KATHLEEN GLASGOW So a i ADULTCharlotte Davis este facuta bucati. La doar 17 ani, a pierdut mai mult decat au pierdut altii in toata viata lor, dara invatat sa uite. Cioburile dintr-un borcan spart fac taieturi adanci, iar durerea fizica anihileaza suferinta sufleteasca pana cand nu mai ramane decat liniste. Nu trebuie s4 se mai gandeasca nici la tatal ei, nici la raul in care a pierit acesta. Nu mai este nevoie sa-si aminteasca de prietena ei, care a disparut pentru totdeauna. Nu-i mai vine in minte mama ei, care nu mai are ce sa-i ofere. Cu fiecare cicatrice noua, inima lui Charlie devine tot mai puternica, dar doare in continuare. Doare indeajuns de tare cat s nu-i mai pese de nimic, ceea ce este necesar cateodata, ca sé poti iesi din intuneric. Un portret extrem de emotionant al unei adolescente aflate pe punctul de a se pierde pe sine si o poveste despre drumul pe care trebuie sa-l parcurga pentru a supravietui in propria piele. Cartea de debut a lui Kathleen Glasgow este sfasietoare si extrem de sincera. Este 0 poveste de la care nu va veti putea lua ochii. O carte ravasitoare despre durere si despre vindecarea castigata cu mult efort... Mi-as dori ca toate adolescentele sa citeasca O fata din bucafi. Kara Thomas, autoarea cartii Darkest Corners storiabooks.ro 6251-8 ~3, = 94425; Sonik 1A EDULE sTORIA BOOKS. 25183REDRESS (ey etter es a Ce eo RCS easel CRP Caatt Ceca) Nes crake LeU ed ORT Cre ee ee remanent VLR Ke acta etter aoe base VON ERD a ieee (ker Re aT Celene OUR Reliem aCe) New York Public Library, Texas Library Association si Barnes and Noble. eon IRIe CaO URE Co Deval cane) seek eral STC Con teen eke urmariti-o pe Twitter: @kathglasgow si Foleo SL CLUB Coe Nee O situatie limita chinuitoare, o carte dinamica, devastanta si frumos scrisa. O poveste originala, foarte umana, Cer Mee eee Ci Re Cn Cititorilor li se va parea imposibil Seer Tae) emotionant, plin de tensiune, Beye aa autoarea cartilor Black Box si eee ute eeciers lm aoc) COMERS Mote Cee Ma MO est Cerda CCR el U0 raced Con mai presus de toate, o poveste despre ce inseamna sa fil fata intr-o lume ciudata, care te sfasie in bucati si despre incercarile de a pune cap la cap Beer emote Ueto) cartilor Whip Smart si RL arecaO FATA DIN BUCAT]Titlul original al acestei cdrti este: Girl in Pieces de Kathleen Glasgow. Copyright © 2016 by Kathleen Glasgow © Storia Books, 2017, pentru editia in limba romana Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaéniei GLASGOW, KATHLEEN O fat& din bucati / Kathleen Glasgow ; trad. din engleza gi note de Alina Marec-Ciulacu. - Bucuresti : Storia Books, 2017 1, Mare-Ciulacu, Alina (trad. ; note) REDACTOR: Ruxandra Tudor CORECTORI: Paula Rotaru, Tudorita Soldinescu ILUSTRATIE SI DESIGN COPERTA: Fésiis L. Barna DTP: Dragos TudorKATHLEEN GLASGOW 0 FATA DIN BUCAT] Traducere din engleza si note de Alina Marc Ciulacu a °} °| R alPentru mama mea, M.E., gi pentru sora mea, WeasieUNU N-am nicio sansé sd cdstig cu trupul asta fn care tréiesc. Belly, Star”SUNT TOATA ALBA, CA UN PUI DE FOCA. Antebratele mele, infasurate intr-un strat gros de bandaj, sunt greoaie ca niste ciomege. Si coapsele sunt bandajate la fel de strans. Tifonul alb se iteste de sub pantalonii scurti pe care asistenta Ava i-a scos din cutia pentru obiecte pierdute, aflata in cabinetul asistentelor. Asemenea unei orfane, am ajuns aici fara haine. Si tot cao orfana, am fost infasurata intr-un cearsaf gi lasata pe peluza Spitalului Regional, in lapovita inghetatd si in zipada, in ceargaful inflorat, imbibat cu sange. Agentul de paz4 care m-agasit raspAndeao aroma puternicad de tigiri mentolate si un miros fad de cafea de la automat. in nari fi crescuse o padure din fire de par albe, cArliontate. Azis: — Doamne, Maica Domnului, ce-ai patit, fetito? Mama nu a venit dupa mine. Dar: imiamintesc stelele din noaptea aceea, Erau asemenea unor gréunti de sare imprastiati pe bolta cereasca, ca si cum cineva virsase o solnita pe o bucata de panza neagra ca smoala. Au insemnat mult pentru mine, stelele cu frumusetea aceea a lor, rod al intamplarii. Ultimul lucru pe care credeam ca l-as mai putea vedea inainte s& mor in iarba rece gi uda. OFATA DIN BUCATI 9FETELE DE AICI INCEARCA SA MA FACA SA VORBESC. imi tot spun: Care-i povestea ta, frumoasé stea? Hai, gidsuieste, fata mutd ca un peste! Le ascult zilnic povestile, la intalnirile de grup, la pranz, la cercul de lucru manual, Ja micul dejun, la cin&, tot timpul. Vorbe pe care le rostesc incontinuu, amintiri intunecate, cucare nu pot conteni. Propriile povestilemanancd de vii, le intorc pe dos. Dar nu se pot opri din vorbit. Eu mi-am pus z4gaz cuvintelor. Inima mea era prea plind de ele. 10 KATHLEEN GLASGOWSTAU IN CAMERA CU LOUISA. E mai mare dec&t mine si p&rul ei seamAna cu un ocean zgomotos, in nuante ardmii, care ise revars& pe spate. Are un par atAt de bogat, incat nici macar nu-l poate impleti in cozi si nu-l poate prinde intr-un coc sau cu elastice. Parul ei raspAndeste o aroma de cApsuni. Miroase mai plAcut decAt oricare alt& fat& pe care o cunosc. AS putea s-o miros la nesfarsit. in prima noapte pe care am petrecut-o aici, cand si-a ridicat bluza ca s& se imbrace in pijama, in fractiunea de secunda cat a durat pan4 cand parul ei demential i s-a revarsat peste corp acoperindu-l ca o pelerina protectoare, le-am v4zut pe toate si am tras adanc aer in piept. — Nute speria, micuto, mi-a spus ea. Nu eram speriat4. Numai c& era prima data cind vedeam o fata cu pielea ca a mea. O FATA DIN BUCATI 11FIECARE MOMENT ESTE REZERVAT pentru ceva anume. Ne trezim la gase. La sapte fara un sfert, ne bem cafeaua calduta sau sucul indoit cu apd. Avem la dispozitie 30 de minute ca s& intindem branza topita pe niste chifle ca de carton sau si ne indes4m in gurd oud albicioase sau sa inghitim un terci de ovaz cu cocoloase. La sapte si un sfert ne putem intoarce in camerele noastre, ca si facem dus. Cabinele de dug nu au usi si habar nu am din ce sunt facute oglinzile, dar in niciun caz din sticl4, asa c4, atunci cand te speli pe dinti sau iti perii p&rul, reflexia propriului chip este tulbure, neclaré. Dacd vrei s& te razi pe picioare, trebuie sA fie de fata o asistenta sau o infirmiera, dar niciuna dintre noi nu vrea asta, asa ci avem picioarele paroase, ca ale baietilor. La opt si jumAtate avem intalnirea de grup si Asta e momentul in care incep si curga povestile si unele fete tipa, altele se vaita, dar eu mA multumesc s& stau pe scaun, doar s& stau, si nu e zi in care fata aia mai mare, odioasa de Blue, cu dintii ei stricati, sA nu intrebe: Azi o sd zici ceva, Sue cea técutd? Azi as vrea s-o ascult pe Sue cea tdcutd; n-ai vrea si tu, Casper? Casper ii spune sa-si tind fleanca. Casper ne indeamnd s& Tespirim, s4 facem exercitiul cu acordeonul deschizandu-ne bratele larg, larg de tot, si apoi strang&ndu-le tare, tare de tot, si dupa aceea indepdrtandu-le din nou, si din nou, si din nou si nu-i asa cd ne simtim bine cAnd respiriam? Dupa grup urmeazi medicamentele, apoi linistea, apoi pranzul, apoi lucrul manual, apoi sedinta individuald unde stai cu doctorul si plangi inc& si mai mult, si apoi, la cinci seara, vine cina, care 12 KATHLEEN GLASGOWemai mult mancare rece, si iarasi Blue: ffi plac macaroanele cu branzd, Sue cea tdicutd? Cand iti scoti bandajele alea, Sue? Apoi vine divertismentul. Dupa divertisment, urmeaza telefonul si o noua repriza de plans. $i apoi se face noua seara si urmeazai alte medicamente si-n cele din urma culcarea. Fetele tuna si fulgera& in leg&tur4 cu programul, cu mancarea, cu grupul, cu medicamentele, cu totul, dar mie nu-mi pasd. Am mAncare si un pat sie cald si sunt induntru, in siguranta. Sinu mad numesc Sue. O FATA DIN BUCATI 13JEN S. E PLINA DE CRESTATURI: cicatrici scurte si subtiri ti br&zdeaza bratele si picioarele. Poarta pantaloni de sport scurti siluciosi Este cea mai inalt& dintre noi, cu exceptia doctorului Dooley. DribleazA un baschetbalist invizibil de-a lungul coridorului bej. Arunca la un cos invizibil. Francie e o pernit&d de ace cu chip de om. isi inteapa pielea cu crosete, cu betisoare, cu bolduri, cu orice ii pict in mana. In privire i se citeste furia si scuipa pe podea. Sasha e o fat4 grdsand, cu rezerve inepuizabile de apa: plange la intalnirile de grup, plange la masa, plange in camera ei. N-o s& sece niciodata. E plina de tdieturi: bratele ii sunt hasurate cu linii de un rogu-pal. Nu-si face taieturi adanci. Isis se arde. Bratele ii sunt pline de umflaturi circulare, cucruste. La o intalnire a grupului, s-a zis ceva despre o funie si despre niste verisori si despre un subsol, dar eu m-am inchis in mine; am dat mai tare muzica dinduntrul meu. Cu suferinta ei cu tot, Blue pare o pasdre pestrita; are cAte un pic din toate: un tat& réu, dintii stricati de la metamfetamind, arsuri de tigard, tdieturi cu lama. Linda/Katie/Cuddles poarté un capot de bunicuta. Papucii fi miros groaznic. Sunt prea multe persoane in ea ca le sA mai tin socoteala; cicatricile ei sunt toate pe interior, la un loc cu toate persoanele alea. Nu stiu de ce e cu noi, cert este se afld aici. La cind igi manjeste fata cu piure de cartofi. Uneori vomita far& motiv. Chiar si atunci cand st4 complet linistita, vezi cd in corpul ei se petrec o groazd de lucruri si asta nu-i bine. Cand eram afar’, am cunoscut oameni de felul ei; mA feresc de ea. 14 KATHLEEN GLASGOWUNEORI MA SUFOCIN LOCULASTA BLESTEMAT, mise pare cA am pieptul plin de nisip. Nu inteleg ce se intampl4. Mi-a fost prea frig si am stat prea mult afari. Nu mA pot obisnui cu cearsafurile curate, cu cuvertura frumos mirositoare, cu mancarea care mi se pune in fata la cantina, miraculoasa si calda. Intru in panic&, incep sA tremur, mA sufoc, iar Louisa vine foarte aproape de mine cand suntem la noi in camera, iar eu stau incremenita intr-un colt. fi simt pe fat4 rasuflarea cu iz de ceai de menta. imi cuprinde obrajii cu palmele; pana si asta mA face sa tresar. imi spune: — Micuto, esti printre ai tai. OFATA DIN BUCATI 15E PREA MULTA LINISTE iN CAMERA, asa c& noaptea m4 plimb pe coridoare. M& dor plaménii. M& misc incetisor. Totul e cufundat intr-o liniste desavarsita. {mi trec un deget de-a lungul peretilor. Si o tin asa ore intregi. Stiu cd se gandesc s& mA treacd pe somnifere dupa ce mi se vor vindeca rAnile si s4-mi opreasca antibioticele, dar eu nu vreau. Trebuie sa fiu treaz4 si constienta. El ar putea fi oriunde. Ar putea fi si aici. 16 KATHLEEN GLASGOWLOUISA ECAO REGINA. E aici dintotdeauna. imi spune: — Sunt prima nenorocita de fata de aici, am venit chiar de cand s-a deschis, pentru numele lui Dumnezeu! Scrie tot timpul intr-un jurnal cu coperti in alb si negru; nu ia parte niciodati la grup. Cele mai multe dintre fete poartaé pantaloni de yoga si tricouri, lucruri lalai, dar Louisa se dichiseste fn fiecare zi: ciorapi negri si balerini luciosi, tochii elegante, cum se purtau in anii 1940, cumparate de la second-hand, iar parul ei e coafat intotdeauna cu grija, intr-un mod spectaculos. Are valize pline cu esarfe, cimasi de noapte stravezii, farduri cremoase, rujuri de un rosu-sAngeriu. Louisa e caun musafir care n-are de gand s4 mai plece. Canta intr-o formatie, imi spune. — Dar nervozitatea mea, adauga soptit. Problema asta a mea imi sta in drum. Louisa are pe burtd niste arsuri in forma de cercuri concentrice. Pe interiorul bratelor are niste dungi incAlcite, ca niste ridAcini. Picioarele fi sunt pline de arsuri si de tdieturi facute cu griji, dupa niste tipare clare. Spatele ii este acoperit de tatuaje. Louisa iese din camer4 in fuga. OFaTA DIN BUCATI 17CASPER INCEPE FIECARE {NTALNIRE DE GRUP in acelasi fel. Exercitiul acordeonului, metode de respiratie, miscdri de Telaxare a gatului, atingerea cu mana a degetelor de la picioare. Casper e m&runtica si delicata. Poarta saboti cu tocuri ca de spiridus, care nu faczgomot. Ceilalti doctori au pantofi care scot niste bocdnituri stridente si care fac foarte mult zgomot, chiar si pe covor. E palidd. Ochii ei sunt enormi, rotunzi, albastri- albastri. La Casper nu poate fi vorba de asperit&ti. in timp ce ne cuprinde pe toate cu privirea, pe chip ise iveste un zambet. Ne spune: — Aici nu aveti alta treaba decdt s& vA ocupati de voi. Suntem aici ca si ne facem bine, nu-i asa? Cu alte cuvinte: in momentul de fata, toate suntem in rahat. Dar stiam deja asta. 18 KATHLEEN GLASGOWDE FAPT, NUMELE EI NU ECASPER. I se spune aga datorita ochilor dia mari gi albastri si pentru c& e atat de tacuta. in unele dimineti, igi face aparitia ca o fantom lang’ paturile noastre ca sa ia fisa medical, iar degetele ei calde se strecoara nu mai mult de unu-doi centimetri pe sub bandajul meu ca sd-mi ia pulsul. Stau lungita in pat, iar cand se uita in jos la mine, i se formeaza o barbie dubla adorabilé. Asemenea unei fantome, apare pe neasteptate in spatele meu pe coridor si imi zambeste cand ma intorc surprinsa spre ea: Cum te mai simti? in cabinetul ei se afl4 un acvariu imens, in care o broasca testoas& grasa si greoaie da intruna din picioruse, de parc ar avea vasle, dar nu avanseaz& mai deloc. M& uit tot timpul la jigodia asta amar4ta; as putea s4 o urmaresc ore intregi si zile la rand si mi se pare c& indeplineste cu o rabdare incredibild o sarcina care, pana la urmA, n-o sd ducd nicdieri- nuecasicum o s& poata iesi prea curand din nenorocitul ala de acvariu, nu? lar Casper sta si ma priveste cum privesc broasca testoasa. O FATA DIN BUCATI 19CASPER RASPANDESTE UN MIROS PLACUT. E intotdeauna curata, iar hainele ei fosnesc usor. Nu ridicd niciodat& vocea. O maseaza pe Sasha pe spate cand plange in hohote pana se sufoca. igi pune bratele in jurul lui Linda/Katie/Cuddles ca un portar de fotbal sau ceva de genul Asta, cand din ea iese la suprafata una dintre persoanele alea rele. Am vazut-o chiar si in camera lui Blue, in ziua in care fata a primit de la mama ei o cutie urias cu cdrti, cum mAngaia copertile si ii zambea lui Blue. Siam vazut cum Blue s-a topit un pic, doar un pic, la zambetul ei. Casper ar trebui sa fie mama cuiva. Ar trebui sa fie mama mea. 20 KATHLEEN GLASGOWNU STAM NICIODATA PE iNTUNERIC. in peretii din fiecare camera exist niste leduri care se aprind cu un tiuit la patru dup4-amiaza si se sting, cu acelasi tiuit, la sase dimineata. Sunt mici, dar stralucitoare. Louisei nu-i place lumina. Ferestrele au draperii aspre, pe care are grijd si le trag& bine in fiecare sear, inainte de a se baga in pat, pentru a impiedica s& pa&trunda in camer& lumina galbuie de la ferestrele cladirii de birouri de alaturi. Apoi isi trage ceargaful peste cap, ca mAsura suplimentar& de siguranta. fn seara asta, de indat& ce adoarme, dau cearsaful la 0 parte si trag draperiile in lAturi. Poate c& vreau s& privesc stelele- graunti de sare. Nu stiu. Fac pipi in vasul metalic de toaletd in timp ce urmaresc trupul tdcut al Louisei, care pare un dimb pe sub grimada de p&turi. in oglinda ciudat4, parul meu arat& ca niste serpi. Fram4nt suvitele incAlcite intre degete. Parul imi miroase inc& a tarand gia beton, a pod sia praf, si mi se face rau. De cand mA aflu aici? MA trezesc dintr-un vis. Dintr-un loc. Unul intunecos. Becurile din tavanul coridorului sunt asemenea unor rauri stralucitoare, lungi. Trag cu ochiul in camerele pe lang& care trec. Numai Blue e treaza si isi tine cartea ridicat& catre ledul tiuitor, ca sA poata citi. Nu exista nici usi, nici veioze, nici oglinzi, nici lame de ras, doar hran&4 moale, care poate fi mancata cu lingura, si cafea caldut&. Aici nu-i chip s4-ti provoci rani. O FATA DIN BUCATI 21{n timp ce agtept lang& cabinetul asistentelor si bat cu degetele in blatul de la receptie, m& simt atat de goala pe dinduntru, inc&t parcd aud ceva zanganind in mine. Sun din clopotel. fn t&cerea coridorului, acesta scoate un sunet groaznic, strident. Barbero apare de dupa colt; rontdie ceva gi are gura plind. Cand mA vede, se fncrunt&. E un fost lupt&tor al Liceului Menominee gi are gatul gros. inci rispandeste un iz de unguent $i de adeziv. li plac doar fetele dragute. Pot spune asta pentru ca Jeni S. e drigut& foc, cu picioarele ei lungi si nasul pistruiat, si Barbero ii zaimbeste intotdeauna. E singura careia ii zambeste. tsi pune picioarele pe birou si-gi mai indeasa niste chipsuri in gura. — Ce mama dracului oi fi vrand la ora asta din noapte? intreaba el in timp ce cAteva firimituri sdrate fi cad de pe buze direct pe uniforma lui bleu. Tau de pe blat teancul de biletele adezive si un pix si scriu in grab&. Apoi fi ar&t biletelul. DE CAT TIMP MA AFLU AICI? Se uitd la biletel. Clatina din cap. — Nt! intreaba. Seriu: NU. SPUNE-MI. — N-ai s& vezi, Sue cea t&cuta. Barbero mototolegte punga de chipsuri gi o indeas& in cosul de gunoi. — N-ai dec&t s&-ti deschizi nenorocita aia de gurita si s& vorbesti tare, ca o fetita mare ce esti. Barbero isi inchipuie ca mi-e fricd de el, dar nu-iadevarat. Nu mi-e frict decat de o singur& persoani, care e departe, tocmai pe celalalt mal al raului, si aici nu se poate atinge de mine. Cel putin, nu cred c& poate. {nc& un biletel: SPUNE-MI ODATA, TAMPITULE. Mainile imi tremur& putin in timp ce fi ardt hartiuta. 