete de specialitate care să asigure o puternică întărire a
Recuperarea post-operatorie sistemului imunitar. Dietele Hill’s prezentate sunt implicate în diverse
După orice operaţie, este nevoie de recuperare medicală, fie că aceas- tipuri de recuperare, au la bază Formula Antioxidantă Superioară
ta este pe durată scurtă de timp până la vindecarea completă, fie că se demonstrată clinic, cu un conţinut de antioxidanţi biologici activi, cu
poate prelungi, uneori fiind necesară pe întreaga durată a vieţii sau rol în neutralizarea radicalilor liberi şi menţinerea stării de sănătate
pe toată durata deficitului motor. Recuperarea este necesară pentru a a organismului. n
Pentru detalii suplimentare, consultaţi site-ul: www.biovet-impex.ro, secţiunea Hill’s.
sumar
Anul III • Nr. 6 (1/2012)

Practica
Veterinară
8
CaLENDAR
Congresul BSAVA 2012
www.pulsmedia.eu
ro
Redactor-şef
Dr. Valentin NICOLAE
CHIRURGIE practica.veterinara@pulsmedia.ro
Secretar de redacţie

18 Sindromul aderenţial - cauză a ureterhidronefrozei la câine


Iuliana Dragu
Dr. Călin ŞERDEAN
Comitet editorial
Conf. dr. Mario Darius CODREANU
Conf. dr. Alexandru DIACONESCU

22 Puncţia renală ecoghidată


Dana Cristian
Conf. dr. Viorel ANDRONIE
Conf. dr. Viorica MIRCEAN
Prof. dr. Camil STOIAN
Asist. univ. dr. Iuliana IONAŞCU
Dr. Roman Edmond STECYK
Dr. Adela MENDEA
Dr. Andrei TIMEN
Dr. Alice RĂDULESCU
Dr. Cristi MĂTURĂ
Dr. Daniel LESCAI
ART DIRECTOR
Petr HONZÁTKO
TEHNOREDACTARE
Ioana BACALU
Procesare foto

22 Cristian CONSTANTINESCU
CoRECTURĂ
Florentin CRISTIAN

PARAZITOLOGIE

24 Diagnosticul microscopic al principalelor boli transmise


de căpuşe
Cristi Moscu

Ceo
ALB Petr NĚMEC

OFTALMOLOGIE Manager DIVIZIA PRODUSE


Leila CURTAMET
ManAger Editorial

28 Clasificarea și terapia uveitelor la câine şi pisică


Andra Enache
Alina NICOLEANU
Manager divizia vânzări&MARketing
George PAVEL
Manager divizia financiar&ADMinistrativ

34
Alexandra CHIRILESCU
Horner’s syndrome associated with ascending myelomalacia
Pip Boydell, Marc Fusté, Rachel Pike, James Pratt Redacţia şi administraţia:
VERSA PULS MEDIA, S.R.L.
Electromagnetica Business Park
Calea Rahovei nr. 266-268, Corp 1, Etaj 2,
axele A-D, Sector 5, Bucureşti
Tel.: (031) 425.40.40, Fax: (031) 425.40.41

ONCOLOGIE E-mail: redactia@pulsmedia.ro


abonamente@pulsmedia.ro
www.pulsmedia.eu

36 Tumorile splenice la canine


Carmen Șerdean
Copyright © 2012 VERSA PULS MEDIA, S.R.L.
Drepturile de autor pentru
articolele şi fotografiile
Reclamă PV6(1)0103 

publicate aparţin exclusiv VERSA PULS MEDIA, S.R.L.


Reproducerea, totală sau parţială, şi sub orice formă,
tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor
publicate se face numai cu acordul scris al Editurii.

I.S.S.N. 2069-1548

Responsabilitatea asupra conţinutului original


al materialelor aparţine în întregime autorilor.
Persoanele intervievate răspund de conţinutul
declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului
publicitar, de informaţiile incluse în machete.
calendar

Congresul BSAVA 2012

8 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


9
calendar

10 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


11
calendar

12 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


13
calendar

14 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro

Reclamă PV6(1)0108 
Reclamă PV6(1)0610 

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


15
P
O nouă opţiune terapeutică de la Merial
este disponibilă acum şi în România
CERTIFECTTM le oferă câinilor o protecţie
superioară contra căpuşelor,
precum şi un control eficient al puricilor
Merial anunţă lansarea CERTIFECTTM (fipronil/(S)-methoprene/amitraz), un produs
revoluţionar care omoară căpuşele înainte ca ele să se fixeze, omorând în acelaşi timp
puricii şi păduchii existenţi pe animal. Produsul a fost aprobat recent de Agenţia Euro­
peană pentru Medicamente pentru tratamentul şi controlul rapid, eficient şi uşor al
căpuşelor, puricilor şi păduchilor destinat câinilor în vârstă de 8 săptămâni şi mai mari.
Lansarea CERTIFECTTM este marcată de o serie de evenimente Bolile transmise de căpuşe, precum boala Lyme, erlichioza, ana-
profesionale desfăşurate pe 2 martie în Cluj, 5 martie în Iaşi, 7 martie plasmoza şi babesioza, sunt boli grave, diagnosticate tot mai des în
în Bucureşti, peste 600 de medici veterinari din România confirmând România. Aceste boli pot duce la invaliditatea câinilor, cauzând şchio-
participarea la simpozioanele ştiinţifice susţinute de reprezentanţii pături, hipertrofierea ganglionilor limfatici, febră, pierderea poftei de
Merial şi Veteco în cadrul acestor evenimente. mâncare, sângerări, articulaţii dureroase şi letargie. Adeseori, ele pot fi
„Suntem încântaţi să lansăm CERTIFECTTM în România. Produsul dificil de diagnosticat şi de tratat. Adoptarea unei atitudini preventive,
stabileşte un nou standard pentru protecţia împotriva ectoparaziţilor prin folosirea CERTIFECTTM pentru ţinerea sub control a infestaţiei cu
la câini, prin asigurarea unui control de neegalat împotriva căpuşelor, căpuşe este de o importanţă majoră pentru protejarea câinilor împotriva
furnizând totodată controlul rapid şi de lungă durată împotriva puricilor acestor agenţi patogeni cauzatori de boli grave, posibil letale.
asigurat de fipronil şi de (S)-methoprene”, spune dr. med. vet. Sorin
Badea - director general Veteco Interservices, distribuitorul oficial Merial Despre CERTIFECTTM
în România. „CERTIFECTTM va ajuta proprietarii de animale să ţină Cercetările arată că produsul CERTIFECTTM acţionează prin sinergia
dizgraţioasele căpuşe departe de câinii lor şi va ajuta medicii veterinari componentelor sale. Pipeta bicamerală de CERTIFECTTM este de culoare
să ofere cea mai bună protecţie câinilor aflaţi sub îngrijirea lor.” violet şi conţine două soluţii diferite, fipronil şi (S)-methoprene, pe de
Mai multe studii clinice au confirmat siguranţa şi eficacitatea CER- o parte, iar pe de altă parte, cealaltă conţine amitraz. Cele două soluţii
TIFECTTM. Studiile au demonstrat că produsul CERTIFECTTM este sunt uşor de aplicat simultan cu pipeta în care se găsesc - direct pe pielea
extrem de eficient atât în prevenirea fixării căpuşelor, cât şi în uciderea câinelui, în două puncte pe gât şi greabăn, iar ingredientele active (fipro-
lor rapidă: aceleaşi studii au probat că produsul CERTIFECTTM începe să nil, (S) methoprene şi amitraz) se răspândesc rapid pe toată suprafaţa
omoare căpuşele încă din primele două ore după aplicarea tratamentului corpului animalului, eliminând eficient căpuşele şi puricii.
şi continuă să elimine căpuşele aflate în orice stadiu fiziologic într-un Deşi CERTIFECTTM este destinat doar pentru utilizare în prevenţia şi
interval de 24 de ore de la infestare; determină căpuşele care sunt deja terapia câinilor, s-a demonstrat că produsul nu este toxic pentru pisicile
fixate să se detaşeze de pe pielea animalului, să cadă de pe animal, fiind care trăiesc în aceeaşi casă cu câinii trataţi cu CERTIFECTTM.
în scurt timp ucise. S-a demonstrat, de asemenea, că produsul CERTI-
FECTTM protejează câinii timp de până la cinci săptămâni. Despre Merial
„Problema celor mai multe produse destinate protecţiei împotriva Merial este unul din liderii la nivel mondial, ce activează în dome-
căpuşelor este că au nevoie de până la două zile pentru a ucide toate niul sănătăţii animalelor, o companie inovatoare, oferind o paletă
căpuşele de pe un câine şi că nu opresc fixarea şi hrănirea căpuşelor”, a completă de produse pentru sănătatea, bunăstarea şi performanţa
spus dr. med. vet. Sorin Badea - director general Veteco Interservices, unei game largi de specii de animale. Merial are aproximativ 5.600
distribuitorul oficial Merial în România. „CERTIFECTTM previne fixarea de angajaţi şi funcţionează în peste 150 de ţări din lumea întreagă.
căpuşelor şi le omoară rapid. Prevenirea fixării este vitală pentru stoparea În 2010, vânzările sale au depăşit 2,6 miliarde de dolari. n
transmiterii unor boli grave pe care căpuşele le pot purta, cum ar fi boala
Lyme, erlichioza, anaplasmoza şi babesioza”, a mai spus purtătorul de
cuvânt. „Studiile publicate indică faptul că acest produs poate fi folosit ca Veteco Interservices SRL
o componentă a strategiei de prevenire a bolilor transmise de căpuşe.” Distribuitor oficial Merial în România
CERTIFECTTM este eficient împotriva celor mai comune trei specii Str. Aleea Teişani nr. 137 A, Sector 1, Bucureşti, 014034
Tel.: 021 3170380; 021 3170382
de căpuşe din Europa (Ixodes ricinus, Dermacentor reticulatus, Rhipice-
Fax: 021 3170385
phalus sanguineus), precum şi împotriva: Ixodes scapularis, Dermacentor E-mail: office@veteco.ro
variabilis, Haemaphysalis elliptica, Haemaphysalis longicornis, Amblyomma Web: www.veteco.com; www.merial.com
americanum și Amblyomma maculatum.
chirurgie

Sindromul aderenţial -
cauză a ureterhidronefrozei
la câine
Dr. Iuliana Abstract Rezumat
Dragu
Cabinet veterinar CANIVET,
Adhesive postoperative syndrome describes a set of Sindromul aderenţial postoperator reuneşte şi descrie
Bucureşti pathologic circumstances with multiple repercussions, un ansamblu de ordin clinicopatologic cu repercusiuni
the most common of which are related to induced multiple, dintre care cele mai frecvente sunt legate de
hydronephrosis uretherohydronephrosis, bowel inducerea hidronefrozei/ureterohidronferozei, a ocluziei
obstruction and dysuria respectively. In this complex, intestinale, respectiv a disuriei. În acest ansamblu, cel
and often the damage/structural destructions/injuries mai frecvent şi cu afectările/alterările structurale cele mai
the most important are those related to usual surgery, importante sunt cele care apar consecutiv intervenţiilor
especially consecutive ovariectomy/ovariohysterectomy chirurgicale cele mai frecvente, şi anume consecutiv
(in bitch). The tissue proliferation process includes ovariectomiei/ovariohisterectomiei (la căţea). Fenomenele
the ureters and often embeds their progressive de ordin proliferativ includ, cel mai frecvent, înglobarea
strangulation with the direct resultant - hydronephrosis/ ureterelor şi strangularea lor progresivă, cu rezultanta-i
ureterohydronephrosis. Precocity of diagnosis (imaging) directă - ureterohidonefroza. Precocitatea diagnosticului
and quantification of functional disorders of the (imagistic) şi cuantificarea tulburărilor de ordin funcţional
kidneys order allow judicious therapeutic approach. la nivel renal permit o abordare terapeutică judicioasă.
Keywords: adhesion, ovaryohisterectomy, Cuvinte-cheie: aderenţe, ovariohisterectomie,
ureterohydronephrosis, bitch ureterohidronefroză, căţea

Termenul generic de aderenţă/sindrom aderenţial dimensiuni şi structură normale, care nu interferează


descrie totalitatea reacţiilor inflamatorii/prolifera- în plan morfologic şi/sau fiziopatologic cu organele
tive de tip granulomatos, ce apar la nivelul structu- învecinate. Acest proces de reconstrucţie tisulară
rilor din spaţiul peritoneal, implicate în intervenţia poate suferi interferenţe şi implicaţii intricate ale
chirurgicală. etapelor vindecării, responsabile de modificarea
Consecutiv intervenţiilor chirurgicale, pot apărea procesului de cicatrizare normală, înregistrându-se
reacţii fibroconjunctive de tip reparator/cicatricial tulburări prin exces (de tip cheloid), respectiv prin
exagerate, având ca posibilă inducere un ansamblu deficit.
fiziopatologic extrem de complex şi incomplet elu- Se apreciază că factorul principal implicat în pro-
cidat. cesul de cicatrizare anormală este cel legat de individ
Controversa principală, precum şi teoriile anterioa- (reactivitatea şi vulnerabilitatea faţă de diferitele
re, cum că aceste fenomene de tip reactiv/cicatricial situaţii de ordin fiziopatologic), în corelaţie cu dis-
de tip preponderent granulomatos ar fi, în exclusi- ponibilitatea organismului în ceea ce priveşte prin-
vitate, consecinţa folosirii unor anumite materiale cipalele resurse necesare procesului de reconstrucţie
de sutură, este lovită de nulitate, în contextul şi la tisulară (substratul plastic şi vascularizaţia locală,
nivelul cercetărilor actuale în acest domeniu. respectiv sistemică). Astfel, situaţiile debilitante,
Datele de literatură şi cele sumarizate din experi- animalele denutrite, în convalescenţă, cu diferite
enţa proprie indică faptul că aceste reacţii cicatriciale insuficienţe de tip asociat, disfuncţii metabolico-en-
de tip „aberant” se produc cel mai frecvent la nivelul docrine, hipoproteinemii etc. pot constitui premisa
pediculului ovarian (postovariectomie), bontului acestei cicatrizări vicioase, de tip aberant.
cervical (histerectomie), cât şi în urma altor interven- Statusul proteic sanguin este direct implicat în
ţii chirurgicale pe abdomen (obstrucţii intestinale, procesul de cicatrizare şi oferirea suportului plastic
invaginaţie intestinală, uretrostomă abdominală, necesar, iar devierile profilului albumino-globulinic
cistotomie, cezariană). (în special hipoalbuminemia) induc dereglări ale aces-
Procesul normal de cicatrizare la nivelul structuri- tui proces prin creşterea edemului inflamator (din
lor din cavitatea abdominală/pelvină este urmat de cauza scăderii presiunii coloid-osmotice a plasmei),
autolimitarea fenomenelor de tip reactiv/proliferativ întârzierea apariţiei ţesutului de granulaţie, deficit
(la nivelul structurilor de suport şi al celor vasculo- în sinteza colagenului (şi scăderea epitelizării prin
nervoase), urmate de dezvoltarea unei cicatrici cu granulare întârziată).

18 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
Fenomenele de ordin ischemic local şi tulburările tribuie la alterări ale microirigaţiei locale, deficit
circulatorii de ordin general, alături de un status ge- de oxigenare tisulară şi stimularea unor reacţii
neral debilitat (în special anemie) sunt responsabile cicatriciale anormale. Condiţia principală în evita-
de deficitul de oxigenare tisulară, creând premisa rea creării unor astfel de circumstanţe cu potenţial
dezvoltării unor reacţii inflamatorii locale (prin patogenetic local este asigurarea unei cicatrizări
germeni condiţionat patogeni sau slab patogeni). primare (în special pentru „suturile de tensiune”),
Ischemia este considerată cea mai importantă mo- deziderate minime pentru orice intervenţie chirur-
dificare circulatorie locală, ce conduce la apariţia gicală de rutină, bine realizată.
acestor aderenţe (fibroblastele recunosc un proces În patologia medicală veterinară, cel mai frecvent
de activare şi implicare diferenţiată, în corelaţie cu aceste reacţii cicatriciale trec iniţial neobservate,
gradul de ischemie zonală). La nivel ultrastructural, inducând modificări la distanţă în timp, după vin-
s-a constatat că fibroblastele de la nivelul ţesutului decarea „per primam”, apărând ca veritabile reacţii
aderenţial, comparativ cu fibroblastele de la nivel inflamatorii postoperatorii cronice/tardive (cunos-
peritoneal, au un nivel mai ridicat de ARNm bazal cute în medicina omului ca „celulita cronică”/infecţie
pentru structurile reactive (colagen I, fibronectină, postoperatorie tardivă).
metaloproteinază, factor de creştere transformat, În practica animalelor de companie, această re-
ciclooxigenaza 2 şi interleukina IL 10). Adiţional, acţie cicatricială tardivă este cunoscută şi sub de-
unele dismetabolii comune (în special diabetul zaha- numirea de „granulom de fir”. Acest proces poate
rat - prin microangiopatia caracteristică şi deficitul fi şi expresia reacţiei de respingere a firului, care
de irigaţie tisulară indus) şi unii factori iatrogeni prin prezenţa şi structura lui poate juca rolul unui
(premedicaţia/medicaţia corticosteroidiană - cu veritabil antigen. În adevăratul sens al cuvântului,
diminuarea anabolismului proteic, reducerea pro- granulomul de fir nu este altceva decât un abces
liferării angiofibroblastice şi epiteliale, precum dezvoltat în jurul ligaturii, produs la diferite nive-
şi a sintezei de colagen) pot contribui la aceste luri structurale. Este foarte important de reamintit
cicatrizări anormale, cu consecinţele detrimentale faptul că, la nivelul plăgii operatorii, contaminarea
bine cunoscute. bacteriană este inerentă (fenomen inevitabil, în
Deficitul de tehnică chirurgicală poate constitui, pofida celor mai minuţioase măsuri de antisep-
de asemenea, un factor ce iniţiază, întreţine sau sie şi asepsie), dezvoltarea şi exprimarea infecţiei
accentuează această dezvoltare anormală şi reduce devenind posibilă doar după surclasarea mecanis-
reacţia antiretractilă. Între aceştia, cei mai impor- melor imunocompetente locale şi generale şi prin
tanţi, deseori ignoraţi, sunt materialul de sutură intervenţia unor situaţii patogenetice favorizante
neadaptat taliei pacientului, calitatea firului de (legate de reactivitate şi imunitate).
sutură (calităţile chimice şi fizice ale materialului), La acest nivel, conţinutul/structura granulomului
existenţa „spaţiilor moarte” la nivelul straturilor/ de fir este reprezentat de exsudat purulent, detri-
structurilor peritoneo-abdominale, nodurile mul- tusuri celulare, respectiv materialul de sutură, în
tiple, firele prea apropiate, interpunerea ţesutu- timp ce la nivel parietal elementele constitutive
lui adipos la nivelul suturilor, distrucţiile tisulare sunt preponderent dominate de ţesut de granulaţie
nejustificate şi exagerate, poluarea microbiană şi, şi celule epitelioide. Ţesutul cicatricial în exces înve-
nu în ultimul rând, prezenţa colecţiilor patologice
(hematoamelor/seroamelor). Toţi aceşti factori con-

Figura 1. Bloc aderenţial la nivel mezenteric ce înglobează intestinul Figura 2. Bloc aderenţial ce înglobează intestinul (aspect hipoton). Este
subţire. Se evidenţiază firul de sutură (săgeată) şi reacţia granulomatoasă evidentă hiperreprezentarea componentelor parietale consecutivă feno-
înconjurătoare menului de substituţie conjunctivă

