III.4.

Relațiile Poliției Locale cu alte instituții publice

Parteneriatul poliţiei cu comunitatea este un concept care desemnează

consultarea şi acţiunea comună a poliţiştilor şi cetăţenilor în vederea soluţionării
problemelor ce implică starea de legalitate din comunitate şi siguranţa civică.
Acest concept se întemeiază pe convingerea că realizarea obiectivelor propuse
depinde de instituirea unei noi forme de relaţii între poliţie şi membrii
comunităţii, care nu sunt şi nici nu pot fi consideraţi nişte beneficiari pasivi ai
activităţii poliţiei. Ei trebuie să aibă posibilitatea de a participa în mod activ la
luarea deciziilor ce determină tipul serviciilor aduse populaţiei.18 Între Relaţiile
cu Publicul şi Relaţiile Parteneriale ale Poliţiei cu Comunitatea există o
distincţie bine determinată. Primul aspect reprezintă un proces de comunicare
într-un singur sens şi are drept scop informarea populaţiei asupra activităţilor
desfăşurate de poliţie şi a serviciilor prestate de aceasta către cetăţeni. Cel de-al
doilea însă se referă la un domeniu complex şi putem vorbi aici despre un
schimb de informaţii şi opinii asupra problemelor de siguranţă publică şi a
strategiilor şi modalităţilor de acţiune pentru prevenirea şi combaterea faptelor
antisociale. Parteneriatul cu comunitatea este un concept relativ nou în
activitatea poliţiei şi se bazează pe acţiunea comună a poliţiştilor şi cetăţenilor
în vederea soluţionării problemelor ce implică starea de legalitate din
comunitate şi siguranţă publică. Parteneriatul cu O.N.G.-urile prezintă un
avantaj pentru Poliţie, deoarece problemele în care se implică sunt concrete,
uşor identificabile şi toate pe fondul unor raporturi de încredere reciprocă.
Principiile care stau la baza parteneriatului sunt:9 a) legalitatea;

b) consultarea comunităţii în luarea deciziilor ce privesc asigurarea climatului

de siguranţă publică şi individuală; c) echidistanţa faţă de parteneri şi alte
persoane şi instituţii implicate în activităţile de prevenire a criminalităţii; d)
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; e) continuitatea
în desfăşurarea activităţii; f) flexibilitatea în adaptarea activităţii la
diversitatea problemelor comunităţii. Obiectivele generale urmărite prin
realizarea parteneriatului vizează:  reducerea numărului infracţiunilor şi a
gradului de periculozitate al acestora;  diminuarea numărului participanţilor
(victime, autori);  întărirea climatului de siguranţă publică şi personală; 
1
8ŞUTEU, N.; POP, St. Ghid de poliţie comunitară. Sibiu: Editura Alma Mater, 2001.

9VINTILEANU, I. ; ADAM, G. Poliţia şi comunităţile multiculturale din România. Cluj: Centrul de Resurse pentru
Diversitate Etnoculturală, 2003, p. 190-191.
creşterea încrederii în poliţie a membrilor comunităţii;  cunoaşterea stărilor
tensionale din comunitate şi împiedicarea degenerării lor în conflicte prin
atragerea la dialog a părţilor implicate. Principalele modalităţi prin care se poate
realiza parteneriatul pentru prevenirea infracționalității sunt următoarele: a)
iniţierea de programe de interes naţional şi local; b) dezvoltarea de proiecte pe
problematici specifice; c) desfăşurarea de activităţi de consiliere şi consultanţă;
d) consultarea publicului prin întâlniri directe sau prin sondaje de opinie; e)
campanii mass-media de prevenire a infracționalității; f) încheierea de
parteneriate, în care vor fi angrenaţi toţi actorii sociali guvernamentali şi
neguvernamentali care activează în plan local. Concluzia care se
desprinde din aplicarea conceptului de Poliţie Locală este aceea că aceasta este
o metodă practică de acţiune a poliţiei, în parteneriat cu comunitatea,
cuprinzând orice formă de colaborare între poliţie şi cetăţeni, pe de o parte şi
alte instituţii, pe de altă parte, în scopul prevenirii şi combaterii cu mai multă
eficienţă a faptelor antisociale, apărarea valorilor ocrotite de lege, a drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Astfel, activitatea poliţiei constituie
un serviciu public care se desfăşoară în interesul societăţii şi al comunităţii, iar
prin întreaga să activitate, poliţia protejează comunitatea, respectă valorile
democraţiei, apără demnitatea umană şi drepturile omului.

Structuri şi forme de cooperare ale Poliţiei Locale cu societatea civilă

După cum se observă, cetăţenii nu au o părere foarte bună despre Poliţia Locală,
deşi sunt foarte interesaţi de modul cum aceasta îşi rezolvă problemele.
Observăm, de asemenea, dorinţa aproape unanimă a celor chestionaţi de a ajuta
într-un fel sau altul activitatea Poliţiei Locale, convinşi că astfel ei înşişi îşi fac
un serviciu. Chiar dacă, instituţional, Poliţia Locală nu are un comportament
anume desemnat pentru a ţine legătura cu cetăţenii, în practică există o
colaborare cu cetăţenii, iar rezultatele unei astfel de colaborări se văd în
activitatea de prevenire.