22, KATHLEEN GLASGOWBarbero izbucneste in rs. {ntre dinti i-au ramas resturide chipsuri. incep s& vad stele verzi, iar muzica dinduntrul meu devine asurzitoare. In timp ce m4 indep&rtez de cabinetul asistente- lor, pielea incepe s4-mi amorteascd. As vrea s4 respir aga cum ne invat& Casper, dar nu reusesc, n-o s4 functioneze, nu gi-n cazul meu, nu odat& ce m& enervez si incepe muzica. Acum pielea nu-mi mai e amortit&, ci doar m4 m&nanc strasnic in timp ce hoindresc si tot hoindresc si caut si tot caut gi cand g&sesc ceea ce caut si ma intorc, lui Barbero fi piere cheful de ras. Nu reuseste decat s& zicd ,Baga-mi-as!” gi si se fereascd. Scaunul de plastic ricogeazi dup& ce loveste blatul de la receptie. Recipientul cu pixuri pe care sunt lipite flori de plastic cade pe podea, iar pixurile se imprastie pe imensul covor bej. Imensul covor bej care e pretutindeni incep s& lovesc cu piciorul in blatul de la receptie, ceea ce nu-i o idee buna, pentru cd nu sunt incaltatd, dar durerea imi provoacd o senzatie plAcut4, aga ch nu ma opresc. Acum Barbero este in picioare, asa cé apuc din nou scaunul, iar el ridici mAinile tot repetand: Linisteste-te, nebuna naibii. Dar o spune soptit. De parca i-ar fi un pic fricd de mine, lucru care, nu stiu de ce, m4 face gi mai furioasa&. Ridic din nou cu scaunul, dar apare doctorul Dooley. OFATA DIN BUCATI 23CHIAR DACA AM DEZAMAGIT-O, Casper nu lisa sA se vadA asta. Sta si m4 priveste cum privesc testoasa, iar testoasa face ce stie ea mai bine. Mi-ar pldcea sa fiu in locul testoasei, sh stau sub apa, in liniste, far’ nimeni prin preajma. Ce viata a dracului de tihnit4 mai are si testoasa asta. Casper zice: — Ca sa-ti raspund la intrebarea pe care i-ai pus-o lui Bruce ast4-noapte: esti la Centrul Creeley de sase zile. Inainte de a fi transferata aici, ai fost internat& sapte zile in spital, unde ai primit tratament si ai fost tinuta sub observatie. Stiaic& aidus Pe picioare o pneumonie? M& rog, inca o duci, dar antibioticele ar trebui s&-si facd efectul. Ia de pe birou un obiect gros gi pdtr&tos si-1 impinge spre mine. E un calendar de birou. La inceput nu stiu la ce s4 mA uit, dar apoi imi dau seama, vad chiar in susul paginii. Aprilie. Este mijlocul lui aprilie. Casper continua: — Tocmai ai ratat Pastele la Creeley. Nu prea stiai pe ce lume te afli. Dar n-ai pierdut cine stie ce. E greu de imaginat un iepure uriag care topdie printr-o sectie de psihiatrie, nu? Zambeste. —Jarta-m&. A fost o mostr& de umor de psihiatru. ins& am avut o vandtoare de oud. Ziua Recunostintei e mult mai dis- tractiva pe aici: curcan uscat, sos cu cocoloage. Vremuri bune. Stiu cd incearcd s& mA inveseleascd, sA ma facd s4 vorbesc. intore fata c&tre ea, dar de indat& ce ii intalnesc privirea, simt cum ma podidesc lacrimile, asa ci m4 uit din nou la idioata aia 24 KATHLEEN GLASGOWde testoasa. Ma simt ca si cum m-as trezi si as fi cuprins& din nou de tenebrele din mine. Casper se apleacd in fata. — Macar iti amintesti cA ai fost la Spitalul Regional? {mi amintesc de agentul de paz& si de pddurea de par din n&rile lui. imi amintesc de luminile de deasupra mea, stralucitoare ca soarele, si de un bipait care nu pdrea sd se mai opreasca vreodata. [mi amintesc c4 ag fi vrut s& lovese cand am fost atins& de maini striine, cand mi-au fost taiate hainele gi cand au fost scoase de pe mine, la fel si ghetele. imi amintesc cat de grei imi simteam plam4nii, de parca ar fi fost plini de noroi. tmi amintesc cat eram de speriatA cA Frank Nemernicul avea sa apara in usa gi sA ma ia de acolo, si mA duca inapoi in hambar, in camera in care plangeau fetele. imi amintescca plangeam. imiamintesc cum am improgcat cu vomé incalt4rile unei asistente si cum expresia de pe fata ei nu s-a schimbat deloc, nici m4car pentru o clipa, de parca patea asa ceva tot timpul, si cum am incercat s&-i transmit c4-mi p&rea rau doar din priviri pentru c4 nu puteam rosti cuvinte si cum expresia fetei nu i s-a schimbat nici de data asta. in rest, nimic. Absolut nimic. Pana la Louisa. Casper spune: . — Nu-i nimic dac& nu reusesti s4-ti amintesti. Subconsti- entul nostru e incredibil de destept. Uneori sti trebuie sine tind la distant, ca un fel de protectie. Spers intelege ce spun. ~ Mi-as dori s& stiu cum s&-i spun c4 subconstientul meu e defect, pentru ci nu m-a tinut niciodat& la distanté de amenintarile lui Frank Nemernicul sau de barbatul ala care a incercat s4-mi facd rau in pasajul subteran. Degetul mare dela picior, care e rupt, imi pulseaza de durere pe sub atele, in botina ciudat& pe care mi-a pus-o doctorul O FATA DIN BUCATI 25Dooley. Acum, cand merg, chiar arat ca o ciudAtenie dementa, cu parul meu naspa si bratele dolofane gi picioarele imbricate in pantaloni stramti si mersul schiopatat. Ce-o sa se intample cu mine? Casper imi spune: — Cred c& ai nevoie de un plan. 26 KATHLEEN GLASGOWNU-I ADEVARATCA VREAU SAFIU CA BROASCA TESTOASA, sd fiu singur&. Adevarul e cd o vreau inapoi pe Ellis, dar ea nu se mai poate intoarce niciodata, niciodata. Oricum, nu aga cum era. Sie adev4rat ci mi-e dor de Mikey si de DannyBoy si chiar si de Evan gi de Dump si c4 uneori mi-e dor de maici-mea, cu toate c& dorul de ea inseamnd mai mult furie decat tristete, adic& exact ce simt cand ma gandesc la Ellis, si nici mAcar asta nu-i chiar adev&rat, pentru c&, atunci cand spun tristete, mA tefer, de fapt, la o gaurd neagré dinduntrul meu, plind de cuie si de pietre si de cioburi de sticla si de cuvinte pe care nu mi le mai giuisesc. Ellis, Ellis. OFATA DIN BUCATI 27SI CHIAR DACA E ADEVARAT CA HAINELE MELE sunt dela obiecte pierdute, nu-i pe de-a-ntregul adevdrat ci n-am nimic, pentru ca, de fapt, am ceva, un ceva pe care nu vor sd mi-l dea. L-am vazut odatA, cand doctorul Dooley mi-a spus s4 m4 ridic de la filmul la care m4 uitam in timpul orei de divertisment si s& m& duc la cabinetul asistentelor. Cand am ajuns acolo, a scos de sub birou un rucsac - rucsacul meu. Doctorul Dooley e superinalt si chipes, genul ala de barbat despre care stii c& stie cat e de chipes si c&, prin urmare, viata lui e mult mai usoar&, aga cd, in general, se poart cu foarte mult calm cu noi, ceilalti, care nu suntem chipegi. De pild&, cand mi-a spus: ,,Doi tipi au adus &sta. fl recunogti?”, am fost orbit4 de strilucirea dintilor lui si fascinat& de barba lui m&tdsoasa. Am inh&tat rucsacul sim-am l4sat in genunchi, am deschis fermoarul si mi-am varat mAinile in4untru. Era acolo. Am inceput s-o scutur rasufland usurat4, dar doctorul Dooley mi-a spus: — Nu te ambala. Am golit-o. Am scos trusa, un obiect militar de prim-ajutor pe care il gasisem pe cand aveam paispe ani si ma invarteam cu Ellis prin St. Vincent de Paul, magazinul second-hand de pe West Seventh. Cutia metalicd era indoita, iar crucea rosie, mare, de pe capac era zgariata si culoarea incepuse sa se stearga. Obisnuiam s& tin de toate in trusa mea: alifia, tifonul, un s&culet de catifea albastri in care pastram cioburile de borean, tigarile, chibriturile si bricheta, nasturi, brAtari, bani, fotografiile invelite in panza. 28 KATHLEEN GLASGOWCutianuascos niciun sunetcandam scuturat-o, Am scotocit mai adAnc in rucsacul verde, dar si acesta era intunecos si gol. fnduntru nu mai erau nici gosetele si lenjeria de schimb, nici tulourile de hartie igienic&, nici rola de film in care pistram banii castigati din cergit, nici punguta cu pastile, nici patura de 14n& facut& sul. Lipsea si blocul de desen. Dispdruse gi sSculetul cu pixuri si carbuni Camera foto, ia-o de unde nu-i. Am ridicat privirea c&tre doctorul Dooley. — A trebuit s& ludm tot ce era in el, pentru siguranta ta. Mi-a intins mana si pana si aceasta ardta bine, cu degete subtiri si unghii lAcuite. M-am facut ci n-o vad gi m-am ridicat singurd, tinand strans trusa si rucsacul. — Trebuie sa mi le dai inapoi. Le pastrim noi pana cand o sd tise dea drumul. A intins mana, mi-a tras rucsacul din brate si mi-a luat cutia din mand, dupa care le-a pus in spatele biroului. — Dar poti pastra asta. Doctorul Dooley mi-a pus in man& bucata p&tratoasd de panza. induntru, aparate de materialul moale, sunt fotografi cu noi: eu gi Ellis, Mikey si DannyBoy, in bundstare si impreund, inainte s4 se duc naibii totul. fn timp ce m4 indep&rtam strangand fotografiile la piept, doctorul Dooley a strigat in urma mea: — Tipii dia au zis ca le pare réu. Am mers mai departe, dar inlauntrul meu am simtit ci m4 opresc pentru o secundaA. OFATA DIN BUCATI 29FOTOGRAFIILE MELE, CU ELE MA iNDELETNICESC in noaptea de dupa tirigenia cu degetul de la picior, cand Jen S. vine sh mA caute: m4 uit prin ele, cu aceeasi dorintd nestavilita pe care o am de fiecare dat& cand imi ingddui si ma gandesc la Ellis, absorbita de imaginile in alb-negru care ne infatiseaz& pe toti patru in cimitir, pozand ridicol, ca niste staruri rock, cu tigara in coltul gurii, cu buza de iepure a lui DannyBoy care aproape cd nu se vede si cu acneealui Ellis care abia dac4 se mai distinge. DannyBoy zicea mereu c& oamenii araté mai bine in pozele alb-negru si avea dreptate. Fotografiile sunt micute si patrate; camera foto Land era veche, de prin anii 1960, prima variant& de Polaroid. Mi-a dat-o bunica. Avea burdufgimé facea s&ma simt cool. Am gasit un film la magazinul de aparate foto de langa Macalester College. Era o rol4 pe care o introduceai in aparat, faceai poza, rupeai pelicula intr-o parte si fixai micul cronometru rotund. Cand bazaia, dezlipeai pelicula, si iata-ne alb-negru, aratand ca pe vremuri, dichisiti, iat-o pe Ellis care e frumoasé foc, cu parul ei negru. Si iata-mA si pe prostanaca de mine, cu bratele indoite la piept, imbracat& cu puloverul meu ciuruit, cu parul vraiste, vopsit in rogu si albastru, culorile lumii reale, dar cu un aspect spalacit pe filmul alb-negru. Pe 1anga Ellis, oricine ar fi ardtat naspa. — Super! zice Jen S. intinz4nd mana spre poze, dar eu le infasor la loc in panza sile strecor sub perna. — Frate! zice ea oftand. MA rog, nu conteaza. Hai, vino, Bar- bero ne asteapta in sala de relaxare. Ti-am pregatit o surpriza. 30 KATHLEEN GLASGOWin sala de relaxare stAruie mirosul de la popcornul pe care l-am mAncat in timpul filmului de mai devreme; castronul gol a r&imas pe o masa rotunda. Jen isi umezeste degetul si sterge cu el castronul, iar apoi linge sarea si bucatelele int&rite de unt. Scoate un soi de grohdit. Buzele flegc&ite ale lui Barbero se incretesc. — Schumacher, zice el. Ma ucizi. Ea ridic& din umeri si isi sterge degetul umed de tivul tricoului verde, lalau. Scormoneste intr-una din cele cAteva cutii cu ,de toate”, c&utandu-si pachetul preferat de cArti. Cutiile colorate sunt stivuite una peste alta, lang’ peretii sidefii ai sAlii de relaxare. inele gisesti c4rti de joc, cutii uzate de creioane, carioci, jocuri. Trei computere stau pe o masa, lang un perete. Barbero porneste unul si mA indep&rteaza cu un gest din mAnA, ca s& poata introduce parola. — Uite care-i treaba, tAcinito. Barbero imi aruncd o cartulie. Trebuie s4 mA aplec s4 0 ridic. fncepe sA tasteze. Pe monitor apar cuvintele {NVATARE ALTERNATIVA. LOCUL POTRIVIT PENTRU TINE. — Amabila doamnA doctor e de pdrere c4 ai nevoie de o ocupatie ca s&-ti poti tine sub control problemele legate de furie care, din cAte se pare, nu sunt deloc putine si ciudatul tau obicei de a nu dormi Se pare, asadar, cA te intorcila scoala, prostanaco. Ma uit la Jen S., care ranjeste larg in timp ce amestecd cartile. — Osi fiu profesoara ta, chicoteste ea. Barbero pocneste din degete aproape de fata mea. —CONCENTREAZA-TE. Aici sunt! Hei! fl sAgetez cu privirea. Barbero incepe s4 enumere pe degete 0 lista. O FATA DIN BUCATI 31— Uite cum sta treaba: n-ai voie s& intri pe alte site-uri decat cel pentru invAtat. Nu ai voie s4 intri pe Facebook, pe Twitter, pe e-mail, pe nimic altceva in afaré de paginile cu lectii. Prietena ta Schumacher aici de fata s-a oferit sa-ti fie profesoard, asa c4 o s&-ti verifice testele si toate prostiile alea de la finalul fiecdrei lectii. Se uit la mine. fi intorc privirea. — Nu vrei s-o faci, spune el. Amabila doamné doctor zice c& trebuie sd incepi sa iei somnifere ca sa poti dormisisimt cAnu vrei asta. Prefer& sa te stie aici decAt furisAndu-te de-a lungul coridoarelor, aga cum faci. Pentru cd e al dracului de ciudat. Nu vreau sa iau pastile mai ales noaptea, cand mi-e cel mai fricd gi cand trebuie s4 am simturile ascutite. Doctorii m-au indopat de candaveam optanisipand cand am implinit treispe. Ritalinul n-a avut efect. Ma izbeam de pereti si am infipt un creion in grdsimea pufoasa de pe burta lui Alison Jablonsky. Din cauza Adderallului am facut caca pe mine fntr-a opta; maic4-mea m-a tinut acasa tot restul anului. imi asa pranzul in frigider, in folie de plastic: sandviciuri cu chiftele buretoase, salaté de oud duhnitoare si paine pr&jité umezita. Zoloftul imi dadea o senzatie de parc as fi inhalat un aer foarte dens, pe care nu reugeam sé-] dau afara zile intregi. Cele mai multe dintre fetele de aici sunt indopate cu pastile, pe care le iau cuo Tresemnare exasperanta. Maasez pe scaun si imi tastez numele in cisuta INTRODU- CETI NUMELE. — Bund alegere, ciudato. — Doamne Sfinte, Bruce! exclama Jen, exasperata. Ai lipsit de la scoala de asistente in ziua in care s-a predat lectia despre modul in care trebuie s4 vorbesti cu pacientii? — Stiu cum s& vorbesc cu pacientii, papus4. Anunté-ma cand vrei s& vezi. 32 KATHLEEN GLASGOWSe tranteste pe o canapea maro care scartaie si isi scoate iPod-ul din buzunar. Pe unul dintre peretii salii se intinde o fereastri mare. Draperiile sunt date la o parte. Afar e intuneric, e trecut de zece. Aripa noastra e la etajul patru. De jos vine zgomotul masinilor care trec prin ploaie pe Riverside Avenue. Daca fac lectiile, Casper o sa fie multumité de mine. Ultima data cand am mers la scoala, am fost data afar& in mijlocul anului, intr-a unspea. Parca a trecut o vesnicie de atunci. M& holbez in monitor gi incerc sa citesc un paragraf, dar in fata ochilor imi apar doar cuvintele scérbé si tarfé m4zgalite pe usa dulapului meu. Inca simt in gur4 gustul de hartie igienicd, am senzatia cA ma zbat ca s4 md eliberez, simt mAini care-mi strang gatul si aud rasete. Simt furnicdturi in degete si o apdsare in piept. Dupd ce-am fost data afara din scoala, lucrurile au luat-o razna. Chiar mai rau dec&t inainte. Ma uit prin sala de relaxare. Gandurile legate de persoana care pl&teste pentru toate astea imi rontdie creierul asemenea unui soricel neastamparat, dar le alung. Ani de zile, maica-mea a g&tit pentru cina chiftele cu ceapa sicu ketchup sicu gramezi de piure alaturi, pana cand s-a terminat si cu asta. Nu eram niste oameni cu bani; scotoceam dup4 mAruntis prin geanta si prin rucsac si mancam taitei cu unt patru seri pe saptamana. Cand ma gandesc cum se poate sA mA aflu aici, incep sA mA ingrijorez si mise face frica. imi zic: Sunt tnduntru, la cdildura si pot sé fac asta daca imi garanteazd cd pot si rdémédn. Asta-i tot ce conteaz4 in momentul Asta. SA respect regulile, ca sA pot ramane induntru. -Degetele lui Jen amesteca agile cdrtile. Se aude ca si cand niste pAs&ri isi iau in graba zborul de pe ramurile unui copac. OFATA DIN BUCATIL 33CASPER MA iNTREABA: ,CUM TE SIMTI?”. MA intreabd asta in fiecare zi. O data pe sptam4na, ma mai intreaba cineva - poate doctorul Dooley dac&lucreaza in turade zi sau doctorita cu voce rigusita si par aspru, care exagereazi cu rimelul. O cheama Helen, cred. Nu-mi place de ea; ma face s& simt fiori de gheat&. O zi pe sAptamana, duminica, nimeni nu ne intreabé cum ne simtim, iar unele dintre noi se simt pierdute din pricina asta. Cum ar spune ironic Jen S.: ,Am atat de multe sentimente! Am nevoie de cineva care sa le asculte!”. Casper asteapta. Pot simfi cd agteapta. Iau o hotarare. Scriu ceea ce simt si fi imping hartia pe birou. Simt tot timpul cé trupul meu e cuprins de un foc care md mistuie zi $i noapte. Trebuie sé opresc cdldura asta tnneguratéd. Cand mai curdt, ma spail si ma aranjez, ma simt mai bine. inlauntrul meu e mai rdcoare, md simt mai linistitd. Ca senzatia pe care fi-o da muschiul cand te afunzi in pddure. ins& nu scriu si cd: mA simt at&t de singurd pe lume, ca as vrea si-mi jupoi toat4 carnea de pe mine si sd intru asa, numai oase si cartilaje, direct in rau, ca s& fiu inghititd de apd, exact cum a patit tata. inainte sA se imbolnaveascd, tata mA ducea cu masina in lungi c&latorii spre nord. Parcam si o luam la pas pe car&ri, afundandu-ne printre brazii inmiresmati $i molizii luxurianti si uneori aveam impresia c4 e noapte, pentru cd nu se mai z&rea cerul din cauza desimii copacilor. Eram mic& pe atunci si ma tot impiedicam de pietre, aterizand pe covorul gros de ™muschi. Aga mi-a ramas in minte senzatia pe care o aveam 34 KATHLEEN GLASGOWcand atingeam cu degetele muschiul rdcoros si reconfortant. Tata ar fi putut merge ore in sir. Zicea: ,Vreau doar sa fie liniste”. $i mergeam si tot mergeam, cAutand un loc linistit. In p&dure nu-i chiar asa liniste pe cAt se crede. Dupa ce a murit tata, mama a devenit ca un crab: a ascuns totul in ea, lsAnd la vedere doar carapacea. Casper termina de citit, imp&tureste cu grija hartia si o pune intr-un dosar de pe birou. — Muschi racoros. Zambeste. — Nu-iun mod rau de a simti. Numai de te-am putea face si ajungi acolo fara s& te ranesti Oare cum sA facem asta? Casper are intotdeauna pe birou foi albe de hartie pentru mine. Scriu si imping hartia spre ea. Se incrunta. Scoate din sertar un dosar si urmareste cu degetul randurile de pe o pagina. — Nu, nu vad niciun bloc de desen printre lucrurile scoase din rucsacul tau. Se uita la mine. Scot un sunet slab. fn blocul meu de desen era totul, mica mea lume. Desene care-i infatisau pe Ellis, pe Mikey, benzile desenate pe care le-am facut luaéndu-mi ca subiect strada, pe mine si pe Evan si pe Dump. Simt c& am furnicdturi in degete. Am nevoie sé desenez. Am nevoie s& mA cufund in desen. Mai scot un sunet slab. Casper inchide dosarul. — Osa vorbesc cu domnisoara Joni. SA vedem ce poate face. OFATA DIN BUCATI 35TATA {NSEMNA TIGARI $I CUTII DE BERE ALB CU ROSU. Tricouri albe murdare si un balansoar maroniu si ochi albastri gi o barba tepoasa, care iti zgaria obrazul, si replica O, Misty cand mama ii arunca oc4utatura incruntata. ZAcea in scaunul ala zile intregi, iar eu st&team pe podea, la picioarele lui, si umpleam foaie dupa foaie cu desene: sori, case, mutre de pisici, in creioane colorate, creioane simple sau pixuri. Zile intregi in care nu-gi schimba tricourile alea, zile uneori cufundate fn liniste, alteori invadate de ras, un ras straniu, care parea ca-i provoaca fisuri pe dinduntru, pana cAnd rasul a dispdrut siau aparut plansul 3i lacrimi care mi se scurgeau pe fata cand ma c&tSram in scaun si m4 leginam impreund cu el, inainte si inapoi, inainte si inapoi, iar inima batea, batea, batea, in timp ce lumina de afard se estompa si ne invaluia intunericul. 36 KATHLEEN GLASGOWLOUISA SPUNE: — Esti atat de tacuta. Ma bucur cd au pus cu mine in camera o persoanda tdcuta. N-ai idee ce obositor poate fi si asculti pe cineva care vorbeste tare tot timpul. Nu mai zisese nimic de ceva timp, asa ci mi-am inchipuit c4 adormise. Louisa spune: —Vreau s& zic, eu vorbesccu tine, stii? in mintea mea, vreau s& zic. In capul meu, iti spun tot felul de chestii, pentru cdi pari sa fii o ascultdtoare bund. Dar nu vreau s4-ti ocup timpul de gandire, intelegi ce vreau s& zic. Scoate un sunet somnoros. Mmmmm. Apoi: — O s&-ti spun intreaga mea poveste. Esti de incredere, o prietend de nadejde. Esti de incredere, o prietend de nAdejde, esti de incredere, o prietend de nadejde - cdntecul de leag&n a] uneia care se taie. O FATA DIN BUCATI 37LA iNTALNIRILE DE GRUP, LUI CASPER NU-I PLACE sA rostim cuvintele a tdia sau tdieturd, a arde sau a infepa. Zice c& nu conteaza ce faci sau cur faci: e acelasi lucru. Indiferent c& bei, fumezi marijuana, iei metamfetamind, prizezi cocain&, te arzi, te tai, te intepi, te crestezi, iti smulgi genele sau ti-o tragi pana sdngerezi, toate inseamnA acelasi lucru: sd-fi faci rdu singurd. Ea spune: daca te-a rdnit cineva sau dac& te-a facut s& te simti rdu sau fara valoare sau pangéritd, in loc s& ai o atitudine rafionald si sa ffi dai seama c& respectivul e un nemernic sau un psihopat care ar trebui impuscat sau spanzurat si cd ar trebui te fii naibii departe de el, noi interiorizém abuzul si incepem sa ne invinuim gi s4 ne pedepsim pe noi ingine si, fapt cat se poate de ciudat, odat& ce incepi sé te tai sau sd te arzi sau sé fi-o tragi pentru ca te simti naspa si fard valoare, corpul tau incepe sa elibereze porc&riile alea numite endorfine care iti induco stare placuta, asa ca te simti atat de al naibii de bine, c& lumea devine ca vata de zahar de la cel mai tare si mai colorat balci de pe planeta, numai ca una insangerata si infestata. Dar partea cea mai naspa e ca, odata ce incepi sd-ti faci singurd rau, nu mai poti sa nu fii o ciudaté care provoacd fiori, pentru cA tot corpul tau e acum un camp de lupta plin de cicatrici si de arsuri si nimanui nu-i place asa ceva pe corpul unei fete, nimenin-o sa se dea-n vant dupa asa ceva, astfel cA toate, fard nicio exceptie, suntem terminate si pe dinduntru, si pe dinafard. Te speli, te clatesti si o iei naibii de la capat. 38 KATHLEEN GLASGOW{NCERC SARESPECT REGULILE. MA straduiescs& mergacolo unde trebuie si merg, atunci cAnd trebuie sA merg si s& stau ca o fata cuminte chiar dac& nu rostesc niciun cuvant, pentru c& gatul mi-e plin de cuie. {ncerc sA respect regulile pentru c&, dac& nu respecti regulile, risti s& te trezesti data AFARA. OFATA DIN BUCATI 39CAND MI-A ZIS DOCTORUL DOOLEY CA DO! BAIETT au lAsat rucsacul meu? Banuiesc cA biietii dia m-au salvat o data, de dou ori. Si cand mi-a spus cd au zis si-mi transmit c4 le pare T&u? MA tot gandesc la asta. Evan si Dump. Le p&rea rau c4 m-au salvat de barbatul dla din pasaj, care incerca si-mi faci probleme? Le parea rau cA iar- na s-a dovedit al dracului de friguroasa aici in Minnie-Soh-Tah, c& N-AU putut sa ne duca pe toti trei s4 locuim cu Frank Ne- mernicul? Eram bolnava4. Nu mai puteam locui afara, in duba. Evan avea nevoie de droguri. lar Dump ar fi mers oriunde mer- gea Evan. Le parea rau ca n-am vrut sa fac ce-mi cerea Frank Nemernicul? (Ceea ce voia e] s& facA toate fetele din Hambar, dac& voiau si raména). Le parea ru ci nu m-au ldsat si mor in podul Hambarului? P&rere-de-riu-parere-de-réu-parere-de-rau-parere-de-rau- parere-de-rau-parere-de-rau. Am eliminat si cuvantul Asta, dar el continua sa revina, de fiecare data mai dur si mai rautacios. 