Sunteți pe pagina 1din 2

Turnul de apă a fost zidit la sfârșitul secolului al XIX-lea după un proiect întocmit

de Alexander Bernardazzi, pe cel mai înalt punct al orașului de la acea perioadă. Muzeul
este cunoscut ca Turnul de apă, deoarece aici la început își avea sediul instituția furnizoare
de apă potabilă din orașul gubernial. Odată cu construcția turnului a apărut și prima rețea
de canalizare din Chișinău, elaborată pe timpurile primarului Carol Schmidt. Acesta
alimenta cu apă zona centrală a orașului, cu o capacitate de 200 mii de căldări de apă pe zi.
În anul 1892, la inițiativa lui Carol Schmidt, primarul Chișinăului în perioada anilor 1877-
1903, au fost construite două turnuri gemene, care aveau menirea de a alimenta întregul
oraș cu apă. O idee a lor a fost să alimenteze orașul cu apă. Astfel, pe cel mai înalt deal din
oraș s-au construit două turnuri gemene, după modelul propus de Bernardazzi. Din vârful
turnului se vedeau cele șapte coline ale Chișinăului. De la început, s-au tras țevi mari din
lemn, care se găsesc și acum pe sub pământ. Cel de-al doilea turn, care însă nu s-a păstrat,
a existat la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Veronica Micle. În ’63 a fost aruncat
în aer, iar turnul care există astăzi a rezistat ca prin minune.
În cele două turnuri erau câte două rezervoare mari pentru apă, care era adusă cu căruțele.
Se umpleau și apoi apa era pompată către casele locuitorilor. În interiorul turnului, care
există și acum, s-a păstrat o scară inedită în formă de spirală, pentru a ocupa mai puțin
spațiu. Scara era amplasată între cele două rezervoare cu apă. Planul turnului este
hexagonal alungit. Pereţii sunt din piatră de calcar, cu includerea unor rânduri de cărămidă
arsă, pentru un efect artistic, specific manierei arhitectului. Grosimea zidurilor variază de
la 2 m, la parter, până la 0,6 m la foişor, înălţimea totală fiind de 27 m. Nivelul superior
era construit din lemn și a fost distrus după un cutremur de pământ, dar reconstruit din
piatră în anii 1980-1983.
Din 1892 până în anul 1940, această clădire a fost turn de apă. Din 1940, turnul a devenit
un foișor de foc. „Pompierii urcau acolo și verificau dacă nu sunt incendii în oraș. Turnul
de apă a rezistat în urma mai multor cutremure, iar acest fapt se datorează în special
temeliei. „Turnul are o temelie bună, baza este din but, o piatră specială, și nisip din scoici.
Piatra din exterior s-a păstrat în întregime, mici modificări au fost făcute doar în interiorul
turnului. „Se spune că, până în ’77, partea de sus a turnului era din lemn. În anii ’80 a fost
reconstruită din piatră, iar în ’85 turnul s-a redeschis ca muzeu al Chișinăului”, ne explică
specialistul
Cu o contribuție deosebită la modernizarea orașului, Carol Schmidt este considerat cel
mai bun primar pe care l-a avut Chișinăul. Istoria spune că anume el a fost cel care a oferit
o imagine europeană pentru acest oraș. Printre exponatele prezentate în clădirea Turnului
de apă se regăsesc proiecte ale arhitecților pentru străzile și clădirile orașului, dar și
elemente din viața societății. „Noi nu am vrut să prezentăm politica, dar viața de zi cu zi a
oamenilor. Atunci când am deschis muzeul, la etajul șapte era o expoziție de fotografii,
care arătau cum va fi Chișinăul în viitor. Erau proiecte făcute de arhitecți, pentru clădirile
și drumurile care trebuiau construite. Păcat că nu s-au păstrat toate lucrările. Desigur,
multe construcții din prezent nu sunt în conformitate cu acele proiecte. Noi plănuim ca
ultima sală din muzeu să o dedicăm lui Bernardazzi. Încă se lucrează la expoziție”, a
menționat Viorica Bugan, șef de fonduri din cadrul muzeului
Din 2005 până în 2009, muzeul a fost închis. În 2009, primăria a anunțat reparația capitală
a clădirii și reamenajarea expozițiilor. Redeschiderea acestuia a fost pe 6 septembrie 2013.
Aici găsiți patru săli de expoziție și terasa de la ultimul etaj al clădirii
Este cel mai Vechi Muzeu din Republica Moldova. Fondat ca Muzeu Agricol, pe parcursul
existenței sale și-a lărgit treptat domeniul de activitate, creând colecții ce reflectă istoria
naturală, natura contemporană, evoluția societății umane și cultura tradițională de pe
teritoriul Basarabiei iar mai târziu a Republicii Moldova.

Piesele sunt ordonate în câteva colecţii.

–Colecţia Petrografică reflectă istoria geologică a Pâmântului.

–Colecţia Paleontologică cu piese paleobotanice şi paleozologice cuprinzând minicolecţii


de frunze, peşti, oseminte de păsări şi mamifere. Mândria Muzeului este Deinotherium
Gigantissimus cu vârsta de 7 milioane de ani.

–Colecţia Botanică conţine ierbare, seminţe şi mulaje. Este deosebit ierbarul de la


sfârşitul sec.19,un ierbarul etalon al plantelor din R.Moldova.

–Colecţia Zoologică este constituită din animale naturalizate, schelete, preparate


anatomice. În această colecţie o atenţie deosebită este cea a lui Franz Osterman, o colecţie
de păsări, mamifere din sec.19.

–Colecţiile Arheologice reflectă evoluţia pe aceste meleaguri a culturilor în paleolit,


neolit, eneolit, epoca bronzului, epoca fierului, epoca antică, evul mediu şi perioada
Hoardei de Aur. La Muzeu sunt renumite tezaure de la Cărbuna şi Chetroşică, Valea
Rusului, Frumuşica, Mateuţi, Mărcăuţi, Şestaci, Hansca.

–Colecţia Numismatică numără circă 14 000 de piese. Cele mai valoroase piese sunt
drahmele Tirei şi Istriei, Tezaurul de la Lărguţa (sec.4 î.Chr.).

– Colecţiile Etnografice (peste 50 000) au fost adunate pe parcursul a peste un secol. Sunt


colecţii de port popular, ţesături, ceramică, mobilier, instrumente muzicale, arhitectură
populară.Şi o colecţie de covoare moldoveneşti.  

Concluzie
Patrimoniul istoric din Republica Moldova este unul foarte bogat. El reflecta cele mai
importante perioade si evenimente din istoria neamului nostru. Acesta se păstrează in
majoritatea sa in muzee de stat. Acest lucru, însă înseamnă si un sir de probleme grave in
sectorul dat, determinate de starea precara a economiei naționale. Din lipsa de fonduri
multe colectii din muzeele din Republica Moldova nu pot fi menținute într-o stare
satisfăcătoare. Este nevoie de surse europene pentru aceste necesitați stringente. Integrarea
europeana a Republicii Moldova poate fi o soluție optimala pentru păstrarea si dezvoltarea
patrimoniului cultural si istoric din Republica Moldova.