Sunteți pe pagina 1din 3

Cele zece porunci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Jump to navigationJump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Cele zece porunci (dezambiguizare).
Pagina „Decalogul” trimite aici. Pentru serialul de televiziune polonez vedeți Decalogul (film).

Cele zece porunci, pictură de Lucas Cranach (I).

Cele zece porunci, sau Decalogul (din cuvintele grecești δεκα, deka, „zece” și λoγoς, logos,


„cuvânt”), sunt zece reguli religioase care au o semnificație de bază în creștinism și iudaism. Textul
lor se află în cărțile Ieșirea și Deuteronomul din Vechiul Testament.

Cuprins

 1Încadrare
o 1.1În contextul Vechiului Testament
o 1.2Rolurile sociale ale femeilor
 2Cele zece porunci
 3Note
 4Legături externe
 5Vezi și

Încadrare[modificare | modificare sursă]
Moise cu cele 10 porunci. Pictură de Rembrandt van Rijn

În contextul Vechiului Testament[modificare | modificare sursă]


Cele zece porunci sunt prezente de trei ori în Vechiul Testament, fiind dictate conform Bibliei de
către Dumnezeu lui Moise. Diferențele între două dintre versiuni sunt minore, dar există. O a treia
versiune prezintă diferențe majore față de celelalte două. [1]
Formularea poruncilor, în special aceea referitoare la închinarea la un singur dumnezeu, sugerează
că mediul în care Decalogul a fost conceput era unul preponderent politeist (henoteism/monolatrie).
[2]

Conducătorii politici în lumea antică orientală puneau în mod frecvent codurile de legi create de ei pe
seama unui zeu, pentru a le spori astfel autoritatea. [3] Vechiul Testament nu face nici el excepție,
Decalogul, ca și întregul cod de practici enunțate în Levitic, fiind și ele atribuite zeului Iahve.
Allan Dershowitz a afirmat „Citit literal, Decalogul conține 19 porunci și interdicții diferite.” [4]
Rolurile sociale ale femeilor[modificare | modificare sursă]
Cele zece porunci se adresau numai bărbaților evrei. [5]
Biblistul Michael Coogan a observat că în conformitate cu textul celor zece porunci, soțiile sunt
proprietatea bărbatului lor, căsătoria înseamnă transfer de proprietate (de la tată la soț), [5] iar femeile
sunt mai puțin prețioase decât proprietățile imobiliare, fiind menționate în urma lor. [5] Adulterul este
încălcarea dreptului de proprietate al unui bărbat. [6] Cartea lui Coogan a fost criticată de Prof. Phyllis
Trible, de la Wake Forest University School of Divinity din Carolina de Nord, întrucât nu observa
că patriarhatul nu a fost decretat, ci doar descris de Dumnezeu, patriarhatul fiind specific oamenilor
de după căderea în păcat.[7] Ea admite că în această privință apostolul Pavel făcea aceeași greșeală
ca și Coogan.[7]
Porunca privitoare la adulter interzicea bărbaților israeliți să aibă contacte sexuale cu nevestele altor
israeliți, dar bărbaților israeliți nu le era interzis să aibă contacte sexuale cu sclavele lor. Contactul
sexual dintre un bărbat israelit, chiar căsătorit și o femeie nemăritată sau nelogodită nu era
considerat drept adulter.[8] Această concepție despre adulter provine din aspectul economic al
căsătoriilor israelite, adulterul fiind violarea posesiunii exclusive a soțului asupra nevestei sale, în
timp ce nevasta, în calitate de posesiune, nu avea vreun astfel de drept asupra soțului ei. [9]
Contactul sexual al lui David cu soția lui Urie nu s-a pus drept adulter, deoarece Urie nu era evreu și
doar bărbații evrei erau protejați de codul legal de la Sinai. [10]
Totuși, analizând problema strict scripturistic observam ca David a plătit fapta comisă cu prețul
întâiului născut din Bat-Sheba, totuși cel de al doilea fiu avea sa fie moștenitorul la tron, înțeleptul
rege Solomon.