40 KATHLEEN GLASGOWLOUISA NU PARTICIPA LA GRUP. Louisa se intalneste cu Casper seara. Louisa primeste telefoane noaptea. Se lipeste de perete in sala de relaxare si rasuceste firul telefonului intre degete, in timp ce varful balerinilor ei stralucitori mangaie delicat covorul. Louisa poate s4 plece si sA vind cand vrea ea, nu are nevoie de permis de 0 zi. Louisa sopteste in intuneric: — Trebuie s&-ti spun, tu nu esti la fel ca noi, stii? Priveste in jur. Cearsafurile astea, patul Asta, medicamentele noastre, doctorii. Aici e vorba despre bani. Asculti? Patul ei scartdie cand isi schimba pozitia si se reazema in cot ca sA stea cu fata la mine. in semiintuneric, ochii ei au o forma de ou, cu cearcine dedesubt. — Trebuie sa fii pregatitd, asta vreau s4 spun. Dar las cuvintele ei si pluteascd pe deasupra mea, line si blande. Se intoarce cu spatele. Bani, bani. Nu vreau sA ma gandesc de unde vin sau de unde nu vin. Vreau doar s4 adoarma din nou, ca s4 pot ménca sandvisul cu piept de curcan pe care l-am ascuns sub pat. OFATADIN BUCATI 41USA GRUPULUI SE DESCHIDE BRUSC. Casper se strecoara induntru gi se asaza pe scaunul delang& Sasha, care se rasuceste si ii zambegte ca un c&telug. Casper poartd niste pantaloni maronii si sabotii de spiridus. O bandana rosie, ca o cordeluta, se z4reste in prul ei care bate spre blond. Cercei in forma de luna, obraji rozalii, parca ar fi un nenorocit de curcubeu. MA intreb cum o fi ar&tat cAnd era in liceu. Trebuie sa fi fost o fata cuminte, genul care isi tine cArtile stranse la piept, care are parul intotdeauna pieptanat cu grijd, care isi musci buzele cand da test. Probabil genul care se ocupa de anuarul scolii sau care facea parte din cercul de mate sau poate din cel de dezbateri. Dar trebuie si mai fie si altceva, ceva dincolo de aparenta lustruita a lui Casper, ceva care nu poate fi vazut, ceva ca 0 rand ascunsa, un secret dureros sau altceva, altfel de ce mama dracului si-ar castiga traiul petrecindu-si toatA nenorocita de viata tocmai au noi? Ne imparte h4rtie si carioci si devenim incordate. Cand trebuie s& scriem, stim ca o sa fie dur la intalnirile de grup. Ne cere sA asezim creioanele gi h4rtia pe podea, ca si facem exercitiile de respiratie, metoda acordeonului. Nu reusesc s4 mA concentrez. Ma uit la ceasul de pe perete; trebuie sA plec devreme. Azi mi se scot bandajele. Numai gandindu-ma la asta, simt un gol in stomac. Casper spune: — Va rog sa scrieti ce vi spuneti voua insiva inainte s4 va faceti rau. 42 KATHLEEN GLASGOWBlue ofteazd adanc, isi umezeste buzele cu limba si isi flexeazA picioarele desculte. Nu poartA niciodata pantofi. Pe trei dintre degetele de la picioare sclipesc inele de argint. Dac& te uiti la ea in diagonala cercului in care suntem agezate, pare la fel de tandr& ca oricare dintre noi, dar de aproape, in sala de mese sau in sala de recreere, poti vedea ridurile adanci din coltul ochilor. N-am mai desenat de multd vreme, abia dac& mai merg la cercul de lucru manual si mi-e greu sA m4 uit la Blue, pentru c& ma face s&-mi fie dor de creioanele side cArbunii mei. E ceva la ea ce as vrea sd redau pe hArtie. La inceput nu scriu nimic, trag doar niste liniute cu carioca rosie, apoi mA uit pe furis Ja Blue, s4-i fac o schitd simpla, discreta. in timp ce tin carioca !n mand, imi face bine s& dibui forma ochilor ei de pisicd sia buzelor pline. Cand sprijin hartia pe genunchi, mA incearca o senzatie ciudata, dar degetele mele se pare c& n-au uitat ce au de facut. Ca sicum m-ar fi asteptat sd-mi amintesc. Blue chiar are buzele pline. Ale mele sunt relativ subtiri. Ellis zicea: Trebuie sd le accentuezi, imilua barbia intre degete si imi d&dea cu un ryj cool. Dar n-a mers niciodata. Mie nu imi st&tea bine niciodata. Nu vedeam o persoanA cu buze frumoase. Vedeam o persoand data cu ruj pe fata. Rotitele creierului meu incep s4 se invarta si se invart chiar si-n timp ce continui s-o desenez pe Blue. Se intampla niste lucruri la care nu vreau sA ma gandesc, nu in momentul asta. Apar anumite cuvinte, precum imi pare rdu si pod si pasaj si mé doare. Sasha se smiorc&ie. Francie isi drege vocea. De sub pixul meu apar cuvintele GATA. AFARA. TERMINA CU TOATE ASTEA. Trag un X mare, rosu, peste desenul cu fata lui Blue, mototolesc hartia si o bag sub picioare. — Isis. Cu bratele incrucisate pe piept, Casper asteapta ca Isis si citeasca de pe foaia ei de hartie. O FATA DIN BUCATI 43Isis se scobeste in nas, rosie la fata. — OK, zice ea in cele din urma. Si continua, aproape in soapta: — De ce mama dracului nu puteti invita niciodaté? Asta o s& va fie Invatatura. Strange din ochi. Francie zice: — Nimeni. Pauza. Cui fi pasd? isi rupe foaia de hartie in doua. Corpul lui Sasha este at&t de incdlzit de la plans, cA emanad o cdldur& ciudat&, asa cA imi trag scaunul un pic mai departe. Simt ochii lui Blue atintiti asupra mea. Sasha isi priveste foaia de hartie si se chinuie s4 rosteasca: — Gras&. Nenorocita. Ce. Esti. Cat ai clipi, Blue se ridic& si traverseaza iute cercul, smul- gandu-mi h4rtia de sub picioare. Ma priveste chior4g din mij- locul cercului. Casper o priveste calm. — Blue. Un avertisment. Blue despatureste hartia si o netezeste cdt poate de bine. fn timp ce analizeazi desenul, un zAmbet i se intinde pe fata, incetisor. — Asta sunt ev? E chiar binisor, Sue cea tAcuta. Imi place c& m-ai sters cu un X. Arat& foaia de hartie grupului. — M-a eliminat. Mototoleste hartia la loc si mi-o aruncd in poala. O las s& cada pe podea. in timp ce se indreapta inspre locul ei, ii spune lui Casper: — A spus-o mai bine dec&t as putea sa o fac eu. Cam asa ceva imi trece prin cap cand md rdnesc singurd. SA ma elimin. 44 KATHLEEN GLASGOWCasper se intoarce citre Sasha, dar pana sA apuce sA spund ceva, Blue o intrerupe: — Sa stii, doamna doctor, c4 nu-i deloc corect. — Ce nw-icorect? Casper o priveste pe Blue. Fata tncepe s4-mi dogoreasca. MA uit la ceas. Mai sunt doar cateva minute pana s4 mA pot ridica si s& plec, s& scap de toate bandajele astea. — Ea are voie si nu zica niciodata nimic. Noi, restul, trebuie sA vorbim, sA ne scuipam nenorocitele de maruntaie, iar ea nu trebuie s4 spund nici pe dracw’. Probabil cd se amuz& grozav pe seama noastra. — Participarea la grup e benevola, Blue. Daca un membru nu vrea s4 vorbeascA, nu e obligat. in cazul... — Spune-le tuturor ce-ai scris pe hartie, Sue cea tacut&, zice Blue. Nu vrei? Bine, o s-o fac eu atunci. A scris: Gata. Afard, termina cu toate. Cu ce si termini, Sue? Hai, zi ceva! A sosit vremea sa dai socoteala. Frank Nemernicul purta inele groase de argint, cu cranii cu o infatisare maleficd, pe care le lustruia frecindu-le de cimasa pand ce straluceau la perfectie. Degetele ii erau patate si arse de la bricheta si se infigeau in gtul meu cand ma ridica de pe po- deaua podului. Evan si Dump scoteau niste miorlaituri in spa- tele lui, dar erau doar niste baieti dependenti de droguri. Afara era ger. Aprilie adusese o z4pada neasteptata, care s-a transfor- mat in lapovitA inghetat&. Asta era cea mai nasoald vreme s& stai afara: acele de gheatA faceau si-ti inghete fata neacoperit& si iti transformau degetele in niste teci tepene de oase. Cand Frank Nemernicul ne-a intéampinat in usa, ar fi trebuit sA-mi dau seama cA n-o s4 mé lase sA stau acolo gratis. Ar fi trebuit s& privesc mai bine chipurile fetelor de pe canapeaua jerpelita cand Evan si Dump m-au dus induntru. In buimaceala mea, cu plamanii parca plini cu ciment si ochii O FATA DIN BUCATI 45impdaienjeniti, am crezut c& erau doar drogate si ci de-aia aveau privirea tulbure. Acum stiu cd ochii lor erau morti. Fé-o odatd!, a zis Frank Nemernicul in noaptea aia, in timp ce respiratia mea se stingea in stransoarea degetelor lui. Fd-o cum o fac si celelalte fete. Dacd nu, fi-o trag chiar eu. Dac& erai fat& si stiteai in Hambar si voiai sA ramai in Hambar, jos se afla o incdpere in care nu erau dec&t niste saltele. Frank le baga pe fete in acea incdpere. La Frank veneau b&rbati care fi dAdeau bani, apoi intrau in inc4pere. GATA. TERMINA CU TOATE. Gata cu tata. Gata cu mama. Gata cu dorul de Ellis. Gata cu barbatul din pasajul subteran, gata cu Frank Nemernicul, cu barbatii din incdperea de jos, cu oamenii de pe stradA cu prea multe fete, gata cu foamea si cu tristetea gi cu oboseala, cu sentimentul cA n-am nicio valoare gi ci sunt urata si neiubita, gata cu toate, trebuie doar si m4 fac mic&, tot mai mic4, pan nu mai ramane nimic din mine. GAndurile astea mi se invarteau prin cap acolo, in pod, cand am luat un ciob de sticlA din trusa si am inceput s4 ma tai in buc&tele. O fAceam dintotdeauna, de ani intregi, dar acum avea sa fie ultima data. Aveam si merg mai departe decAt o facuse Ellis. Dar nu aveam s-o dau in bara ca Ellis: aveam s4 mor, n-aveam S-ajung sa trdiesc pe jumatate vie. Atunci am incercat din risputeri sA mor. Dar iatd-ma. Muzica din capul meu face s& mi se intunece privirea. De-abia o mai vad pe Blue, cu mutra ei mieroasa si dintii distrusi, si-n timp ce ma apropii de ea, simt practic cum va fi si-i stropgesc mutra de podea. {mi simt corpul ciudat de greoi side usor in acelagi timp si am senzatia cA o particicd din mine se desprinde si incepe sd pluteasca — e ceea ce Casper numeste disociere -, dar continui s4 m4 apropii impleticit de Blue, chiar dac& ea rade cam nervos si zice: ,Bdga-mi-as", dup& care se Tidicd alarmata. 46 KATHLEEN GLASGOWJen S. se ridicd in picioare si zice: — Nu, te rog! CAnd traiam pe strazi, numeam asta instinct de strada4. E ca si cum ai avea un fir electric intins la maximum prin tot corpul. {nsemna c4 puteam s4-mi inclestez pumnii si si mA bat cu doua femei mai mari pentru sacul de dormit uitat langa rau. fnsernna c4 puteam face o multime de lucruri, numai s& supravietuiesc peste noapte si s{ incep o noud zi de umblat, umblat, umblat in nestire. Vocea lui Casper e calmA si limpede. — Charlie, dac& te mai iei la hart4 o data, nu te mai pot ajuta. MA opresc brusc. Charlie. Charlie Davis. Charlotte, mi-a zis Evan in noaptea aia, in pod, cu ochii stralucindu-i, ametit de bauturd si mAnjit pe obraz cu sangele meu. Ce nume frumos. M-a sdrutat pe crestet, iar si iar. Te rog, nu ne pdrdsi, Charlotte. Tata m-a invAtat s& citesc ceasul spunandu-mi cat timp ramasese. ,Limba lung& e aici, cea scurta, aici. Cand limba scurtae aici, iar cea lunga aici, inseamnd cd s-a facut oralacare vine mama acas&.” Dupa care isi aprindea o tigari, multumit de sine, si incepea sa se legene in scaunul lui. Limbile ceasului de pe peretele sAlii in care tineam intAlnirile de grup imi spun cd s-a fcut ora sA mi se scoata bandajele. Pornescimpleticindu-mA; papucul mise incurca incovoras, dar reugesc sa ajung la usa. O trantesc in urma mea. OFATADIN BUCATI 47CELCARE SE OCUPA DE ASTA, VINNIE, unul dintre asisten- tii din tura de zi, cu mAinile lui mari, crapate si meticuloase. in sala de tratamente frig gio curdtenie desAvarsité. Cand ma agez pe masa, hartia se botesgte in spatele meu. Privesc borca- nele de sticld pline cu betigoare de urechi, sticlele cu alcool, sertarele etichetate cu grijA. Vinnie are preg&tita o tavitd ar- gintie cu foarfece, pensete, cleme si alifii. Se opreste inainte s4 inceap& si-mi desfacd bandajele de pe brate, — Vrei sd fie cineva de fat4? Doamna doctor Stinson termina cu grupul in cinspe minute. Se refera la Casper. {mi zAmbeste in modul lui special - deschide larg gura si las s4 i se vada toti dintii, Asemenea unui tablou sau unei fotografii, fiecare dinte e incadrat de o margine auritA. Simt brusc pornirea s4 ating unul dintre acesti dinti stralucitori. Vinnie rade. . — iti plac dintisorii mei? M-a costat mult s4 obtin zambetul Asta, dar m-a costat mult s& obfin zambetul sta, daca intelegi cevreau sa zic. Vrei sau nu sa fie de fata doamna doctor Stinson? Dau din cap, in semn ca nu. — Da, normal. Esti fata dura, Davis. Desface cu griji tifonul de pe fiecare brat. inlaturé pansa- mentele lungi de pe bratul stang. Inlatur’ pansamentele lungi de pe bratul drept. in momentul in care sunt aruncate in cogul metalic de gunoi, scot un soi de plescait difuz. Batadile inimii mi se accelereazA putin. Inc& nu privesc in jos. 48 KATHLEEN GLASGOWVinnie se apleacd inspre mine, ca s4 desfacd suturile cu penseta gi s4 le taie. Emand un miros deopotriv4 diafan si neplacut, ca de ulei de par sicafea. Ma uit atat de fixlaluminile din tavan, ci vad umbre negre care imi acopera ochii. Pe unul dintre panourie o pata cu forma de rinichi, de culoarea untului inc&lzit prea mult in tigaie. —Te doare? mA intreaba el. MA straduiesc ct pot, soro’. Se aude cum picura apa. Vinnie se spalA pe maini. {mi ridic bratele. Sunt palide si au cute din cauzd cA au stat prea mult infasurate in bandaje. Le sucesc si mA uit la cicatricile rosii, urfte, care serpuiesc de la incheieturi pana la coate. Le ating cu bdgare de seam&. Vinnie fredoneazd. O melodie vesela, Titmata. Pentru el este doar o alt& zi, iar eu sunt doar o alta fata hidoasa. — E-nregula? isi pune alifie pe palme ile freac&, tinandu-le ridicate. Pe sub cicatricile noi, le pot distinge pe cele vechi. Cicatricile mele sunt ca un fel de stavilar. Castorul tot adauga crengute si bete noi peste cele mai vechi. incuviintez din cap. Alifia s-a incdlzit intre palmele lui si imi dd o senzatie placutd pe piele. Prima dat& cand m-am tdiat, cea mai bund parte a venit la final: mi-am curdtat rana cu un tampon, am sters-o cu grija, am studiat-o, asa si pe dincolo, si mi-am cuibarit protector bratul, asezandu-l pe stomac. Gata, gata. Ma tai pentru c& nu fac faté. E cat se poate de simplu. Lumea se transform4 intr-un ocean ale cirui valuri se sparg peste mine, cu un sunet asurzitor, inima mi se ineaca in apa si ma cuprinde o spaimA cat planeta de mare. Am nevoie s4 ma eliberez, am nevoie s4-mi fac rau mai mult dec&t mi-ar putea face lumea si asa imi pot gasi alinarea. O FATA DIN BUCATI 49Gata, gata. Casper ne-a spus: ,E de la sine inteles, da? Iti faci rau singura si asta te face si te simti mai bine. intr-un fel, poti scApa de durere pricinuindu-ti tu singura durere”. Problema e: dupd. De pild’ acum, ceea ce se intampld acum. Mai multe cicatrici, mai mult4 vatamare. Un cerc vicios: mai multe cicatrici = mai multd rusine = mai multd durere. Zgomotul pe care-] face Vinnie in timp ce se spald pe maini in chiuvetd mA face s4-mi revin in fire. Cand imi privesc pielea mi se intoarce stomacul pe dos. Vinnie se intoarce c&tre mine. — Runda doi. Esti sigura cA nu vrei s4 mai fie cineva aici cu tine? Dau din cap si imi aruncd un cearsaf, imi spune s4 mA urc din nou pe masa de examinare si imi face semn s4-mi trag jos pantalonii scurti. O fac repede, pe sub ceargaf, fard s& respir, tinand cearsaful infasurat strans peste lenjeria intima. Pe coapse mi se face pielea de gain din pricina frigului din incdpere. Nu cred ca mi-e frica de Vinnie, dar ii urmAaresc cu atentie miscarile mainilor si imi activez instinctul de strada, pentru orice eventualitate. Cand eram micd si nu puteam s& dorm, frecam cearsaful intre degetul mare gi aratator. Acum fac asta cu lenjeria, cu lenjeria mea moale, roz-pudr4, nou-nouta, lAsat& pe patul ingust, dimpreuna cu un biletel. Erau sapte perechi de chiloti, una pentru fiecare zi din sAptamand. Nu erau gauriti, nu erau p&tati si miroseau la fel ca invelisul de plastic in care fuseser impachetati; nu puteau a urind sau a sange menstrual. Cand mA gandesc 1a lenjerie si simt intre degete tes&tura curata de bumbac, ceva se schimba inlduntrul meu, ca atunci cand scofi o piatrA dintr-o gramada gi asta slAbeste stransoarea, un geamiat, o relaxare, o risuflare de usurare... 50 KATHLEEN GLASGOW— Asistenta. Ava. Mi-a. Cumpdarat. Lenjeria. Asta. Nu stiu de ce soptesc asta. Nu stiu de unde mi-a venit. Nu stiu de ce cuvintele s-au format acum, nu stiu de ce tocmai aceste cuvinte. Am vocea harait4 din cauza c& n-a fost folosita. Sund ca un oracdit de broasci ragusité. E o propozitie lunga, prima din nici nu mai stiu cate zile, si stiu cA Vinnie va nota constiincios: C. Davis a rostit o propozitie intreagd fn timp ce i se scoteau bandajele. C. Davis a vorbit despre faptul cd nu are lenjerie. De obicei, pacienta nu vorbeste de bundvoie; Mutism electiv. — Foarte frumos din partea ei. I-ai spus multumesc? Clatin din cap. Cand m-am taiat in pod, purtam un tricou, gi lenjerie inti- mia, gi sosete, si ghete. Mi-a curs atat de mult sange, cA Evan si Dump n-au stiut ce si facd. M-au infasurat intr-un ceargaf. — Ar trebui s4-i multumesti. Am venit la Creeley in imbraciminte gsi papuci de spital. Asistenta Ava mi-a gdsit haine. Asistenta Ava mi-a cumparat lenjerie nou-nouta. Ar trebui si-i multumesc. Cand Vinnie ridica si arunca la cog tifonul si pansamentele de pe coapsele mele, mi se par niste fasii patate. Trage si taie cu penseta. E la fel ca la brate: nu ma doare atunci cand inlatura suturile, dar pielea m4 pisc4 si ma furnicd in timp ce trage firele cu penseta. Se intampla din nou, in graba, numai cd de data asta imi amintesc ce inseamné sa tai si s tai rdu. Modul in care trebuie s& apesi sticla - adAnc si rapid -, sA stripungi pielea si apoi s4 tragi, s4 tragi cu inversunare, ca si se formeze un suvoi in care sa te poti ineca. Ah, cat de tare doare s& faci suvoiul dla. Durerea e ascutita gi surdd deopotriva; un soi de val ti se asterne peste ochi; rasufli ca un taur. O FATA DIN BUCATI 51Doare tare, doare al dracului de tare. Dar cand incepe sa curg& sAngele, totul e mai cald, mai linistit. Vinnie imi intalneste privirea. Respir prea repede. Stie ce se petrece. — Gata. Ma priveste cu atentie in timp ce mA ridic. Hartia fragilé de sub mine se rupe. Scari. Cicatricile de pe coapsele mele seamana cu niste fuscei de scard. in timp ce-mi trec degetul dinspre genunchi inspre partea de sus a coapselor, dau peste o umflatura si peste inc una si peste inc4 una. Mainile unse cu alifie ale lui Vinnie par foarte inchise la culoare in comparatie cu paloarea mea. E placut. Cand termina cu coapsele, imi face semn si-mi trag pantalonii si-mi intinde tubul de alifie, albastru cu alb. — Trebuie sa te dai cu asta de doud ori pe zi. Porcdriile alea or si te m&nance rau de tot acu’ cd poate intra aerul laele.O sa simti cd te strange pielea si ca te cam pisca. Strang tubul la piept. inc4 ti mai simt mainile pe picioarele mele, delicatetea degetelor lui pe monstruozitatile de pe mine. As cam vrea s&-i simt din nou mAinile, poate de data asta imbratisandu-ma. Daca tot am ajuns aici, poate ci as putea s&-mi sprijin capul de el si s& stau asa o vreme si s&-] respir, nu altceva, si inima bate, bate, bate, la fel cum se intampla si cu tata. Presiunea intraocular se mareste. imi sterg fata, faré si tin seama c4-mi tremur4 mainile. E foarte cald. Corpul incepe s& mi se incdlzeasc&. Mi-e frica. Vinnie isi drege glasul. — Toat& lumeae la lucru manual, fetito. Vrei si te duc pana acolo? — fn camer4, ii rspund strang4nd la piept tubul caldut. in camera. Vinnie pare trist. — OK, scumpo, in regula. 