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


19
chirurgie

Figura 3. Hidronefroză de grad V (aspect macroscopic) Figura 4. Hidronefroză de grad IV/V (aspect intraoperator)

Figura 5. Rinichi stâng - aspect ecografic normal (se disting componentele Figura 6. Rinichi stâng – Hidronefroză de gradul III. Dilataţie pielocaliceală,
structurale, în raporturi normale) fără reducerea indicelui parenchimatos

leşte granulomul astfel dezvoltat, fibrogeneza fiind Cele mai frecvente cauze care conduc la instalarea
stimulată de prezenţa infecţiei latente. Existenţa HN/UHN sunt reprezentate de: aderenţele postovari-
firului de sutură la nivelul acestei structuri de tip ectomie/postovariohisterectomie (caz în care blocul
cicatricial reprezintă o spină iritativă permanentă, aderenţial poate încorpora şi anse intestinale), ade-
care întreţine şi dezvoltă progresiunea şi extensia renţele post-enterotomie/enterectomie realizate la
procesului patologic. nivelul ureterului/ureterelor, tumorile abdominale cu
Clinic, acest granulom de fir devine manifest după includerea ureterelor sau a celor ureterale, afecţiunile
un interval de timp variabil (luni sau chiar ani de la prostatice şi litiaza uretrală care au indus retenţia
momentul intervenţiei chirurgicale), atunci când urinară de diferite intensităţi.
virulenţa agenţilor colonizaţi la nivelul breşei gra- De cele mai multe ori, hidronefroza/ureterohidro-
nulomatoase este brusc exaltată sau când fenomene nefroza este diagnosticată accidental, în urma exa-
reactive generale ori locale intervin favorizant şi menelor ecografice (ultrasonografice) de rutină.
chiar determinant. Determinante în diagnosticarea precoce şi stadială a
O exprimare de tip particular a acestor granuloame HN/UHN sunt modificările clinice şi rezultatele inves-
de fir întâlnite în patologia carnivorelor de companie tigaţiilor hematologice, biochimice şi ecografice (de tip
este blocul/reacţia de tip aderenţial dezvoltată la ni- secvenţial - în progresiunea procesului patologic).
velul pediculului ovarian, cu consecinţa detrimentală Examenul biochimic sanguin urmăreşte în principal
imediată şi pe termen lung - strangularea ureterului realizarea screening-ului urinar specific, vizând de-
şi inducerea retenţiei de urină antegradă, respectiv terminarea proteinei serice totale (hipoproteinemie),
hidronefroză sau ureterohidronefroză. a albuminei (hipoalbuminemie) şi a globulinelor

20 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro

Figura 7. Rinichi stâng - Ureterohidronefroză. Se remarcă disten- Figura 8. Hidronefroză de gradul IV. Dilataţia bazinetului renal cu redu-
sia evidentă a ureterului în joncţiunea ureteropelvină cu dilataţie cerea importantă a cortexuluiu renal (aspect neuniform al compresiunii
pielocaliceală importantă şi reducerea indicelui parenchimatos parenchimului renal)

serice, ureei (hiperuremie) şi creatininei serice (hi- n gradul II: dilataţia bazinetului, a calicelor (apla-
percreatininemie conform stadializării IRIS). tizarea cupei caliceale) şi a ureterului (reversi-
Examenele imagistice efectuate au constat în inves- bilă);
tigaţii ecografice, realizate cu aparatul Aqyuila Vet n gradul III: dilataţia evidentă a ureterului şi a
(Pie Medical) folosind sonda convexă (5-7,5 MHz) bazinetului, inversarea cupei caliceale (cu con-
şi cea liniară (8-10 MHz). vexitatea dispusă excentric), dar cu păstrarea
Gradul de dilataţie în cazurile de hidronefroză indicelui parenchimatos în limite (de multe ori
se apreciază extrem de facil, cu ajutorul tehnicii reversibilă);
ultrasonografice. n gradul IV: dilataţia evidentă a bazinetului, a
Coordonatele clinice înregistrate în cazurile investigate calicelor şi a ureterului (care poate avea un aspect
au evidenţiat, în principal, distensie abdominală (de diferite sinuos), cu reducerea indicelui parenchimatos
grade şi intensităţi), sensibilitate la palpare pe aria renală (ireversibilă);
(discretă, rar intensă), sindrom de retenţie azotată. n gradul V: dilataţia marcantă a căilor excretorii
Modificările hematologice înregistrate au fost do- (sistem colector superior şi ureter) şi lipsa pa-
minate de hemoconcentraţie, anemie hipocromă (de renchimului renal (ireversibilă).
diferite grade şi intensităţi, în special în cazurile de Cazurile de ureterohidronefroză unilaterală, precum
afectare bilaterală) şi leucocitoză (moderată). şi cele ale căror cauze pot fi identificate şi înlăturate
Afectarea structurală renală în hidronefroză/ure- pot beneficia de intervenţia corectivă a procesului
terohidronefroză a înregistrat grade diferite, dar obstruant. În cazurile în care atrofia parenchimului
specifice: renal este avansată, după stabilizarea pacienţilor
n gradul I: dilataţia bazinetului, a calicelor (tije şi se recomandă nefrectomia şi urmărirea gradului de
cupă) şi a ureterului, cu menţinerea arhitecturii compensare a funcţiilor specifice de către rinichiul
caliceale normale (reversibilă); rămas. n

1. Alpay Zeynep, Ghassan M. S., Diamond M.P. (2008) - Postoperative sutures to prevent postoperative stretching of wound area, Plast.Reconstr.
Bibliografie

adhesion: From formation to prevention, Semin. Reprod Med: 26(4): Surg. Aug; 78 (2): 186-190.
313-321.
2. Austin P.E. et al. (1995) - Subcuticular sutures and the rate of 6. Sanz L.E. et al. (1988) - Comparison of Maxon sutures with
inflammation in noncontaminated wounds, Ann. Emerg.Med. martie, Vicryl, Chromic catgut and PDS sutures in fascial closure in rats,
25(3): 323-330.
Obstetric&Gynecology, Vol.71, No.3, 418.
3. Cochio D., Peta D., Pripisi L., Boeriu M. (2007) - Cauzele cicatrizarii
anormale a laparatomiilor şi importanţa materialului de sutură, Medicina 7. Turcitu M.A., Crivineanu V. Codreanu M.D. (2005) - Aspecte clinice,
Modernă - EMC chirurgie. hematologice şi biochimice sanguine în ureterohidronefroză la câine,
4. Codreanu M.D., Diaconescu A. (2003) - Diagnosticul ecografic la
animalele de companie, Editura Coral Sanivet, Bucureşti. Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi studenţilor, Universitatea „Spiru
5. Nordstrom R.E., Nordstrom R.M. (1986) - Absorbable versus nonabsorbale Haret“ Bucureşti - Facultatea de Medicină Veterinară.

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


21
chirurgie

Puncţia renală ecoghidată


Dr. Dana În practica animalelor de companie, afecţiunile renale au o frecvenţă destul
Cristian
Vet Medical Consulting,
Bucureşti
de ridicată la câine, mai ales la pisică, cu o simptomatologie bine exprima-
Corespondență:
e-mail: vetg_dana@
yahoo.com
tă, cu aspect mai mult sau mai puţin caracteristic. Obişnuit, nefropatiile
sunt dominate în planul expresiei clinice de semnele insuficienţei renale, în
special ale retenţiei azotate.

La acest nivel, gradul de afectare morfo-funcţională se ajutor realizează o minimă fixare transcutanată a rini-
consideră a fi destul de avansat, asociat incapacităţii nefro- chiului ce urmează a fi puncţionat. Cu ajutorul sondei
nilor rămaşi funcţionali de a-şi exercita rolul fiziologic. În ecografice se identifică rinichiul sau zona de rinichi care
momentul diagnosticării unei afecţiuni renale, prin meto- trebuie puncţionată (în cazul unor modificări focale -
de clasice (biochimie sanguină, hemoleucogramă, examen tumori, chisturi, abcese etc. - este necesară puncţionarea
ecografic, examenul urinei), suntem nevoiţi să punem un precisă a acestora; în aceste situaţii, ghidajul ecografic este
diagnostic de „insuficienţă renală“, dar de cele mai multe indispensabil realizării puncţiei/biopsiei).
ori cauza primară, determinantă sau agravantă, rămâne Cu sonda ecografică fixată pe rinichi sau pe zona de
incertă. Pe lângă aspectul identificării acestor fenomene rinichi ce urmează a fi puncţionată, un alt ajutor reali-
de reducere a numărului de nefroni funcţionali, se adaugă zează puncţia prin urmărirea sondei/acului de puncţie
şi aprecierile privind ansamblul intervenţiilor terapeutice pe monitorul ecografului şi ghidarea ei până la locul de
şi prognostice, care se impun a fi aduse la cunoştinţa puncţie dorit. Se fac aspiraţii pe ac sau cu sonda se pot
proprietarului (informându-l corect şi obiectiv asupra preleva chiar fragmente mici pentru biopsie.
stadiului şi perspectivelor în ceea ce priveşte posibilitatea Când biopsia renală nu vizează o afecţiune localiza-
asigurării confortului biologic ulterior al companionului tă (chist, abces, tumoră etc.) care a distrus structura
lor). Aceste aspecte sunt impedimente cu care ne întâlnim rinichiului, ci urmăreşte evaluarea funcţiei glomerula-
destul de des în activitatea noastră clinică. re, este indicat ca fragmentul de ţesut prelevat să fie
O parte a acestor impedimente le putem elimina suficient de mare pentru aprecierea acestei funcţii. În
dacă apelăm la prelevarea de ţesut renal, prin metoda medicina veterinară nu există un standard de mărime al
puncţiei/biopsiei renale transcutanate ecoghidate şi acestor eşantioane prelevate, dar datele din literatura de
realizarea de examene histopatologice, care ne pot fur- specialitate indică nu număr de minimum 5 glomeruli
niza date atât în privinţa cauzelor, dar mai ales asupra per eşantion recoltat.
prognosticului şi orientării terapeutice ulterioare. Complicaţiile majore ale puncţiei/biopsiei renale pot fi
Metoda este relativ uşor de realizat şi fără complicaţii date de puncţionarea vaselor mari, rezultând hemoragii
majore. Se realizează cu animalul sedat şi imobilizat în masive şi chiar reacţii responsabile de inducerea hidrone-
decubit lateral. Se efectuează tunderea şi raderea regiunii frozei (cu punct de pornire, blocarea ureterului cu coaguli
de proiecţie a rinichiului şi asepsia zonei, iar un asistent/ sanguini porniţi de la nivelul bazinetului renal).

Figura 1 Figura 2

22 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro

Figura 3 Figura 4

Figura 5 Figura 6

Figura 7 Figura 8

Complicaţiile minore şi cele mai frecvente sunt date Altă complicaţie care poate apărea este reprezentată
de hemoragia redusă subcapsulară şi de hematurie de infarctele liniare la nivelul zonei de trecere a acului/
(micro sau macroscopică), complicaţii care de cele mai sondei, infarcte care de obicei sunt mici. În cazul în
multe ori se remit fără nici o intervenţie terapeutică. care este penetrată o arteră arcuată, infarctul are de
Din cauza acestor hemoragii subcapsulare, mai mari obicei formă de pană, această complicaţie observân-
sau mai mici, este necesar ca înaintea realizării puncţiei du-se mai des la pisici, datorită dimensiunilor reduse
să se determine timpul de coagulare, pentru a observa ale rinichilor.
eventuala tendinţă la sângerare. Este lesne de înţeles Monitorizarea pacientului după intervenţie este
că, dacă timpul de coagulare este mult mărit, amânăm obligatorie (examenul ecografic urmăreşte resorbţia
puncţia, până la eventuala redresare a timpilor de coagu- hematomului subcapsular, biochimia sangvină - uree
lare. Dacă timpul de coagulare este la limita superioară creatinină, fosfor - urmăreşte restabilirea funcţiei re-
sau puţin ridicat, se poate apela la administrarea de nale). Dacă intervenţia a fost realizată cu respectarea
antihemoragice, de preferat cele hematice, atât înainte, măsurilor de antisepsie, de obicei nu este necesară
cât şi după intervenţie. antibioterapia post-intervenţională. n

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


23
parazitologie

Diagnosticul microscopic
al principalelor boli transmise
de căpuşe
Dr. Cristi Moscu Abstract Rezumat
Cabinet Veterinar Miuţa
Bucureşti Ticks are haematophagous acarines that parasitise every Căpuşele sunt acarieni hematofagi care parazitează toate clasele
class of vertebrate (including human) and have a worldwide de vertebrate (inclusiv omul) şi sunt foarte răspândite la nivel
distribution. Aetiological diagnosis of tick’ transmitted diseases mondial. Diagnosticul etiologic al bolilor transmise de căpuşe este
is often difficult and relies on specialised laboratories using de obicei dificil şi se bazează în general pe laboratoarele specializate
very specific tools. Interpretation of laboratory data is very care folosesc diferite tehnici şi aparate. Interpretarea datelor de
important in order to establish the diagnosis. For a rapid laborator este foarte importantă pentru stabilirea unui diagnostic.
diagnostic in clinic an important tool is the microscop. For that Pentru un diagnostic rapid în clinică, un instrument important
reason these guidelines aim to help clinicians in diagnosing este microscopul. Pentru aceasta, mai jos sunt descrise metodele
of the most important infection transmitted by tick bites. de diagnostic al celor mai importante boli transmise de căpuşe.
Keywords: ticks, babesiosis, anaplasmosis, Borrelia Cuvinte-cheie: căpuşe, babesioză, anaplasmoză, borelia

Babesioze întâi limfocitele. Sporozoiţii au o membrană vacuolară.


Babesioza, cauzată de infecţia cu paraziţi intraeritrocitari După invaginaţie, babesiile au capacitatea de a liza
din genul Babesia, este una dintre cele mai frecvente infecţii membrana vacuolară formată, pe care o dezintegrează
la animale şi câştigă interes crescând ca zoonoză emergentă treptat (spre deosebire de alte specii de Plasmodium,
la om. Deşi capabili să infecteze o gamă largă de vertebrate, care invadează printr-un mecanism similar gazda, dar
aceşti paraziţi necesită atât o gazdă vertebrată, cât şi una menţin membrana vacuolei în plus faţă de propriile
nevertebrată, pentru a menţine ciclurile de viaţă. Când se structuri membranare), odată cu formarea unei mem-
găsesc în celulele roşii ale gazdelor vertebrate, sunt denumiţi brane proprii; se transformă în trofozoiţi, prin fisiune
piroplasme, datorită aspectului lor în formă de pară. Studiile binară, aceasta fiind reproducerea asexuată. Apar astfel
arată că toate gazdele mamifere examinate au fost în măsură patru paraziţi care formează crucea malteză pe frotiu.
să dezvolte imunitatea la speciile Babesia, fie după un episod Reproducerea rapidă distruge celula gazdă şi conduce
de infecţie şi de recuperare, fie după imunizare profilactică. la hemoglobinurie. Trofozoitul, prezentând membrană
(Atenţie, acest lucru nu se întâmplă atunci când se utilizează proprie, se poate colora panoptic. Aceasta este faza în
Imizolul, un număr mare de câini repetând boala!). Ambii evoluţia parazitului pe care o putem surprinde prin
factori, umoral şi celular, sunt implicaţi în imunitatea la colorare pe frotiu MGG. Dacă paraziţii se află într-un
babesioză. alt stadiu de viaţă, metodele uzuale de colorare sunt
În Europa, babesioza este considerată a fi rară, dar păre- ineficiente, iar rezultatul microscopiei este fals negativ.
rea mea e că de fapt este mult subdiagnosticată. Spectrul Microscopia în câmp întunecat nu necesită colorare şi
bolii este larg, variind de la o infecţie aparent tăcută la una paraziţii pot fi observaţi în celule, indiferent de momen-
fulminantă, care are ca rezultat ocazional moartea. Diverşi tul ciclului de viaţă (figura 1). Dacă la o examinare de
determinanţi sunt implicaţi în severitatea bolii manifestate,
printre care vârsta, imunocompetenţa şi coinfecţiile cu alţi
agenţi patogeni. Babesia canis poate fi întâlnită în întreaga
lume, fiind specia cea mai răspândită şi mai patogenă.
Aceasta este transmisă în principal de căpuşa Rhipicephalus
sanguineus sau Dermacentor reticulatus. Infecţiile clinice
la câini pot fi supraacute, acute sau cronice. Simptomele în
forma acută a bolii pot include febră, icter, hemoglobinurie,
anemie şi pot duce la exitus. Infecţiile la pisică evoluează
totdeauna cronic şi se manifestă doar la exemplarele imu-
nocompromise. Trebuie depistate coinfecţiile la pisicile care
manifestă babesioză.
Odată ajunşi în vertebrate, sporozoiţii transmişi in-
fectează eritrocitele prin invaginare, cu unele excepţii
(Theileria şi unele specii de Babesia), care invadează Figura 1. Babesia

24 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
rutină DFM, la un animal asimptomatic găsim babesia,
iar frotiul colorat MGG nu o evidenţiază, aceasta nu
trebuie tratată (decât ca sanare de rezervor), altminteri
nu trebuie decât să-l avem în observaţie clinică, cu
atenţie sporită în primele 48 de ore, pentru a putea
interveni terapeutic, în caz că boala este la debut.
Frotiurile colorate MGG se execută atât din sângele
central, cât şi din cel periferic (o picătură de sânge din
pavilionul urechii).
Într-un număr mare de cazuri, babesiile le observăm
doar în câmp întunecat (nu apar pe frotiurile colorate).
Când avem de-a face cu o evoluţie subacută sau cronică,
nu se pozitivează frotiurile colorate panoptic. Din sângele
general se poate recurge la o tehnică de concentrare a eri-
trocitelor parazitate (cele care transportă babesii) care au
o greutate specifică mai mică decât eritrocitele normale.
Pentru aceasta se ia sânge într-un tub de hematocrit şi
se centrifughează. Se obţin două straturi de eritrocite şi
se execută un frotiu din stratul superior care se colorează
panoptic.
Babesioza e uşor diagnosticabilă prin DFM la pisici,
dar în special la acestea trebuie atent diferenţiată de
toxoplasmoză.

