Sunteți pe pagina 1din 4

CONDITIILE DE VALABILITATE ALE AJC.

OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL = conduita partilor respectiv actiunile sau inactiunile, la care sunt
indreptatite,si respectiv, tinute, partile actului juridic civil.

Atunci cand aceasta conduita priveste un bun, bunul respectiv reprezinta un obiect derivat al actului
juridic civil.

Codul Civil face distinctie intre obiectul contractului si obiectul obligatiei. Astfel, obiectul contractului
este reprezentat de operatiunea juridica (de exemplu, vanzarea, locatiunea, imprumutul // Art 1225 al. 1
CC) si obiectul obligatiei reprezentat de prestatia la care se obliga debitorul (Art 122 al. 2 CC).

Obiectul actului juridic este o conditie de fond esentiala de validitate si generala a actului juridic civil.

Cerintele valabilitatii actului juridic civil (Art 1225 al. 2 CC, potrivit caruia obiectul contractului trebuie
sa fie determinat si licit, iar Art 1226 al. 2 CC spune ca obiectul obligatiei trebuie sa fie determinat sau
cel putin determinabil si licit)

1. Obiectul actului juridic sa fie determinat sau determinabil.


In ceea ce priveste bunurile individual determinate, aceasta cerinta este indeplinita.
In ceea ce priveste bunurile de gen (res genera), acestea trebuie determinate prin stabilirea
precisa a cantitatii, calitatii prin operatiuni de cantarire, masurare, numarare etc.
Obs. In ceea ce priveste calitatea, determinarea acesteia se face potrivit contractului iar in lipsa
unor clauze, aceasta trebuie sa fie rezonabila sau cel putin de nivel mediu.
Obs. Pretul sau orice alt element al contractului poate fi determinat si de un tert, iar in caz
contrar, cand acest lucru nu se face sau aprecierea tertului este nerezonabila, atunci obiectul
contractului poate fi determinat de catre instanta, la cerere.
Obs. In raporturile dintre profesionisti, daca in contract nu se stabileste pretul, se prezuma ca
partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit pe piata, sau in lipsa, un pret rezonabil.

2. Obiectul sa fie licit.


Potrivit Art. 1225 al.3 CC, obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege, contravine ordinii
publice sau bunelor moravuri.

3. Obiectul trebuie sa existe.


1. Daca bunul a existat dar nu mai exista la data incheierii actului juridic, atunci actul juridic nu
este valabil.
2. Bunul prezent in momentul incheierii actului juridic indeplineste aceasta conditie chiar daca
bunul piere ulterior.
3. Un bun viitor poate forma in principiu obiectul valabil al unui act juridic.
Prin bun viitor intelegem un bun care nu exista la momentul incheierii contractului, dar va
exista in viitor. Exceptie: pactele sau conventiile asupra unei succesiuni nedeschise inca.
4. Obiectul trebuie sa fie posibil. Aceasta cerinta este neindeplinita in cazul in care este vorba
despre o imposibilitate absoluta obiectiva, in sensul ca obiectul este imposibil pentru
oricine. Aceasta conditie este indeplinita daca imposibilitatea este relativa, in sensul ca
obiectul este imposibil pentru debitor dar posibil pentru alta persoana.
5. Obiectul sa se afle in circuit civil. Aceasta cerinta se refera la bunuri ca obiect derivat al
actului juridic civil, si se refera la posibilitatea ca bunul sa formeze obiectul unei prestatii
contractuale, in sensul ca poate fi instrainat sau dobandit prin acte juridice civile.
6. Obiectul trebuie sa fie o fapta personala a celui care se obliga. Aceasta conditie se refera la
faptul ca o persoana nu poate promite printr-un act juridic fapta altuia, ci numai propria sa
fapta. Aceasta cerinta este indeplinita si in cazul promisiunii faptei altuia deoarece, in
aceasta ipoteza, promitentul se obliga sa il determine pe tert sa dea, sa faca, sau sa nu faca
ceva in favoarea beneficiarului promisiunii.
7. Existenta autoritatii administrative sau judiciare, ori alte cerinte prevazute de lege (ex. legea
190/1999 privind creditul ipotecar imobiliar in care se prevede ca debitorul care a constituit
ipoteca nu poate sa instraineze bunul ipotecat decat cu acordul creditorului ipotecar).

Cauza (scopul actului juridic civil).