52 KATHLEEN GLASGOWLouisa nu este in camera. Toat& fetele sunt la lucru manual; stau aplecate asupra unor betigase de inghetat4, pungute cu nasturi si ata, fasii de autocolante cu stele stralucitoare. Ochii imi sunt ndp&diti de lacrimi si-mi ingrop capul in perna, s{ nu m& aud4 nimeni. Corpul ma doare tare din pricina rdnilor. O vreau pe Ellis, pe Ellis aia care imi tampona taieturile si fura vin de la tatal eica s4 putem plange fmpreuna in camera ei, sorbind din sticld, ascultand muzica si uitandu-nelalampa de veghe in forma de sistem solar care se rotea si proiecta pe tavanul camerei o lumina lucitoare. Pentru c&, atunci cand esti rAnit, se presupune c4 persoanele care te iubesc te vor ajuta, nu? Cand esti ranit, persoanele care te iubesc te saruta afectuos, iti tin sticla la gur&, te mangaie pe pr, nu-i asa? Casper ar fi mandr& de mine pentru cat de rational gandesc. Ma aflu intr-un loc plin de fete pline de dorinte, iar eu n-o vreau pe niciuna dintre ele. O vreau doar pe cea pe care n-o pot avea, pe cea care n-o sd se intoarca niciodata. Oare unde s&-i asez pe cei aflati pe moarte, pe cei in viatd, toate persoanele astea care mA bAntuie ca niste fantome? Ellis a spus odata: ,Erai prea mica s4-ti pierzi tatal”. in urma cu un an si ceva, Mikey mi-a spus la telefon, plangand: ,Ea nu s-a tdiat niciodata, nu e genul ei De ce s-a tdiat? Tu erai chiar acolo”. Dar el era la multi kilometri departare, in alt stat, la facultate, si nu stia ce se intamplase intre mine si Ellis. A fost ultima dat4 cand am vorbit; dupd asta, eu am ajuns in strada si am devenit eu insimio fantoma. Mama trdieste, dar si ea e o fantom cu ochii afundati in cap, care mA priveste de la distant, cu trupul perfect nemiscat. Sunt atat de multi oameni care n-or s4 se mai intoarcd niciodata. O FATA DIN BUCATI 53DUPA CE MA LINISTESC, DUPA CE [NCEP SA SIMT in corp acea senzatie de sfarseali, de epuizare de la atata plans, m& ridic si o pornesc impleticindu-ma de-a lungul coridorului inundat de o lumind mult prea puternic4, c&tre cabinetul asistentelor. Vinnie a avut dreptate, cicatricile mA manAncd ingrozitor de tare. Pe dinafaraé corpul ma arde, dar pe dinduntru e gol, gol. N-am cum sa ma tai, dar trebuie s& indepartez ceva din mine, am Nevoie de o usurare. Din cabinet, Vinnie imi aruncd zAmbetul lui aurit. Toate asistentele si-au agitat fotografii pe panourile care separa birourile. Copii cu nemiluita, unii dolofani, altii firavi, adolescenti cu fete serioase, si citei, o groazA de poze cu catei. Si fetele lui Vinnie — ele trebuie s& fie pustoaicele imbrAcate in rochii albe cu volane, cu pdr negru-smoal8, ca al lui. Ariat inspre parul meu, 0 incalceala groaznici. Numai cand fi simt mirosul, mi se face réu dintr-odat&. Vreau si dispar& tot, aceast& ultima’ ramasita a vietii de afard. — TAiat! rostesc cu voce ragusita. Vinnie ridici mainile. — Nt, nt! Trebuie s& astepti pana cand iti primesti permisul de o zi, fetito. Atunci o s4 iesi impreund cu celelalte fete gi o sa poti merge undeva sA te tunzi. Eu nu mA ating de parul niciunei fete. Bat cu pumnul in receptie si ma aplec peste el. — Acum! Trebuie sa fie acum. — Puta madre, zice el cu voce soptita. 54 KATHLEEN GLASGOWImi face grabit semn cu degetul, s& ma duc spre sala de tratament. — Hai, repede! Si nu cumva sa plangi. Existé o singura solutie pentru un par ca Asta. O FATA DIN BUCATI 55LA CANTINA, ISIS E CEA CARE VORBESTE PRIMA. Deschide gura micuta si resturi de macaroane cu branz& cad inapoi in farfurie. — Baga-mi-as, uita-te la tine, Chuck! Blue izbucneste in ras, un sunet puternic, molipsitor, care o face si tresara pe Francie, care sti Jing’ ea la mas&, dar care nu mAndénca niciodatd. Francie zimbeste si ea. Blue spune: — Te urdsc, Sue cea ticuta, dar si mor daca nu arati mult mai bine. Aproape ca un om. Pana si Vinnie a fluierat in timp ce plimba aparatul de ras electric peste scalpul meu, facdnd p&rul s4 cad& pe podea in smocuri mari. — Uite o fat&! Fata asta are gieao fata, a zis el. Mi-am privit pe furis fata in oglinda din sala de tratament, una mare si adevarat&, ag&tata pe spatele usii. N-am coborat privirea sub nivelul umerilor; m-am uitat doar la fata mea, dar nu prea mult, pentru cd m-a cuprins din nou tristetea la vederea propriului chip. Fetele inceteazi vorbaria cand incep sA man4nc. Nu ti-ai putea inchipui c4 te simti aiurea cAnd iti arati cicatricile unui grup de fete pline de cicatrici, dar chiar aga te simti. Stau cu ochii atintiti in farfurie. Dup& cind, o s& cotrobai printre obiecte pierdute, ca si gasesc o bluzi cu manec4 lungd. Ma simt expusa gi mi-e frig. fmi lipseste puloverul meu jerpelit, galben-mustar, pe care il purtam inainte s&4 plec de-acas4. MA facea s{ ma simt 56 KATHLEEN GLASGOWacoperit& $i in sigurant&. Mi-e dor de hainele mele. Nu de cele de strad&, ci de cele vechi, de tricourile cu nume de trupe rock si de pantalonii in carouri gi de fesurile de lana. Isis inghite. — Doamne, Chuck, ce-ai folosit? Tu chiar ai fost in nenorocitul de oras. Isis areo faté ingust&, incrancenaté, de terrier. isi rdsuceste intre degete zulufii bogati, prinsi in coada. Celelalte asteapta. Din capatul mesei, Louisa imi zambeste discret. Mi-a placut cand am spart borcanul. Trebuia s4-] izbesti cu putere, pentru cd era gros. Spre deosebire de alt gen de sticl4, borcanele se sparg in cioburi mari, curbate, cu taig scAnteietor. Acestea faceau niste tdieturi late si adanci. Bucdtile groase de sticli se puteau spala usgor, puteau fi refolosite, le puteam strecura in sAculetul de catifea si le puteam ascunde in trusa mea, ca si le folosesc data urmA&toare. Cand ma gandesc la asta, ma simt cuprinsa de frisoane de anticipare, asa cum am simtit in sala de tratament, ceea ce, spune Casper, este inacceptabil, e declansatorul, si vid cam unele dintre fete, de pildi Sasha cea palida, cu ochi albastri ca Marea, incep sa se incrunte. Blue gi Jen S. asteapta, fara nicio expresie pe chip, cu lingurile in aer. Cred c& vreau sa le spun ceva, cred cd vreau s4 vorbesc. Simt un soi de freamat in piept si cred c4 ag putea rosti cateva cuvinte, desi nu stiu sigur in ce ordine sa le asez sau ce ar putea insemna, dar deschid gura... Din capatul mesei, Louisa vorbeste. Vocea ei e guturala si exuberanté; formatia in care canta se numea Loveless. — Sticla. Louisa isi strange resturile. fn general, nu mananc& mult: cAte putin din fiecare fel si nu st niciodata mult la mas&. — A folosit sticla. Micul dejun al campionilor disperati. Ridicd din umeri c&tre noi, in timp ce se indreaptd parca O FATA DIN BUCATI 57plutind c&tre cogul de gunoi, ca s& arunce cana din carton si farfuria si lingura de plastic. Lainceput, in jurul mesei creste tensiunea, caci fiecare fata se gandeste gi isi aduce aminte de metoda preferata. Dar apoi atmosfera se destinde. Isis se apucd din nou si manance. — Esti o dura, Chuck. imi atintesc privirea spre grimada lucioas4 de macaroane, spre singurul rand de fasole verde si spre balta maronie de sos de mere. — Nu m& cheama Chuck, Isis. Numele meu e Charlie. Charlie Davis. Vocea mea nu mai e ragusit&. E cristalind ca un clopotel. Jen S. spune: — Uau! Cuiva i-a revenit graiul. Blue da din cap, holb4ndu-se la mine: — Lucrurile sunt pe cale s& devina interesante pe-aici, zice ea, sorbind ganditoare cafeaua. 58 KATHLEEN GLASGOWCASPER iMI ZAMBESTE. — Mare noroc, zice ea. Ai inceput s& vorbesti. Ti-ai taiat parul. Ai scipat de bandaje. Cum te simti? intind mAna citre foile de hartie de pe biroul ei, citre pixul albastru, dar ea spune ,Nu’. in acvariu, broasca s-a oprit putin, de parc4 m-ar fi asteptat gsi ea. Corpul ei micut pluteste in apa. Oare fi place vaporasul de pe fundul aevariului, care are o deschizatur& suficient de mare incat s4 poata inota prin ea? fi place piatra lat&, pe care se poate urca pentru a se odihni? fgi doreste vreodata s4 ias& din acvariu? MA infasor mai strans cu hanoracul gAsit in cutia cu obiecte pierdute, imi strang gluga fn jurul fetei. Urata, ti spun eu cu ovoce stinsa si cu fata ascunsa in gluga. Urata. Tot uratdé md simt. OFATA DIN BUCATI 59NU CA N-AS FI BAGAT NICIODATA DE SEAMA cé Jen S. disparea in fiecare seara de indata ce Barbero adormea pe canapeaua din sala de relaxare. Vreau s& zic cA-mi spunea. »Ma duc la baie”, imi arunca ea si se apleca s4 vada ce fac la computer, moment in care coada lunga fi aluneca in fata. »Burta imi face probleme. S-ar putea s& dureze ceva.” Sau: »M& duc s& alerg pe coridoare. MA simt cam inchistata. Sa fii cuminte”. Apoi pleca. fn mod straniu, treaba asta cu lectiile cam incepuse si m4 captiveze. Terminasem deja doudsprezece lectii, ceea ce ma pla- sa cam la nivelul intermediar al unei ipotetice clase a doispea. Am simtit 0 oarecare satisfactie si dau clic pe OK si apoi s-o astept pe Jen S. si se intoarca gi s4 introduca parola secreta, ca s& pot trece la nivelul urmd&tor. Scoala se dovedeste a fi su- per-usoara odata ce-ai scdpat de toti ceilalti copii, de profesorii naspa si de tot rahatul dezgustator care nu se mai termina. Asa c4 acum 0 astept, gi o tot astept, si trag cu ochiul la Barbero, care sfordie pe canapea, cand imi da prin gand ca s-ar putea ca Jen S. s& nu facd tocmai ceea ce spunea ca face. Dar pana s& apuc sé ma gandesc la ce-ar putea face, imi vine in minte ce-ag putea face eu cat timp e plecatd ea si cat timp Barbero e in lumea viselor. Am nevoie de numaicateva minute. Deschido alta fereastra, creez un cont de Gmail, imi zdrobesc creierii si-mi amintesc ultima lui adres& de e-mail pe care o stiam, o introduc gi, plina de optimism, deschid cdsuta de chat. N-am mai vorbit cu el de mai bine de un an. Poate c&-i acolo, poate ci nu. 60 KATHLEEN GLASGOWSalut, tastez eu. Astept, ciupindu-ma de barbie. Mi-e putin cam frig la cap acum c& nu mai am claia aia de par. {mi trag gluga. Trebuie s& fie acolo, pentru c4 nu apare nimic de genul Michael e offline. Si iat& ci-mi raspunde. OMFG tu esti Da Esti ok Nu. Da. Nu. La casa de nebuni Stiu mi-a zis maicd-mea cd i-a zis maicé-ta Mé imbrac cu haine de la nenorocitele de obiecte pierdute Sunt la un concert Lacine? Firemouth Club la Flycatcher fi stii pe Firemouth? Ti-ar pldcea de ei Degetele mele ezit4 deasupra tastelor. Mi-e dor de tine Niciun raspuns. Stomacul incepe s4 mi se stranga. Revine ceva din ceea ce simteam atunci: cat de mult imi placea Mikey, cat de nedumerita eram din cauza cd el o voia pe Ellis, chiar dac& ea nu-] plicea la fel de mult. Dar Ellis nu mai e aici. fmi musc buzele. fntorc capul s& vad ce face Barbero. Unul din picioare i-a alunecat pe podea. Michael scrie... apoi: O sd-i spun maicd-mii sa-ti aducd niste haine de-ale lui T Adica sora lui, Tanya. Trebuie sa fi terminat deja facultatea. Acasa la Mikey era intotdeauna cald. Iarna, mama lui pregatea bucdti groase si pufoase de paine sioale maridesupa aburinda. C&suta de chat mA anunta cd Michael scrie. Nu spune ca-i e dor de mine sau ceva de genul Asta. Trag aer in piept, incerc s& teduc la tacere vocea slaba din capul meu care bomb&ne: Esti oribild si odioasd, idioato. De ce te-ar vrea cineva? OFATA DIN BUCATI 61Osé vin in mai pentru un concert pe 7th Street Entry cu trupa cu care lucrez acum. Stau doud zile. Pofi sé mé treci pe lista de vizitatori sau ceva de genu’? Da! incep s4 rad ca nebuna. intregul meu corp devine usor ca un fulg, mi se pare c4 plutesc la gandul de a-] vedea pe Mikey. Mikey! Michael tasteaza: Tre’ sd fug, se termind concertul maine am cursuri. Nu cred c-am vorbit cu tine n-ai si-un telefon?, moment in care sunt deja in picioare si alerg cAtre telefonul de pe pere- tele sAlii de relaxare, unde numArul e scris cu carioca neagrA, alAturi de textul: NU SUNT PERMISE TELEFOANELE DUPA ORA 9 SEARA SI {NAINTE DE 6 DUPA-AMIAZA. MA intorc in fuga, repetandu-mi numfrul in minte, cand m4 impiedic cu gheata de un scaun din plastic si ma trezesc cu nasul in podea. Barbero sare ca ars, mai repede decat il vazusem vreodata si se miste, si-si smulge dopurile din urechi. Se roteste buimac. — Unde-i Schumacher? Unde mama dracului e Schuma- cher? fn timp ce incere s4 m4 adun de pe jos, el e ocupat sa ci- teasca ce scrie pe monitorul computerului. Apasd cu degetul lui grdsan pe un buton si monitorul devine negru. Mikey dispare. —Treci inapoi in cusca, iepuras! Trebuie sa plecin cdutarea prietenei tale. 62 KATHLEEN GLASGOWBARBERO SI ASISTENTA AVA AU GASIT-O PE JEN S. pe sca- ta de urgenta. N-o deranja stomacul, nici nu facea sport. Si-o trégea cu doctorul Dooley, dup4 cum aveam sA aflu de la Loui- sa in noaptea aia, ceva mai tarziu. imi trag ceargaful peste cap. Cand clipesc, genele se freacd de panz&. Mormai la Louisa. — Si-o triageau de muuultd vreme, sopteste Louisa. MA mir c4 n-au fost prinsi mai devreme. Pe coridor e mare agitatie: se dau telefoane, Jen S. plange in cabinetul asistentelor. Louisa spune: — Echiar pdcat. Acum pe ea or s-o dea afar, iar el 0 s& fie concediat. Sau poate c& n-o s&-] dea afar4, ci o si primeascd doar o mustrare. EF rezident. Astia o dau in bard tot timpul. RaAmAne tacuta cateva clipe. — Sper cA Jen nu-si inchipuie c-or sa fie impreund afard, pentru cd asta n-o sa se intample. imi trage cearsaful de pe fata. — Esti tanard, nu prea intelegi. inc& nu s-ademachiat. Rimelul i s-a prelins sub ochi. — Aales-o pentru c4 e usuraticd. Noi suntem cat se poate de usuratice, nu-i aga? La naiba, si eu am crezut odata c4 am gasit pe cineva. tmi iau inima in dinti si spun: — Poate... chiar ii placea de ea. S-ar fi putut, nu? Doctorul Dooley e un barbat bine, n-are nevoie si se lege de-o fata cu probleme. Ar putea avea orice femeie isi doreste. OFATA DIN BUCATI 63Louisei ii scAnteiaza ochii. — Barbatii sunt ciudati, micuto. Nu poti sti niciodata in ce ape se scalda. imi pune la loc ceargaful peste fata si se urc4 in patul ei. Acum vocea ii sund indbusit, ca si cum ar avea si ea cearsaful tras peste fata. —L-am lasat pe tipul ala - mi se p4rea ca e foarte chipes si de treaba -, l-am ]Asat s4-mi fac& poze. Apoi a intors foaia si le-a vandut nu stiu carei porc&rii de site. Oare plange? Nu-s sigur&. Afard, Jen S. hohoteste serios acum, si 0 pot auzi si pe Sasha, in camera ei, cum incepe s& scoata un sunet slab, miorlait. Locul sta e un univers de fete plangarete. Louisa plange. De-a lungul nenorocitului de coridor toata lumea plange, in afari de mine, pentru c4 lacrimile mele au secat. Dau ceargaful la o parte si cobor din pat. Mikey a fost atat de aproape si]-am pierdut. L-am pierdut. Louisa mormiie: — Ar trebui s4 ni se spund inca de cand venim aici ci s-a terminat cu dorintele. C4 dup4 ce am facut ce-am facut, n-o s4 ne mai iubeasca nimeni. Nu in mod normal. Mana ei serpuieste pe sub cearsaf si apoi bajbAie prin aer. MA apropii ca s4 m4 apuce cu degetele. Are unghiile date cu oj& albastr&, lucioasa, cu picatele rosii. Un oftat i se opreste in gat. —Trebuie sd intelegi, micuto. intelegi cum o si fie? Fac ce se spune c& ar trebui facut atunci cand cineva e r4nit si are nevoie de ajutor, ca s4 stie cA e iubit. MA asez pe Mmarginea patului Louisei, peste cuvertura ei cu Hello Kitty. Este singura dintre noi care are propria cuvertura si fete de pernd si o intreaga gama de papuci pufosi, care se itesc de sub pat. fi trag usor de pe fata cearsaful roz cu alb, doar cat sA-i pot mangaia parul, formidabila ei claie de par. 64 KATHLEEN GLASGOWMAITARZIU, DUPA CE PE CORIDOR SEASTERNE LINISTEA si Jen S. este dusa inapoi in camera ei ca si-si impacheteze lucrurile si s astepte, incep sA ma gAndesc iar la ea. Tot timpul Asta gi-a tras-o cu doctorul Dooley. Unde mergeau? Oare foloseau sala de tratament, imprdstiau hartia mototolita pe jos? O faceau si pe masA sau numai pe casa scdrilor? Era frig? Despre ce vorbeau? AmAandoi sunt inalti si araté bine, au un chip frumos si sunt atrag&tori. Mi-i imaginez strans inlantuiti gsi simt 0 senzatie de cildura intre coapse. Si in acel moment imi vine in minte Mikey, cu cozile lui blonde, jamaicane, matasoase si fara miros urat, zambindu-ne mie si lui Ellis din gezlongul vechi din camera lui, las4ndu-ne sa ne dezlantuim. gis& dim muzica oricat de tare am fivrut. N-am fost niciodata cu Mikey, dar as fi fost dispus& sa incerc, vreau s& zic, imi doream mult, foarte mult, dar el oiubea pe Ellis. Baietii pe care i-am intAlnit miroseau a sticla ars& gia furie. Pe piele aveau dare de murdarie, tatuaje si coguri Traiau prin garaje sau in masini. Stiam ca baietii dia nu s-ar filipit niciodat& de nimeni. Erau unsurosi; dupa ce o faceam fn vreo incdpere dosnic&, mizerabila, la vreun concert sau la vreo petrecere, in baia din subsol, se faceau nevazuti. Ellis a avut un iubit. Acesta avea dinti de lup gi un palton negru, lung, si i-o tragea in subsolul parintilor ei, pe covorul roz, spongios, in timp ce eu ascultam din celalalt capat al ca- merei, culcusita intr-un sac de dormit. I-a lAsat cateva lucruri: bratari de argint, ciorapi transparenti, papusi rusesti pline cu pilule albastre. Cand nu i-a mai telefonat, Ellis a plans pana a O FATA DIN BUCATI 65inceput s-o doar4 gatul. Cand pomenea numele lui, Mikey in- torcea privirea in alt4 parte gi puteai vedea cum isi inclesteazA falcile, cum se innegreste la fata. Géndul la trupuri impreunate m intristeazA si ma face s& tanjesc dupa ceva. Ma rdsucesc si-mi ingrop fata in perna, incerc s4-mi golesc mintea si s4 nu bag in seamA senzatia de mancarime pe care mi-o dau cicatricile. Louisa suspina in somn, agitata. Nu vreau sa cred c& are dreptate. 66 KATHLEEN GLASGOWMAMALUIJENEDOLOFANACAALUATULDOSPIT, cuobraji bucalati si buze subtiri, Taici-su e un gr4san, iar fermoarul jachetei lui sport e intins la maximum peste burdihan. Parintii ei stau pe coridor si se uit& la noi cu teamd. fn scurt timp, Vinnie ne man pe toate in sala de relaxare si incuie usa. Nu ni se da voie s& ne ludm ramas-bun de la Jen. Fetele toiesc prin camerA, scot din cutie c&rti de joc si alte jocuri si se agaza impreund cu Vinnie in jurul mesei rotunde. Blue sta la fereastra. Azi parul ei saten e prins intr-un coc neglijent; pe ceafa i se zdreste vag un tatuaj cu o randunicd. Dupa cateva minute, sopteste: —Iat-o. Ne repezim la fereastra. fn parcare, tatl lui Jen pune doud valize verzi in portbagajul unui Subaru negru. Ziuae mohorata si rece. Se strecoar4 pe scaunul soferului si magina se las4 sub greutatea lui. Jen sti aplecata peste maica-sa, ca un pai flexibil. Aceasta o mangaie putin pe brat si deschide usa din spate, lasand-o pe Jen sa se inghesuie in fat&, langa tatdl ei. Nu se uita deloc in sus, cdtre noi. Masina se pierde in trafic si se face nevdzuta pe strada lungi, pe care se afla cafenele si baruri, magazine cu tot felul de obiecte din Orientul Mijlociu si localul in care se vind 22 de tipuri de hotdog. Mikey a lucrat acolo intr-o vara; pielea lui rAspandea miros de condimente si de varz4 murata. Cerul e acoperit de nori plumburii. {n ultima vreme au tot fost furtuni, lucru mai putin obisnuit pentru luna aprilie. Vocea lui Blue m& trezeste din gandurile mele. O FATA DIN BUCATI 67— Bietul Bruce, zice ea incet, aratand inspre fereastra. Barbero st4 intr-un colt al parcarii. Azi nu este fmbracat cu uniforma: poarti un hanorac albastru-deschis, 0 cimaga. verzuie, jeansi si tenisi albi, ca orice alt tip de pe strad&. — Of, zic eu. Si din nou: of. fi plicea de Jen. Numele lui e Bruce. Si-a pus niste ochelari cu rama subtire, care fl fac sA nu mai para asa... tontdldu..., ci mai curand... un tip de treaba. Blue si cu mine il urma4rim stergandu-si ochii, urcand intr-un Hatchback mic, portocaliu, si demarand. — Bietul Bruce, sdracuful de el, sopteste Blue. Trupurile se imbinA perfect. Dar cateodata& nu o fac. 68 KATHLEEN GLASGOWISIS PIPAIE JETOANELE DE SCRABBLE. Unghiile ei sunt mai roase decit ale mele. {si umezeste colful gurii cu limba. — Sunt aproape gata, Chuck. Scoate un jeton de pe tabla de joc. ~— Aproape. imi fac de lucru cu tricoul meu vopsit si fusta hippy inflora- t& Mama lui Mikey chiar a venit si mi-a adus 0 cutie de haine vechi de-ale Tanyei, rimase de pe vremea cand era in faza ei Dea- dhead’: bluze vopsite si fuste vaporoase, fosnitoare, sandale de cAnepé si saluri batranesti. Mai erau si nigte pulovere vechi gi il port pe cel mai bun: un cardigan albastru cu romburi si nasturi argintii in forma de ghind4. N-am reusit 34 vorbesc cu mama lui Mikey. Daca o persoand nu este trecutA pe lista de vizitatori, nu are voie sa intre, iar eu nu am dreptul lao lista de vizitatori, pentru c& am inc&lcat regulile. Oricum nu stiu cine ar veni la mine in afarai de Mikey, iar pan4 atunci mai sunt cAteva sapta- mAni Casper mi-a promis cA 0 s&-] treacd pe lista mea. Altfel, stiu cA pe listA nu apare dec4t un singur nume: al maic&-mii. Dar nu mA astept s4 vind, iar Casper nu pomeneste de ea. C4nd sund telefonul din sala de relaxare, toata lumea se uitd in jur, dup4 Barbero. Telefonul de aici nu sund decat daca persoana care telefoneazd a primit aprobarea de jos, conform unei liste de referinté. Apelantii trebuie s4 figureze pe aceast& list4, aprobat& in prealabil si aflatd la mana medicului curant al fiec&ruia. * Denumire dat& fanilor trupei americane de rock psihedelic Grateful Dead. OFATA DIN BUCATL 69Chiar si asa, nu avem voie s4 raspundem noi la telefon. — Probabil cA ela closet, zice Blue ridicand din umeri. Telefonul continud si sune. Francie