Rickettsioze
Aici includem infecţiile cu anaplasmă (figura 2), ehrlichia
(figura 3), coxiella, orientia etc.
Zoonoza este transmisă de hematofagi, în special de
căpuşe. La câini evoluează de regulă după episoadele de
babesioză sau se confundă cu aceasta când evoluează cu
anemie.
Ehrlichiile şi anaplasmele sunt bacterii de mici di-
mensiuni, gram-negative, care parazitează intracelular,
dezvoltându-se sub forma unor micro-colonii la nivelul
fagozomilor. Fagozomul este o vacuolă intracitoplasma-
tică, formată în urma procesului de endocitoză; în mod
normal, după formarea fagozomului, un lizozom primar
se cuplează cu acesta, iar enzimele lizozomale hidolitice
vor distruge conţinutul bacterian. În cazul infecţiilor
rickettsiale, liza fagozomului nu se mai produce. Aglome-
raţia intracitoplasmatică de fagozomi ce conţin ehrlichii/
anaplasme poartă numele de „morulă”, aceasta putând fi
evidenţiată în interiorul fagocitelor cu ajutorul coloraţiei
MGG, Giemsa sau Wright.
Însoţeşte aproximativ 30% din cazurile de borrelioză
cronică. Atunci când diagnostichez rickettsioze, îmi
sporesc atenţia în căutarea borreliei, ori am borrelia
în atenţie post-tratament rickettsioză. Este întâlnită
frecvent şi la pisicile de curte. Testele rapide dau de
multe ori rezultate fals negative, aşa că baza diagnos-
ticului o constituie examenele clinice şi paraclinice, un
rol hotărâtor revenindu-i microscopiei. Frotiul MGG
clasic este uşor de realizat şi edificator. Corpusculii
Ehrlich („morulele”) nu trebuie confundaţi cu drum-
stick-urile. Microscopia în câmp întunecat poate releva
uşor astfel de „morule”(figura 2).
Obligatoriu, tratamentul trebuie controlat prin mi-
croscopie şi oprit atunci când frotiul este curat, pentru
Figura 2. Anaplasma
a minimiza riscul apariţiei recidivelor. În timpul trata-

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


parazitologie

mentului şi la 4-6 săptămâni după tratament este inutilă În cazurile cronice, doar o singură perioadă de tratament
utilizarea testelor care detectează anticorpii, rezultatele de aproximativ şase săptămâni nu este suficientă.
fiind desigur negative.
Aceste morule apar într-un anumit moment al ciclului Borrelioze
biologic al bacteriilor şi se repetă o dată la trei-patru Există studii care arată că 95% din câinii cu borrelia sunt
săptămâni. În perioada în care se pot evidenţia pe frotiu asimptomatici şi de asemenea că boala se transmite trans-
morulele, starea clinică (simptomatologia) se agravează. placentar de la căţea la pui, în principal prin căpuşe.
Pe măsura derularii tratamentului, aceste perioade se scur- Constatările mele sunt următoarele:
tează ca timp şi manifestările clinice scad în intensitate. n procentul câinilor simptomatici este mult mai mare de 5%
şi cred că trebuie să ne gândim serios să investigăm borrelioza
la toţi pacienţii cronici (atât caini, cât şi pisici), cu boli dege-
nerative, cu afectări cronice tegumentare, reticuloendoteliale,
cardiovasculare, osoase şi de sistem nervos central;

Figura 3. Zoonoza Figura 4. Borelia

26 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
n puricele este un vector cel puţin la fel de important logice fiind utilizate în prezent pentru susţinerea infecţiei.
ca şi căpuşa, în sprijinul afirmaţiei aducând bogata ca- Până în prezent testele serologice pentru borrelioza Lyme
zuistică cu borrelioze la pisici, chiar de apartament, şi nu au fost standardizate. Diferite laboratoare pot utiliza
care teoretic nu aveau cum să ajungă să fie parazitate cu antigene, reactivi şi tehnici diferite, chiar dacă se practică
căpuşe. De asemenea, cred că şi pisica transmite vertical aceeaşi metodă.
infecţia cu borrelii. De microscopia în câmp întunecat trebuie ţinut cont
În borrelioză, diagnosticul bazat pe detecţia de anticorpi întrucât, din ordinul Spirochaetales, numai genurile Bor-
antiborrelia este extrem de dificil, chiar o raritate în di- relia, Leptospira şi Treponema cuprind specii patogene
agnosticul veterinar. În cazul suspicionării bolii, frotiul pentru om şi animale, însă aceste spirochete nu se pot
colorat este greu de obţinut, chiar utilizând coloraţii confunda între ele, datorită caracterelor morfologice dis-
specifice, precum spiro-kit test. Cea mai simplă metodă tincte. Coroborând tabloul clinic cu microscopia, care este
de diagnostic rămâne microscopia în câmp întunecat. o investigaţie ieftină şi uşor de realizat, putem diagnostica
Testul imunocromatografic pe anticorpi dovedeşte borrelioza la animalele de companie (figura 3).
prezenţa infecţiei. Anticorpii, în cantitate mai mare sau Ţinând cont că borrelioza este o zoonoză care, conform
mai mică, reprezintă răspunsul organismului la infecţie, manualului Merck, se poate transmite mai rar şi prin alte
răspuns care poate fi mai puternic sau mai slab. insecte, trebuie să o diagnosticăm şi tratăm corect, pentru
Un test negativ NU exclude boala, mai ales când simp- sănătatea animalelor şi a stăpânilor acestora. n
tomele sunt prezente. Aceasta deoarece testele imuno-
cromatografice de pe piaţa noastră se referă la un singur
membru al unei familii de patogeni. Testele pe antigen Bibliografie
recombinat, complexe, pe un număr mare de proteine 1. Zoonoze, Oxford University Press, editia 2005, autori: S.R. Palmer, D.I.H. Simpson, http://
www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10666801.
borreliene, pot fi mai bune în depistarea anticorpilor 2. http://www.merckmanuals.com/professional/infectious_diseases/spirochetes/
antiproteină membranară, cele simple dând frecvent introduction.html?qt=&sc=&alt=.
3. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2408724/#ppat.1000090.s003.
rezultate fals negative. 4. http://www.medical-hypotheses.com/article/S0306-9877%2806%2900221-0/abstract.
Conform manualului Oxford „Zoonoze”, ediţia 2005, 5. J. Clement, Belgian Zoononosis Workgroup, Brussels, Belgium.
6. J. Eckert, Institute of Parasitology, University of Zurich, Switzerland.
diagnosticul borreliozei Lyme rămâne clinic, testele sero-
Reclamă PV6(1)0204 
oftalmologie

Clasificarea și terapia uveitelor


la câine şi pisică
Andra Enache Abstract Rezumat
DVM
Clinica Veterinară Speedvet Important aspects are often overlooked in therapeutic În managementul terapeutic al uveitei sunt deseori omise
Corespondenţă: management of uveitis, by not establishing a certain aspecte importante, se renunţă la stabilirea unui diagnostic
Andra Enache
e-mail: andraenache@ diagnosis or even suspecting an etiology in order to cert sau la suspicionarea etiologiei pentru alegerea unui
yahoo.com choose a suitable treatment. The main objectives for tratament specific. Aprofundarea mecanismului fiziologiei
an appropriate and efficient therapy are the better procesului inflamator de la nivelul tractului uveal şi a
understanding of the uveal tract inflammatory’s physiology modului de acţiune a diferitelor medicamente reprezintă
process and the pharmacodynamics of different drugs. terenul pentru aplicarea unei terapii adecvate şi eficiente.
Keywords: uveitis, corticosteroids, mydriatics Cuvinte-cheie: uveită, corticosteroizi, midriatice

Uveita reprezintă inflamaţia tractului uveal, însă aceasta n mioză;


poate avea o etiologie polifactorială, ceea ce determină deseori n precipitate celulare sau de fibrină pe suprafaţa endoteliului
ca tratamentul să fie o provocare pentru clinician. Tratamentul cornean şi capsula anterioară a cristalinului: hypopion
trebuie ajustat la fiecare recontrol, în urma respectării cu rigoare (celule albe în camera anterioară), hyphema (hematii);
a paşilor de examinare oftalmologică. O greşeală frecventă este n edem cornean;
punerea diagnosticului de uveită fără a încerca o etiologie, aceasta n vascularizaţie corneană profundă: vase scurte şi
trebuie suspicionată în vederea stabilirii unui tratament specific. drepte perilimbice;
De asemenea, este importantă comunicarea medic-proprietar, n iris bombat, spongios;
deoarece deseori proprietarul nu realizează posibilitatea unei n scăderea presiunii intraoculare.
situații grave (de exemplu, uveita neoplazică) şi trebuie să înţe- În uveita posterioară însă mai pot apărea şi infiltrate
leagă necesitatea efectuării unor examene suplimentare (test în vitros, corioretinită şi decolarea retiniană.
serologic toxoplasmoză, ecografie oculară). Uveita bilaterală apare mai ales la pacienţii cu boli siste-
În ceea ce priveşte managementul terapeutic, de cele mai mice infecţioase sau autoimune, în timp ce uveita cronică
multe ori se apelează la schema de tratament ce include an- unilaterală este mai degrabă rezultatul unui traumatism
tibiotic, antiinflamator şi midriatic, însă fără un diagnostic sau secundar unei afecţiuni cristaliniene.
cert şi o reevaluare periodică vindecarea durează luni întregi. Alte semne clinice care apar o dată cu cronicizarea
Pentru un tratament eficient, trebuie stabilite cauzele uveitei, uveitei sunt:
care ar putea explica întârzierea vindecării (de exemplu, uveita nn  eovascularizaţia iriană (Rubeosis iridis) - reprezin-
neoplazică - limfom). Un alt aspect îl reprezintă neasocierea tă apariţia de vase iriene aleator organizate, evidente
semnelor clinice oculare cu cele sistemice (cum ar fi: uveită mai ales la pisici;
anterioară - herpesviroză felină - rinotraheită infecţioasă n modificări ale pigmentaţiei iriene: irisul devine
felină; uveită granulomatoasă - toxoplasmoză - avort). hiperpigmentat difuz, pigmentul dispersat putând
Uveea joacă un rol important în fiziologia ochiului, iar fi observat pe capsula anterioară a cristalinului. Se
afecţiunile acestui ţesut sunt frecvente în practică. Irisul pot dezvolta şi chisturi iriene marginale;
controlează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi, iar
corpul ciliar modifică puterea focală a cristalinului, produce
umoarea apoasă care furnizează nutrienţi structurilor oculare
şi reglează presiunea intraoculară. Împreună formează bari-
era sânge-umoare apoasă care menţine transparenţa umorii
apoase şi vitrosului. Coroida prezintă un rol major în nutriţia
retinei, astfel, afecţiunile uveale sunt frecvent asociate cu
pierderea vederii şi creşterea presiunii intraoculare.

Semnele clinice ale uveitei


Semnele clinice variază în funcţie de intensitate, distribuţie (seg-
ment anterior sau posterior) şi durata inflamaţiei, incluzând:
n durere şi disconfort (blefarospasm, enoftalmie, fotofobie,
lăcrimare intensă şi epiforă, protruzia pleoapei a III-a);
Figura 1. Rottweiler, 8 ani, M-OD hiperemie conjunctivală evidentă, vase
n hiperemie episclerală şi conjunctivală; perilimbice scurte şi drepte, edem cornean, semne de uveită posterioară
n modificări de culoare ale irisului; traumatică

28 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro

Figura 2. Chucky, husky 12 ani, M, la prima vizită - Uveită anterioară: ochi Figura 3. Chucky, la 7 zile de tratament antiinflamator nesteroidian pe cale
dureros, blefarospasm, fotofobie, hiperemie conjunctivală, tulburarea sistemică şi local cu antiinflamator steroidian, midriatic şi colir antiglau-
umorii apoase, precipitat cheratic în camera anterioară, modificarea formei com - semnele inflamaţiei s-au redus, persistă prezenţa depozitului din
pupilei, iris bombé, rubeosis iridis camera anterioară

Figura 4. Chucky la 14 zile de tratament - Dimensiunea depozitului se Figura 5. Chucky la 21 de zile - Cu tratament şi monitorizare atentă, depozi-
reduce semnificativ, persistenţa unei vascularizaţii iriene la ora 5, la baza tul a dispărut, persistă o sinechie iris-iris de la ora 9 la 4 şi vascularizaţie
unei sinechii iris-iris iriană la orele 7 şi 8

n noduli irieni limfocitari: apar în uveita cronică la Luxaţia de cristalin poate surveni din cauza slăbirii liga-
pisică, ca leziuni circulare cu un diametru de 1-2 mm, mentelor şi a rupturii consecutive a zonulelor Zinn.
de culoare diferită de la roşu-maro până la gri; Deşi uveita evoluează cu scăderea presiunii intraoculare,
n atrofia iriană secundară; poate să apară glaucomul secundar ca urmare a imposibilităţii
n sechele - reprezentate de modificări corneene (edem drenării umorii apoase datorită celulelor inflamatorii şi detritu-
cornean, cheratită pigmentară), adeziuni intraoculare sului, sinechiilor anterioare şi secluziei sau ocluziei pupilare.
(sinechii), membrane intraoculare, cataracte secundare O dată cu diminuarea formării umorii apoase şi scăderea
(datorită alterărilor din umoarea apoasă), afecţiuni patologică a presiunii intraoculare, apare şi atrofia corpului
retiniene secundare sau glaucom. ciliar sau phthisis bulbi.
Uveita poate induce o serie de afecţiuni care împiedică ve-
derea, astfel că un diagnostic precoce şi tratamentul adecvat Principii terapeutice generale
al inflamaţiei iniţiale sunt esenţiale pentru a preveni sau a Managementul terapeutic al cazurilor de uveită
reduce dezvoltarea unor sechele. Principalele scopuri în tratamentul uveitei sunt înlăturarea
Adeziunile intraoculare (sinechii) se formează deoarece cauzei declanşatoare, controlul inflamaţiei şi înlăturarea
irisul inflamat aderă la celelalte structuri intraoculare. Sine- durerii.
chiile anterioare (dintre iris şi corneea periferică) pot împie- În ceea ce priveşte alegerea medicamentelor adecvate şi
dica drenarea umorii apoase. Cele posterioare (dintre iris şi eficiente, trebuie ţinut cont de aspectele fiziologice ale in-
cristalin), frecvent văzute la marginea pupilară, determină flamaţiei. Barierele de sânge intraoculare sunt penetrate de
modificarea formei pupilei. Dacă sinechia afectează întreaga puţine medicamente lipofilice şi cu greutate moleculară mică
circumferinţă a pupilei (seclusio pupillae), umoarea apoasă nu (de exemplu, cloramfenicol). În condiţii de inflamaţie însă,
se mai drenează din segmentul posterior. Astfel, presiunea barierele sunt compromise, ceea ce permite ca majoritatea
intraoculară va fi mai mare în segmentul posterior decât în medicamentelor administrate pe cale sistemică să ajungă în
cel anterior, ducând la bombarea irisului (iris bombé). segmentele anterior şi posterior.

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


29
oftalmologie

a mai multor medicamente, deoarece 20% din medicament


va rămâne pe suprafaţa oculară după 5 minute.
2. Controlul inflamaţiei
Inflamaţia oculară severă, acută sau cronică, deseori duce la
pierderea vederii şi trebuie tratată eficient mai ales dacă leziunile
devin ireversibile. În aceste afecţiuni, trebuie stabilit un diagnostic
cât mai rapid, să se instituie cât mai curând terapia cu corticoste-
roizi, iar pe parcursul evoluţiei să se monitorizeze atent.
Utilizarea corticosteroizilor
Corticosteroizii (prednison, prednisolon, dexametazonă şi
flumetazonă) sunt indicaţi pe cale sistemică în majoritatea
afecţiunilor inflamatorii ale segmentului posterior, nervului
optic sau ale orbitei. Steroizii, prin acţiunea locală, nu ating
Figura 6. Felină europeană, 5 luni, M-Phthisis bulbi, atrofia corpului ciliar concentraţii suficient de mari în segmentul posterior pentru
secundar unei uveite anterioare
a fi eficienţi în tratamentul unei uveite posterioare.
Aceşti agenţi inhibă reacţiile imune mediate celular, dimi-
1. Înlăturarea cauzei nuează producţia de anticorpi şi stabilizează membranele
Clinicianul trebuie să depună toate eforturile pentru a găsi lizozomale, reducând eliberarea enzimelor intracelulare pro-
cauza uveitei. Dacă se descoperă cauza, se instituie o terapie teolitice. Formele acetat sunt mai lipofilice şi se absorb mai
eficientă: îndepărtarea unui dinte abcedat, tratamentul unei bine, comparativ cu formele succinat sau fosfat. Sunt contra-
micoze profunde, controlul infecţiei, chimioterapie pentru indicaţi însă când este prezentă o ulceraţie corneană, deoarece
limfosarcom. împiedică epitelizarea şi vindecarea şi nu se utilizează când
Trebuie realizată şi examinarea fizică generală, cu recoltare se suspicionează o boală infecţioasă activă. Inconvenientul
de probe pentru examene biochimice, hematologice şi chiar aplicării lor este imunosupresia locală şi creşterea presiunii
serologice. intraoculare la care predispun. De asemenea, trebuie utilizaţi
Se diferenţiază uveita granulomatoasă de cea nongranuloma- cu precauţie, chiar şi local, la pacienţii diabetici, cu cataractă sau
toasă. Cele granulomatoase sunt asociate cu microorganisme uveită facolitică, deoarece înrăutăţesc controlul glicemiei.
sau corp străin care stimulează un răspuns imun cronic, în Dexametazona prezintă o mai bună acţiune antiinflama-
timp ce uveita nongranulomatoasă este asociată cauzelor toare locală la nivel ocular decât prednisolon. Hidrocortizonul
fizice, toxice sau alergice. În general, trebuie considerate ur- nu penetrează corneea, fiind ales doar în afecţiuni de supra-
mătoarele categorii de uveită: infecţioase, imun-mediate, faţă. Dacă se recurge la injecţii subconjunctivale, perioada de
neoplazice sau paraneoplazice, metabolice, traumatice, toxice, acţiune este de 7-10 zile pentru triamcinolon şi dexameta-
reflexe şi idiopatice. zonă sau 2-4 săptămâni pentru metilprednisolon.
Diagnostic diferenţial Într-o uveită cu semne uşoare: hiperemie conjunctivală
Numeroase afecţiuni mimează semnele unei uveite anterioare, minimă, umoare apoasă foarte puţin tulbure, hipotonie, cu
mai ales cele din complexul „ochi roşu”. Cele mai frecvente sunt: sau fără mioză, se recurge la corticosteroizi pe cale locală: de-
glaucomul, episclerita, cheratita, conjunctivita şi celulita retro- xametazonă 0,1% sau prednisolon acetat 1% la 6-12 ore.
bulbară. Uveita facolitică trebuie suspicionată în toate cazurile de În uveită cu semne moderate: hiperemie conjunctivală
ochi roşu în care cataracta precede hiperemia conjunctivală. moderată, tulburarea umorii apoase, presiune intraoculară
Conjunctivita determină aspectul de ochi roşu, dar con- normală sau diminuată, cu sau fără mioză, pe lângă aplicarea
junctiva este roz sau roşiatică fără ca vasele episclerale să fie de corticosteroizi la fiecare 4-6 ore se adaugă administrarea
evidente. Cu ajutorul unui test cu soluţie de adrenalină, vasele de prednison 0,25 mg/kg.
conjunctivale intră în vasoconstricţie, dispar, însă vasele Uveita severă: hiperemie conjunctivală evidentă, precipita-
scurte şi drepte perilimbice (specifice în uveită) rămân. te cheratice, cu sau fără mioză, necesită în plus administrarea
Edemul cornean apare şi în alte afecţiuni precum cheratita subconjunctivală de triamcinolon acetonid 1-2 mg.
ulcerativă, distrofia endotelială şi glaucom. În uveită, se aso- Antiinflamatoarele nesteroidiene (flunixin, carprofen,
ciază şi cu alte semne clinice ale inflamaţiei intraoculare. aspirin, ketoprofen şi indometacin la fiecare 6-12 ore), prin in-
Atrofia retiniană progresivă este diagnostic diferenţial pen- hibarea căii metabolice a ciclo-oxigenazei, diminuează produc-
tru corioretinită. În prima afecţiune modificările sunt totdeau- ţia de prostaglandine, care determină mioza, alterarea barierei
na bilaterale şi simetrice, fără alte semne ale inflamaţiei. sânge-umoare apoasă, vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii
Reguli de aplicare a produselor oculare vasculare. AINS favorizează dilatarea pupilară în asociere cu
Este foarte important să se explice proprietarilor modul de atropina. Se utilizează mai ales în uveite traumatice, nefiind
administrare a colirelor sau unguentelor oftalmice. O demon- atât de eficiente în cele autoimune. Deoarece favorizează creş-
straţie ar trebui să răspundă la toate nelămuririle proprieta- terea presiunii intraoculare, sunt contraindicaţi în glaucom.
rului prin imprimarea vizuală a gesturilor pe care trebuie să Tratamentul local este preferat la pisici, unde corticosteroizii
Reclamă PV6(1)0107 

le execute. Aplicarea mai multor picături deodată nu va creşte prezintă risc de recidivă a unei infecţii herpesvirale.
cantitatea de medicament, deoarece acest volum va inunda Agenţii imunosupresivi, precum ciclosporina 0,02%-2%
conductul nazo-lacrimal sau va ajunge sub pleoape. Este impor- sau azatioprina oral (1-2 mg/kg/zi 3-7 zile, cu reducerea
tant să se aştepte cel puţin 5 minute între aplicarea consecutivă zilnică, treptată, a dozei) îşi pot demonstra eficienţa în uve-

30 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


P
Uleiul de Somon Sălbatic

Uleiul de Somon Sălbatic


NUTRIVET este provenit
exclusiv din surse naturale
şi nu are în compoziţie co-
loranţi sau aditivi alimen-
tari. Obţinut din prelucra-
rea somonului sălbatic,
produsul nu conţine nici
una din substanţele utili-
zate pentru creşterea so-
monului de fermă: pestici-
de, dioxine, metale grele,
antibiotice, coloranţi etc.

