Sunteți pe pagina 1din 1

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809 Hodgenville, Kentucky, SUA – d.

 15 aprilie 1865, Petersen


House, SUA) a fost un avocat si om politic american, al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale
Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865.
Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil - cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare
criză morală, constituțională și politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul
federal și a modernizat economia.
Crescut într-o familie săracă de la Frontiera de vest, Lincoln a fost avocat autodidact în Illinois, lider al
Partidului Whig, membru al Camerei Reprezentanților la nivel de stat(en) în anii 1830, apoi congressman federal
pentru un mandat în anii 1840. A promovat modernizarea rapidă a economiei prin dezvoltarea sistemului
bancar, construcția de canale și căi ferate, și prin impunerea de taxe vamale care să protejeze și să încurajeze
construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846. După o serie de dezbateri intens
mediatizate(en) din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa
pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său, democratul Stephen A. Douglas.
În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA, fiind
recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert. Deși avea foarte
puțină susținere în statele în care era permisă sclavia, Lincoln a câștigat lejer în Nord și a fost ales președinte în
1860. Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare despărțirea de SUA și să
formeze Confederația înainte ca el să preia funcția. Nu s-a găsit niciun compromis sau reconciliere în ce
privește sclavia.
Când Nordul s-a raliat cu entuziasm de partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului Sumter la 12
aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de război. Scopul său
primordial a fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul de habeas corpus, arestând și
încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste și anti-război din statele de graniță,
ignorând decizia(en) judecătorului-șef al Curții Supreme a SUA, Roger Taney(en), conform căreia suspendarea
acestui drept de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a
evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând Afacerea Trent la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale
complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata
pentru a proteja sclavii evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în
Congres a celui de al treisprezecelea amendament la Constituție(en), prin care sclavia era desființată definitiv.
Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război, în special numirile generalilor din funcțiile cele mai
înalte, promovându-l și pe cel mai de succes general al său, Ulysses S. Grant. A luat deciziile majore privind
strategia de război a Uniunii. Marina lui Lincoln a instituit o blocadă navală care a oprit comerțul normal al
Sudului, a ajutat la preluarea controlului asupra statelor Kentucky și Tennessee, și a preluat controlul asupra
principalelor căi fluviale din Sud folosind ambarcațiuni înarmate cu tunuri. Lincoln a încercat în mod repetat să
captureze capitala Confederației, Richmond; de fiecare dată când un general eșua, Lincoln îl înlocuia, până
când Grant a reușit în cele din urmă în 1865.
Politician excepțional de iscusit, implicat profund în problemele puterii la nivelul fiecărui stat, Lincoln a fost
deschis față de așa-numiții „Democrați ai Războiului”(en) (care susțineau Nordul împotriva Sudului), și a reușit
să fie reales la alegerile din 1864. Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican, Lincoln s-a confruntat
cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat Sudului, cu Democrații Războiului care cereau
mai mult compromis, cu democrații ce se opuneau războiului, denumiți Copperheads(en) care îl disprețuiau, și cu
secesioniștii ireconciliabili care îi puneau la cale moartea. Politic, Lincoln a luptat îndreptându-și adversari unii
împotriva altora, făcând apel la poporul american prin calitățile sale de orator, și printr-un patronaj politic atent
plănuit. Discursul său de la Gettysburg din 1863 a devenit o declarație emblematică a dedicației Americii față
de principiile republicanismului, egalității în drepturi, libertății personale și democrației. Lincoln avea o
perspectivă moderată asupra Reconstrucției, dorind să reunifice țara printr-o politică de generoasă reconciliere
în fața diviziunilor dure și persistente. La șase zile după capitularea generalului comandant al
Confederației, Robert E. Lee, Lincoln a fost asasinat de John Wilkes Booth, actor și simpatizant al
Confederației.
Lincoln a fost plasat în mod constant atât de istorici cât și de public între cei mai mari președinți ai SUA.