Iată câteva forme de cooperare a Poliţiei Locale cu societatea civilă: a. Sprijinul

cetăţenilor în activitatea de culegere de date şi informaţii despre persoanele
aflate în atenţia poliţiei: Activitatea în sine este de maximă importanţă pentru
reuşita actului de justiţie şi poate pune în ofensivă instituţia poliţiei. Nu
discutăm despre activitatea calificată de culegere de informaţii specifică fiecărei
Poliţii Locale, deoarece nu face obiectul acestei lucrări. Avem în vedere doar
faptul că legătura permanentă cu cetăţenii presupune un schimb continuu şi util
de informaţii, de la cetăţeni către Poliţia locală şi invers. Fluxul de informaţii
venit din partea cetăţenilor este extrem de bogat şi nuanţat şi presupune un efort
de analiză din partea specialiştilor din Poliţia Locală.

b. Sesizarea unor aspecte negative din activitatea Poliţiei Locale. Este un adevăr
faptul că omul are pe lângă calităţi şi unele defecte. Acestea ies în evidenţă în
special atunci când persoana respectivă face o muncă în serviciul colectivităţii.
Din momentul angajării persoana care poate fi poliţist local nu-şi mai aparţine.
Ea va fi invidiată, hulită, spionată dar şi adulată. Toţi membrii comunităţii sunt
cu ochii pe ea. Atunci îi sunt descoperite calităţile, dar şi defectele, dar ceea ce
este cel mai important, colectivitatea aşteaptă enorm de la ea, chiar dacă
baremul ridicat de profesie nu este chiar aşa de ridicat. În acest context apar
disfuncţionalităţi între aşteptările colectivităţii şi realizările persoanei respective
fapt care poate duce la nemulţumire.

POLIŢIA LOCALĂ ÎN SLUJBA CETĂŢENILOR Poliţia Locală ca

poliţie de proximitate este manieră de abordare şi îndeplinire a tuturor
misiunilor poliţieneşti care vizează o mai bună cunoaştere a nevoilor şi
aşteptărilor populaţiei, o mai bună stăpânire a teritoriului pentru a anticipa
acţiunile antisociale şi o reacţie de răspuns de siguranţă durabil şi adaptat.
Poliţia Locală, în sensul larg al conceptului, este metoda modernă de lucru în
care atitudinea faţă de muncă, stilul de conducere şi strategia de organizare sunt
orientate către recunoaşterea preventivă şi proactivă a problemelor comunităţii,
care provoacă frică şi nesiguranţă, precum şi a cauzelor care pot duce la
infracționalitate şi la fapte antisociale, abordarea acestora precum şi rezolvarea
sau îndepărtarea lor în strânsă legătură cu populaţia şi cu alte instituţii. Astfel,
conceptul de Poliţie Locală permite să se răspundă dorinţelor cetăţenilor,
fixându-şi următoarele priorităţi: · diminuarea fricii în rândul populaţiei prin
încurajarea gândirii şi acţiunilor preventive; · favorizarea creşterii
responsabilităţii cetăţenilor, astfel încât ei să se simtă stăpâni pe viaţa şi
proprietatea lor; · să arate populaţiei că securitatea contribuie la creşterea
calităţii vieţii; · sfătuirea obiectivă şi gratuită a cetăţenilor în domeniul
securităţii; · favorizarea colaborării dintre populaţie şi poliţie, încurajarea
cetăţenilor să informeze poliţia locală atunci când cunosc un fapt antisocial; ·
învăţarea populaţiei să evalueze corect infracționalitatea pentru a scădea rata
acesteia şi frica pe care aceasta o inspiră; · protejarea populaţiei numai prin
măsuri poliţieneşti nu este suficientă pentru a reduce infracționalitatea.
Securitatea populaţiei depinde într-o mare măsură de comportamentul
colectivităţii lor.

PRINCIPII DE ACŢIUNE

Colectivitatea trebuie să fie consultată de către Poliţia Locală în luarea

deciziilor importante. Cetăţeanul nu trebuie să fie doar un beneficiar pasiv al
serviciilor oferite de poliţie. Lui i se oferă posibilitatea de a participa la
stabilirea priorităţilor privind tipul de servicii prestate de poliţie în beneficiul
comunităţii; Obiectivele generale ale Poliţiei Locale se vor stabili de comun
acord cu liderii comunităţii. Natura şi obiectivele serviciilor de poliţie locale vor
fi determinate de necesităţile reale ale colectivităţii în materie de siguranţă,
ordine şi linişte publică. Pentru a satisface în mod corespunzător nevoile
specifice ale fiecărei comunităţi, este necesar să se realizeze un anumit echilibru
între acţiunile de intervenţie şi cele de prevenire, educarea publicului şi
aplicarea legii; Diferitele servicii pe care le asigură Poliţia Locală devin
componente legitime ale rolului său în cadrul comunităţii; Responsabilităţile în
domeniul controlului social trebuie împărţite între Poliţia Locală şi comunitate.
Poliţia ignoră adesea faptul că ea nu reprezintă decât un element al sistemului
de control social. Familia, şcoala, serviciile sociale, grupurile comunitare, etc.,
sunt asemenea elemente esenţiale ale unui sistem general care asigură
menţinerea şi respectarea valorilor morale; Poliţia Locală trebuie să atragă şi să
sprijine participarea colectivităţii la activitatea de prevenire a faptelor
antisociale, întrucât cele mai eficiente iniţiative sunt fundamentate pe
contribuţia comunităţii. Se poate afirma, deci, că Poliţia Locală este tipul de
poliţie adecvată momentului, fiind o poliţie care comunică cu populaţia, o
poliţie care comunică cu toate instituţiile cu atribuţii pe linia securităţii publice,
o poliţie care acţionează în parteneriat cu comunitatea pentru rezolvarea
problemelor pe care aceasta le reclamă.