Noul Cod Civil nu mai face distinctie instre scopul mediat si scopul imediat, definind cauza ca
fiind motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul. Motivul determinant este concret si
variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile si, chiar in cadrul aceleiasi categorii, de exemplu, in
cadrul unui contract de V-C este diferita destinatia concreta care se da bunului cumparat si sumei de
bani ce reprezinta pretul.

Conditiile. 1236 CC:

1. Cauza trebuie sa existe


2. Sa fie licita
3. Sa fie morala.

1. Cauza trebuie sa existe. Cauza nu exista atunci cand partea nu are aptitudinea de a-si reprezenta
corect faptele sale si consecintele acestora.
Codul Civil actual nu mai cere conditia ca motivul determinant sa fie reala (caza este falsa atunci
cand partea s-a aflat in eroare in ceea ce priveste existenta cauzei, eroare care trebuie sa fie
esentiala).
2. Cauza trebuie sa fie licita. Ea este ilicita atunci cand este contrara legii si ordinii publice.
3. Cauza trebuie sa fie morala. Ea este imorala atunci cand contravine bunelor moravuri.
Obs. Aceste cerinte de valabilitate ale cauzei, prevazute in mod expres, nu sunt inutile raportate
la prevederile articolului 11 CC potrivit cu care nu se poate deroga prin conventie sau acte
juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri.
Astfel, pe baza dispozitiilor care reglementeaza cauza, vor putea fi declarate nule acele acte
juridice a caror cauza, desi imorala, nu contravine unor dispozitii legale.

Proba cauzei. Existenta cauzei este prezumata in orice AJC pana la proba contrara. Cel care
invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei trebuie sa dovedeasca acest lucru. Dovada poate fi facuta
prin orice mijloc de proba, deoarece obiectul probei il reprezinta un fapt juridic civil.

Forma actului juridic civil. Intelegem prin aceasta modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa
facuta cu intentia de a da nastere, modifica sau stinge un raport juridic civil.

In aceasta materie exista principiul consensualismului, potrivit cu care un act juridic civil se
incheie in mod valabil prin simpla manifestare de vointa a partilor fara sa fie nevoie de vreo forma
speciala. Acest pricipiu este prevazut in mod expres in Art 1878 CC, dar si in mod expres pentru anumite
acte juridice civile, cum ar fi contractul de V-C (Art. 1674 CC).

Clasificarea conditiilor de forma

a. Dupa criteriul consecintelor nerespectarii distingem intre:


1. Forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil (ad validitatem/ad solemnitatem) a
carei neindeplinire atrage nulitatea absoluta a AJC.
Forma ad validitatem are urmatoarele caractere : - reprezinta un element esential al AJC
- Este incompatibila cu manifestarea
tacita de vointa
- Este exclusiva, in sensul ca pentru
un anumit act juridic civil solemn
este ceruta o anumita forma
(exceptii: testamentul)

Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca forma ad validitatem.

i. Toate clauzele AJ trebuie sa indeplineasca forma ceruta pentru validitatea sa.


ii. AJ aflat in interdependenta cu un act solemn trebuie sa imbrace si el forma
solemna.
iii. AJ prin care se modifica un act solemn trebuie sa imbrace si el aceeasi forma.
iv. AJ care determina ineficienta unui AJ solemn trebuie sa imbrace si el forma
solemna (exceptie: testamentul poate fi revocat si in mod tacit).

Exemple de forma ceruta ad validitatem : contractul de donatie, testamentul, ipoteca


s.a.m.d.
2. Forma ceruta ad probationem, adica acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris cu
scopul de a dovedi existenta actului juridic civil. Nerespectarea formei ad probationem
atrage imposibilitatea dovedirii AJC cu un alt mijloc de proba. Forma ad probationem este
ceruta fie pentru anumite categorii de acte juridice, fie cu caracter particular pentru un
anumit act juridic.
Ex. prevederile Art 1191 din VCC, potrivit cu care actele juridice care aveau o valoare mai
mare de 250 lei nu puteau fi dovedite decat prin inscrisuri.
Ex. pentru mod particular : contractul de societate, de comision, de tranzactie, consignatia
etc.

3. Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti a unui AJ prin care intelegem acele
formalitati care sunt necesare potrivit legii pentru a face AJ opozabil persoanelor care nu au
participat la incheierea lui in scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor lor.
Ex. Inscrierea ipotecilor imobiliare in cartea funciara.