Prin hrănirea din sursă naturală (creveţi), somonul săl- n întărirea sistemului imunitar şi recuperare post-ope-
batic poate sintetiza Astaxanthina - care este unul din cei ratorie;
mai puternici antioxidanţi cunoscuţi la ora actuală. Această n probleme cardiace, inclusiv pentru prevenirea acestora
Astaxanthină îi dă culoarea roșie/orange uleiului de somon (diminuează riscurile cardiovasculare);
sălbatic. n probleme şi suferinţe articulare (artrită, reumatism
Acizii graşi din uleiul de somon (Omega-3 EPA şi DHA) etc.);
sunt metabolizaţi direct de organism, spre deosebire de cei n e fect antiinflamator;
din plante (Omega-3 ALA), care necesită o conversie anteri- n încetineşte evoluţia pe termen lung a problemelor re-
oară, prin aceasta pierzându-se până la 95% din acizii graşi nale cronice şi îmbunătăţeşte hemodinamica sistemului
metabolizaţi. De aici calitatea net superioară a acizilor grași renal;
Omega-3 proveniţi din surse de origine animală, faţă de cei n optimizează funcţionarea creierului şi a sistemului
proveniţi din plante. nervos;
Acizii graşi Omega-3 EPA şi DHA sunt consideraţi acizi n inapetenţă;
graşi esenţiali, deoarece ei nu pot fi sintetizaţi de organism. n creşterea vitalităţii la câinii bătrâni sau apatici;
Pentru menţinerea unei stări de sănătate optime, aceşti acizi n îmbunătăţeşte tonusul general;
trebuie obţinuţi din dietă sau suplimente alimentare. EPA şi n dezvoltarea armonioasă a puilor şi căţeilor tineri;
DHA sunt componente structurale necesare ale membranei n femele gestante/cu lactaţie.
celulare, menţinând fluiditatea şi permeabilitatea acesteia, Contraindicaţii: nu se cunosc.
necesare bunei funcţionări a unei celule sănătoase. Compoziţie: Ulei de Somon Sălbatic 100%.
Poate fi utilizat pentru: Produsul conţine acizi graşi esenţiali - Omega-3 = 30% (DHA
n piele: eczeme şi iritaţii, dermatite, seboree, deshidra- - 11,9%, EPA - 9,8%) şi Omega-6 = 7% şi antioxidanţi - vitamina
tare; E = 1.000 ppmUz veterinar: pentru câini şi pisici.
n blană: mată, rară, lipsită de strălucire; năpârlire exce- Procesat în Franţa; importator SC CAROSHEL Import-
sivă; Export SRL (Arin Christu - 0722/983.442). n
oftalmologie

itele rebele la tratamentul clasic, precum cele din sindromul


uveo-dermatologic, dar necesită monitorizare periodică , din
cauza posibilelor efecte adverse sistemice.
3. Înlăturarea durerii
Pe lângă acţiunea antiinflamatoare, AINS au şi rol analge-
zic, iar în dureri severe se pot administra şi butorfanol, mor-
fină sau oximorfonă. Midriaticele cicloplegice prin midriaza
pe care o produc reduc riscul formării sinechiilor şi reduc
spasmul muşchilor irieni şi ciliari, ceea ce înlătură durerea.
Se utilizează atropină 1% iniţial la fiecare 6 ore. Dacă este
prezentă o mioză severă şi irisul este bombat, se poate aplica
fenilefrină 10%. Este de dorit o dilatare moderată a pupilei
comparativ cu dilatarea maximă, care poate compromite
drenarea şi să ducă la o creştere a presiunii intraoculare.
4.Prevenirea sechelelor
Presiunea intraoculară este de regulă mică în uveită, deoarece
corpul ciliar inflamat produce mai puţină umoare apoasă. În
timpul terapiei cu antiinflamatoare este posibilă creşterea pre-
siunii intraoculare, astfel se recurge şi la inhibitori de anhidrază
carbonică (dorzolamidă sau metazolamidă), b-blocant (timolol)
sau un agent adrenergic (dipivefrin), de preferat faţă de para-
simpaticomimetice (pilocarpină) sau derivaţi de prostaglandină
(latanoprost), care pot exacerba inflamaţia locală.

Uveite specifice
Uveita la pisică
Cauzele la pisică includ: peritonită infecţioasă felină, lim-
fosarcomul, virusul imunodeficienţei, toxoplasmoză, cripto-
cocoză, histoplasmoză, blastomicoză şi coccidiomicoză. Se
recomandă astfel teste serologice pentru depistarea etiologiei.
La pisicile cu uveită cauzată de toxoplasmoză, se recomandă
corticosteroizi local şi clindamicina hidroclorură (25 mg/kg,
fracţionat, de două ori/zi).
Uveita cauzată de adulţii de Dirofilaria immitis din
camera anterioară a ochiului necesită tratament chirurgical, te-
rapia adulticidă determinând uveită severă şi endoftalmie.
Uveita traumatică
Figura 7. Harriclea - felină europeană, 6 luni, cu distocie la fătare, cu un
produs mort, AO cu uveită anterioară granulomatoasă, cu recidivă post- În uveita cauzată de traumatisme cu obiecte boante sau ascuţite
vaccinală a uveitei, după două săptămâni de tratament - se mai observă care se soldează cu prolaps irian, hyphema sau stafilom, se reco-
fine „granule” în orificiul pupilar, suprafaţa irisului uşor denivelată mandă antiinflamatoare nesteroidiene, deşi şi acestea împiedică
epitelizarea corneei. AINS nu se utilizează nici local, nici sistemic
dacă există vreun semn de hemoragie intraoculară. De aici decurg
dificultăţile de a trata eficient şi concomitent un ulcer cornean şi
o uveită la acelaşi ochi (de exemplu, plagă corneană penetrantă
„gheara de pisică”, cu uveită anterioară secundară).
În managementul terapeutic al cazurilor de uveită, doza sau
frecvenţa administrării medicaţiei se reduc gradual timp de
câteva săptămâni sau luni pentru a scădea riscul unei recidive.
Recidivele se tratează şi mai dificil decât episodul inflamator
iniţial. Se recomandă în această perioadă o monitorizare atentă,
inclusiv măsurători regulate ale presiunii intraoculare şi ajustarea
tratamentului. n

Bibliografie
1. Barnett K. (2006). Diagnostic atlas of veterinary ophthalmology, Editia a II-a, Editura
Saunders Elsevier, Philadelphia.
Figura 8. Harriclea - felină europeană OD Uveită granulomatoasă, după 14 2. Bedford P. (2009). Small Animal Ophthalmology, Editura Elsevier, Philadelphia.
zile de tratament, s-au recoltat probe pentru examen serologic, suspiciune 3. Gelatt K (2007). Veterinary ophthalmology, Vol. I si II, Editia a IV-a, Editura Blackwell.
4. Slatter D. (2008). Fundamentals of veterinary ophthalmology, Ediţia a IV-a, Editura
toxoplasmoză; după realizarea medicamentoasă a midriazei, se observă Saunders Elsevier, Philadelphia.
fine particule albe, în suspensie în fanta pupilară

32 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


oftalmologie

Horner’s syndrome associated


with ascending myelomalacia
Pip Boydell, Horner’s syndrome results from interference with the sympathetic in-
Marc Fusté,
Rachel Pike, nervation of the eye and adnexa. In the dog, the clinical signs include:
James Pratt
Manchester, anisocoria, the affected pupil dilating incompletely in low light conditi-
United Kingdom

ons, enophthalmos and third eyelid protrusion, ptosis and an increase in


temperature of the face and pinnae due to peripheral vasodilation.

The sympathetic pathway to the eye may be divided Previous reviews (Kern, Aromando and others 1989,
schematically into three parts: central, preganglionic and Morgan and Zanotti 1989, Van de Broek 1987) have
postganglionic (Scalgiotti 1991). The site of the lesion shown that in approximately half of the affected dogs
responsible for Horner’s syndrome may be determined the cause of Homer’s syndrome remained undiagnosed,
by denervation hypersensitivity testing (Boydell 1999). and that trauma accounts for a large proportion of those
10% phenylephrine drops instilled into the conjuncti- which were diagnosed. Reported aetiologies include con-
val sac will lead to mydriasis after a time dependent on genital anomalies (Brightman, Helpel and others 1997),
the position of the lesion in the sympathetic pathway. central nervous system infection, neoplasia, ischaemic
Where the postganglionic neuron is affected (third or- myelopathy, intervertebral disc disease and ascending
der Horner’s syndrome), mydriasis will occur within 20 myelomalacia (De Lahunta and Alexander 1976, De La-
minutes. In the case of a preganglionic lesion (second hunta 1983), brachial plexus avulsion (Griffiths, Duncan
order Homer’s syndrome), mydriasis is expected 20 to 45 and others 1974), neck wounds (Holland 1996), carotid
minutes after administration. If central nervous system is artery catheterisation and surgery of the carotid body
affected, mydriasis appears between 50 and 60 minutes (Kneller, Levis and others 1972, Obradovich, Withdorw
after administration (first order Horner’s syndrome). and others 1992), thoracic and cervical neoplasia (De
Normal pupils dilate after 60 minutes (Boydell 1999). Lahunta 1983, Mellián, Morales and others 1996), sur-

Table 1 The patient’ details


Site Time to appearance Time to dilate
Case no Breed Sex Age Incident
of damage of Horner’s with phenylephrine

1 Min Dachshund Fn 8y Type I disc prolapse T11-12 7 days 55 min

2 Min Dachshund M 4y Type I disc prolapse T10-11 4 days 55 min

3 Border Collie M 6y Dislocation L1-2 14 days 50 min

Standard
4 Mn 5y Type I disc prolapse T12-13 7 days 50 min
Dachshund

5 Min Dachshund Mn 7y Type I disc prolapse L1-2 4 days not performed

6 Yorkshire Terrier Fn 2y Vertebral fracture L2 5 days 55 min

7 GSD Mn 4y Dislocation T13-L1 4 days 60 min

34 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
gery of the shoulder joint (Steidl and Zimmerman 1989), as that caused by intervertebral disc extrusion (Griffiths
middle ear disease and its treatment (Macy and Seim 1972, Fundquist 1962, Summers, Cummings and others
1985), trigeminal neuritis and orbital disease (De Lahunta 1995). Myelomalacia may occur as a focal lesion or may
1983) and cervical spinal surgery (Boydell 1995b). The spread cranially and caudally along the spinal cord, resul-
syndrome has also been reported following the place- ting in a diffuse severe lesion (Griffiths 1972, Fundquist
ment of intrathoracic drains (Boydell, Pike and others 1962, Summers, Cummings and others 1995). In this
1997). Idiopathic Homer’s syndrome has been described study, all dogs suffered thoracic or lumbar spinal damage
in the golden retriever (Boydell 1995a). The pathology and first order Horner’s syndrome (central nervous system
of ascending myelomalacia has been described and the involved) attributable to ascending myelomalacia. Ascen-
pathogenesis has been discussed (Griffiths 1972). ding progressive myelomalacia may become apparent in
A prospective study was made on dogs presented with hours to several days after the onset of paraplegia (Lu,
ascending myelomalacia following acute spinal dama- Lamb and others 2002, Summers, Cummings and others
ge. Signs of Horner’s syndrome were recorded in seven 1995, Olby, Luvine and others 2003, Scott and McKee
patients (see Table 1). A full ophthalmic and neurolo- 1999). In this report, four dogs presented with Horner’s
gic examination was performed, including denervation syndrome in 4-5 days, whereas the others showed these
hypersensitivity testing as described by Boydell (Boydell localising signs after 7 and 14 days. Clinical signs include:
1999). The time taken for the signs to appear following loss of deep pain perception caudal to the site of spinal
the incident was recorded. This coincided with the de- cord injury, anal flaccidity and areflexia, loss of cutaneous
velopment of respiratory distress and all the dogs were trunci reflex at a level more cranial to a previous evalua-
put to sleep shortly after these signs were noted. No post tion over a period of hours to days, the development of
mortem examination was performed on the seven dogs lower motor neuron signs in the hind limbs, respiratory
at the owners’ request. difficulty because of intercostal and diaphragmatic pa-
The patient details are recorded in Table 1. resis/paralysis, and occasional development of tetrapa-
In all seven patients no spinal cord function was demon- resis (Lu, Lamb and others 2002, Summers, Cummings
strable below the level of the caudal cervical segment and and others 1995, Olby, Luvine and others 2003, Scott
signs of respiratory embarrassment developed concur- and McKee 1999). Temporal association between acute
rent with the appearance of Horner’s syndrome. All the spinal damage in dogs with ascending myelomalacia and
dogs were depressed and were reported to have become Horner’s syndrome have not previously been described.
markedly so only one or two days prior to examination. MRI characteristics of hemorrhagic diffuse (ascending)
Cranial nerve examination was unremarkable. myelomalacia have been reported and may help to de-
All seven dogs were destroyed with the owners’ per- termine how long the lesion has been present (Simon,
mission shortly after the development of signs due to Platt and others 2006). This report serves to document
problems of inadequate ventilation. Horner’s syndrome as a sign of ascending myelomalacia
Myelomalacia refers to hemorrhagic infarction of the and to illustrate the variation in the speed of progression
spinal cord that can occur as a sequel to acute injury, such of ascending myelomalacia. n

1. Boydell P (1995a). Idiopathic Horner’s syndrome in the golden Retriever. Journal of Small 16. Lu D, Lamb CR, Targett MP (2002). Results of myelography in seven dogs
Bibliografie

Animal Practice 36:382-384. myelomalacia. Veterinary Radiology and Ultrasound 43:326–330.


2. Boydell P (1995b) Horner’s syndrome following cervical spinal surgery in the dog. 17. Macy DW & Seim HB (1985). Medical and surgical aspects of the ear. Proceedings of the
Journal of Small Animal Practice 36:425-437. American Animal Hospital association 53rd Annual Meeting 1985 p120.
3. Boydell P (1999). Proceedings of the 30th annual meeting of the American College of 18. Melián C, Morales M, Espinosa de Los Monteros & Peterson ME (1996). Horner’s
Veterinary Ophthalmology. n49, p23-24.
syndrome associated with a functional thyroid carcinoma in a dog. Journal of Small
4. Boydell P, Pike R, Crossley D, et al (1997). Horner’s syndrome following intrathoracic tube
placement. Journal of Small Animal Practice 38:466-467. Animal Practice 37:591-593.
5. Brightman AH, Helpel LC & Parker AJ (1997). Congenital horner’s syndrome. Canine 19. Morgan RV & Zanotti SW (1989). Horner’s syndrome in dogs and cats: 49 cases (1980-
Practice 4:19-20. 1986). Journal of the American Animal Hospital Association 194:1096-1099.
6. De Lahunta A (1983). Veterinary Neuroanatomy and Clinical Neurology 2nd ed. WB 20. Neer TM (1984). Horner’s syndrome: anatomy, diagnosis and causes. Compendium on
Saunders, Philadelphia pp83, 116-120. Continuing Education for the Practicing Veterinarian 6:740-746.
7. De Lahunta A & Alexander JW (1976). Ischemic myelopathy secondary to presumed 21. Obradovich JE, Withrow SJ, Powes BE & Walshaw R (1992). Carotid body tumours in
fibrocartilaginous embolism in 9 dogs. Journal of the American Animal Hospital the dog: eleven cases (1978-1988). Journal of Veterinary Internal Medicine 6:96-101.
Association 12:37-48. 22. Olby N, Levine J, Harris T, Munana K, Skeen T, Sharp N (2003). Longterm functional
8. Fundquist B (1962). Thoraco-lumbar disk protrusion with severe spinal cord compression
outcome of dogs with severe injuries of the thoracolumbar spinal cord: 87 cases
in the dog. Clinical and patho-anatomic observations with special reference to the
(1996–2001). Journal of the American Veterinary Medical Association 222:762–769.
rate of development of the symptoms of motor loss. Acta Veterinaria Scandinavica
3:256-274. 23. Scagliotti TH (1991). Neuro-Ophthalmology. In: Veterinary Ophthalmology 2nd Ed
9. Griffiths IR (1972). The extensive myelopathy of intervertebral disc protrusions in dogs Gelatt JN (ed) Lea & Febiger, Philadelphia p714.
(“the ascending syndrome”). Journal of Small Animal Practice 13:425-437. 24. Scott HW, McKee WM (1999). Laminectomy for 34 dogs with thoracolumbar
10. Griffiths IR, Duncan ID & Lawson DD (1974). Avulsion of the brachial plexus -2. Clinical intervertebral disc disease and loss of deep pain perception. Journal of the Small Animal
aspects. Journal of Small Animal Practice 37:442-446. Practice 40:417–422.
11. Holland CT (1996). Horner’s syndrome and ipsilateral laryngeal hemiplegia in three cats. 25. Simon R. Platt, J. Fraser McConnell, Mark Bestbier. Magnetic resonance imaging
Journal of Small Animal Practice 37:442-446. characteristics of ascending hemorrhagic myelomalacia in a dog. (2006). Veterinary
12. Jones BR & Stuuddert VP (1975). Horner’s syndrome in the dog and cat as an aid to Radiology and Ultrasound 47-1:78-82.
diagnosis. Australian Veterinary Journal 51:329-332.
26. Steidl T & Zimmerman N (1989). Operationsbedingtes Horners-syndrome beim hund.
13. Kay WJ (1981). Neuro-ophthalmology. In: Textbook of Veterinary Ophthalmology. Gelatt
KN (ed) Lea & febiger, Philadelphia p698. Kleintierpraxis 34:363-364.
14. Kern TJ, Aromando MC & Erb HN (1989). Horner’s syndrome in dogs and cats: 100 cases 27. Summers BA, Cummings JF, De Lahunta A (1995). Veterinary neuropathology. St. Louis:
(1975-1985). Journal of the American Veterinary Medical Association 195:369-373. Mosby. 202–204.
15. Kneller SK, Lewis RE & Oliver JE (1972). Horner’s syndrome following common carotid 28. Van Den Broek AHM (1987). Horner’s syndrome in cats and dogs: a review. Journal of
artery catheterization in cats. Journal of Small Animal Practice 13:595-599. Small Animal Practice 28:929-940.