o inghionteste pe Sasha. — Rdspunde. — Radspunde tu. Sasha se intoarce la jocul ei, Connect 4. Nimeni nu vrea s& se joace cu ea, pentru ca triseaza. Blue se ridicd de pe canapea. — Lesin&turi de prajiturele sangerate, ne zice. Din cand in cAnd, asa ne zice ea: prajiturele sangerate. Toate am putea fi foarte drégufe, nu credefi?, a intrebat ea intr-o buna zi, la grup. Asta dacé n-am ardta ca niste nenorociti de zombi, a addugat ridicandu-si bratele. Cicatricile o faceau sA pari o papusa de c4rpa, plind de cusaturi hidoase. — Aici balamucul. Cine e la telefon, vA rog? Rasuceste cablul telefonului intre degete. Da drumul receptorului care se loveste de perete, poc-poc, si atarnd neputincios de cablul alb. — E mama ta, Sue cea tacuta. Se intoarce la cartea ei si se asazi pe canapeaua verde, incomoda. fmi tin respiratia. Isis agazA jetoane si mormaAie ininteligi- bil. Francie e absorbita de filmul la care se uita. Mama. Oare de ce sun&? Nici macar n-a venit s4 ma vada. MA indrept incetisor cdtre telefon. Lipesc receptorul de ureche si mA intorc cu spatele la fete, inspre perete, iar bataile inimii zici c& au luat-o naibii razna. — Mami? soptesc eu, plind de speranta. Respiratia mi-e grea, suierdtoare. — Nuuu, Charlie. Ghici! Vocea din receptor imi strabate corpul. Evan. 70 KATHLEEN GLASGOW— M-am dat drept maic4-ta! Am gasit numele ei in niste chestii din rucsacul tau. Se opreste, chicoteste si, brusc, incepe cu 0 voce mieroasa, ascutita: — Bund ziua, as dori s& vorbesc cu fiica mea, domnisoara Charlotte Davis, v4 rog. Nu zic nimic. Nu stiu dacd si ma simt usurata ori dezamagita. —Am fost obligati s4-ti luam banii, Charlie. Tuseste si se aude un harait de flegma. — Stii situ cume. Rolele goale de film din ruesac, cel pe care l-au adus el si cu Dump. Rolele in care pistram cei cativa banuti pe care reusisem s&-i pun deoparte. Evan sufera de astm, iar drogurile si viata de strada nu il ajuta deloc. L-am vazut chircindu-se pana se facea ca o minge, chinuindu-se sd respire p4na i se invinetea fata, pisandu-se pe pantaloni de la efortul de a nu legina. Clinicile gratuite iti dau inhalatoare doar in urma unui consult medical gi nici nu se uita la tine dac& esti drogat, iar drogurile sunt povestea vietii lui Evan. E din Atlanta. Habar nu am cum a reusit s4 ajunga toemai aici. Stau in continuare bagata in perete, ca si nu ma auda fetele. Auzul vocii lui Evan ma poarta inapoi, intr-un loc intunecos. fncere si-mi reglez respiratia, ca s4 ram4n pe faza, cum spune Casper. Prudenta, rispund: — Stiu. Adaug: — E-n regula. Si continui: — Multam’ c& mi-ati adus rucsacul. Tuseste din nou. O FATA DIN BUCATI 71— Erai intr-o stare nasoala de tot acolo, in pod, stii? Eu si Dump am crezut c-o s4 ne cAc&m pe noi. Tot sAngele ala... Spun: — Mada... Vorbeste at4t de incet, incAt aproape c4 nu aud ce spune. — A fost Frank Nemernicul? A... venit pana la urma dupa tine? De-aia ai facut-o? R&cai peretele cu ceea ce mi-a mai ramas din unghii. Frank Nemernicul, cu ochii lui negri gi cu inelele alea. Hambarul gi usa rosie, in spatele c&reia dispareau fetele. Avea pe etajera cutii cu cereale cu zahr, in frigider bere gsi suc gi, in niste cutii speciale, tinute sub cheie, droguri. Avea pielea jegoasa, dar dintii fi straluceau ca perlele. Barbatii care veneau la Hambar pentru camera cu usd rosie aveau ochi lacomi, niste ochi care te devorau, te sorbeau, te degustau. De-aia m-am ascuns in pod atAta vreme. Ca un goarece, incercAnd sa nu respir, ca si nu ma descopere nimeni. Zie: — Nu. Num-a gasit. Evan rasufla usurat. — OK, super, ce bine! — Evan, reiau eu. — Da? — Dar am facut ce-am facut gi din cauza lui. $tii? Picdtura care aumplut paharul, ceva de genul Asta. Totul. intelegi? Evan tace cateva clipe, apoi spune: — Mada. MA intreb de unde o fi sunand - Evan sl&bdnogul, cu pl&mAnii lui bolnavi si pantalonii rupti, cu haioasa lui haina sport, in carouri. fl intreb cum m-a gisit. imi raspunde ca Asta-ilocul unde sunt trimise toate fetele fAcanite. imi spune: 72 KATHLEEN GLASGOW— Eu si Dump am gasit un mijloc s4 ajungem in Portland in noaptea fn care m-au salvat in pasaj, Dump a spart o sticla in capul barbatului. S-a intamplat cu viteza fulgerului. Am z&rit peste umerii barbatului ochii insp4im4ntati ai unui bdiat si apoi sticla ridicAndu-se in aer, scanteind in lumina galbuie. Zile intregi dupa aceea, mi-am tot cules cioburi de sticld din par. Dump se uita halucinat la sticla care fi stralucea in palma. M-a privit cu un z4mbet care parea o linie adancd, curbata. Aschii de sticli acoperite de sange sclipeau pe v4rfurile ghetelor lui negre. Barbatul care s-a luat de mine se afla la capatul pasajului, © gramada inerta de haine in culori mohorate. Evan m-a infasurat in haina lui. Evan imi spune: — Voiam doar sa ma asigur cd esti OK, ceva de genul Asta, intelegi? Ei ziceau: Porcdria dracului! Ziceau: Trebuie s-o stergem dracului de-aici. Si: Tarfaé nenorocitd, n-aveai ce cduta de una singurd pe-aici! — in plus, erai cool pentru o s&rit& de pe fix. R&sete gi tuse. M-au tarat pAna la o duba si m-au bagat in spate. Bancheta fusese scoasa; podeaua era umeda, iar gdurile de rugind erau acoperite cu petice jegoase de covor. Dump si Evan erau agitati, cu ochii eat cepele, si le tremurau mAinile. Oare l-am omorat dracului pe tipu’ dla? Am ramas cu ei gapte luni. Undeva, céndva, Evan o sa-si gdseasca sfarsitul in strada. Am vazut de ce-i capabil pentru o doza. Am vazut tristetea care ise asterne pe chip atunci cand crede c4 nu-l vede nimeni. — Si, mda, mai voiam s&-ti zic cd, in fine, imi pare rau, da’ ti-am luat desenele. O FATA DIN BUCATI 73Evan igi drege vocea. — Stii tu, benzile alea desenate pe care le-ai facut. Nu stiu de ce, pur si simplu imi plac. E super, intelegi, si ma vad pe mine ca apar in ele. Parca ag fi celebru, ceva de genu’. Citesc cAte putin in fiecare zi. Blocul meu de desen, la el e blocul meu de desen. Parca-] aud pe Dump zicand: Ai grijé sé ma inzestrezi cu vreo superputere, cu o vedere cu raze X sau ceva de genw, OK? Vreau sd pot vedea prin hainele gagicilor. imi creste pulsul. — Evan, trebuie s& mi-1 dai inapoi. Te rog! Tuseste si nu zice nimic o vreme. — O sa incere, sA vedem dac& reusim s& trecem pe-acolo, da’ nu stiu ce sa zic, plecam in curand. Faza e cd-mi plac mult benzile alea desenate. Nu stiu cum sa zic. Cand ma vad in ele, chiar simt ca exist. Evan, zic eu, dar in gand. — Cand scapi de-acolo, s vii la Portland, OK? Vreau s8 zic, teduci pe chei siintrebide mine. Ne descurcim bineimpreuna. RAspund: — R&améne stabilit, Evan. — Pe curand. Convorbirea se incheie. Isis e ocupata cu un nou jeton. imi pun mAinile in poala. Astea sunt mAinile mele. Cu ele am luat mancare din gunoaie, cuele m-am b&tut pentru un loc de dormit si o paturé murdar4. Au avut o cu totul alt viaté dec4t cea de aici, unde joacd diverse jocuri intr-o incApere inc&lzitd, in timp ce noaptea se indep&rteaz& tot mai mult de mine, dincolo de fereastra. Isis ma intreaba: — Ce mai face maic&-ta? Cred c-a fost ciudat, nu? Ascris cuvantul minge. I-au trebuit zece minute si formeze cuvantul minge. 74 KATHLEEN GLASGOWimi var mAinile sub pulpe si ma las pe ele. fmi face bine s& simt apasarea asta pe oase. Blocul meu de desen e la el, dar eu am hrand si un pat unde si dorm. — Face foarte bine. Vocea mea e blanda si chilibrata. — Pleaca in vacant. in Portland. O FATA DIN BUCATI 7sCAND I-AM SPUS LUI CASPER CA MI S-A PARUT URAT, stii ce mi-a raspuns? A zis: Ti s-a pdrut ceva urdt ori fi s-a ptirut cd tu esti uratd, Charlie? Pentru cd e o diferenta si as vrea sd te gandesti bine la ce ar putea insemna diferenfa asta. E foarte important in procesul de vindecare. Astia de-aici chiar c&-ti pun dracului o groaza de intreb&ri despre tine. 76 KATHLEEN GLASGOWLA GRUP, CASPER NE iNTREABA despre prietenii nostri. Avem un grup de prieteni? Exist4 cineva afara cu care si putem vorbi, care si ne facd sa ne simtim in sigurant&? Ne intreaba: Cui vd tncredintati secretele? OFATA DIN BUCATI 77VEZI TU, EU §TIU CINE SUNT. Ma rog, nu ma cunosc perfect, pentru ci n-am decat saptespe ani, dar stiu, gen, cine sunt cand sunt in compania altor oameni sau cand ei ma privese gi ma agaza intr-un locsor din mintea lor. Daca ai vreo fotografie cu clasa, pun pariu ci mA recunosti. Nu-i deloc greu. Cine e fata aia care nu zambeste? Cine e aia care, desi st& intre alti doi copii, pare cumva ci e singur&, pentru ca ceilalti doi se tin la o oarecare distant& de ea? Hainele ei nu sunt cam... modeste? Cam murdare? Cam sleampete? Cam de nimic. Macar numele ei ti-1 mai amintesti? Poti identifica fetele cdrora o si le mearga bine. Nici macar nu-i nevoie sa ti le descriu. Le poti identifica pe cele care or si se descurce pentru cA le duce capul. Le poti identifica pe cele care or si razbatd pentru cA sunt dure sau sunt bine facute. Sila urma mA poti identifica si pe mine, aiade colo, copilul ala neingrijit (amdarét, s-o spunem pe-a dreapta), care nu face nimic cum trebuie si care st& singur la cantina si care deseneaz& tot timpul sau care e imbrancit pe coridor si numit in fel si chip, pentru ca aga e ea, iar uneori se infurie gi lovegte cu pumnii, fiindea ce altceva ar putea face? Aga ci atunci cand Casper intreab&: Cui vd incredinfafi secretele?, T4spunsul meu este: Nimdnui. NimAnui péna sa apara Ellis. Ea a fost singura mea sansa si m-a ales pe mine. Probabil ci habar n-ai cum e, pentru ca tu ai prieteni. Probabil ci aimama sitat4 sau cd macar unul dintre ei traieste si probabil ci nu dau in tine. Nimeni nu se indeparteaza de tine in poza cu clasa. Asa c& habar n-ai cum e sa fii atat de singur in fiecare zi, in fiecare nenorocita de zi, incat gaura neagr4 dinduntrul tau e pe cale sa 78 KATHLEEN GLASGOWte inghita, asta pana cand, intr-o buna zi, aceast4 persoand, o fapturd minunati&, vine in gcoala ta si pare si nu-i pese cA totise holbeaza la rochia ei neagra de catifea, la ciorapii din plasa, la ghetele negre gi masive, la dementialul ei par mov gi la buzele rogu-aprins. Apare in usa cantinei, in prima zi, gi nici macar nu se asaza la coada ca s4-gi ia o tava, ci doar se uitd in jur, la toatA nenorocita de agitatie din timpul celei de-a doua ture de pranz si, brusc, se indreapta catre tine, iar pe buzele alea mari $i rosii i se agterne un zAmbet si-gi tranteste pe masa rucsacul negru, urias, prin care scotoceste dupa acadele si bombonele pe care le impinge inspre tine (iar tu ramai cu creionul in aer, deasupra blocului de desen, pentru c& te temi s4 nu fie o farsa, un plan smecherese, dar nu e), gi zice: ,S& mor eu, fatd, dac& nu esti dracului singura persoand normala din vagaiuna asta. Am un chef nebun sa m4 droghez. Nu vrei sa vii dupa ore si ne drogim? Doamne, ce-mi place parul tau! Si tricoul. Le-ai luat din oras sau online? Ce desenezi? E absolut divin”. Asa numea ea lucrurile care-i placeau: divine. Vasul dsta e efectiv divin. Charlie, formatia asta e divind. $i din acel moment, lumea a parut poleit& cu aur. Stralucea. Adica era tot de cacat, dar de un cAcat mai de calitate, intelegi? Si am aflat cAteva secrete. Am aflat c4 pe sub stratul gros si alb de machiaj avea o puzderie de coguri, de care se plangea mereu. Mi-a aratat pungile de junk food din dulapul ei si mi-a aritat cum vomita dupa ce méanca prea mult. Mi-a spus ci taicd-siu avusese o aventura cu una dintre matusile ei si ci de-aia se mutaser4 gi ca parintii ei incercau sd-si salveze relafia. lar numele ei adevarat nu era Ellis, ci Eleanor, dar a hotarat s4 incerce ceva nou cu ocazia muta&rii si, Doamne feregte, nu cumva s4 pomenesti numele Asta de fat& cu maica-sa, pentru c& bunica-sa, pe care o chema Eleanor, murise de curand gsi maica-sa ar fi facut o crizd, crizé de zile mari gi, mAiculita, Charlie, bratele tale. Tu ai facut asta? E cam tare. Ma sperie putin, dar arata cam tare. L-am intalnit OFATA DIN BUCATI 79pe tipu’ Asta, Mikey, ieri, la Hymie's. Magazinul de discuri. Ai fost vreodata acolo? Normal c-ai fost, uite-te la tine. Ne-a invitat pe la el. Vrei s& vii? Are niste ochi gen albastri divini. Si in camera ei, cu peretii de un albastru demential si o multime de postere gi sistemul solar din tavan, ii puteam spune orice, si chiar i-am spus. Charlie, Charlie, esti atat de frumoasé, esti divind, dracului. fi tineam méinile intr-ale mele. Era imbracata in pijama alba din flanel, cu cranii negre. Si cu asta basta! Pastrdtoarea secretelor mele. 80 KATHLEEN GLASGOWAM AVUT ODATA O PROFESOARA, intr-a patra. Era super- drdguta, chiar si cu batdusii clasei. Nu tipa niciodat4. Ma lasa in pace, pe bune, nu m4 obliga niciodat& s4 ies in recreatie dac& n-aveam chef sau s& mA duc la ora de sport. Imi didea voie si ramAn in clasa si s& desenez, in timp ce ea trecea notele sau privea afara, pe fereastra mare, patratd. Odata mi-a spus: »Charlotte, stiu cA acum e greu, dar o sa fie mai bine. Uneori iti trebuie ceva timp s&-ti gasesti o prietend adevdrata, dar o s& reusesti. O, Doamne, nu cred c-am avut o prietena bund-buna inainte s& ajung la liceu”. {si rasucea dupa deget lantisorul de la gat, de care atarna 0 inimioara de aur. Avea dreptate. Chiar mi-am gisit o prietend adevdrata. Dar nu m-a avertizat nimeni cd avea, dracului, si se sinucida. O FATA DIN BUCATI 81IN FIECARE SEARA, LOUISA MAZGALESTE ceva fn jurnalul ei cu coperti in alb si negru. Dupa ce termina, inchide capacul pixului, inchide si jurnalul $i se apleacd peste marginea patului, astfel ci parul ii alunecd peste cap asemenea unei cascade, dezgolindu-i gatul palid, fara cicatrici, acoperit cu un strat de puf fin. Strecoara jurnalul sub pat, spune ,noapte bund” si-si trage cuvertura peste cap. fn seara asta, astept pana i se regleaz& respiratia ~ semn c& a adormit - si ma dau jos din pat si ma las in genunchi, pe podea. Arunc o privire pe sub marginea cuverturii. Sub patul ei sunt zeci si zeci de jurnale, toate secretele ei, depozitate cu grijA intre randuri albe si linii negre. 82 KATHLEEN GLASGOWAR TREBUI SA FAC O RECTIFICARE. N u vreau s& induc pe nimeni in eroare. Spun ca Ellis s-a sinucis, dar ea n-a murit pe bune. Nu e ingropata in pamant, nu pot s4 merg la cimitir s& presar margarete peste iarba ingrijita sau s4 comemorez o data din calendar. Au fost drogurile, a fost bdiatul-lup si ea s-aindepartat foarte mult de mine, lupul i-a secatuit inima cu totul, atat de lacom a fost. Si cand lupul a terminat, si-a lins labele, a lAsat-o sleitd, pe Ellis a mea, prietena mea plinufd si radioasé, i-a luat toata lumina. Si atunci banuiesc eu ca Ellis a incercat sa fie ca mine. A incercat si se insemneze, s& se fac& mai mic&, numai c-a dat-o-n bard. Cum a zis Mikey, nu era genul ei s& se taie. [mi imaginez camera ei inundatd de sAnge, de suvoaie de sAnge, si pe parintii ei luptand impotriva curentului ca s& ajunga la ea. Dar a fost prea mult, intelegi? Daca o persoand pierde atat de mult sénge, daca isi priveazd creierul de oxigen atat de mult timp, atunci se produc leziuni cerebrale anoxice in urma socului hemoragic, ceea ce a stors viata din prietena mea, lasdndu-i doar trupul. Parintii au trimis-o undeva, intr-un loc de felul Astuia in care sunt eu, dar departe, foarte departe, la distanté de multe state, si au pus-o la ad&post in noua ei cas&, unde are parte din plin de cearsafuri moi si de plimbdri zilnice chinuite si de bale care fi curg prin coltul gurii. Gata cu vopsitul parului, gata cu sexul, gata cu drogurile, gata cu iPodul, gata cu ghetele butucdnoase, gata cu ciorapii din plasd, gata cu vomatul, gata cu suferinta din dragoste, gata cu mine - Ellis a terminat-o cu tot. Nu i-au Tamas decat zile pustii, pantaloni cu arici si scutece. Aga ci O FATA DIN BUCATI 83nu pot, nu pot, nu pot s& fac ceea ce ar trebui: s-o ating, s-o ajut s-i fie mai bine, s4-i dau de pe fata parul rdzvratit, sd-i soptesc iartd-md-iartd-md-iartd-md-iartd-md-iartd-md. 84 KATHLEEN GLASGOWTREBUIE SA FAC CEVA, ALTFEL O SA EXPLODEZ. Sa vorbesc cu Evan, s& dau de Mikey, s4-] astept s& vind s& ma vada, si mA gandesc la Ellis - mi-e tare, tare, tare dor. Le gasesc pe toate la lucru manual, aplecate deasupra meselorlungi din plastic, in timpce domnisoara Joni se plimba in jurul lor si murmura ceva cu glasul ei patrunzator, cald. Domnisoara Joni poarta turbane mov si camasi in carouri. Cand am participat prima data la lucru manual, dar fara sd fac nimic, nu mi-a zis decat: ,,E-n regula si doar daca stai, fetito. Poti sa stai cat vrei”. N-am stat fara sa fac nimic pentru ca n-aveam chef sd lipesc stelute sclipicioase pe foi colorate de hartie sau s4 amestec vopseluri pe baz de apa, am stat fara s& fac nimic pentru c& ma dureau bratele. Bratele ma dureau pana in varful degetelor sile simteam foarte grele din cauza bandajelor. Inc& ma dor. Dar azi, cand domnisoara Joni imi spune: ,Am avut o mica discutie cu doamna doctor Stinson” si-mi intinde o minunatie de bloc nou de desen si un cArbune nou-nout, strang cu lAcomie cdrbunele intre degete. De-a lungul antebratului, simt mici junghiuri dureroase. Cicatricile mele sunt incad dureroase si mA tin si vor fi asa incd mult vreme, dar nu-mi pasa. Respir adénc. Lucrez cu ind4rjire. Degetele mele au grij& de mine. A trecut multd vreme, dar ele stiu ce au de facut. O desenez. fi desenez. Umplu foile de hartie cu Ellis si Mikey, cu Evan si Dump, chiar si cu DannyBoy. Folosesc pana la ultima coala de hartie, pand cand am un intreg grup de persoane c&rora le duc dorul. O FATA DIN BUCATI 85Cand ridic capul, vad c& au plecat toate, in afara de domnisoara Joni, care a aprins lumina. Afaré s-a ladsat intunericul. Soarbe dintr-o cana de cafea din polistiren ¢i isi face de lucru cu mobilul ei roz. Ridica privirea si zambeste. Ma intreaba: — Mai bine? fncuviintez din cap: — Maibine. 