Sunt un pribeag fără de țară

Rătăcitor prin lung pustiu

Dar am în ceruri o comoară
Și țara mea-i în veşnicii.

Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul

Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin.

Voi arunca a mea povară

Eliberat sub crucea grea
Nădejdea mea nu o să moară
Și voi intra-n odihna Sa.

Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul

Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin.

Nu vezi ce grea-i înaintarea

Mă lupt să biruiesc ce-i rău
Un dor nespus mă cheamă-acasă
E dorul după Dumnezeu.

/: Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul

Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin :/

Se va sfârşi al meu suspin.