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


35
oncologie

Tumorile splenice la canine


Dr. Carmen Anatomie fibromusculară și care alcătuiesc o rețea complicată în
Șerdean Sistemul limfatic este reprezentat de limfonoduli, întreg organul) și parenchim, alcătuit din pulpa albă și
medic primar veterinar splină, timus, tonsile și plăcile Peyer. Organul limfoid pulpa roșie.
Spitalul Veterinar
„Dr. Şerdean”, Timişoara care face obiectul lucrării de față este splina. Splina este Pulpa albă este alcătuită, la câine, din țesut limfoid difuz,
situată în regiunea hipogastrică stângă, aproximativ pa- nodular sau folicular. Nodulii (denumiți și corpusculii
ralel cu marea curbură a stomacului. Culoarea normală lui Malpighi) au, în mod normal, sub 1 mm diametru și
este roșietică-maronie, dar adesea poate avea și o tentă nu sunt ușor vizibili. Centrul acestora este mai deschis
purpurie. Splina are o consistență fermă, în special când la culoare. Pulpa albă reprezintă mai puțin de 10% din
este contractată, și are o formă alungită, ușor îngustată țesutul splenic.
în porțiunea mijlocie (este comparată frecvent cu harta Pulpa roșie este alcătuită din capilare arteriale, sinusuri
Angliei). Splina prezintă două extremități, două margini venoase și celule care umplu spațiile dintre acestea (limfo-
și două suprafețe, iar pe secțiune are aspect triunghiu- cite, megacariocite, macrofage). Pulpa albă este prezentă
lar. Localizarea organului este dependentă de mărimea în perioada de creştere, iar la adulţi este înlocuită treptat
altor organe din cavitatea abdominală, în special de cu pulpa roşie. În timpul dezvoltării fetale, pulpa roşie are
starea de plenitudine a stomacului. Când stomacul este o mare importanţă pentru hematopoieză. La câine, hema-
gol, splina se află în totalitate intratoracic, iar când este topoieza splenică are loc şi după naştere şi se diminuează
foarte destins, splina este deplasată în flanc și caudal, treptat până în a 175-a zi, astfel că la câinii adulţi splina
chiar până în regiunea pelvică. Extremitatea dorsală, nu are nici un fel de activitate hematopoietică.
mai rotunjită și subțiată, este situată în partea stângă Vasele de sânge ale splinei sunt reprezentate de artera
a diafragmului, între partea fundică a stomacului și splenică (ramură a arterei celiace) și vena splenică, care
polul cranial al rinichiului stâng. La câinii cu o stare se drenează în vena gastrosplenică. Artera splenică este,
de plenitudine moderată a stomacului, extremitatea de regulă, mai mare de 2 mm în diametru și se divi-
dorsală a splinei este situată între vertebra toracică zează în trei până la cinci ramuri primare, care converg
T13 și vertebra lombară L2. către omentul mare, în treimea distală a splinei. Prima
Poziția extremității ventrale este destul de variabilă. ramură este a pancreasului și asigură vascularizația în
Când splina este contractată la maximum, este complet partea stângă a acestuia. Celelalte două ramuri merg
ascunsă între mijlocul și partea caudală a cutiei toracice. către jumătatea proximală a splinei, unde se ramifică în
În funcţie de starea de plenitudine a stomacului, poate 20-30 de ramuri care pătrund în parenchimul splenic.
fi găsită la orice nivel între stern și porțiunea caudală a Ramurile se continuă prin ligamentul gastrosplenic, pe
ombilicului. Extremitatea ventrală este rotunjită uniform marea curbură a stomacului, unde formează arterele
și este de aproximativ două ori mai groasă decât jumă- gastrice scurte (care vascularizează partea fundică a
tatea dorsală. stomacului) și artera gastroepiploică stângă (care vas-
Suprafața parietală a organului este orientată către cularizează marea curbură a stomacului). Mai există și
diafragm și către peretele abdominal stâng. alte ramuri care vascularizează ligamentul splenocolic
Suprafața viscerală este divizată longitudinal, în două și marele oment. Vena splenică se drenează în vena
părți aproximativ egale, de către hilul splenic. Porțiunea gastrosplenică, iar aceasta, la rândul ei, se drenează
cranială a hilului se află în dreptul curburii mari a stoma- în vena portă.
cului, iar porțiunea caudală este situată la polul cranial al Splina este considerată un rezervor sangvin pentru
rinichiului stâng. Suprafața viscerală este în contact intim că poate stoca 10-20% din cantitatea totală de sânge (la
cu colonul și cu porțiunea distală a intestinului subțire. câine şi pisică). Splina reprezintă un loc important de
Marginile craniale și caudale ale splinei sunt subțiri și stocare a trombocite; de exemplu, la câine, în condiţii
au un contur neregulat (cu fisuri adânci). Întotdeauna fiziologice normale, splina poate stoca până la 30-40%
există o concavitate la nivelul marginii craniale, în partea din masa totală de trombocite. În splenomegalie, masa
proximală a acesteia, dar câteodată această concavitate de trombocite stocată poate ajunge până la 90% (trombo-
poate să intereseze marginea pe toată lungimea ei, astfel citopenie). Splina mai stochează leucocite şi fier. Splina
că aceasta capătă un aspect sigmoid. este principalul organ care produce imunoglobuline M,
Splina este suspendată de o parte a omentului mare, care intervin în răspunsul antigenic precoce.
acesta fiind situat în dreptul diafragmei, între hiatusul
esofagian și artera celiacă. Porțiunea caudală a omentu- 1. Splenomegalia
lui (subțire) trece prin hilul splenic și apoi se fixează pe Splenomegalia este de două tipuri: localizată şi gene-
marea curbură a stomacului, formând ligamentul gastro- ralizată.
splenic. 1.1. Splenomegalia localizată
Splina este constituită dintr-o capsulă, bogată în fibre Splenomegalia localizată poate fi neoplazică şi non-
musculare netede și elastice, trabecule (largi, de natură neoplazică.

36 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
Tabelul 1 Clasificarea tumorilor splenice primitive
Origine Tumori benigne Tumori maligne
Endoteliul vascular Hemangiom Hemangiosarcom
Capsula splenică Fibrom, leiomiom (rar) Fibrosarcom, leiomiosarcom
Foliculi limfoizi Limfom (rar) Limfosarcom

1.1.1. Splenomegalia localizată neoplazică Abcesele splenice sunt rare. Ele sunt consecinţa unor plăgi
Studii recente au demonstrat că la câini masele neo- penetrante abdominale, a migrării unor corpi străini sau a
plazice sunt întâlnite mult mai frecvent decât masele diseminării pe cale hematogenă a unor infecţii bacteriene.
non-neoplazice (tabelul 1). Hiperplazia limforeticulară nodulară. Nodulii sple-
Hemangiosarcomul este cel mai frecvent întâlnită tu- nici sunt frecvent întâlniţi la câinii bătrâni (la peste 60%
moră splenică la câine. Apare în special la câinii în vârstă din câinii cu vârsta peste 10 ani). În 15% din cazuri este
(peste 10 ani). Din punct de vedere histologic, această necesară spenectomia. Rar (10%) hiperplazia nodulară
tumoră se caracterizează printr-o proliferare de celule este asociată cu hematomul splenic.
endoteliale imature. Clinic, simptomele sunt puţin spe- 1.2. Splenomegalia generalizată
cifice (tabelul 2). Cauzele splenomegaliei difuze/generalizate pot fi cla-
În caz de ruptură spontană a splinei, apare starea de sificate în patru mari categorii:
şoc combinată cu hemoperitoneul. Frecvent, apare CID. 1. Congestia splenică
De cele mai multe ori, metastazele sunt deja prezente 2. Infiltraţia splenică
când se intervine chirurgical (în 50% din cazuri). Chiar 3. Inflamaţia şi infecţia splenică
dacă intervenţia chirurgicală nu prelungeşte viaţa, totuşi 4. Hiperplazia limforeticulară generalizată
elimină semnele clinice (efectul compresiv al tumorii Splenomegalia congestivă are frecvent cauze far-
dispare) şi este controlată hemoragia abdominală care macologice: administrarea de fenotiazinice, barbiturice,
poate apărea în caz de ruptură a splinei. alfablocante, betablocante, butirofenon, halotan, cate-
1.1.2. Splenomegalia localizată non-neoplazică colamine, ketamină, xilazină, când în splină se poate
Hematoamele splenice sunt mase splenice localizate, stoca o cantitate de până la 30% din volumul sangvin.
frecvent întâlnite la câine şi foarte rar la pisică. Semnele Se recomandă evitarea acestor medicamente atunci când
clinice sunt vagi şi inconstante: animalul poate prezenta se are în vedere efectuarea unei splenectomii. O tehnică
abatere, anorexie, nausea, distensie abdominală, vomituriţie frecvent utilizată în trecut a fost injectarea de adrenalină
sau diaree. Când are loc ruptura hematomului, clinic apar în splină sau în artera splenică, pentru a provoca contracţia
stare de şoc şi hemoragie internă. Hematoamele de natură organului şi o scădere masivă a cantităţii de sânge. Astăzi
traumatică sunt rare la câine. Splenectomia se recomandă este interzisă folosirea acestei metode, pentru a preveni
pentru aceste două tipuri de hematoame, mai ales atunci trecerea endotoxinelor în circulaţia generală şi pentru a
când macroscopic se observă un proces neoplazic şi atunci evita aritmia cardiacă. O altă cauză a congestiei splenice
când există un risc crescut de spargere a hematomului şi deci este torsiunea pediculului vascular, insuficienţă cardiacă
de hemoragie. Prognosticul este excelent. dreaptă congestivă, insuficienţă hepatică cronică, obstruc-
ţii ale venei porte sau ale venei cave caudale (neoplazii,
Semne clinice ce pot fi întâlnite paraziţi - Dirofilaria, Babesia, Hemobartonella, Histoplasma,
Tabelul 2 Ehrlichia, Leishmania). O congestie splenică mai poate fi
în tumorile splenice observată şi în caz de toxiemie sau septicemie.
Şoc hipovolemic Infiltraţia splenică reprezintă acumularea unor sub-
Distensie abdominală stanţe sau a unor celule anormale în splină.
Pierderea în greutate, caşexie Cauze ale infiltraţiei splenice neoplazice: leucemie
Paloarea mucoaselor acută sau cronică, mastocitoză sistemică, histiocitoză,
Tahicardie limfosarcom, mielom, metastaze (altele decât metasta-
Tahipnee zele tumorilor hematologice). Splina este deja cunoscută
Anorexie ca loc de metastazare a adenocarcinoamelor mamare şi
Intoleranţă la efort pancreatice.
Epanşamente abdominale Cauze ale infiltraţiei splenice non-neoplazice: eritro-
Hemoperitoneu poieza extramedulară splenică (relativ frecventă la câine
Durere abdominală şi rară la pisică), amiloidoza, intoxicaţii acute, anemia
Depresie hemolitică cronică.
Vomituriţie (ocazional) Inflamaţia şi infecţia splenică/splenita. Se disting
Diaree (ocazional) şase forme de splenite (în funcţie de tipul de celule care
predomină):

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


37
oncologie

1. Splenite supurative, în care predomină neutrofilele sunt tumori întâlnite la câinii adulţi şi bătrâni şi excep-
polinucleare. Sunt date de plăgi abdominale penetran- ţional apar înainte de 5 ani. Hemangiosarcomul splenic
te, corpi străini migratori, endocardite, septicemii, afectează în principal câinii de talie mare, cei mai pre-
infecţii bacteriene secundare torsiunii splinei, hepa- dispuşi fiind Ciobănescul German, Golden Retriverul şi
tita Rubarth, toxoplasmoză, tuberculoză. Labradorul. Toate studiile indică o prevalenţă mai mare la
2. Splenite eozinofilice descrise în asociere cu sindromul femele, dezvoltarea tumorii fiind independentă de faptul
de gastroenterită eozinofilică la câine. dacă animalul este sau nu sterilizat.
3. Splenite limfoplasmocitare întâlnite în hepatita Ru- Metastazele difuzează pe cale hematogenă şi se pot
barth, ehrlichioză, piometru, bruceloză, hemobarto- întâlni în toate organele, dar preferenţial în cele din cavi-
neloză, leishmanioză. tatea abdominală. Cel mai frecvent sunt întâlnite în ficat,
4. Splenitele granulomatoase apar în caz de micoze epiploon şi cel mai rar în ţesutul osos şi creier.
sistemice (blastomicoză, sporotricoză), tuberculoză, Semnele clinice observate sunt foarte variabile. He-
leishmanioză, histoplasmoză. mangiosarcomul se manifestă clinic prin semne acute
5. Splenitele piogranulomatoase sunt asociate cu mico- sau cronice, puţin caracteristice: anorexie, pierdere în
ze sistemice (blastomicoză, sporotricoză) şi infecţii greutate, intoleranţă la efort, tahicardie, distensie ab-
micobacteriene sistemice. dominală, alternând cu perioade de recuperare, în care
6. Splenitele necrotice sunt consecinţa torsiunii persis- animalul se comportă absolut normal. Anemia este un
tente a pediculului vascular al splinei. Se mai întâlnesc simptom evident la examenul clinic. Mucoasele sunt
la câinii cu hepatita Rubarth şi salmoneloză. Hiper- porţelanii, în urma cantonării sângelui în epanşamente
coagulabilitatea poate duce la apariţia de infarcte sau în tumoră. Foarte frecventă este distensia abdomi-
splenice (hipercorticism, administrarea exogenă de nală. La palpare, splina apare cu contur neregulat, zone
corticoizi, hepatopatii, sindrom nefrotic, endocardite, ferme (splina) alternând cu zone fluctuente (hematoa-
cardiomiopatii etc.). me). Ruptura splinei apare adeseori, iar abdomenul este
Hiperplazia limforeticulară generalizată apare destins din cauza hemoragiei. Splenomegalia determină
în următoarele situaţii: prezenţa de antigene bacteriene modificarea poziţiei organelor din cavitatea abdominală,
circulante (endocardite bacteriene subacute, bruceloză), apărând tulburări gastrointestinale (vomă, diaree, con-
prezenţa de autoantigene circulante (lupus eritematos stipaţie). Ruptura splinei determină semne clinice acute,
sistemic), tulburări hemolitice (babesioză, anemie he- care permit stabilirea diagnosticului: anemie severă, stare
molitică imunomediată, hemoliză medicamentoasă etc.). de şoc, colaps, hemoperitoneu. Consecutiv, apare CID.
Hiperplazia splenică nu este strict o afecţiune a splinei, Tratamentul constă în splenectomia totală, asociată cu
ci este mai degrabă o consecinţă a unor afecţiuni extra- tratament chimioterapic.
splenice. Hemangiomul splenic. Este o tumoră benignă destul
Nu toate splenomegaliile, localizate sau difuze, obligă de rară, la câine având ca principală localizare pielea, iar
întotdeauna la splenectomie. Acest tip de intervenţie este ca localizare secundară splina. Afectează celulele endo-
destinat doar unor afecţiuni: tumori splenice, traumatisme teliale şi vasele de sânge intrasplenice. Este echivalentul
splenice (hematoame şi rupturi), torsiunea pediculului benign al hemangiosarcomului. Semnele clinice sunt
vascular splenic şi tulburări hematologice refractare la absente pe durata dezvoltării tumorii. Atinge dimensiuni
tratament medical (maladii autoimune). mari, modifică poziţia organelor vecine şi le perturbă
funcţionalitatea. Hemangiomul este frecvent asociat cu
2. Tumorile splenice hematoame. Dacă acestea din urmă sunt numeroase şi
Clasificarea tumorilor splenice este prezentată în ta- mari, animalul prezintă paloarea mucoaselor sau chiar
belul 3. hemoragie în cazul ruperii acestora. Hemoragia poate
2.1. Tumori splenice primare non-limfomatoase pune viaţa animalului în pericol. Paracenteza permite
2.1.1. Tumori vasculare prelevarea de sânge proaspăt. Prognosticul este bun, dacă
Sunt frecvent întâlnite la câine (rare la pisică) şi sunt se efectuează splenectomia totală.
asociate cu o rată mare de mortalitate. Se clasifică în 2.1.2. Tumori non-vasculare
două categorii: tumori benigne - hemangioame şi tumori Sunt tumori splenice care pot fi diferenţiate în funcţie
maligne - hemangiosarcoame (cele mai frecvente tumori de tipul de ţesut splenic afectat. Acestea sunt sarcoame-
splenice la câine). le, tumori maligne ale ţesutului conjunctiv(4). La nivelul
Hemangiosarcomul splenic este o tumoră malignă splinei sunt afectate diverse structuri: celule musculare
a celulelor endoteliale vasculare. Fiind atât de frecvent netede, fibrocite, adipocite. Aceste sarcoame splenice
întâlnită la câine, este necesară o bună cunoaştere a ca- sunt foarte numeroase şi întâlnim în mod egal tumori
racteristicilor sale, pentru a putea face o diferenţiere de benigne (lipom, mielolipom, fibrom) şi tumori maligne
certitudine cu alte afecţiuni splenice, din punct de vedere (leiomiosarcom, liposarcom, fibrosarcom, osteosarcom,
clinic şi anatomic. mixosarcom). Tumorile non-vasculare ocupă un loc im-
La câine este localizat în principal în splină, atriul drept portant printre cauzele splenomegaliei.
şi piele, alte localizări fiind osoase, hepatice, pulmonare, Clinic, tumorile non-vasculare se caracterizează prin
renale şi musculare. Hemangioamele splenice se asociază semne clinice puţin specifice: anorexie sau diminuarea
cel mai frecvent cu cele cardiace. Hemangiosarcoamele apetitului, pierderea în greutate, mucoase palide. Pot

38 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
Tabelul 3 Clasificarea tumorilor splenice
Tumori primare non-limfoide
Benigne Hemangiom
Vasculare
Maligne Hemangiosarcom
Fibrom
Benigne Lipom/Mielolipom
Leiomiom
Fibrosarcom
Non-vasculare Liposarcom
Osteosarcom extrascheletal
Maligne Mixosarcom
Rhabdomiosarcom (?)
Mezenchimom
Fibrohistiocitom malign
Hemopatii maligne
Limfoame
Tumori limfoide Leucemii limfoide
Mielom multiplu
Tumori mieloide Leucemii mieloide
Mastocitoame
Altele
Tumori histiocitare
Tumori non-hematologice (metastaze)
Carcinoame, adenocarcinoame mamare și pancreatice, osteosarcoame

apărea tulburări gastrointestinale, din cauza compresiunii tumorile splenice non-vasculare, este cea mai agresivă.
exercitate de masa splenică asupra viscerelor abdominale. Ablaţia chirurgicală este, la ora actuală, singurul tratament
Aceste simptome pot fi acute şi subacute. semnificativ (splenectomia totală).
Agresivitatea şi capacitatea de metastazare a sarco- Fibromul splenic este o tumoră benignă, rar întâlnită
mului este dependentă de tipul său histologic. Locul cel la câine şi care se dezvoltă prin proliferarea fibroblastelor.
mai frecvent de metastazare este ficatul, iar diseminarea Apare ca o tumoră situată superficial, cu localizare prefe-
se face prin venele splenice şi vena portă, iar de acolo în renţială la nivelul dermului sau ţesutului subcutanat, dar şi
circulaţia generală. în alte ţesuturi care conţin ţesut fibro-conjunctiv. În cazul
Rata de supravieţuire pentru animalele splenectomizate localizării splenice, poate atinge dimensiuni importante
este între una şi nouă luni, în funcţie de tipul tumorii şi (de până la 30 cm), ceea ce determină apariţia următoare-
prezenţa sau absenţa metastazelor. lor semne clinice: dispnee intensă, hipertermie, distensie
Fibrosarcomul splenic este rar întâlnit la câine. Splina abdominală şi sunet metalic la percuţie. Fibroamele sunt
este a doua localizare (prima fiind pielea). Este o tumoră neoplasme bine circumscrise, de consistenţă fermă, de
malignă care afectează capsula splenică (prin proliferarea formă rotundă sau ovală. Incizia masei tumorale relevă
fibroblastelor). Semnele clinice nu sunt specifice. Macro- un ţesut roşu-gri, înconjurat de ţesut alb şi ferm. Fibroa-
scopic, este descrisă ca o tumoră splenică unică, netedă, mele sunt non-invazive şi nu dau metastaze. Tratamentul
de consistenţă fermă şi elastică, asociată cu numeroase constă în splenectomia totală.
arii hemoragice. Culoarea este alb-cenuşie sau crem. Poa- Leiomiosarcomul splenic este o tumoră malignă
te atinge dimensiuni de 9 cm. Are în general o creştere a fibrelor musculare netede. Este rar întâlnit la câine.
rapidă şi infiltrantă, dar metastazele sunt rare şi tardive Este mai puţin agresiv decât fibrosarcomul. Simptomele
(în localizarea cutanată). Când afectează splina, are o nu sunt caracteristice. Macroscopic, tumora este unică,
malignitate crescută, cu o metastazere rapidă şi largă pe destul de bine delimitată, de consistenţă fermă, netedă
cale hematogenă (în cavitatea abdominală şi toracică). şi de culoare crem. Această tumoră metastazează tardiv,
Principalele locuri de metastazare sunt identice cu cele deci o exereză precoce ar putea fi curativă. Metastazele
de la tumorile vasculare (excepţie face urechea dreaptă, apar în ganglionii limfatici regionali, ficat şi plămâni.
care este caracteristică hemangiosarcomului). Dintre Se recomandă splenectomia totală.