86 KATHLEEN GLASGOWASTAZIASTEPT CU NERABDARE INTALNIREACU CASPER. Vreau s&-i povestesc despre lucrul manual gi despre ce-am desenat si despre ce fnseamnd pentru mine. Cred c-o sa se bucure. Dar cAnd deschid usa, nu e singur&. Doctorita Helen e siea acolo. Broasca testoasa e ascunsa in nava scufundata. — A, Charlotte, ia loc aici, te rog! imi spune cand ma vede intrand si bate cu palma in scaunul maroniu pe care m4 asez intotdeauna. MA uit la Casper, dar zambetul ei nu e la fel de prietenos ca de obicei. Pare mai... retinut. Doctorita Helen e mult mai in varst& decat Casper, are Tiduri la colturile ochilor si un fard de obraz mult prea inchis pentru pielea ei. — M-am uitat impreund cu doamna doctor Stinson la evolutia ta, Charlotte. Ma bucur s& vad c& ai facut progrese importante intr-un timp atat de scurt. Nu stiu daca se presupune ca ar trebui s4-i raspund sau s& zambesc sau ceva de genul Asta, asa cA nu zic nimic. Incep s& ma ciupesc de picioare prin fusta inflorata, dar Casper observa si se incrunta, asa ca renunt. — Aitrecut prin atatea, la o varsta asa de frageda si eu... Si, lucru ciudat, se opreste, scrasneste din dinti si fi spune lui Casper pe un ton taios: — Chiar n-ai de gdnd s&-mi dai o mand de ajutor, Bethany? Preocupataé s& asimilez numele lui Casper, Bethany, Bethany, Bethany, imi ia ceva timp pana sa inteleg ce-mi spune. O FATA DIN BUCATI 87intreb: — Poftim? Casper repeta: — Tise da drumul. Apoi doctorita Helen vorbeste despre posibilitatea unui regim special de internare, care mi-ar permite s4 primesc tratamentul psihiatric in spital, si despre faptul cA mama va trebui s apara fn fata unui judecAtor si sa semneze niste acte pentru ci am ,reprezentat un pericol atat pentru propria persoand, cat si pentru ceilalti" si despre asigurare si despre bunicd-mea, la care nu m-am mai gandit de mult vreme. Toate cuvintele astea imi bubuie prin creier, in timp ce inima mi se strange si se face tot mai mica si vreau s4 intreb despre mama, dar nu fac decat s& m& balbai. [mi musc limba pan&d cand simt un gust metalic vag, de sange. Casper spune: — In momentul de fat’, mama ta nu lucreaz4, asa c&4 nu-si permite s& acopere cheltuielile. Din cAte-am inteles, o parte din cheltuielile de pana acum le-a platit bunica ta, dar nu mai poate continua, din cauza propriilor probleme de sdnatate si financiare. — A patit ceva bunici-mea? — Nu stiu, raspunde Casper. — Ativorbit cu maica-mea? Casper incuviinteaza din cap. — Siazis... a zis ceva despre mine? Casper priveste catre doctorita Helen, care spune: — Facem tot ce putem sa gdsim o solutie pentru tine. Ca tot veni vorba, Bethany, cum stdm cu patul ala din centrul de pe Palace? Casper nu rdspunde, aga c& doctorita Helen rasfoieste prin teancul de hArtii de la ea din poala. — Exist& un centru de reabilitare care ar putea avea un loc 88 KATHLEEN GLASGOWpentru tine, posibil chiar de luna viitoare. Sunt specializati in dependenta de substante, dar, oricum, si asta este una dintre problemele tale secundare. Evident cd va trebuis4 staicumama ta pana atunci, dat fiind cd nu mai poti raméne aici. Nimeni nu vrea s& ajungi din nou in situatia de dinainte, nimeni. Situatia de dinainte insemnand far4 adA4post. Insemnand scormonit prin gunoaie. fnsemnand frig si boala gsi Frank Nemernicul gi barbatii care le-o trag fetelor. MA uit la broasca testoasa. Piciorusele i se misca ritmic, de parca ar ridica din umeri cAtre mine: Ce-ai vrea sé fac? Nu-s decdt o amdratd de broascé testoasd tnchisd intr-un acvariu. Vad prin fereastra cum cerul e tot mai inc&rcat si mai mohorat. Frank Nemernicul. Centru de reabilitare. Ma trimit inapoi in strada. Cand deschid gura sA vorbesc, vocea pare a unui copilas, ceea ce ma infurie gi mai tare: — Dare ined frig afara. Doctorita Helen spune: — O s& facem tot ce ne std in putintd, dar chiar nu exista nicio sansa de impacare pe termen lung cu mamata, nici mAcar daca ati primi consiliere? A fost de acord sa te gazduiascd pana se elibereazd un pat la acel centru. Mie asta imi aratd cA se straduieste. O privesc deznadajduita pe Casper. Ochii ei mi se par lucrul cel mai trist pe care l-am vAzut de foarte, foarte mult& vreme. tsi misca extrem, extrem de incet capul dintr-o parte in alta. — Nu vAd nicio alt& solutie, Charlotte. imi pare extrem de rau. Odat& mama m-a lovit atat de tare peste ureche, incat mi-a tiuit o sptamana intreaga. Ma ridic si pornesc spre usa. Casper spune: — Nu te ldsAm de izbeliste, Charlotte. Am luat in calcul toate posibilitatile, numai c4 nu exist... O FATA DIN BUCATI 89in timp ce deschid usa, spun: — Nu. Multumesc. Acum o s4 merg in camera mea. Casper mA strigi, dar nu ma opresc. in urechi parc imi bazaie un roi de albine. Camera noastra e la etajul patru, in aripa Dinnaken. Trec pe lang& Louisa gi intru in baie, unde raéman o vreme. Louisa imi rosteste numele. Apoi intru sub dus si ma izbesc cu fruntea de perete pand inceteaza bazditul albinelor. Cand Casper dA buzna induntru, ma apuca de mijloc si trage de mine ca s& mA faci s& mA opresc. fmi infig mAinile in minunatul ei par, galbui ca un puisor, si trag atat de tare ca incepe sA urle si sA m4 impinga. Cad pe podea si snge cald incepe s4 mise scurga in gura. Spun iarté-md-iarté-ma-iartd-md-iarté-mé. fn maini mi-au rimas suvite din p4rul ei, care palpaie ca niste fulgi. Eu n-o s& fiu niciodata frumoas& sau normald cum e Casper si, dintr-odata, dandu-mi seama de asta, totul iese la iveal&, tot ce dorise ea de la mine. ti povestesc: dupa ce a murit tata, mama s-a inchis in ea si s-a fScut rea $i odioasa si in casi nu mai rasuna muzic4, nu ne mai manifestam afectiunea gi devenise un fel de fantoma care se misca de colo-colo si fuma. Daca ii faceam probleme, dac& o sunau de la scoala, dac& ii luam bani din poset, dac& pur si simplu eram eu insdémi, incepeau tipetele. A tipat ani de-a randul. Si dupa ce s-a plictisit de tipat, a trecut la lovituri. fn timp ce vorbesc, Casper imi tamponeaza fata cu o carpa. Louisa sta in usa si isi framanta mAinile. Fetele se strang in spatele ei si se imping, incercAnd s& vada ce se petrece. Spun: a dat in mine multavreme. Si: am inceput s4 ripostez. Mai zic: te rog, nu mA trimite inapoi pe strada. fi povestesc despre barbatul din pasaj, mi-a spart un dinte si m-a spart si pe mine sie dureros s& desert totul din mine, dar dau drumul 90 KATHLEEN GLASGOWla toate acele cuvinte ingrozitoare din inima mea - despre Ellis, despre Frank Nemernicul. MA opresc. Ochii i s-au umezit. Am dat drumul prea multor cuvinte. Doi infirmieri isi croiesc drum printre fetele ingramAdite la usd. La raddcina parului lui Casper se vad niste punctisoare sangerii, minuscule pete de rosu in marea de galben. O ajutd s& se ridice gi, farA sa-mi adreseze vreun cuvant, Casper pleacd schiopatand. OFATA DIN BUCATI 91CRONOLOGIE Se naste o fata. Tatal ei o iubeste. Mama ei il iubeste pe tatal fetei. Tatal e trist. Tatal bea si fumeaza, se leagnd si plange. Dispare in apele raului. Mama ei se transforma intr-un pumn. Fata e singura. Fata nu-i buna de nimic pe lumea asta. Nimeni nu o place pe fata. Ea isi da silinta. Dar gura ei e zob. Fatd proasté. Fatdé furioasd. Doctorii: dati-i pilule. Fata lenesa. Fata e zob din cauza pilulelor. Mama o loveste pe fat&. Fata se face mica. Fata tace. Tace acas&. Tace la scoala. Un soarece tAcut, facut zob. 92 KATHLEEN GLASGOWFata asculta radioul. Fata descoper4 muzica. Fata are o lume numaia ei. Fata calcd pe cAsti. S-a zis cu lumea ei. Fata descopera cutitul. Fata se face mic&, mica, tot mai mica. S-a zis cu lumea ei. Pesemne cd fata e rea, aga c& fata se taie. Fatd rea. S-a zis cu lumea ei. Fata intalneste o fat&. Faté frumoasa! Urmaresc planetele cum se misca pe tavan. Pun bani deoparte si mearga la Paris. Sau la Londra. Ori in Islanda. Oriunde. Fetei fi place mult de un baiat, dar el o iubeste pe Fata Frumoasa. Fata Frumoasa iese cu bdiatul-lup. E) o implineste, dar o face mai mica. Fata Frumoasa e ocupata tot timpul. Fata da si ea in mama ei. Dau din mini ca niste moristi. Fata se trezeste pe strada. Fata locuieste la Fata Frumoasa, dar bdiatul-lup las& acolo droguri. Parintii Frumosi se supar4. Fata Frumoasa minte si o face rAspunzatoare pentru droguri pe fata. Fata se trezeste pe strad4. Fata merge acasa. Fata Frumoasa scrie si tot scrie mesaje Ceva nu-t in ordine Ma doare O FATA DIN BUCATI 93Fata doarme cu castile la urechi. Fata strecoara telefonul sub perna. Fata Frumoasa séngereazA prea mult. Fata e data peste cap, complet data peste cap, are inima franta, vinovatie. Fata ji sparge mamei nasul. Fata se trezeste pe strada. S-a zis cu lumea ei. 94 KATHLEEN GLASGOWRAMAN AICI, DAR NU STIU PENTRU CATA VREME. Am fost scutita de sedintele individuale cu Casper. Sunt puse la punct hartiile mele si datele externarii. Au obtinut de la judecdtor incA o permisiune pentru o sedere in situatie de urgenta, cat timp incearcad sa stabileasc& o intelegere cu maicd-mea si cu centrul de reabilitare. Casper e in continuare drigutd cu mine, dar a intervenit ceva intre noi, o racealA din cauza cdreia mA doare inima. fncep din nou cu scuzele mele, dar Casper doar scuturd din cap cu tristete. Vinnie imi verificd in fiecare dimineaté suturile de pe frunte, plescdind din limba. Blue imi spune Frankenstein si rosteste numele goptit, ca in filmele de groaz4. Ma duc acolo unde trebuie si m4 duc. Seara, mA prefac c&i-mi fac lectiile online. Am incercat s4-i scriu un mesaj lui Mikey cand Barbero era ocupat sau motdia, dar singurul raspuns e o fereastra de chat goala. Noaptea tarziu, le urmaresc pe femeile de serviciu somaleze cum se agitd dincolo de ferestrele cladirii de birouri de alAturi, tragand dupa ele cdrucioarele cu solutii de curatat, mopuri si cArpe. Cerul e acum magnific, ca intr-o carte postala, norii nu mai sunt asa de plini de ap&, soarele e tot mai puternic pe zi ce trece. Daca privesc pe fereastra in dep&rtare, printre cladirile-turn ar- gintii, pot vedea terenul imens al universitatii gi, dincolo de el, cursul sinuos al raului care curge c&tre St. Paul si citre Ham- bar, acolo unde existé foame si mizerie si durere si epuizare din nou, pentru c4 n-am unde altundeva sa merg. OFATA DIN BUCATI 95Sasha face floricele de porumb. Vinnie a adus niste cutiute cu arome sub forma de pudra: unt, ardei iute, parmezan. A facut acasa o tava de negrese si Francie il ajuta cu glazura. Telefonul din incApere sun. Schimb canalele unul dupa altul, pana cind imi aud numele. Vinnie agit receptorul in directia mea. Ascult respiratia de la celalalt cap&t al firului inainte s& rostesc un alo timid. — Charlie, nu m-ai trecut pe lista! Mikey! Mai s& scap telefonul din mana. Apuc receptorul cu ambele méaini, ca s4 nu mai tremure. — Ti-am zis c-o s& vin! Ramadsese sA mA treci pe lista de vizitatori sau ceva de genul Asta. Mai stau doar o zi. Mai pe seara o sa fie concertul si maine-dimineata plecdm. — Dar te-am trecut pe lista! Mintea imi lucreaza frenetic. Sa fi uitat Casper? Sau |-au scos de pe lista, dacd oricum urmeaza sa plec? — Unde esti? Am nevoie de tine. Astia... — inchide, Charlie. E vreo fereastr4 acolo? Sunt in parcarea din fata. Inchid si alerg la fereastra gi-mi lipesc fata de geam. imi sare in ochi un obiect portocaliu care se misci prin aer. Mikey st in parcare si agita in aer un con de trafic portocaliu. Cand ma vede, las conul s4-i cad& din mana. Mikey arat4 oarecum la fel. Pare sincer si ingrijorat. Siin siguranta. Cade o ploaie usoara, iar piciturile stralucesc pe parul lui impletit in codite. Pare mai robust, desi tot maruntel e. isi tine miinile intinse, de parc-ar vrea si spuni: ,Ce s-a intamplat?”. Simt pe frunte raceala geamului. Vinnie joacd Go Fish’ cu Sasha si Francie, intr-un colt. Blue sta pe canapea, mormaind in legea ei. * Joc de crti care se joaca in doi sau mai multi jucdtori. 96 KATHLEEN GLASGOWFata imi e scaldata de lacrimi in timp ce il privesc stand in ploaie cu gura deschis&, rosu in obraji. Vinnie zice, apdsat: Charlie! Blue se foieste pe canapea. Vine lang& mine, la fereastra. — Un baiat. R&suflarea lui Blue formeaza un cerc de aburi pe geam. — Un baiat in carne si oase. Sasha gi Francie lasa c&rtile din man4. Prima datd cAnd Ellis m-a dus la ea acas&, intr-a noua, la vreo saptaéména de cand ne cunoscuseraim, n-a fost deloc surprins& ca acolo, fn subsol, se afla un baiat mai mare care citea o carte de benzi desenate, pe care o tinea intr-o mana, in timp ce cu cealalt& lua covrigei cu sare dintr-o punguta. Pe tenisii lui erau desenate cu markerul simboluri anarhiste. A ridicat privirea c&tre Ellis, cu gura plina de covrigei, si-a zambit. — Maicd-ta mi-a dat drumul induntru. Asta cine-i? Purta un tricou cu trupa punk Black Flag. Nu m-am putut abtine si-am zis: — Osa am o cddere nervoasa... A pus revista deoparte. — Amo durere groaznica de cap, mi-a raspuns el. Apoi a asteptat, iar ochii ii sclipeau. — Daca nu reusesc sa ies de-aici! am strigat eu, fAcdand-o pe Ellis, care era la bar, s4 tresara. M-a privit nedumerita. Baiatul a ras si a rdcnit la réndul lui: —O s&-mi ies din minti! Am cAntat si restul cantecului, tn timp ce Ellis cotrobaia prin minifrigiderul parintilor. fmi puteam da seama c& era un pic nervoasa. Nu-i placea genul dla de muzica. Se dAdea-n vant dupa chestiile gotice, sumbre, ca Bauhaus si Velvet Underground. Nimenialtcineva din scoala noastra n-ar fistiut versurile de la , Nervous Breakdown”, eram sigura de asta. OFATA DIN BUCATI 97Darn-ar fitrebuit si-sifaca griji Mikey aiubit-ointotdeauna mai mult pe ea. — O! exclama la unison Sasha si Francie cand ajung la fereastra. Mi-am suflecat manecile jerseului si mi-am lipit bratele de fereastr’. Oare-mi poate vedea cicatricile, de-acolo de jos? Mikey isi acoperd ochii cu mAinile. Imi amintesc gestul ala. fl folosea des, de fiecare data cand Ellis si cu mine faceam ceva ce-| depadsea. ,Gata, gagicilor, ajunge!”, zicea el, obosit. De lang& Blue, Vinnie scoate un marait infundat: — Rahat! Fetele! Ai naibii baieti si fete! mormiie el. Ciocé&ne atat de tare in geam, ci Sasha se da inapoi. — Pleaca! ii strig& lui Mikey prin fereastr&. Apoi bombane catre sine: nu ma obliga s4 chem pe cineva, baiete. Se intoarce c&tre mine: — Tu! Las& naibii jos bratele! — Eca-n film! exclama Francie. Astept ca Mikey s&-si dea la 0 parte mAinile de pe fata. Tricoul hui e ud leoarca din pricina ploii. Sasha izbucneste in plans: — Pe mine nu vine niciodat4 nimeni si mA vadi, boceste ea. Vinnie maraie din nou ,Rahat”, in timp ce butoneazd pagerul. Blue ma ia de dupa umeri. —Taci dracu’ din gura! Francie devine agitata. — Nici pe mine nu vine nimeni si ma vada. igi ciupeste barbia cu unghiile, fAcdnd sA apar4 mici stropi de sange. Blue rosteste incet: — Priviti. Mikey gi-a deschis geanta de postas si mAzgaleste furios cu markerul intr-un caiet sprijinit pe genunchi. Apoi il ridica. incerc s& disting prin fereastra ce scrie, printre stropiide ploaie. 98 KATHLEEN GLASGOWSA! Arunca hartia. Aceasta pluteste si apoi ramAne lipit& de pamantul ud, chiar langa& tenisii lui Rupe inca o foaie din carnet. NU! Vinnie bate cu pagerul in geam, iar vaicarelile Sashei devin tot mai puternice. Francie fi zice: ,Taci din gurd!” $i o ciupeste, ceea ce mu face dec&t s& intensifice vaicarelile. — Am 0 problema, spune Vinnie la telefon. Mikey se chinuie cu alt& foaie de hartie, care s-aprins in sina carnetului. Doi infirmieri traverseazd incet parcarea. Strigd citre Mikey; se uita in sus exact in momentul fn care foaia de hrtie se desprinde de gina sie ridicata in aer de o pala de vant. Mikey aleargi dupa ea, alunecd intr-o balta si cade. Blue isi tine rdsuflarea. Ne uitam una la alta. Ochii fi stralucesc. — Extraordinar, sopteste ea. Absolut extraordinar. fgi strecoard degetele printre degetele mele, care sunt lipite de geam si zice: — Asta inseamna devotament total, Sue cea tacuta. Stii, nu-i aga? Cei doi barbati, de fapt niste studenti care muncesc in weekend, cu muschii bratelor bine lucrati si pdrul prins cu clame, il apuc’ pe Mikey de subsuori si-l ridicd. Acesta se lupta cu ei, iar talpile tenisilor ii alunecd in balt&. incepe si planga necontrolat, de ciuda, ca un copil. Cei doi il pun jos, iar pe chipurile lor se citeste curiozitate si nu agasare. E ciudat s&-] privesc asa m&runt cum e, cu coditele lui extravagante si hainele de la second-hand, pe langa cei doi infirmieri, pe care mai c& plesnesc uniformele albe ca laptele. Sunt tofi cam de aceeasi varst4, dar la ani-lumind distanta. — Nenorocitilor! Nenorocitii dracului ce sunteti! Nu faceti asta, nu-] lasati s4 faca asta! urld asistentul Vinnie. O FATA DIN BUCATI 99Infirmierii ridicd din umeri in directia lui Vinnie, care fierbe de furie in spatele ferestrei de la etajul patru. Mikey tine in aer hartia uda. MORI. S& nu mori. Cerneala se scurge pe foaie, sub picdturile de ploaie. Sasha igi loveste capul de geam, iar gi iar. Vinnie o trage de la fereastri, apucdnd-o ugor de brate, atat cat fndrazneste. Asistenta Ava, care ar lua pe oricine in brate, care nu tine seama de reguli, intra in incApere si-o lasd pe Francie sA se arunce fn ea $i si-si inabuge hohotele in bluza ei alba. Privesc impreund cu Blue cum studentii isi scutura apa de pe bratele goale si-si smucesc barbia inspre Mikey. Pe langa ei, arat& din nou de saptespe ani. Numai cd acum are 21 de ani si a venit pana aici si ma vada. As vrea s& trec prin geam, si zbor pand jos, in parcare, si s4-l las sA m& stranga in brate. Devotament total, asa a zis Blue. Poate c& acum Mikey m-ar putea iubi, dac& am putea fi doar noi. Trupul mi-e cuprins de un val de speranta. isi sterge fata, bagi carnetul ud inapoi fn geanta gi intinde mana c&tre mine. Pa! Baietii ii dau un branci, sa-] ajute s-o ia din loc. O porneste impleticit de-a lungul trotuarului ud gi il pierd din vedere. 100 KATHLEEN GLASGOWTOTULSE INTAMPLA CU REPEZICIUNE. Stau cu ochii atintiti la computer. Sunt la pagina cu lectiile online, desi n-am nici cea mai micd intentie s& lucrez. Dimineataé o s& plec, m4 duc acasd cu mama. La centrul de reabilitare, o sA se elibereze un loc abia peste catevasaptamani Dupd ce am cAntat impreund cu Mikey piesa ,Black Flag”, Ellis si-a tuguiat buzele. Ne-a intors spatele sia pus un discla pick-up. La fel ca mine, si ea avea un pick-up si discuri adeva- rate, o multime, nu talmes-balmesul obisnuit de CD-uri sau un iPod supraincarcat sau un telefon cum au ceilalti pusti. Pe pereti erau albume de blues inrimate si postere mari cu Vel- vet Underground si The Doors. O canapea jerpelitd si patat& din velur zAcea pe podeaua de lemn. Barul insemna un zid din caramida falsa, cu trei scaune inalte gi un frigider bazaitor. Ta- vanul subsolului era jos, iar aerul, jilav si muced. Mie imi pl4- cea locul Asta inghesuit si confortabil. Iti dadea o senzatie de tihnd, spre deosebire de apartamentul maic4-mii, in care era intuneric si unde peste tot vedeai numai reviste si scrumiere. Ellis a agezat pe bar trei doze de bere. MA intrebam de ce m-a ales pe mine s4-i fiu prietend: pe mine, cu parul meu in suvite rosii si negre, taiat la intamplare, cu puloverele mele ciuruite si jeansii rupti, care ascundeau chestiile despre care Ellis nu stia incd. La scoalA mergeam pe varfuri, nu bagam in searnd cuvintele rautdcioase mazgalite pe dulapul meu gi scrasneam din dinti cand eram imbrancit4 la baie, dar, cumva, ea a reusit si m4 gdseascd, creatura asta cu haine de catifea, ciorapi cu dungi si ghete de Frankenstein, O FATA DIN BUCATI 101pudrata si daté cu ruj mov-inchis. Am vdzut cum o privea ba&iatul dla mai mare. Pe fata lui se citea o intensitate care m-a fascinat si m-a dezamagit deopotriva. Ellis a tras o duscd sinatoasa de bere, s-a sters la gura si a scuturat din cap, astfel cA pArul ei negru ca pana corbului, proaspat vopsit, i-a sfichiuit obrajii pudrati. — Mikey std pe strad& cu noi, dar merge la o ciudatenie de scoala alternativa autonoma. Ritmul obsedant al celor din trupa rock Smith, sunetul inteligent, impetuos, cdruia nu-i puteam rezista cu toate ci preferam muzica aia care-ti sufoc& creierul gi-ti rascoleste inima, se simtea inca din primele versuri: ,Am parasit nordul/ am pornit-o catre sud...” Tipul dla mai mare, Mikey, s-a ridicat azvarlind cat colo cartea de benzi desenate gi a apucat-o pe Ellis de maini. Dupa aceea, au inceput sd top4ie impreund, cantand la unison: ,Am gasit o c4sut4/ Si nu-mi pot pune frau sentimentelor”. Ellis $i Mikey mi-au intins minile, iar Ellis avea o fata rosie si tampa. in dup4-amiaza aia, cand ne indreptam inspre casa ei, mi-a spus: — Singurul mod in care pot sa fac fata unei zile idioate este s& pot merge acasa si s4 mA pot face pulbere la sfarsitul ei. Berea imi provocase o bolboroseald cald4 prin stomac; muzica aia ametitoare imi misuna sub piele. Subsolul mirosea a podea veche de lemn si a popcorn ranced si a covorul mitos Toz sijegos. Ani de zile nu m-a vrut nimeni. Ani de zile am fost data la o parte, s-a tipat la mine, s-a facut misto de mine, iar acum, acum aveam, in sfarsit, doi oameni minunati care md alesesera. Pe mine. T-am ldsat si mA atraga intre ei. in fata computerului, scutur din cap ca s4-mi limpezesc gandurile. La dracu' cu toate astea! Ce mi-ar mai putea face acum, in acest punct? fntore capul s& ma uit la Barbero, care 102 KATHLEEN GLASGOWridicd din umeri si sta cu ochii in iPod. S-a schimbat dupa ple- carea luiJenS. Intru in contul de e-mail si deschid fereastra de chat, cu inima bubuindu-mi in piept. Te rog sé fii online, te rog. Se aude un bip scurt si Michael scrie gi apoi: Scuze cd m-am pierdut cu firea la spital. Nu vreau sé sfarsesti ca E. Plec méine-dimineatd pentru trei séptamdni de concerte. O sé incerc sé te mai sun la spital. Apartamentul neprimitor al mamei de pe Edgcumbe, de la etajul al doilea al unei case darapanate, cu ziduri crapate si, pe balcon, o cutie plind cu chistoace de tigara si pastile. N-am de ales. Trebuie sa profit de ocazie. Scriu: Mikey, te implor, salveaza-md. OFATA DIN BUCATI 103VISEZ MUSTE, ROIURI DE MUSTE CARE SE ASAZA pe mine si mA pisca prin haine. Mustele sunt cogmarul oamenilor care traiesc pe strada. Te ciupesc, misuna pe corpul téu puturos, se hr&nesc din tine, te imbolndvesc. MA trezesc plesnindu-mé la intamplare si aud: — Opreste-te. E Blue, care ingenuncheaza lang patul meu si se luptd sa imi dea la o parte mAinile care nu stau locului. Parul ii alunecd pe fata. — Ascult4-mA. Trebuie si-ti zic ceva. imi spune: — Odata chiar am fugit de taicd-meu. Din toate locurile, nu m-am oprit decat In Indiana. in nenorocita de Indiana. imi povesteste ci era pe cocaind pura si cd lucra intr-o ba&cAnie. Mai zice: fntregul corp imi era ca electrizat, nu m& gandeam decat la cum sé scap de-acolo si sé ma intorc in apartamentul meu mizer si sé mé tai si cét de bine aveam sé ma simt siurma sé pot uita de jobul dla de rahat. Muncea din ce in ce mai repede, incercand sa ageze pe raf- turi toate cutiile de cereale, toate in ordine si cu pretul pe ele. Asuda din greu si isi stergea fata cu halatul violet, cand a auzit rasete. — De parc& magazinul insusi radea de mine. Cutiile de cereale, marcatorul de preturi, idiotul de cdrucior de marfa, luminile. Lucrurile din magazin radeau de idioata de mine. 104 KATHLEEN GLASGOWCa si cum ajunsesera pan si obiectele neinsuflefite si-si dea seama ca eram doar 0 idioata de ratata. Pe fata i-au aparut pete sii s-au umezit ochii. — Si atunci, in momentul dla, am stiut cA o s& merg acasA si o s4-mi pun capat zilelor. $i. laté-ma. Aici Din patul celdlalt, aud respiratia Louisei. E treaza, asculta. Blue ma tintuieste cu ochii ei inlacrimati si trage adanc aer in piept. — Morala povestii, Charlie, e urmatoarea: nu le ingddui cerealelor sa te infulece. Chiar daca nu-i decAt o nenorocitd de cutie de cereale, o si te manAnce de vie dac& o sA-i dai voie. O FATA DIN BUCATI 105CASPER SPUNE: — Am un sentiment foarte neplacut din cauza cd pleci cu trusa. Chiar dacd-i goala. Stau pe marginea patului. Rucsacul meu, in care se afla trusa goala, e la picioare. Louisa mi-a dat valiza ei, o chestie p&trdtoas4, butucinoasa&, demodata, pe care o acoperise de ab- tibilduri cu cranii gi trandafiri. A ridicat din umeri si mi-a zis: — Oricum n-o sa mai plec de-aici o buna bucata de vreme. Zambetul ei era blajin si m-a ingrijorat; isi rotea pe degete varfurile parului, A facut un pas inainte si m-a sirutat usor pe obraz. Mi-a soptit: — Mi-as fi dorit si ram4i mai mult. Aveam atatea s&-ti spun. Stiu cd tu m-ai fiinteles. Mi-au fnapoiat toate lucrurile. Le-am indesat pe toate fn valiza: camera foto, sosetele, sAculetul cu carbuni si creioane. Domnisoara Joni mi-a daruit un caiet de desen nou-nout, unul superdragut, pe care cred ca l-a cumparat din banii ei, si asta m-a facut s4 ma simt putin vinovata. Casper std in fata mea, intr-un scaun pliant luat din sala de relaxare. Doctorilor nu li se permite s4 se ageze pe paturile pacientilor. Ochii ei mari gi albastri exprima blandete. fnca imi pare foarte rau pentru ce i-am facut. igi ridic& mAinile gi schiteaza in aer profilul corpului meu. Cand degetele ii ajung la ghete, zice: — iti apartii in intregime, Charlie. Panda ultima bucatica. 