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


39
oncologie

Liposarcomul splenic este o tumoră malignă a dimensiuni variabile (de la 3 cm până la 20 cm). Este de
adipocitelor. Este întâlnit destul de frecvent la câine, culoare albă sau gri, de consistenţă fermă, cu focare de
dar în localizările cutanate. În localizarea splenică este necroză sau hemoragice. În focarele hemoragice se pot
rar întâlnit. Semnele clinice nu sunt caracteristice. La găsi chisturi de dimensiuni variabile, cu un conţinut
palpaţia abdominală se poate evidenţia o splenome- gelatinos roşietic. Osteosarcomul extrascheletal primar
galie (şi o adenomegalie). Liposarcomul este o tumoră la câine are un înalt potenţial metastatic. Ficatul este
polilobulată, de culoare variabilă (de la galben la roşu), principalul loc de metastazare. Tratamentul constă în
cu focare de necroză sau hemoragice. Nu este la fel de splenectomie totală şi chimioterapie adjuvantă. Dar
circumscrisă ca şi lipomul, dar este mai fermă. Poate prognosticul este grav, din cauza multiplelor metastaze
ajunge la dimensiuni de 20 cm. La câine se disting două care apar.
tipuri de liposarcoame: liposarcomul mixoid şi liposar- Mixosarcomul splenic este o tumoră malignă rar întâl-
comul sclerozant. Acestea se diferenţiază prin structura nită la câine. Pielea este principalul organ afectat. Semnele
ţesutului adipos. Sunt tumori puternic infiltrative, dar clinice sunt variate: distensie abdominală progresivă, colită
cu potenţial metastatic redus (în ficat, pulmoni şi gan- moderată, anorexie, oboseală, hipertermie moderată. La
glionii limfatici regionali). Tratamentul de elecţie este palpaţia abdominală nu se detectează durere, semne de
splenectomia totală, iar prognosticul este grav. flotaţie sau acumulare de gaze. Se recomandă efectuarea
Lipomul splenic este cea mai frecventă tumoră laparatomiei exploratorii înainte de splenectomie. Mixo-
parenchimatoasă întâlnită la câine. Este o tumoră sarcomul nu are o formă bine definită, poate apărea ca o
benig­nă, constituită din adipocite cu aspect normal. tumoră unică, infiltrativă sau puţin circumscrisă, moale
98% din tumori sunt localizate la ţesutul conjunctiv sau netedă. Este de culoare gri-albicioasă. Poate atinge
subcutanat şi 2% au localizare intraabdominală. Lipo- dimensiuni impresionante (peste 5 kg). Prognosticul
mul apare preferenţial la femelele în vârstă de peste este rezervat, din cauza metastazelor renale, hepatice
10 ani, sterilizate şi obeze. Lipomul poate rămâne sau mezenterice. Tratamentul constă în splenectomie
nedetectat pentru multă vreme, creşterea fiind lentă şi totală, dar durata de viaţă postoperatorie este de doar
semnele clinice apărând doar atunci când atinge mari câteva luni.
dimensiuni. Semnele clinice nu sunt specifice tumo- Mezenchimomul splenic. Termenul de mezenchi-
rilor (constipaţie sau disurie din cauza compresiunii mom face referire la sarcoamele constituite din mai
organelor din vecinătate). La palpaţie se evidenţiază multe linii celulare (două sau mai multe tipuri celulare
splenomegalie. Lipomul se prezintă ca o masă nodulară distincte se diferenţiază în acelaşi neoplasm). Diagnos-
unică sau multinodulară, grăsoasă, de culoare alb-găl- ticarea mezenchimomului se face în funcţie de tipurile
buie, câteodată cu zone roşii sau galbene, circumscrisă de celule prezente în neoplasm. Matricea mixomatoasă,
şi de consistenţă moale. Consistenţa poate fi mai fermă osoasă şi/sau condroidă este prezentă în mod egal.
atunci când este prezent şi ţesut conjunctiv fibros. Poate Mezenchimomul, ca toate sarcoamele splenice, este o
atinge dimensiuni impresionante (30 cm în diametru). tumoră malignă cu rată mare de metastazare în ficat.
Forma este rotundă, ovoidă sau discoidă. Tratamentul Tratamentul constă în splenectomie totală. Prognosticul
de succes îl constituie splenectomia totală. Prognos- este intermediar între cel al unei tumori benigne şi al
ticul este bun. unei tumori maligne.
Mielolipomul splenic este o tumoră benignă, cu o În funcţie de tipul de celule afectate, în categoria
componenţă celulară mixtă: celule adipoase mature şi mezenchimomului se încadrează condrosarcomul, o
elemente celulare care se regăsesc în mod normal în mă- tumoră care afectează matricea cartilaginoasă, şi rab-
duva osoasă. Natura exactă a mielolipomului rămâne încă domiosarcomul, care afectează fibrele musculare striate
neexplicată. Este rar asociat cu anomalii hematologice. (rar).
Semnele clinice nu sunt specifice (oboseală, anorexie, Histiocitomul fibros malign (HFM), rar întâlnit
distensie şi/sau durere abdominală etc.). Mielolipomul la câine, este caracterizat printr-un amestec de celule
se prezintă ca o tumoră de mărime variabilă (de la 1 la 10 fibroblastice, histiocitare, celule gigant atipice, adesea
cm), lobulată şi de consistenţă fermă. Culoarea sa depinde plurinucleate. HFM poate lua naştere în numeroase locuri:
de cantitatea de ţesut adipos, de la galben la roşu sau chiar ţesutul subcutanat, ganglionii limfatici, ficat, plămâni şi
maro. Tumora poate să fie încapsulată sau să fuzioneze mai rar în splină, măduva osoasă, inimă, rinichi, esofag,
cu ţesuturile adiacente. Splenectomia totală este curativă. cavitatea nazală şi os. Semnele clinice sunt nespecifice
Prognosticul este bun. (letargie, anorexie, hipertermie). La palpare se simte o
Osteosarcomul extrascheletal primar este o tu- masă splenică de consistenţă fermă, neregulată, situată
moră mezenchimală care produce ţesut osos în ţesu- în porţiunea mijlocie a abdomenului. Prin laparatomie
turile viscerale. Este rar întâlnit. Locurile primare de exploratorie se confirmă prezenţa unei mase splenice,
dezvoltare ale osteosarcomului sunt ficatul, plămânii, de culoare gri-albicioasă, multilobulată, de dimensiuni
glandele suprarenale, ochii, ligamentul gastric, rini- mari (peste 15 cm). Câteodată, pe lângă masa splenică,
chii, splina, testiculele şi vaginul. Semnele clinice sunt se mai găsesc numeroşi noduli sferici, fermi, de culoare
nespecifice. Se observă o creştere în volum a abdome- albă, cu dimensiuni între 0,5 cm şi 3 cm. Principalele
nului şi la palpare se evidenţiază o masă în abdomenul locuri de metastazare sunt plămânii şi ficatul. Tratamen-
anterior. Tumora are aspect multilobular, solitară, cu tul constă în splenectomia totală, iar în cazul prezenţei

40 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
metastazelor se asociază şi chimioterapia. Prognosticul lui este important să se ia în consideraţie specia şi rasa.
este rezervat(12,19). Neoplaziile splenice apar în general la animalele adulte
2.1.3. Hemopatiile maligne şi bătrâne şi ating în special rasele de câini de talie mare.
Printre hemopatiile maligne infiltrative în splină găsim Ciobănescul German prezintă o predispoziţie particulară
neoplazii limfoide (leucemii limfoide, limfomul malign) şi pentru aceste afecţiuni.
maladii mieloproliferative (leucemie non-limfoidă). Pentru
că splina este un organ care filtrează sângele, este posibil 4. Examenul clinic
să întâlnim şi alte tumori hematologice. Printre ele figu- Tabloul clinic variază în funcţie de etiologie şi de
rează infiltraţii plasmocitare, histiocitare şi mastocitare. afecţiune (tabelul 2). În general, semnele clinice la
Tratamentul în cazul acestor maladii este diferit de cel al câinii cu splenomegalie sunt vagi şi nespecifice, dar
tumorilor vasculare şi non-vasculare. În cazul acestora adenopatia superficială coroborată cu splenomegalia
din urmă tratamentul de bază este splenectomia totală, pot să ne orienteze spre o maladie sistemică, cum este
pe când în cazul hemopatiilor maligne splenectomia este limfomul. Alte semne, ca anorexia, caşexia şi colapsul,
total contraindicată (cu puţine excepţii). ne orientează spre un proces malign. Singură, prezenţa
unui colaps acut sau a unui şoc hipovolemic poate su-
3. Diagnosticul în tumorile splenice gera serios existenţa unui hemangiosarcom. Semnele
Palparea abdominală şi imagistica sunt metode care clinice pot în mod egal să reflecte principalele leziuni
permit punerea în evidenţă a modificărilor apărute la date de prezenţa metastazelor. Metastazele hepatice
nivelul splinei (de exemplu, splenomegalia). Diferenţierea pot fi caracterizate prin caşexie, tulburări gastrointes-
unei splenomegalii localizate de o splenomegalie difuză tinale, hepatomegalie nodulară, ascită, icter, tulburări
este esenţială pentru un diagnostic diferenţial (tabelul 3). de coagulare. Dispneea sau epanşamentele pleurale
Cauzele unei splenomegalii difuze nu sunt aceleaşi cu ale (hemotoraxul) sugerează metastaze pulmonare sau
splenomegaliei localizate. Pentru stabilirea diagnosticu- cardiace, metastaze date de hemangiosarcom.

Tabelul 4 Predispoziţia de rasă şi vârstă a câinilor cu splenomegalie


Tip de tumoră Rasă Vârstă
Splenomegalie localizată
Rase de talie mare
Hemangiosarcom 8-10 ani
Ciobănesc German
Hemangiom Ciobănesc German 10 ani
Hematom Ciobănesc German 8-10 ani
Sarcomul non-angiogenic non-limfomatos - 11 ani
Ciobănesc German
9-10 ani
Hiperplazia nodulară benignă Labrador
Golden Retriver
Splenomegalie difuză
5-6 ani
Leucemie acută/cronică Rase de talie mare
9-11 ani
Boxer
Limfom 6-9 ani
Pointer
Mielom multiplu - 8-9 ani
Cairlin 7 ani
Terrieri
Mastocitom cutanat visceral
Labrador
Rase toy 8-10 ani
Bouvier Bernois
7 ani
Neoplazii histiocitare Rottweiler
Retriveri
Rase de talie mare
3-6 ani
Torsiune splenică Dog German
Ciobănesc German

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


41
oncologie

Afecţiunile splenice evoluează de obicei acut, subacut tate prin evidenţierea unei populaţii celulare atipice, a
sau cronic, câteodată cu o agravare bruscă. Tumorile celulelor izolate şi cu citoplasmă abundentă.
maligne ale splinei evoluează în general cronic, silen- Pentru identificarea naturii precise a tumorii se re-
ţios, până la apariţia unei situaţii de urgenţă (ruptura comandă şi alte metode complementare.
splinei, hemoragie). Apariţia semnelor nu este corelată 5.2. Examenul hematologic
cu dezvoltarea tumorii. Există o fază de latenţă în care Splina exercită o influenţă marcantă asupra hemo-
procesul tumoral nu se manifestă clinic. Durata semne- leucogramei. În cazul splenomegaliei, acest examen
lor clinice variază foarte mult. De multe ori, pacientul este indispensabil. O analiză sangvină completă poate
ajunge la consultaţie într-o fază acută a unei maladii releva un proces inflamator sistemic, poate indica o
cronice sau la sfârşitul evoluţiei unei tumori splenice, neoplazie hemolimfopoietică sau prezenţa unor agenţi
când se detectează şi prezenţa metastazelor. În cazul infecţioşi.
unei evoluţii acute se poate observa un sindrom febril La câini se întâlnesc două tipuri de modificări he-
(în splenite, septicemie), un sindrom abdominal acut matologice: hipersplenismul, rar şi care are drept
(în torsiune splenică sau hemoragie). Diagnosticul cauză creşterea activităţii reticulo-endoteliale, şi hipo­
etiologic al splenomegaliei şi recunoaşterea prezenţei splenismul, mai frecvent şi care relevă trombocitoză,
unei tumori splenice sunt foarte dificile dacă nu se reticulocitoză, eritrocite nucleate, acantocitoză.
coroborează cu semnele clinice. Anemia. Tumorile splenice sunt în general acompa-
niate de anemie, deşi prezenţa acesteia este dependentă
5. Examene paraclinice de etiologia şi de stadiul de evoluţie al tumorii. Anemia
5.1. Paracenteza poate avea o evoluţie uşoară spre severă.
În cazul prezenţei unui epanşament abdominal, O anemie marcantă este asociată cu o diminuare
paracenteza pune în evidenţă natura lichidului, orien­ rapidă a hematocritului şi ne orientează spre un tra-
tându-ne astfel spre un diagnostic. umatism splenic, ruptura unui hematom sau tumori
1. Sânge. Prezenţa hemoperitoneului este frecvent vasculare splenice.
asociată cu hemangiosarcomul, dar în acelaşi timp O anemie puţin marcantă pledează în favoarea unei
este asociată şi cu hematomul, cu o ruptură splenică congestii pasive sau infecţii. În hemopatiile maligne,
traumatică sau cu o ruptură splenică spontană. Hemo- anemia este iniţial puţin marcantă, devenind, progresiv,
peritoneul este frecvent întâlnit, dar nu este specific extrem de pronunţată.
nici tumorilor vasculare, nici celor non-vasculare. Anemia este în general regenerativă, normocromă,
2. Exsudatul se întâlneşte în caz de splenite asociate normocitară, mai ales la tumorile însoţite de hema-
cu peritonite. toame mari. Este frecventă la tumorile vasculare. În
3. Transsudatul, modificat sau nu, ne orientează schimb, anemia este neregenerativă sau hiporegene-
către o afecţiune cardiacă sau hepatică, tumori splenice rativă în cazul hemopatiilor maligne.
sau hematoame, hipertensiune portală. Trombocitopenia. Este frecventă în cazul hemangi-
Din punct de vedere macroscopic, epanşamentele osarcoamelor. Mai este întâlnită în leucemie, limfom,
abdominale tumorale sunt cel mai adesea serohemora- histiocitoză malignă şi rar în torsiune splenică sau
gice, chiloase în limfomul malign, asociate cu o violentă ricketsioză.
reacţie inflamatorie şi hemoragice în hemangiosarcom. Leucocitoza. Apare în infecţii generale, splenite,
Găsirea celulelor maligne depinde de cantitatea de lichid tumori şi se poate asocia cu neutrofilie şi monocitoză.
de epanşament şi de capacitatea de diluţie a acestuia. Leucocitoza cu neutrofilie este în general atribuită
Principalele afecţiuni incriminate de apariţia epan- efectelor necrozei tumorale, ca un răspuns al măduvei
şamentelor abdominale sunt hepatopatiile maligne. O osoase. Inconstant apare şi în torsiunea splenică.
populaţie limfoidă importantă situează pe primul loc Leucopenia apare în hipersplenism şi în hemopatiile
ipoteza că ar fi vorba de un limfom malign. Predomi- maligne.
nanţa eozinofilelor într-un epanşament sugerează pe Leucocitoza cu neutrofilie şi trombocitopenia sunt,
primul loc maladii alergice sau parazitare şi pe locul de asemenea, evidenţiate.
secund hemopatii maligne limfoide sau mieloide. Epan- Frotiul sangvin relevă în hemangiosarcom şi în torsi-
şamentele canceroase permit rareori diagnosticarea unea pediculului splenic prezenţa de eritrocite nucleate
precisă a naturii tumorii originale. (eritroblaste), schistocite (hematii fragmentate) şi câte-
În cazul sarcoamelor, recunoaşterea originii lor con- odată acantocite. Asociate anomaliilor morfologice ale
junctive este dificilă, căci în epanşamente celulele îşi eritrocitelor (frecvente în tumorile vasculare splenice)
pierd aspectul fusiform care ajută la identificarea lor. apar şi reticulocitoza, poichilocitoza (consecutivă pierde-
Dintre sarcoame, hemangiosarcoamele sunt cele mai rii de fier din cauza hemoragiilor tumorale) şi anizocitoza
frecvente. Acestea sunt responsabile de epanşamentele plachetară. În cazul splenomegaliei localizate, aceste di-
sangvine din marile cavităţi. Ele sunt rar diagnosticate ferite manifestări hematologice sunt mai puţin marcante
prin examen citologic, pentru că celulele maligne sunt (în hemangioame, sarcoame non-vasculare, hematoame
aderente la seroasă, nu au tendinţa de descuamare şi au sau abcese). Prezenţa de celule sangvine imature sau
un fond hemoragic. Alte sarcoame care sunt însoţite de anormale ne orientează către leucemii, limfoame sau
epanşamente sunt liposarcoamele, care pot fi suspec- mastocitoame. Caracteristicile frotiului sangvin ne dau

42 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
indicaţii pentru a suspecta existenţa unui hemangiom dilataţii la nivelul hilului splenic facilitează diagnosticul
sau hemangiosarcom. Prezenţa anomaliilor hematologice diferenţial între torsiune şi limfom.
este însă destul de inconstantă: câinii cu hemangiosar- Modificările localizate pot fi unice sau multiple. Ima-
com pot să nu prezinte nici o modificare morfologică a ginile anecogene se întâlnesc în chisturi. Leziunile
hematiilor. În cazul hemangiomului, modificările sunt hipoecogene se întâlnesc cel mai frecvent în leziuni
puţin marcante şi pot fi chiar absente. vechi de necroză, hematoame, limfoame. Hemangi-
5.3. Examenul biochimic şi urinar oamele şi hemangiosarcoamele pot avea un aspect
În cazul tumorilor splenice, în mod normal nu apare nici hipoecogen. Imaginile hipoecogene-ecogene, numite şi
o modificare a parametrilor sangvini biochimici şi urinari. mixte, apar în tumorile vasculare. Tumorile primitive
Aceste teste pot fi utile în cazul în care se suspicionează sunt cel mai adesea unice, de dimensiuni mari, cu un
alte boli suprapuse. De exemplu, examenele biochimice centru hipoecogen şi o periferie hiperecogenă. Aspectul
pot releva o hipercalcemie (hiperplazie paraneoplazică în ecografic al tumorilor benigne este de tip mixt. Lezi-
caz de limfom sau mielom multiplu) ori o hiperglobuli- unile hiperecogene sunt rare la câine şi apar în caz de
nemie (mielom, erlichioză, leishmanioză, limfom). În caz reacţie fibroasă, urmată de necroză sau hematom, şi
de anemie hemolitică, care determină secundar tulburări în caz de metastaze.
splenice, pot apărea bilirubinemie, hemoglobinemie şi Se recomandă ecografia hepatică şi cardiacă pentru
uremie (valori crescute). evidenţierea metastazelor.
Analiza urinară permite confirmarea unei hemolize (hi- 5.5. Citopuncția și examenul citologic
perbilirubinurie). Hemoglobinuria însoţită de hematurie În caz de splenomegalie, aspiraţia cu ac fin din ţesutul
apar consecutiv unei trombocitopenii asociate cu CID. splenic este indispensabilă pentru a stabili cu precizie
Splina este rareori singurul organ care se îmbolnăveşte. dacă este vorba de inflamaţie/infecţie, hematopoieză
Când sunt modificaţi parametrii hepatici (ALP, fosfataza extramedulară sau neoplazii hematopoietice. Se evită
alcalină) şi ureea se suspicionează prezenţa de tumori astfel laparatomia exploratorie.
splenice, infecţii, inflamaţii sau necroze ale splinei. Al- Atunci când splenomegalia este asociată cu hipertro-
terarea marcantă a funcţiilor hepatice indică prezenţa fia ganglionilor (limfonodurilor) limfatici, este indicată
metastazelor hepatice.
5.4. Ecografia splenică Reclamă PV6(1)0409 

Diagnosticul etiologic de splenomegalie este o indicaţie


majoră pentru ecografia splenică. Indicaţia include ano-
malii sangvine (anemie sau leucocitoză), traumatisme
abdominale (posibil cu lezarea splinei) şi palpaţia unei
mase splenice. Acest examen este fundamental atunci când
ascita nu permite diferenţierea radiografică a conturului
organelor din cavitatea abdominală.
Parenchimul splenic poate fi afectat prin modificări de
poziţie, mărime, contur şi/sau ecogenitate. Modificările
structurale pot fi difuze sau localizate în parenchimul
splenic.
Modificările de volum. Diminuarea volumului splenic
este rară şi este legată de fibroza splenică.
Mai multe afecţiuni ale splinei sunt însoţite de spleno-
megalie. Mai multe fenomene canceroase sunt asociate
cu creşterea în volum, iar parenchimul este heterogen
(maladii mieloproliferative, limfom, leucemie, hemangiom,
hemangiosarcom etc.).
Modificările de formă. Anomaliile de formă sunt în-
soţite de modificări focale şi multifocale care deformează
conturul organului. O leziune unică şi bine circumscrisă
poate fi observată în tumorile primitive, chisturi, abcese,
hematoame, leziuni de fibroză cicatriceală, hiperplazie
nodulară sau infarcte splenice. Se pot observa şi anomalii
de poziţie (torsiunea splenică, de exemplu).
Modificări de ecogenitate. Pot fi difuze, localizate
în focar sau multifocale.
Hipoecogenitatea difuză este foarte frecventă şi, dacă se
exclud congestia, torsiunea splenică sau anemia hemolitică
autoimună, atunci se suspicionează prezenţa unui limfom
sau a unei leucemii. Numeroşi noduli mici, hipoecogeni
pot fi observaţi în limfomul splenic. Observarea unei

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


oncologie

efectuarea adenogramei pentru a depista prezenţa Examenul histologic poate să fie irelevant atunci
limfoamelor sau a metastazelor ganglionare în caz de când probele recoltate provin din zonele necrotice sau
mastocitoame, leucemii mieloide acute, histiocitoză hemoragice ale tumorii.
malignă.
Mielograma este indicată pentru a diagnostica o 6. Laparatomia exploratorie
eventuală invazie secundară a măduvei osoase de către În caz de suspiciune a unei tumori splenice, laparato-
procesele matastatice. Principalele cancere responsabi- mia poate permite precizarea diagnosticului printr-un
le de metastazele medulare la câini sunt limfoamele şi examen direct al organului, o examinare abdominală
mastocitoamele. Mielograma trebuie efectuată înainte de minuţioasă (leziuni compatibile cu metastazele, hemo-
splenectomie, în special dacă animalele prezintă citopenie. peritoneu) şi prelevarea de ţesut splenic sau de noduli
La câinii cu hipoplazie sau aplazie medulară sunt relativ extrasplenici suspecţi, în vederea examenului histologic.
frecvent întâlnite situaţiile în care splina preia activitatea Este imposibil de diferenţiat prin laparatomie masele
hematopoietică. O splenectomie, efectuată în acest caz, splenice benigne ca hematoame, hemangioame de mase-
nu face decât să agraveze iremediabil starea de sănătate le splenice maligne, cum ar fi hemangiosarcoamele. De
a animalului. exemplu, chirurgul poate recomanda eutanasia anima-
Caracteristicile citologice normale ale splinei. Studiul lului dacă în timpul operaţiei de laparatomie găseşte o
citologic relevă o compoziţie asemănătoare cu cea din- masă splenică şi noduli în ficat, noduli care pot fi cauza
tr-un ganglion limfatic: o populaţie mixtă de limfocite unei hiperplazii nodulare sau hematopoieză extrame-
mici şi blaste limfoide. Mai pot fi observate macrofage, dulară, iar masa splenică primară este benignă.
plasmocite, neutrofile, mastocite. Numărul de eritrocite Diagnosticul tumorilor vasculare splenice (ca ma-
variază în funcţie de gradul de congestie splenică. joritatea tumorilor splenice) trebuie confirmat prin
Diagnosticul citologic este necesar pentru determi- examen histologic. Acesta permite diferenţierea dintre
narea naturii leziunii (tumorale sau nu), determinarea hematom, hemangiom şi hemangiosarcom.
originii tumorale (celule rotunde sau mezenchimale) şi
pentru a diferenţia tumorile maligne de cele benigne. 7. Indicațiile splenectomiei totale la câine
Splenograma este utilă pentru a evalua prognosti- Tumorile splenice primitive izolate necesită ablaţia
cul, în funcţie de stadiul evolutiv al tumorii. Este un completă a splinei. Splenectomia parţială este rareori
element de dignostic esenţial în hemopatiile maligne. recomandată în acest caz. Atunci când este prezentă
Câteodată, leucemia cronică, mielomul multiplu sau şi o localizare secundară, o tumoră splenică primitivă
mastocitoza sistemică sunt caracterizate printr-un acompaniată de metastaze sau o hemopatie malignă,
tablou clinic puţin specific şi prin absenţa semnelor tratamentul chimioterapic este obligatoriu. În aceste
hematologice şi medulare patognomonice, caz în care cazuri tratamentul chirurgical este limitat. În cazul
splenograma este extrem de importantă pentru stabi- hemangiosarcomului, chimioterapia completează sple-
lirea diagnosticului. nectomia totală.
5.6. Examenul histologic Toate schemele de tratament anticanceros (adria-
Identificarea naturii histologice a procesului tu- micina, ciclofosfamida, vincristina) sunt bazate pe
moral, localizat sau multicentric, constituie o etapă reducerea masei tumorale. Există două tipuri de sple-
extrem de importantă de diagnostic în cancerologie. nectomie: totală şi parţială. În cazul tumorilor splenice
Este indispensabilă pentru stabilirea prognosticului şi se recomandă efectuarea splenectomiei totale. Lăsarea
tratamentului. Examenul histologic stabileşte natura unei părţi aparent sănătoase din splină este o greşeală,
tumorii (malignă sau benignă) şi originea sa citogeneti- pentru că astfel tumora se poate dezvolta din nou.
că. Permite localizarea leziunii, rata de creştere şi gradul Contraindicaţia majoră a splenectomiei este prezenţa
de încapsulare al tumorii. Aceste constatări au o mare unei hipoplazii sau a unei aplazii medulare. Exereza
importanţă pentru evaluarea gradului de malignitate, splinei în acest caz duce indiscutabil la moartea ani-
permit descrierea naturii tumorale şi caracteristicile malului (prin supresia singurei surse de producere a
sale arhitecturale. celulelor sangvine).
Criteriul absolut de malignitate este dat de capacitatea
metastatică a procesului, care se traduce prin prezenţa 8. Consecinţele splenectomiei
la locul tumorilor primitive a emboliilor vasculare sau Consecințele splenectomiei totale
limfatice. Atunci când sunt prezente emboliile, se mai Splenectomia privează pacientul de un organ care
folosesc şi alte criterii (tipul de creştere, intensitatea îndeplineşte funcţii variabile. După această intervenţie
atipiei celulare, indicele mitotic) pentru a clasifica chirurgicală apar numeroase efecte secundare, materia-
tumorile în benigne şi maligne. În tumorile benigne lizate, în principal, prin modificări ale hemoleucogramei
atipia este scăzută şi indicele mitotic este absent sau (în general tranzitorii).
scăzut, pe când în tumorile maligne atipia este evidentă A. Complicații imediate
şi indicele mitotic este mediu spre ridicat. Astfel, neo- 1. Hemoragia internă este complicaţia majoră a sple-
plasmele care au un indice mitotic sub 9 sunt benigne nectomiei. Toate ligaturile trebuie examinate cu mare
(leiomiom, lipom), în timp ce neoplasmele cu indicele atenţie înainte de suturarea peretelui abdominal. În
mai mare de 9 sunt maligne. caz de hemoragie, trezirea este întârziată, mucoasele

44 Anul III • Nr. 6 (1/2012)


practica veterinară
ro
sunt palide şi abdomenul creşte progresiv în volum. de factori de depresie miocardică de către organele
Hematocritul scade, iar la puncţia abdominală se evi- abdominale ischemiate. Se recomandă administrarea
denţiază existenţa unui hemoperitoneu. Este necesară de lidocaină 40-60 µg/kg/min.
reintervenţia chirurgicală de urgenţă şi efectuarea 3. CID: acestă complicaţie postoperatorie este de
transfuziei de sânge. asemenea frecvent întâlnită şi în perioada pre- şi in-
2. Pancreatita traumatică. În timpul operaţiei trebuie traoperatorie.
acordată o atenţie deosebită ligaturilor vaselor splenice, 4.Sindromul de dilataţie-torsiune gastrică poate fi
în special celor care irigă partea stângă a splinei, deoare- prevenit prin realizarea unei gastropexii.
ce o manipulare fără menajamente a acestora poate leza C. Implicațiile pierderii funcției splenice
pancreasul. Pancreatita se instalează la 5-7 zile posto- 1. Pierderea capacităţii de rezervor sangvin
perator. Animalul prezintă dureri abdominale severe, Splina stochează, în condiţii normale, 10-20% din
abdomen mărit în volum şi manifestări digestive (vomă, volumul sangvin total. Contracţia sa permite creşterea
diaree). Evoluţia se înrăutăţeşte, apar deshidratarea, semnificativă a volumului sangvin circulant în timpul
şocul, iar în final coma în cazurile foarte grave. perioadelor de stres, al exerciţiilor fizice intense sau al
3. Fistula gastrică poate apărea prin clamparea unei hemoragiilor severe. Un animal splenectomizat prezin-
zone din peretele gastric sau prin aplicarea unei liga- tă o mică toleranţă la exerciţii fizice. Hematocritul se
turi, care pot produce perturbări în circulaţia sangvină diminuează, volumul sangvin scade cu 30% şi volumul
din zona respectivă, apărând necroza şi în final fistula plasmatic cu 18%.
gastrică, urmată de peritonită. Această complicaţie 2. Pierderea capacităţii de rezervor de fier
este foarte rară şi poate apărea la câteva luni de la După splenectomie apare o diminuare a fierului din
operaţie. sânge, acesta ajungând la limite normale după o peri-
4. Abcesul poate apărea la distanţă, la nivelul perito- oadă considerabilă de timp. Reducerea producerii de
neului sau al altor organe. Se poate preveni prin tehnici fier duce la reducerea producerii de eritrocite, cauzând
de asepsie şi prin administrarea antibioticelor. o anemie postoperatorie moderată.
B. Alte complicaţii 3. Pierderea capacităţii de filtrare splenică
1. Hipotensiunea imediată este cauzată de scăderea După splenectomie, un număr mare de eritocite anormale
presiunii mecanice exercitate asupra vaselor mezen- apar în sângele circulant şi o mare parte din ele conţin corpus-
terice şi prin scăderea afluxului de sânge în viscere. culi Heinz, acantocite şi siderocite. Reticulocitele circulante
Pentru a preveni hipotensiunea este necesară men- rămân egale ca număr cu cele existente preoperator. Se
ţinerea volemiei prin administrarea soluţiilor pe cale constată o creştere a duratei lor de viaţă intravascular. Are
intravenoasă. loc o eliberare precoce în sânge a acestora la nivelul măduvei
2. Aritmia ventriculară este provocată de apariţia osoase, ceea ce duce la o maturare intravasculară mai lentă.
ischemiei tranzitorii, asociată cu starea de şoc, dez- Splina îşi pierde astfel capacitatea de a mai sechestra reticu-
echilibre acido-bazice, hidroelectrolitice şi eliberarea locite şi de a elimina incluziunile lor citoplasmatice. n

1. Andre N.: Les principales affectiones spleniques. Act Vet, 2002 (1619), 14. Vienet V.: Tumeurs de la rate chez le chien. Cas clinique. Act Vet, 2001,
Bibliografie

12-17. N0 1560, 26-34.


2. Arpaillange C.: Nomenclature des principales tumeurs du chien et du 15. Guelfi JF.: Hemogramme. Dans Techniques diagnostiques en
chat. Le Nouveau Praticien, 2003 (12), 23-24. cancerologie des carnivores domestiques. Ed PMCAC, Paris, 2000, 87-91.
3. Baker R., Lumsden Jh.: Atlas de Cytologie canine et feline. Ed Masson, 16. Kirpensteijn J., Rutterman G.R.: Sarcomas of soft tissues. In BSAVA
Paris, 2001, 288p. Manual of Canine and Feline Oncology, 2 nd Ed. Ed. Dobson J.M. and
4. Baker-Gabb M., Hunt GB., France MP.: Soft tissue sarcomas and mast cell Lascelles B.D., 2003, Ch 16, 196-205.
tumors in dogs; clinical behaviour and response to surgery. Aust Vet J, 17. Mai W., Barthez P.: Ecographie de la rate. Encyclopedie veterinaire, paris
2003, 81, (12), 732-738. 200, Imagerie medicale, 2200, 4p.
5. Buck P.: Observation clinique: le lymphome ganglionnaire che le chien. Le 18. Mai W.: Atlas de radiographie abdominale du chien et du chat. Ed. Med
Nouveau Praticien Veterinaire, 2003, (12), 51-54. Com 2001, 146 p.
6. Buergelt CD.: Canine diffuse splenomegaly. Vet Med, 2002, 338-343. 19. Maliver P.: Les desordres et tumeurs histiocytaires du chien. Point Vet,
7. Cristhofer M.: Cytology of the spleen. Vet Clin Small Anim, 2003, 33, 2003, 34, (241), 18-23.
135-152. 20. Mayhew P.D., Brockman D.J.: Body cavity lipomas in six dogs. J Small
8. Colville T., Bassert M.: Blood, Lymph and Immunity. In Clinical anatomy Anim Prat, 2002, 43, 177-181.
and physiology for veterinary technicians. Ed Mosby, Saint Louis, 2002, 21. Morris J., Dobson J.: Haematopoietic system. In Small Animal Oncology.
214-216. Blackwell Science Ltd., 2001, 204-251.
9. David S., Buckler S., Halfort R., Miller A.: Today. What is your diagnosis? 22. Raskin R.E., Meyer D.J.: Atlas of Canine and Feline Cytology. 1 st Ed. Ed
JAVMA, 2001, 219, (6), 744. W.B. Saunders Company, Philadelphia, 2001, 430p.
10. Denis R., Kirberger RM., Wrigley R.H., Barrf J.: Other abdominal wall, 23. Sato A.F., Solano M.: Ultrasonographic findings in abdominal mast cell
peritoneal ans retroperitoneal cavities, parenchymal organs. In Handbook disease. A retrospective study of 29 patients. Vet Radiol Ultrasound,
of Small Animal Radiological Differential Diagnosis. Ed WB Saunders, 2004, 45, (1), 51-57.
2001, 209-235. 24. Weater P.R., Young B., Heath J.W., Validire P., validire Charpyp:
11. Dobson JM.: Tumours of the spleen. In BSAVA Manual Canine and Feline Histologie fonctionelle. Le systeme immunitaire. Ed Deboeck, Univ,
Oncology, 2nd Ed. Ed Dobson JM. and Lascelles BD., 2003, Ch 21b, 293- Bruxelles, 2001, 216-221.
296. 25. Roux F., Nguyen F.: Principales affections spleniques. L action Vet, nov.
12. Fletcher CDM., Van Der Berg E., Molennar VM.: Pleomorphic malignant 2002, N01619, 13.
Reclamă PV6(1)0612 

fibrous histiocytoma/undifferenciated high grade pleomorphic sarcoma. 26. Withrow S.J., Vail D.M.: Withrow and Macewen’s Small Animal clinical
In World health Organization Classification of Tumours. Tumours of soft Oncology. 4 th Ed., Ed. Saunders /Elsevier, 2007.
tissue and bone. Ed. Cristhopher DMF., Krishman UK., Mertens F., IARC 27. Fossum Welch Teresa, Hedlund C.S., Johnson A.L., Schulz K.S., Seim
Press, Lyon, 2002. H.B., Willard M.D., Bahr A., Carroll G.L: Small Animal Surgery, 3 th Ed., Ed.
13. Fournel C. et al.: Canine T-cell lymphoma: A morphological, Mosby/Elsevier, 2007.
immunological, and clinical study of 46 new cases. Vet Pathol, 2002, 39, 28. Dyce K.M., Sack O.W.: Textbook of Veterinary Anatomy, 7 th Ed., Ed.
92-109. Saunders/Elsevier, 2010.