106 KATHLEEN GLASGOWFace o pauza. — Intelegi ce urmeaza s& se intample, nu-i aga? Simt un nod in gat. — O sé merg sa stau la maicd-mea. Casper mi-a dat o foaie de hartie cu numArul de telefon al centrului de recuperare si al unui grup de suport, unul pentru apeluri de urgenta si adresa ei de e-mail. HArtia este ascuns4 pe fundul rucsacului. — Fara droguri, fara bautura, fara mutenie. Trebuie s4 lu- cerezi din greu, Charlotte, ca sd stai departe de vechile obiceiuri. Lucrurile vechi, obiceiurile vechi sunt placute, chiar si atunci cand suntem constienti ca ne fac rau. Urmeaza s4 te confrunti cu necunoscutul. imi pun rucsacul in poala si il strang in brate. Nu m4 pot uita la Casper. [mi indrept atentia spre materialul alunecos al rucsacului. Mamamamamamamama. — Muschi racoros, zice Casper, zambindu-mi. Nu-irAspund. Nu se da batuta: — Ar&ti ca un fermier, Charlotte. Unul foarte tulburat, pe cale sA cheleasca. MA uit la salopeta surorii lui Mikey, la tricoul cu Dead, la pardesiul jerpelit pe care maicd-sa le-a pus in cutie. {mi misc degetele in ghete. Mi-au lipsit ghetele mele, mi-a fost dor s4 le simt grele, ferme. Cand mi le-a adus Vinnie, le-am strans la piept o vreme. Trecem in tdcere pe coridor, pe lang usa inchisa a salii de relaxare. Le pot auzi pe fete cum susotesc induntru. Exact cum s-a intamplat gi la plecarea lui Jen, n-au voie s4-si ia ri- mas-bun de la mine. fn timp ce ascensorul coboara, cdldura din stomacul meu devine un balon uriag. Cuvintele incep din nou s& dispara. Usa ascensorului se deschide. O FATA DIN BUCATI 107Ea e la receptie, cu un teanc de hartii si un plic in mana. E toata in gri: jacheté gri cu fermoar, jeansi gri géuriti la un genunchi, tenisi gri, ciciula gri tricotata. Singura culoare de pe maici-mea e cea a parului. E tot ca focul, de un rogu aprins, strans intr-o coada de cal unsuroasa. P&rul meu este blond-inchis i acum st& ascuns sub bereta rosie de 14nd, de la sora lui Mikey; m& rog, putinul care a mai Tamas dupa ce mi-am taiat claia de par vopsit in negru, pe care oaveam cand trdiam pe strazi. Mama nu zambeste, dar nici nu m-am asteptat s-o faci. Cu toate acestea, pentru o secunda, zéresc ceva, o unda de nu stiu ce care fi strabate ochii. Apoi dispare. Mainile imi tremurd in buzunare. {mi strang pumnii cat de tare pot. N-am mai vdzut-o de aproape un an. Casper nu pierde vremea gi se indreapta cdtre maicd-mea. — iti multumesc cd ai venit, Misty. fntoarce capul si imi face semn sA mA apropii. — Charlie, a sosit momentul. Pe mAsura ce m4 apropii, m4 simt tot mai putin in apele mele. incep sé fiu tot mai departe - iat& ci se intampla din nou ceea ce Casper numeste disociere. Ce bine ar fidacd maici-mea ar zambi sau m-ar atinge sau ceva de genul asta. MA priveste o clipa, dupa care se intoarce inspre Casper. — MA bucur cd in sfarsit ne cunoastem. Multumesc pentru tot. Cu Charlotte si toate astea. — Cu placere. Charlie, s4 ai grija. Casper nu zambeste, nu se incrunt, ci doar imi pune mana pe brat si apoi m4 impinge usor de tot, dupa care se intoarce si porneste inspre ascensoare. In timp ce mama se indreapta c&tre iegirea spitalului, coada fi atarna peste jachet4. Fara sa intoarca privirea, imi zice: 108 KATHLEEN GLASGOW— Vino. Afar&, cerul e acoperit de un strat de nori pufosi. Tenisii ieftini ai maici-mii sc4rtdie pe trotuar. — In momentul Asta n-am masind, zice ea cu jumAtate de gurd, aprinzandu-si din mers o tigar&. Ma intreb cum o fi ajuns la spital, daca o fi dus-o cineva cu masina? intotdeauna a detestat autobuzul. Afara e cald; varful nasului fi luceste. Deja imi dau seama c& imi va fi prea cald in pardesiu. Cand ajungem la colt, imi intorc privirea, si iat4-le pe toate la fereastra de la etajul patru, ca un grup de papusi, uitandu-se dupa mine; mana lui Blue e lipita de geam. Maica-mea dispare dupa colt. Trebuie s4 alerg ca s4 o prind din urma. incep s& turui ce am repetat cu Casper. fncerc s4 sune cat mai credibil, pentru c& stiu care ar fi alternativa. — Osa respect regulile, mami. O sa fac orice vrei tu. O sA~mi gasesc un job si faze de genul Asta, bine? Se opreste atat de brusc, cd ma izbesc de umArul ei, Acum sunt aproape la fel de inalt4 ca ea, ceea ce nu inseamnd mare lucru. Amandoud suntem mici de statura. Mama imi intinde plicul. —Uite, aici sunt lucrurile tale, biletul de autocar, certificatul de nastere, toate rahaturile astea. Nu inteleg. — Poftim? Nu iau plicul, asa ci ma apucd de m4né si-mi indoaie degetele peste marginea lui. — Eu mé opresc aici, Charlotte. fn plic ai tot ce iti trebuie, OK? — Am crezut... Am crezut ca vin acasa. Cu tine. Cand duce tigarala gura, observ cat de uscate si de crapate fi sunt mainile. Trage ultimul fum gi striveste tigara sub picior. O FATA DIN BUCATI 109Privesc pe furis la mica umflAtura pe care o are pe nas. Nasul pe care il-am spart cu o tigaie. fi tremura buzele in timp ce urmareste masinile care trec pe langa noi, pe stradA. Nu se uita deloc la mine si nici eu nu ma pot uita prea mult la ea. Ruptura dintre noi e prea adanca. Ochii mi se impdienje- nese. — Prietenul tau Mike a trecut pe la mine azi noapte. Stim prea bine cd asta n-o s4 mearga, sA staicu mine sau in nu stiu ce tampenie de centru de reabilitare pentru adolescenti. Nu-i de tine, Charlotte. Nu stiuce ede tine, darin niciun cazeu sinici vreun centru cu ord de stingere. Mama lui Mike ti-a cumparat un bilet pentru Arizona. O sf stai acolo, in apartamentul lui. Mike zice c& o sa te ajute el. Scotoceste prin buzunar dupa o alta tigara. — Mike ti-a ldsat o scrisoare. O sd stai singura o vreme, pana cand se intoarce din turneu. Mi se pare cd se ocupa de echipament pentru o trupa, nu? Mike e baiat bun, Charlotte. incearc& si n-o dai in bar4 nicicum. Deci Mikey chiar a facut ceva dupa ce a primit mesajul meu. N-o s4 stau cu mama. O si mA urc intr-un blestemat de autocar. in directia blestematului de desert. Departe de Frank Nemernicul, de blestematul de rau, de toate astea. Sunt at&t de bucuroasA, si de speriata, si de nedumeritd, cd nu stiu ce sa fac. Deschid plicul incet, cu mainile tremurandu-mi, si caut biletul de autocar, vechiul buletin, certificatul de nastere. fnduntrue sio scrisoare imp&turitA - probabil cA este cea dela Mikey - si inca ceva care face s4-mi tresara inima. Un teanc de bancnote prinse cu elastic, infasurat in folie de plastic. Ma holbez la bani, incepand sa inteleg ce este cu ei. — De unde... de unde-i ai? Maicd-mea trage cu sete din tigara. — I-a gdsit mama lui Eleanor acum ceva vreme. Vand casa si se mut4 in vest. Ca sd fie mai aproape de ea. Stii c& ea este in Idaho. 110 KATHLEEN GLASGOWParis, Londra, Islanda. Oriunde. Ellis si cu mine tundeam gazoanele oamenilor, am ajutat-o pe doamna Hampl de pe Sherburne s4-gi facd ordine in garaj. N-a fost deloc usor sine-a luat ceva timp. Era scriitoare sau ceva de genul Asta si avea tot felul de dosare pline cu tdieturi din ziare si din reviste vechi F&ceam orice ca sa castigam bani. — Judy s-a gandit ca ar trebui sa fie ai tai. Strecor banii in buzunarul pardesiului si imi frec repede ochii. Nu vreau s& ma vada plangand. Ceva mi se opreste in gat - iartd-md-iartd-md-iartd-md- mi-e-dor-de-tine -, dar cuvintele rim4n acolo, inghesuite si nerostite. Mama spune: — Trebuie sa plec, Charlotte. Trebuie s-ajung undeva. Face cativa pasi, dar se intoarce brusc si ma cuprinde cu bratele atat de strans, cA nu mai pot s4 respir, atat de strans, ca vad niste inele rosiatice in jurul norilor pufosi si dupa aceea isi lipeste gura de urechea mea gi-mi gopteste: — Nu care cumva sa crezi cA treaba asta nu-mi frange naibii inima. Si-apoi pleacd, iar corpul meu se face tot mai rece in timp ce stau acolo, pe Riverside colt cu Twenty-Second, iar lumea pare atat de golita de sens si, totodat, atat de plinad. E mult de mers pe jos pana la statia de autocar. Si nici mAcar n-am idee cate ceasul. Ma holbez la bilet. Plecare: Minneapolis, Minnesota, Sosire: Tucson, Arizona. Trec cu degetul peste restul biletului si numele oraselor in care vom opri se invalm&gesc inaintea ochilor. Desertul. Cand l-am rugat pe Mikey s4 mA salveze, n-a raspuns nimic cateva clipe, apoi a scris ,,Se rezolva” si apoi a iesit. O s& merg in desert. O sa cdldtoresc cu un autocar prin Dumnezeu-stie-cate-state ca s4 fiu cu Mikey, dupa ce toaté viata n-am mers nicdieri. Si cum sa ajung la statia de autocar? Ct e ceasul? Privesc inapoi catre spital si mA intreb dacd n-ar trebui sA mA intorc acolo, dar imi dau seama ca nu pot. Ei cred O FATA DIN BUCATI 111cé am plecat cu mama. Si ce o sa fac odat4 ajunsd acolo? Cat timp o sd fie plecat Mikey? Cat timp o sd fiu singur4 acolo? Lucrurile se schimba prea repede si nu pot respira. Mi-e prea cald in pardesiu. — Pot sa te duc undeva, fata dura? MA intore gi vad dubita alba cu logoul spitalului mergand in ralanti pe langa mine. Vinnie arunca tigara pe geam. — Urea. Dupa ce ure, imi zice: — Ca sa fim intelesi, in momentul Asta eu merg sa iau de la Mall of America niste anorexice cu permis de-o zi, OK?! Nu transport cu masina o minora care nu are tutore legal, cAtre o destinatie nedivulgata. Apasd ambreiajul. — Pune-ti centura. Numai o fat moart4 imi mai lipseste din jerpelitura asta de dubita! Unde mergem? li spun. Nu ne spunem nimic pana cand ajungem in statia de autocar. induntru sunt cAtiva oameni, inconjurati de valize si cutii, saci de hartie si pungi de plastic. Se cauta prin buzunarul paltonului lui negru si imi indeasa in palma c4teva bancnote. — Nu vreau sa te mai vad niciodata pe-aici, Charlie, fetito. Dau din cap, cu lacrimi in ochi. — Orice lucru defect si orice persoana cu hibe pot fi reparate. Asta-i convingerea mea. Arunca 0 privire cdtre statia de autocar. — Acum, hai, du-te, fetito, si dupa ce urci in autocar, asazd-te pe un afurisit de loc din fata, nu din spate. Spatele nu-i un loc bun. Fereste-te. Nu accepta tig&ri de la nimeni chiar daca ti se ofera, nu bea nimic decat de la dozator. SA rami asa. In garda. Se imbr&tiseaza singur. — Si dupa ce vei ajunge la destinatie, o s4 ai numai zile senine si insorite, bine? Nu md intreba de unde stiu, fapt e cA gtiu. Am ajuns sA stiu cate ceva despre voi, fetele. Acum du-te. 112 KATHLEEN GLASGOWfntinde mAna pe lang& mine si impinge usa. Miroase atig&ricu aroma de cApsuni sia lapte cald, astrada siaacasa. fi inspir adAnc mirosul, in caz cd e ultimul tip de treaba pe care o sa-] intalnesc in urmAatoarele zile, si apoi cobor din masini, tarsa4ind dup4 mine valiza Louisei si rucsacul meu. O FATA DIN BUCATI 113DOI Osé fac orice pe lumea asta mare Dacé mé lagi sé te urmez in cddere. Bob Dylan, »Baby, Let Me Follow You Down”AUTOCARUL E UN MONSTRU URIAS SI GREOI, in care domnesc tristetea si un aer inchis. fn fiecare oras, ne vomitd afara pentru doudzeci de minute, doud ore, trei, nu conteaza, sie mereu la fel: o carciuma, o pravalioara, mizerie la toaleta, mizerie in rigole. Ascund pe fundul buzunarului banii pe care mi i-a dat Vinnie si ti folosesc numai ca si-mi cumpar ciocolatele si suc gi chipsuri cu sare si, o data, un sandvici cu salata de oud, cu data de expirare stearsa. Gustul ciocolatei imi da senzatia unei explozii de fericire. Nu vorbesc cu cei care se asazé pe locul de langa mine. Urcd rdspandind miros de fum de tigar4 sau de murdarie si coboara la urmétoarea statie. In Kansas, autocarul face pan in toiul noptii, intr-un ordsel in care zici cd este Craciunul chiar daca suntem in mijlocul lui mai: ghirlande ofilite care troneaza in vitrinele intunecate ale magazinelor, luminite grisune care licdresc in ferestrele unei benzin&rii. Femeia de lang4 mine isi afunda barbia in gulerul lat al hainei ei de bland artificiala si mormaie un Slavé Domnului! in timp ce coboram din autocar impleticindu-ne si astept&’m stingheri in parcarea unei carciumi cu usile si ferestrele acoperite cu scanduri. Barbatii din spatele autocarului se muta cu jocul lor afar4, pe o alee, in timp ce soferul se plimba de colo-colo, agteptand ajutor. MA asez pe o bordur, la distanta de toti ceilalti, si tot mi-e prea cald in pardesiu. Pe bilet scrie cA vom strdbate sase state pana s& ajungem fn Arizona gi cA drumul va dura o zi, 21 de ore si 45 de minute. Soferul ne spune ca nu stie cat va trece pana s& ajunga noul autocar. 116 KATHLEEN GLASGOWPlang in cabinele de toaletd cind ma uit la banii pe care i-am castigat impreund cu Ellis si lacrimi calde mi se scurg pe gulerul pardesiului. Am in sfarsit o destinatie, posibil un loc mai bun, dar ea nu este cu mine si asta doare. Pe pielea mea care arata infricosator, totul e din nou dureros, taios si infricosator. Incerc s4 ma gandesc la Mikey si la cAt de bine o sA mA simt din nou cu el si cd, poate de data asta, vom fi ceva mai mult dect simpli prieteni. Ajungem in plind noapte. Strigdtul brusc si vesel al soferului, ,Tuuu-sooon”, strabate autocarul si ii trezeste pe cativa pasageri. Ma alatur sirului somnoros de oameni care coboara greoi din autocar, in aerul cdldut, paclos. CAtiva dintre pasageri sunt asteptati si ma uit cum se im- bratiseaza si se sdruta. Pe mine nu md asteapt4 nimeni, asa ca scot plicul de la Mikey, ca si nu mA simt singura. Pe parcursul calatoriei am tot citit scrisoarea, doar ca s& ma asigur cA totul se intampla cu adevirat, cA scApasem cu adevarat. Charlie! O sd fie totul OK, ffi promit. fmi pare rau, o sé dureze un pic pan md intorc, asa cd o sd fii pe cont propriu. Nu-ti face probleme, doamna la care stau in chirie e de treabd, e artistd, stie cé vit. O cheamd Ariel si pofi sd-i ceri orice ai nevoie. Mama ta zicea ca are sa-ti dea niste bani, asa cd ar trebui sé te descurci cu médncarea. Ai aici indicatii ca sé stii cum sé ajungi la mine sio hartd ca sé vezi de unde poti cumpdra alimente si diverse lucruri. CHARLIE: de-abia astept sd te vdd. Mike Chiar imi tin bucata de hartie pe fata, doar-doaromai pdstra mirosul lui Mikey, s4-] pot inhala gi, astfel, si-mi potolesc zvacul din inima, dar nu-] simt. Inspir adanc de cateva ori, incercand s4 mA linistesc. Ma uit la harté, cdznindu-ma si-mi dau seama unde ma aflu, incotro ar trebui s4 merg si ce inseamndé sagetile facute de Mikey. Strazile sunt pustii, dar tin capul sus. O FATA DIN BUCATI 117Evan zicea mereu ca nu trebuie sa te temi de ceea ce nu poti vedea, ci de ceea ce e chiar in fata ta, la vedere. Scragnesc din dinti cand ma indrept spre un pasaj, indemnandu-ma s4 nu ma gandesc la noaptea aia. Manerul valizei date de Louisa imi taie palma. Pardesiul e mult prea greoi pentru vremea asta. Desi transpir, nu vreau s4 ma opresc sA-l dau jos. Trec pe lnga o multime de baruri side magazine. Aici cerul eca o stof4 groasa, neagra, impodobita cu niste stele albe, palide, pe care as vrea sa le ating cu degetul. Instructiunile lui Mikey se intind pe trei pagini. O sd vezi o casd cu o mulfime de pdsdri URIASE, argintii, in curte. Nr. 604 E, 9th Street. Proprietara locuieste in cartierul Pie Allen. Eu stau in casa de oaspefi mov, din spate. Foloseste bicicleta galbend si lacdtul. Ariel le-a ldsat special pentru tine. Cheia de la intrare e sub ghiveciul galben. Mie nu mise pare ca arataé ca niste pasari, dar chiar c4 sunt strdlucitoare, licdresc in aerul noptii, cu aripile lor fioroase intinse. Casa de oaspeti e in spatele curtii Gasesc cheia in ghiveci. O bicicleta galbend, cu un cos de rdchitA care pare nou, e legata de parul care sustine o franghie de rufe. Descui usa gi bajbai pe perete, dup intrerupAtor, iar stralucirea brusca aluminii ma face s& clipesc des. $i peretii sunt vopsiti tot in mov. Habar nu am ce s& fac. Oare proprietara e acasd? M-o fi auzit? Aici nu sunt leduri fiuitoare. Nici covoare bej, care nu se mai termina. Nici fete care plang. Nici camera secreta. Sunt singurd. Pentru prima data in atatea luni, sunt complet singurd. Fara Evan, fara Dump, fara Casper, chiar si fara enervanta de Isis. Pentru cateva clipe, simt in tot corpul intepaturi de panic: dacd mi se intampld ceva incepand din momentul Asta si pana se intoarce Mikey, cine o sA stie? Cui o s&-i pese? O secunda, sunt din nou acolo: in zilele alea 118 KATHLEEN GLASGOWingrozitoare petrecute pe strazi, inainte si ma gdseascd Evan si Dump, cAnd in fiecare zi eram cu simturile ascutite la maximum gi cand inima bdtea de sé-mi sparga pieptul si cand noptile péreau ani si cand asteptam sa se risipeascA intunericul, sdrind in picioare la cel mai mic zgomot, incercand s&-mi g4sesc un loc sigur unde s4 m4 ascund. Exista singurdtate si singurdtate. Nu sunt deloc acelasi lucru. Respir, Charlie. Respira asa cum spunea Casper. Strecor mana pe sub pardesiu gi ma ciupesc de coapse, in speranta c& durerea o s4 ma ajute s4-mi revin. Putin cate putin, panica dispare. Stomacul incepe s4-mi chiordie tot mai sonor. Multumita cA ma pot concentra pe altceva, cotrobai prin micul frigider ascuns intr-un colt. induntru sunt cateva sticle cu apa si niste banane prea coapte. Mananc o banana si, cat ai clipi, dau pe gat o sticla de apd. Mai sunt gi dou felii de pizza, intr-o cutiutd de carton. Sunt atat de tari side vechi, incat pocnesc cand le indes in gurd, dar nu-mi pas&. Sunt lihnita de foame. fncet, panica incepe sa sldbeascé, iar in locul ei sunt cuprinsa de extenuare. Cartierul