Anul III • Nr. 6 (1/2012)


45
P
Efectele benefice
ale suplimentării hranei
pentru căţei și pisici cu colostru
Clémentine Jean-Philippe, DVM, Ph.D
European Scientific Communication Manager Nestlé Purina PetCare

Dintre pacienții care se prezintă zilnic la medicul veterinar, puii de câine și cei de
pisică sunt cei mai sensibili, aceștia prezentându-se frecvent pentru investigații la
nivelul tubului digestiv, dar și cu diferite tipuri de infecții și infestații care uneori
pot pune în pericol viața.
Perioada de junior atât la câine, cât și la pisică este una foarte so- imatur la naștere(3,4). La o primă expunere, răspunsul acestuia
licitantă pentru organism datorită creșterii și dezvoltării. În același la orice imunostimulare necesită o perioadă prelungită pentru
timp, sistemul imunitar este încă nedezvoltat și nu funcționează în a produce imunoglobuline. În cazurile în care cățeii nu pot be-
parametri optimi, iar flora intestinală este încă instabilă. Cățelușii neficia de colostru matern, colostrul de bovine poate constitui
și pisicuțele sunt supuși, de asemenea, mai multor schimbări o alternativă potrivită.
stresante, pornind de la despărțirea de mamă și plecarea din cuib, Se sugerează că acei compuși bioactivi, cum sunt imunoglo-
acomodarea la o nouă casă și un nou mediu - factori stresanți ce bulinele și factorii de creștere, pot oferi protecție la nivelul
le pot afecta microflora intestinală și pot reprezenta o provocare lumenului intestinal atât puilor de câine, cât și celor de pisică
pentru funcționarea sistemului imunitar. de vârstă mai mare. La cățeii înțărcați cărora li s-a administrat
colostru bovin timp de 10 zile de la aducerea lor în pet shop
Colostrul și imunitatea digestivă locală s-a constatat o îmbunătățire a calității fecalelor(5). Alte studii
Beneficiile colostrului sunt bine cunoscute, în special în au demonstrat efectul benefic al imunoglobulinelor din dietă
primele 24-48 de ore de viață. În primul rând, colostrul oferă asupra cățeilor înțărcați și a celor în creștere, demonstrând
anticorpi, care conferă imunitate pasivă nou-născutului și de îmbunătățirea sănătății digestive (stabilizarea microflorei
asemenea factori antimicrobieni direcți (ca lactoferina), care intestinale) și stimularea sistemului imunitar de la nivelul
îmbunătățesc protecția intestinală locală. În afară de acestea, mucoasei(6).
oferă un excelent suport imunitar, colostrul asigurând de ase- O altă parte importantă a sistemului de apărare de la nivelul
menea factori de creștere și substanțe bioactive(1) care ajută la tractului GI o reprezintă microflora care populează lumenul
maturizarea intestinului nou-născutului și conferă o rată de intestinal. Inițial, tractul GI al nou-născutului este steril, dar
creștere tisulară și abilități de refacere, cum ar fi: începe să acumuleze rapid microfloră. Compoziția acestei mi-
n factor de creștere epidermic [EGF], implicat în refacerea croflore are un impact profund asupra sistemului imunologic
peretelui intestinal; și este influențată de ingestia de colostru.
n factor-α de creștere tumorală [TGF-α] și β- [TGF-β], acti-
vând proliferarea celulară și creșterea tisulară, maturarea Interacțiunile dintre colostru și microfloră
și repararea; Colostrul are activitate prebiotică și aceasta ajută la echilibra-
n factori de creştere insulin-like&proteine de legătură rea microflorei intestinale, care nu numai că susține absorbția
[IGF&IGFBP], factori gastrointestinali de creș­te­re și ma- nutrienților facilitată de microflora de la nivelul colonului, dar
turizare cu pronunțate caracteristici anabolice și de vin- scade riscul de infecție, diaree și inflamație intestinală(7).
decare a rănilor; La o zi sau două după naștere, întregul tract digestiv al
n factorul de creștere a plachetelor trombocitare [PDGF], nou-născutului este populat cu microorganisme din mediu
implicate de asemenea în dezvoltarea și maturizarea gas- și cu precădere din colostrul matern(8). O serie de cercetări au
trointestinală; demonstrat importanța colostrului la stabilizarea unei populații
n factorul de creștere a endoteliului vascular [VEGF], im- microbiene sănătoase la nivelul tractului intestinal. Studiile
plicat în creșterea și maturizarea sistemului perivascular umane demonstrează că bebelușii hrăniți la sân înregistrează
gastrointestinal; o predominanță a bacteriilor benefice (bifidobacterii și lactoba-
n hormoni de creștere. cilli) și un pH al fecalelor mai scăzut în comparație cu cei hrăniți
Țesutul limfoid asociat intestinului (GALT) este cel mai ex- cu o formulă pe bază de lapte de vacă. Înțărcarea este asociată
tins organ limfoid din organism(2). Deși nou-născuții canini și de asemenea cu modificări majore la nivelul compoziției micro-
felini se nasc cu un sistem imunitar funcțional, acesta este încă florei gastrointestinale. Potențialul organismelor benefice sau
Figura 1. Colostrul îmbunătățește statusul sistemului
imunitar - răspunsul la vaccina­rea împotriva CDV

potențial patogene de a deveni instabile este mult mai mare în efectuat determinările de bază, iar câinii au fost împărțiți
timpul acestei perioade de tranziție a microflorei(9). în două grupuri în funcție de dieta administrată (cu colostru
Microflora de la nivel intestinal are un rol-cheie în dezvoltarea sau de control) ținând cont de masa corporală, vârstă, sex și
sistemului imunitar al animalului gazdă(10,11) și reprezintă sti- status imunitar. Dieta test are o compoziție similară cu dieta
mulul primar pentru dezvoltarea GALT. Microflora intestinală de control, dar a fost suplimentată cu colostru uscat aplicat
endogenă concurează cu potențialii patogeni și asigură un mediu prin sprayere.
favorabil bacteriilor benefice. Alături de bariera fizică repre- La începutul testului, la momentul zero, tuturor câinilor li s-a
zentată de mucoasa care tapetează întregul tub GI și puterea administrat virusul bolii Carré (CDV) prin vaccinare de rapel. Scopul
imunologică a GALT, se găsește microflora intestinală, care are acestei vaccinări a fost de a evalua răspunsul sistemic specific al
un rol deosebit de important ca parte a sistemului natural de sistemului imunitar la un antigen, fără a confrunta câinele cu un
apărare a organismului. antigen și a-i amenința sănătatea și bunăstarea.
Colostrul din dietă are de asemenea beneficii atât asupra Pentru a evalua stabilitatea microflorei în condiții de stres ușor,
puilor de carnivore înțărcați, cât și asupra adulților și, ceea ce câinii au fost supuși unei curse. Microflora lor fecală a fost analizată
este interesant, se pare că nu conferă doar imunitate locală, și s-a comparat compoziția înainte și după exercițiu.
ci stimulează activ apărarea imunitară a întregului orga- În timpul celor 40 de săptămâni de studiu, în facilitățile
nism. Dintre diferite surse de colostru disponibile pentru Nestlé-Purina din Alaska au fost monitorizați cu regularitate
suplimentarea dietetică, colostrul de bovine este foarte numeroși parametri, cum ar fi:
interesant dacă este procesat corespunzător, fiind o sursă 1. indicatori generali ai sănătății:
bogată de compuși biologic activi și în mod particular de IgG, n masă corporală;
cea mai importantă imunoglobulină din organism. Colostrul n profil sangvin complet.
de bovine conține de asemenea cantități crescute de IgA, care 2. parametrii funcției imunitare:
oferă protecție împotriva virusurilor (de exemplu, poliovirus, n evaluarea răspunsului imunitar sistemic:
virus gripal A şi herpes simplex virus) și a bacteriilor ca E. coli, � răspunsul la vaccinul CDV (IgG specific anti-CDV), pen-
Salmonella și Streptococcus(12). tru a evalua reacția sistemică și răspunsul la un stimul
specific;
Cercetări științifice pentru identificarea � imunoglobulinele totale din plasmă (IgA, IgG, IgM totale),
beneficiilor colostrului pentru a evalua potențialul imunitar la suprastimulare;
Nestlé Purina a evaluat beneficiile suplimentării dietelor � proteina C-reactivă (CRP), o proteină plasmatică de fază
cu colostru la câini și mai recent la pisici. Motivul a fost de a acută care este crescută în timpul inflamației.
evalua prezența efectelor benefice asupra imunității sistemice n evaluarea răspunsului imunitar local (GALT):
la animalele înțărcate și de a evalua impactul pozitiv asupra � măsurătorile IgA fecal, pentru evaluarea răspunsului imu-
florei intestinale. nitar local la nivel intestinal (IgA secretor).
Adăugarea colostrului în rețetă trebuie să se efectueze cu 3. funcția de sănătate a intestinului:
mare atenție, deoarece beneficiile biologice ale acestuia se a. calitatea fecalelor;
pot pierde în timpul procesării hranei. Fiecare lot de colostru b. analiza bacteriilor patogene;
folosit în studiu a fost testat pentru o serie de compuși. În c. profilul microflorei intestinale:
primul rând, s-a testat și confirmat negativ pentru reziduuri n diversitatea microflorei intestinale;
antibiotice, pesticide și bacterii patogene, apoi s-a trecut la n efectul stresului asupra microflorei intestinale (compa-
evaluarea proteinelor, grăsimii, lactozei, cenușei și umidității, rarea compoziției microflorei intestinale înainte și după
dar și la determinarea compușilor bioactivi din colostru. evenimentul ușor stresant).

Planul studiului canin Rezultatele studiului canin


Studiul canin a inclus 24 de câini de sanie de Alaska. În Câinii din cele două grupuri au avut mase corporale și para-
timpul perioadei de pre-test, câinii au fost hrăniți cu o dietă metrii stării generale de sănătate normale și comparabile atât
de control pentru 4 săptămâni. După această perioadă s-au la începutul, cât și pe parcursul perioadei de testare.
Figura 2. Colostrul stimulează GALT pentru a
crește secreția de Ig A

Figura 3. Câinii hrăniți cu colostru au prezentat


populații microbiene mult mai stabile

Câinii hrăniți cu dieta suplimentată cu colostru au prezentat activ. Aceasta sugerează o reactivitate mai mare a tubului digestiv
un răspuns semnificativ îmbunătățit și prelungit la rapelul vac- la agenții infecțioși.
cinării cu CDV, ceea ce indică un status imunitar îmbunătățit În ciuda răspunsului imun îmbunătățit la vaccinare, nu s-a
la câinii hrăniți cu această dietă, comparativ cu cei hrăniți cu observat o suprastimulare a sistemului imunitar. Proteina-C
dieta de control. S-a înregistrat o creștere cu 50% a nivelului reactivă și nivelul total plasmatic al IgG, IgM și IgA nu au fost
de anticorpi la câinii hrăniți cu dietă suplimentată cu colostru, diferite la grupul de test față de grupul de control. Mai mult
în comparație cu câinii cărora li s-a administrat dietă de control decât atât, analiza florei din fecale a demonstrat o stabilitate
(figura 1). mai mare la câinii hrăniți cu dietă suplimentată cu colostru,
O stimulare evidentă a sistemului imunitar de la nivelul mucoasei după cum se poate observa și în figura 3.
intestinale s-a înregistrat la grupul hrănit cu dietă suplimentată Câinii hrăniți cu dieta cu colostru au prezentat populaţii micro-
cu colostru (figura 2). biene mult mai diverse și de asemenea mult mai stabile în urma
Câinii hrăniți cu dieta suplimentată cu colostru au demonstrat stresului ușor (în studiu, stresul a fost reprezentat de un exercițiu de
o îmbunătățire a statusului imunitar de la nivel intestinal cu un alergare) care a demonstrat o perturbare mai redusă a microflorei
nivel ridicat de IgA, un marker al unui sistem GALT sănătos și GI și o cantitate mai mică de fecale eliminate. n

1. Uruakpa F (2002): Colostrum and its benefits: a review Nutrition Research, 22 (6), promoter in human and cow milk. Pediatric Research. 29(2), 208-212.
Bibliografie

755-767. 8. Martin R, Langa S, Reviriego C, Jiminez E, Marin ML, Xaus J, Fernandez L, and
2. Bauer JE, Heinemann KM, Bigley KE, et al. (2004): Maternal diet ±-linoleic acid during Rodriguez JM (2003) Human milk is a source of lactic acid bacteria for the infant gut.
gestation and lactation does not increase docosahexaenoic acid in canine milk. J Nutr J Pediatr 143: 754-758.
134: 2035S-2038S. 9. Buddington RK (2003) Postnatal changes in bacterial populations in the
3. Kelley RL, Lepine AJ, Burr JR, et al. (2004) Effect of dietary fish oil on puppy gastrointestinal tract of dogs. Am J Vet Res 64: 646-651.
trainability. Proc International Society for the Study of Fatty Acids and Lipids. June
10. Cebra JJ (1999) Influences of microbiota on intestinal immune system development.
20-July 1. Brighton, UK. Abstr 1- 5.
4. Toman M, Faldyna M, Knotigova P, et al. (2002) Postnatal development of leukocyte Am J Clin Nutr 69 (Suppl): 1046-1051S.
subset composition and activity in dogs. Vet Immunol Immunopathol 87: 321-326. 11. Bourlioux P, Koletzko B, Guarner F, Braesco V (2003) The intestine and its microflora
5. Gifford CJ, Seino MM, Markwell JF, Bektash RM (2004) Benefits of bovine colostrum are partners for the protection of the host: report on the Symposium “The Intelligent
on fecal quality in recently weaned puppies. J Nutr 134: 2126S-2127. Intestine” held in Paris, June 14. Am J Clin Nutr 78: 675-683.
6. [Data on file, 2010]. 12. Hoshower L (1994) Brief communication :immunological aspects of human colostrum
7. Petschow BW & Talbott RD (1991) Response of bifidobacterium species to growth and milk-a misinterpretation. Am J Phys Anthropol, 94, 421-425.
TALON DE ABONAMENT
OFERTĂ SPECIALĂ! Doresc să mă abonez:
Practica
Veterinară
n Abonament pentru 1 an 4 numere ale „Practica-Veterinară.ro”*
VERSA PULS MEDIA, S.R.L. oferă abonamentul pentru 90 RON (cu toate taxele incluse)

ro
LIBRĂRIA MEDICALĂ.RO şi ORICE REVISTĂ n Abonament pentru 2 ani 8 de numere ale „Practica-Veterinară.ro”*
160 RON (cu toate taxele incluse)
TIPĂRITĂ la numai 135 RON pe an!

După completare,
n Abonament pentru 1 an Versiune electronică vă rugăm să trimiteţi
n Acces la toate publicaţiile medicale pe site-ul n Abonament pentru 1 an talonul însoţit
www.librariamedicala.ro Acces la toate publicaţiile medicale de dovada efectuării
pe site-ul www.librariamedicala.ro plăţii la adresa:
n Pentru 1 abonament pentru 1 an la orice revistă PREŢ PROMOŢIONAL!
VERSA PULS MEDIA, S.R.L.,
tipărită a VERSA PULS MEDIA, S.R.L., 90 RON (cu toate taxele incluse)
Calea Rahovei nr. 266-268,
vă rugăm să bifaţi numele respectivei reviste: n Abonament pentru 2 ani corp 1, etaj 2, Sector 5,
n Medic.ro n Psihiatru.ro Acces la toate publicaţiile medicale Bucureşti,
pe site-ul www.librariamedicala.ro cod poştal 050912,
n Farmacist.ro n ORL.ro PREŢ PROMOŢIONAL!
n Pediatru.ro n Gineco.ro prin fax (031) 425.40.41
160 RON (cu toate taxele incluse)
sau scanate prin e-mail la
n Infecţio.ro n Practica veterinară.ro abonamente@ pulsmedia.ro.
n Oncolog-Hematolog.ro n Durerea n Studenţii și pensionarii beneficiază de 50% reducere Mulţumim!

Revistă creditată cu 15 puncte anual pentru abonamentele plătite


Vă rugăm să completaţi întreg talonul cu MAJUSCULE; toate câmpurile sunt obligatorii!
Nume: Funcţie: ......................................................................
................................................................................... Specialitate: .................................................................
Prenume: Adresă instituţie: ...........................................................
................................................................................... ..................................................................................
Nume înainte de căsătorie: ............................................. Municipiu: ....................................................Sect.: .......
Dna n Dl n Dra n Judeţ:...................................... Oraş:............................
CNP: n n n n n n n n n n n n n Comună: ................................. Cod poştal: ...................
Adresă domiciliu: ............................................................. Telefon: ............................. Mobil: .................................
.................................................................................. E-mail: ........................................................................
Municipiu: ....................................................Sect.: ....... Web: ...........................................................................
Judeţ:...................................... Oraş:............................ CUI instituţie: n n n n n n n n
Comună: ................................. Cod poştal: ................... Plătitor de TVA: Da n Nu n
Telefon: ....................................................................... Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii:
Număr atestat de liberă practică....................................... Denumire persoană: ......................................................
Titlu universitar Denumire instituţie: ......................................................
................................................................................... Adresa pentru primirea revistelor VERSA PULS MEDIA, S.R.L.:
n student n rezident n medic specialist n medic primar n Domiciliu
n Instituţie
Denumire instituţie: .......................................................
/n n /n n
!

Domeniu de activitate: n Privat n Public Data: n n Semnătură:…..………….….....…


Reclamă PV6(1)0111  Reclamă PV6(1)0102 

* abonamentul se reînnoieşte automat în cazul în care nu solicitaţi încetarea acestuia până la data expirării
Doresc să primesc o copie a facturii abonamentului: Adeverinţa cu numărul de credite Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal
n Da, la adresa de e-mail: sau prin ordin de plată pe coordonatele:
oferite de CMVR la abonarea la revista VERSA PULS MEDIA, S.R.L., Calea Rahovei nr. 266-268,
.............................................................
n Da, la fax: „Practica Veterinară.ro” se eliberează corp 1, etaj 2, Sector 5, Bucureşti, cod poştal 050912,
CUI 16136719, J40/2001/2004 şi cod fiscal RO 16136719.
............................................................. în maximum 5 zile lucrătoare Cont RON IBAN: RO57RZBR0000060011993126,
n Nu de la exprimarea solicitării dvs. deschis la Raiffeisen, Sucursala Magheru.

Completând acest talon, declar că sunt de acord ca datele mele personale să intre în baza de date a companiei VERSA PULS MEDIA, S.R.L. pentru o perioadă
nedeterminată. Aceasta îşi rezervă dreptul de a prelucra, publica şi utiliza în scopuri statistice şi de marketing direct informaţiile mai sus menţionate, fără alte
obligaţii şi plăţi ulterioare faţă de persoana mea. Pe baza unei cereri scrise, datate şi semnate, expediate pe adresa VERSA PULS MEDIA, S.R.L. - Electromagne-
tica Business Park - Cal. Rahovei nr. 266-268, corp 1, etaj 2, Sect. 5, Bucureşti, cod poştal 050912 sau CP 67, OP 42, îmi pot exercita, în mod gratuit, următoarele
drepturi: să obţin, o dată pe an, confirmarea faptului că datele mele sunt sau nu prelucrate; să intervin asupra datelor furnizate; să mă opun prelucrării datelor
pentru motive întemeiate şi legitime legate de situaţia mea particulară. Prezenta acţiune este notificată şi înregistrată la ANSPDCP sub nr. 1766.