e linigtit. Cat o fi ceasul? fntr-un colt se aflé un cufar enorm, pe care il imping in fata usii, pentru orice eventualitate. Din cauza drumului lung cu autocarul, ma doare tot corpul si simt ci ma lasa picioarele. Sting lumina. Cu toate ca sunt fleasca de transpiratie, nu-mi scot pardesiul. Asta m-ar face si mA simt si mai expusd4, in momentul Asta. Am nevoie de un scut protector, pentru orice eventualitate. MA asez cat mai confortabil pe saltea, salteaua lui Mikey, pe podea. Pot simti cum se desprind din mine lucruri care sunt inghitite de linistea ce domneste in jur. Nu ascult tristetea unor fete care traiesc pe coridor. Frank Nemernicul e undeva, departe, mainile lui nu mA pot gasi aici. Am cativa banuti in rucsac. {mi simt trupul din ce in ce mai ugor. OFATA DIN BUCATI 119il pot simfi, in sfarsit, dupa luni intregi fn care i-am opus rezistent&, si ma face s m& afund tot mai mult in pardesiu, in saltea: somnul. imi ingrop fata in pernA si aici regAsesc, in sfargit, mirosul lui Mikey, o anume tentA de scortisoara. fl inspir cat mai adAnc, {l las s4-mi patrunda in toti porii, malas legdnata de el, ca sA adorm. Cand ma trezesc, lumina soarelui patrunde induntru prin singura fereastr4 din casa de oaspeti. Privesc in jur buimaca, in timp ce las pardesiul jilav sA alunece de pe mine. Dupa aproape douA zile petrecute in autocar, simt cA miros urat. imi ia ceva timp, dar imi dau seama cA, de fapt, casa de oaspeti nu-i decdt un amArat de garaj transformat in locuinta: cele doud usi de pe peretele din spate, care dideau inspre alee, au fost sudate cu stangiacie, iar la geamurile patrate ale acestora sunt niste perdelute albastre. Bucataria nu-i decat o chiuveta fixata in blatul aflat deasupra unui dulap metalic, vechi. Pe tavan exista un ventilator, iar pe unul dintre pereti, un aparat de aer conditionat. Pardoseala e din ciment, iar baia eo veche debara, cu un vas de toaleta si o cabina de dus, din plastic. MA t4rascjos din pat sima indrept catre baie. Fac pipisiapoi dau drumul ta dus. Mai intéi improasca cu apa, apoi incepe s& curga un jet anemic. fl opresc. fncd nu sunt pregatita si fac dus. Nu sunt preg&tita sA ma privesc, s4-mi ating noile rani. Daca le ating, vor pirea cat se poate de reale. ar cicatricile inca ma dor. Vor mai fi dureroase incd multd vreme. La Creeley, cele mai multe dintre noi ne spalam ,orificiile”, cum le numea Isis, numai cu manusi de baie, pentru ca, daca am fi vrut s4 facem un dus adevirat, ar fi trebuit si avem 0 femeie supraveghetor, ca nu cumva, vezi Doamne, sd incercam sane inecim cu jetul dusului sau ceva de genul Asta. Siniciuna 120 KATHLEEN GLASGOWdintre noi nu-si dorea s4 aiba public cand era in pielea goala, aga ci majoritatea preferam cealalta variant. Dupa ce imbrac din nou salopeta si ies din baie, imi plimb miainile peste blatul din bucdtarie. E din placaj dat cu un strat de lac si decorat cu carti postale din diverse orase straine. Unele dintre cartile postale sunt intoarse cu fata in jos si pe spatele lor sunt mazgialite mesaje: A.: Ne intdlnim la fantand, iubire, la patru, ca anul trecut. Mai mult ca sigur cd A. e proprietara lui Mikey, Ariel. Studiez c&rtile postale, imaginile, scrisul dezordonat. O povestioara care se deruleaz& sub degetele mele. Desfac teancul de bani stransi de Ellis side mine. Sé zburtim Peste Ocean, zicea Ellis cu bratele desfacute si rotindu-se prin camera. Sé aterizéim la Londra, la Paris, tn Islanda, oriunde. Locuri care i se pareau romantice si unde ar fi vrut s trdiasca. Sa savurdim un espresso pe Sena, o sd fie ceva al naibii de divin, Charlie, O sd vezi. Nou& sute treizeci si trei de dolari $i numai una din noi a scdpat cu viatd. MA rog, cu jumAtate de viata. MA uit indelung la bani, apoi fi dosesc sub chiuvet&, in spatele harbului de filtru de cafea. Trebuie s4 gasesc ceva de mancare. Cand ies in curte, lumina soarelui e atat de puternica, c4 incep s4 vad pete intunecate, asa c4 descui din nou usa si scotocesc printr-un sertar de birou si gisesc niste ochelari de soare vopsiti in auriu, cu pic&tele negre, pe care numai o fata i-ar fi putut purta si uita acolo din neatentie; oare Mikey a avut o iubita? Oare Mikey are o iubita? Nu vreau si m4 gandesc la asta acum. Harta desenata de Mikey e plina de sdgeti side notite: ,Prav4- lia Circle K, trei strazi-; Fourth Avenue (magazin second-hand, cafenea, bar, mancare, carti) sase strazi t; magazin universal sapte strazi<”. Fata si bratele incep s4 mi se incalzeascA in timp ce-mi tarai picioarele pe trotuar, catre Circle K. E ciudat cand OFATA DIN BUCATI 121ma gandesc ca, in urmé cu doar cateva zile, eram intr-un loc cu lapovita si cu cer cenusiu si acum iat4-mA aici, unde soarele straluceste mereu si unde nu am nevoie de jacheta. fnduntru la Circle K e récoare; ca si cum ai fi sub o apa limpede, intr-un bazin adane, Tipul din spatele tejghelei are in lobii urechilor niste cercuri enorme, negre. isi ridic& privirea din cdrtoaia pe care o are in fata in timp ce mA balanganesc printre rafturi si insfac sticle, pachete de tifon, crem4 de plaja, banda adezivd, tuburi de unguent. Datoritd aerului conditionat, transpiratia de pe fatA mi se usuc4 repede. Imi simt tenul préfos si lipicios. inhat o sticlA de ceai cu gheatd Trebuie si-mi aprovizionez din nou trusa, pentru orice eventualitate. Nu intentionez si-mi provoc rani; vreau si Tespect regulile lui Casper, dar am nevoie de asta. Pentru orice eventualitate. Platesc si indes totul in rucsac. Afar, pe trotuar, desfac harta lui Mikey. E un supermarket in susul strazii, Food Conspiracy, asa ca o iau din loc. E un magazin cooperatist, comun $i cu marf& scumpa, cu muzica in surdind, difuzata din tavan. Nu stiu prea bine ce s& iau. Nu m-am uitat la ce avea Mikey pentru gitit sau macar dac& avea ceva. Arunc in cos o cutie de biscuiti si un calup de branza. Magazinul zumz&ie de activitate. Dou’ doamne cu o infatisare hippy store pere pentru suc. Un tip inalt ia curry cu un polonic din bufetul de salate si il pune intr-o caserola. Deunazi cautam cu mAinile goale prin tomberoane, mai tarziu imi indesam in gur4, cu lingura, macaroane cu branz& cu texturd de carton, iar acum fac cumpdraturi. La casi m4 cuprinde brusc teama cA n-am destui bani. Folosesc banii de la Vinnie. Oare i-oi fi num&rat? Oare am verificat pretul produselor din cos? Uitasem cAt de scumpe pot 122 KATHLEEN GLASGOWfialimentele. [mi vin in minte cuvintele lui Blue: Nu le ingddui cerealelor sé te infulece. Cerealele ma infulec&. Cerealele m4 m&nAncé de vie. Oare se uit toat4 lumea la mine fn timp ce scotocesc prin buzunar, dupd bani? Se uitd. Asa-i cd se uitd? Degetele nu ma ascultd. Ingrimadesc alimentele in rucsac, nici nu mai astept s4 primesc restul. Afar4, zgomotul masinilor si larma oamenilor rasund ca o drujba in urechile mele. Strang din ochi. ,Nu te desprinde”, ne spunea Casper cand eram stresate, cand presiunea din creierele noastre intra in conflict cu presiunea din corpurile noastre si incepeam s& ne disociem. ,Nu cumva sa te desprinzi. Rami cu mine!” Merg prea mult in directia gresit4 si ajung in pasaj, unde masinile huruie pe lang& mine. Betonul duhneste a pisat. Cioburi de sticl4 imi trosnesc sub ghete. imi aduc aminte de el. Masinile care trec arunca niste umbre murdare pe peretii cu graffiti. Eram infofolité pana peste cap, incercam s& dorm, mA sufocam din pricina secretiilor din gat, iar corpul imi dogora de la febrd. Cat timp am stat pe strazi, am fost mai mereu bolnava. Acum stiu ci aveam pneumonie. Mai intaii-am simtit m4na pe piciorul meu. incere s4-mi amintesc: ce spunea Casper, ce spunea Casper? Opreste-te. Evalueazd. Respird. in pasajul intunecos si umed, imi pun palmele peste urechi si tnchid ochii, tinandu-mi respiratia si expirand usor. Aerul cald, dens, raspandit de masini imi atinge picioarele; incerc s& m4 concentrez pe asta. Treptat, focul se stinge, sunetul de fierAstriu se indeparteaza, amintirile dispar... Las mAinile jos, fac cale intoarsA si pornesc direct inspre zona de strazi care intersecteaz4 Fourth Avenue, trecaind pe langa toate reperele de pe harta lui Mikey: restaurantul Dairy O FATA DIN BUCATI 123Queen, ocafenea unde, pe marginea trotuarului alaturat, cativa b&rbati joac’ un joc cu niste piese albe, puse pe o masA, baruri, restaurante, magazine vintage, o librarie cu carti pentru femei. Merg iar prea departe si trebuie sA mA intore din nou gi, in cele din urmA, ajung pe Ninth Street si o iau efectiv la goan&, cuprinsa de disperarea de a ajunge la casa mov de oaspeti. Trag cufarul lui Mikey in dreptul usii, ca si tin lumea afara, Ja distanta. Trebuie si gAsesc o cale de a calma intunericul dinduntrul meu. Mai intai, scot sticla de ceai cu gheat& sio beau pe toata odata. in micuta baie alui Mikey g4sesc un prosopel decolorat, cu care imi infagor mana. inchid ochii. Si apoi izbesc sticla de pardoseala de ciment. Pare c& o mie de posibilitati, care de care mai frumoase, se impr4stie pe ciment si incep si luceascd. Aleg cel mai lung si mai gros ciob si il infasor cu grijA in panza in care imi tin fotografiile. Pe acestea din urmé le bag intr-o punga. Mikey are sub chiuvet4 un faras si o m&turicd. Matur celelalte cioburi si le arunc la cos. imi scot trusa gio preg4tesc: pun induntru sulurile de tifon, unguentele, banda adezivd, ciobul infasurat in panza, unele langa altele, pana se aranjeaza toate perfect. E tot ce-mi trebuie pentru moment. Am nevoie sA stiu doar ca exist&, ci e pregatité. Pentru orice eventualitate. N-am de gand s4 mA tai. Chiar n-am. De data asta, imi doresc tare mult sa fie mai bine. Dar am nevoie de trus4. Ma face cumva s4 mA simt mai in siguranta, chiar daca stiu cA totul e o porcdrie. Casper poate s4-mi spund s& respir, poate sé-mi spund s4 cumpar elastic cu care s4 ma plesnesc peste incheieturi de fiecare dat cand intru fn panicd sau c4nd simt pornirea s4 mA tai si asa o s& fac, o s& le incerc pe toate, dar n-a zis niciodat& sau nu s-a ivit 124 KATHLEEN GLASGOWniciodat’ momentul sA vorbim despre ce se va intampla sau s-ar putea intampla daca toate astea... nu vor avea efect. Ascund trusa sub niste tricouri, in cufarul lui Mikey. MA tarasc pe podea si scot lac&tul de la valiza Louisei. MAlinisteste sd privescla lucrurile dinduntru. Hainele dela sora lui Mikey au incdput perfect in rucsac, asa cd n-am bagat nimic de imbricat in valiz&. In schimb, am pus toate celelalte lucruri: blocul de desen, creioanele, blocurile de hArtie pe care mi le-a dat domnisoara Joni; pungutele cu carbuni, infasurate cu mult grija in prosoape de hartie. Camera foto. Deschid blocul de desen, desfac un cdrbune din prosopul de hrtie si privesc cu atentie prin apartamentul lui Mikey. Peretiimov sunt acoperiticu afise de trupe siliste de melodii. Pe salteaua de o persoané a lui Mikey se afld o singur4 perna neagrA si o patur4 uzat4, cu modele traditionale mexicane in alb-negru. Un birou subred, cu un scaun din lemn. Un vechi pick-up, niste boxe inalte, inconjurate de rafturi cu LP-uri si CD-uri. Un teanc de tricouri cu 14zi rogii din care picura lapte, boxeri gi o pereche jerpelité de pantaloni de lucru albastri. O periutd de dinti alb4 st& intr-o ceagca pe blatul din bucitarie. Lucrurile simple care alcdtuiesc viata de zi cu zi a lui Mikey. incep de aici. Desenez locul in care ma aflu. Eu, aflatd la un nou inceput, inconjurata de confortul vietii mai usoare a altcuiva. O FATA DIN BUCATI 125VREME DE DOUA ZILE, DORM SI DESENEZ, rontai biscuti gi branza, dau gata toate sticlele de apa, dup& care le umplu de la robinet. in cea de-a treia zi, imi pun cistile lui Mikey in timp ce desenez. Ascult vocea placut&a lui Morrissey, cand aud o bataie infundat&. imi scot cdstile, cu inima batandu-mi navalnic, moment in care usa se deschide. E Mikey? S-a intors deja? M4 Tidic repede in picioare. Femeia din usa e inalt&, iar mainile ei uscdtive se sprijind de tocul usii. Parul cdrunt si drept ii trece putin de urechi. Port salopeta, iar tricoul cu m4aneci scurte imi las& bratele ja vedere, asa c& le ascund la spate. Sunt dezamagita c& nu-i Mikey - bataile inimii revin treptat la normal. Ma priveste printre gene. — Sunt oarb4 ca un nenorocit de liliac, Mi-am uitat ochelarii in cas&. Mi-a trimis Michael un mesaj. Vrea s& stie dacd esti OK. in caz c& nu te-ai prins, sunt proprietara acestui loc. Vocea ei sund aspru siare un accent pe care nu-] pot localiza. Are genul dla de fata ridata, dar pe care oamenii o considera expresiva. Genul ala care araté superb si intimidant si usor inspdimA4ntator. fntotdeauna m-am intrebat cum or fi ardtat in copildrie femeile ca ea. Dau precautd din cap. Intotdeauna sunt prudenté cu oamenii pe care abia ii cunosc, mai ales cu adultii. Nu stii niciodata la ce sd te astepti de la ei. — Michael nu mi-a zis c& esti muta. Esti? Inelele turcoaz de pe degetele ei se lovesc de tocul usii si scot un pacanit. 126 KATHLEEN GLASGOW— Agadar, esti OK sau nu esti OK? Dau iar din cap si inghit. — Aiurea! Din cAtiva pasi e lang mine $i m4 apucd de incheieturi. fmi suceste bratele, aga cd cicatricile sunt acum la vedere. MA crispez instinctiv si incerc s4-mi trag m4inile, dar mA strange gi mai tare. Are batAturi in varfurile degetelor. Scoate un mormiAait. — Voi, fetele din ziua de azi! Ma intristati al naibii de tare. Oricum lumea iti face destul rau. De ce mama dracului s-o cauti cu lumanarea? Respir ca un taur, cuprinsd de panic’. Dd-mi dracului drumul! - cuvintele astea mi se rostogolesc prin cap ca o bila de jocuri mecanice si apoi tagnesc pe gur4. Sunetul propriei voci ma ia prin surprindere si pesemne cA si pe ea, pentru c& deschide mana si-mi d& drumul bratelor. imi frec incheieturile si mA gAndesc s-o scuip. — O fata care stie si-si arate coltii. Din vocea ei razbate o not& stranie de satisfactie. — Asta te avantajeaza. Ating cu umdrul marginea usii; imi imaginez cA i-o trantesc fn nas. MA dau in spate cativa pasi, ca si nu pun ideea in practica. Cine-i scorpia asta? — Eu sunt Ariel. Tine. imi apasd o foaie de hartie pe piept. — Una dintre prietenele mele are un magazin mai incolo, pe bulevard. Are nevoie de un ajutor. Spune-i cA o s-o scot ]a un cocktail, vineri. Din mijlocul curtii neingrijite, tipa se intoarce din nou spre mine, ferindu-si ochii de soare cu mana. — Gdseste-ti un job, prietena lui Michael. Gdseste-ti un loc unde s& stai. Nu ramAi aici mai mult de doud saptamani. OFATA DIN BUCATI 127IMI LA DOUA ORE SA-MI FACCURAJ SAIES DIN CASA. Petrec aceste doud ore plimbandu-ma prin micuta cas& de oaspeti, vorbind cu mine insimi, masandu-mi bratele, inspirand si expirand, pentru a mA linisti. SA ies pand la magazin si s& intreb de un job presupune sé vorbesc. fnseamna s4 deschid gura gi s4 sper cA vor iegi cuvintele potrivite. inseamnA s& le dau voie oamenilor s4 mA priveasca iscoditor, si mA studieze din cap pan&-n picioare, si-mi cerceteze salopeta ciudata si bluza lungd, p&rul caraghios, farA s4 le scape nimic. Nu-i asa? CA doar in felul Asta se petrec lucrurile cnd cauti un job. Trebuie sa le spui oamenilor de unde esti, unde ai mai lucrat, ce-ti place sa faci, toate ccaturile astea. R&spunsurile mele: de nicdieri, niciunde, s& fiu varza si si mi tai. N-are cum sd iasd prea bine. Alternativa ar fi s4-i spun femeii Aleia fioroase din casa din fat& c& nu m-am dus s-o caut pe prietena ei si, poate, s4 m4 trezesc data afard inainte sd se intoarcé Mikey. Adicd s& ajung din nou de unde-am plecat. Si mi-am fagaduit singura c4 o sA m4 descurc mai bine. Pana Ja urma ies in fuga din nenorocita aia de cas& de oas- peti si incui usa de la intrare inainte s4 apuc si ma rdzgandesc si si incep din nou s& strdbat camera de la un capat la altul. G&sesec magazinul mai usor decft mi-as fi imaginat. Se numeste Swoon. E deja dupS-amiaza tarziu si e cumplit de cald. Urmaresc prin geam doua fete in fuste mini argintii, care se miscd agile printre rafturile cu imbracdminte, aranjeazd 128 KATHLEEN GLASGOWumerasele gi rad. Sclipiciul argintiu de pe pleoapele lor scAnteiazS; poartd espadrile albe, asortate. Asta-i un magazin in care lucreaza fete dragute, cool, nu fete pline de cicatrici, imbracate in salopeta. Nicio sansi si fiu angajata aici. Privesc intr-o parte si-n altaa strazii. Un restaurant cu spe- cific italian, un magazin second-hand, o librdrie, un magazin cooperatist, o cafenea de fite. N-am telefon. Cum o sa pot fi contactat&, dac& aplic pentru un job? Si ce-o si ma fac cu manecile scurte? Chelneritele poartd intotdeauna m4neca scurtd. Cine s4 mA angajeze cand bratele mele arat4 cum arat&? Golul din stomacul meu se face tot mai mare. In timp ce-mi fac exercitiile de respiratie, 0 voce blanda mA intreaba: — Cu ce te pot ajuta? De patru zile nu am mai vorbit cu nimeni in afara de Ariel. Una dintre fetele cu sclipici de la Swoon sta in uga si aruncd o privire afara. — Eu doar... prietena mea... cineva mi-a zis c& faceti angajari, dar... Of! Vocea mea. Sund atat de... lipsita de indraéznealé. MA priveste din cap pand-n picioare. — Nu te supara, dar noi suntem mai degraba pe stilul vintage. Tu esti mai mult pe stilul... grunge. Intelegi ce zic? fiarunco privire de genul ,Mda, stiu”, pentru ci n-avem dece s4 ne prefacem. Eu si fetele astea? Ce dracului, suntem la kilo- metri distanta in ceea ce priveste aspectul exterior. Dau sa plec. — Nu cumva... Vreau sa zic, stii camva de vreun alt job prin zona? Care mi s-ar potrivi mai bine? Chiar am nevoie de un job. isi tuguie buzele. — P&i.., cam toate joburile misto de pe bulevard sunt ocupate in momentul Asta, cred. Stai putin. Striga in interiorul magazinului: — Darla! E aici o pustoaicd, cauta de lucru. Stiide vreun job? OFATA DIN BUCATI 129Cealalta fata scoate capul afar’. MA zdpdceste si numai sa le privesc, cu parul lor de un alb orbitor si cu buzele si cu hainele asortate. Darla zambeste. — Salut! La fel ca amica ei, ma priveste din cap pana-n picioare, dar nu in sens rdu. Lucreazd intr-un magazin drigut de imbraca- minte vintage. M-am prins. Sunt deprinse s4 catalogheze oa- menii dupa cum sunt imbricati. — Stii ceva? incearca la Grit. E o cafenea care se afl ceva mai incolo, pe strada, langa fast-foodul Dairy Queen. Mi se pare c& si-a dat cineva demisia ieri. Pari a fi numai potrivitd pentru True Grit. intreaba de Riley. Cealalta fat4 o inghionteste pe Darla. — Riley. O, da. Riley West. Pronunt& numele prelung, ca si cum ar savura ceva delicios: Weeesssst. — Tine-ti chilotii pe tine, Molly. Molly isi da ochii peste cap in directia mea. — Riley e cam bestial, imi explica ea. Darla spune: —Da,cam bestial. Intr-ozi bund. Nu vezi prea multidegenul Asta. In fine, spune-i cA noi te-am trimis, OK? Si cumpar&-ti o paldrie sau ceva de genul Asta, fato. Fata ta incepe s4 se fac roz de-a binelea. Rad si intra am4ndoud in magazin inainte s4 apuc sa le intreb despre Riley, despre cat de bestial e sau despre chilotii in vine. Sper sa-I g4sesc intr-una din zilele lui bune, orice-o insemna asta. Strdbat agitatd strada, dindu-mi singur& curaj s4 vorbesc din nou. $i dac& n-o s4 mearg&? [mi duc mana la fat4. Darla a zis c& m& fac roz. Exact asta-mi lipsea: arsuri de la soare. Culorile stralucitoare de care dau cu ochii pretutindeni m4 scot din gandurile mele. Fatadele cladirilor sunt impodobite 130 KATHLEEN GLASGOWcu desene: schelete cu jobene negre, cu oasele care abia li se mai tin unul de altul, danseaz& si beau vin din niste carafe. Jimi Hendrix si Jim Morrison privesc peste stradi, iar Beatlesii se plimbé desculti pe langa un zid. Oriunde mA uit, dau de ceva neobisnuit si cool. Cativa punkisti in haine greoaie de piele stau toldniti pe bancile de lemn din fata fast-foodului Dairy Queen simanancd inghetata la cornet. E si o fata printre ei si ea nu mAnanc& inghetata, ci fumeaza si fsi roade unghiile vopsite in negru. Baietii isi fixeaz& privirea asupra mea cand trec pe langa ei. Laurméatoarea intrare, cAtiva barbati mai in varsta, asezati la niste mese din fier forjat, se holbeaza la tablele lor de joc pA- trate, cu piese albe si negre, perfect rotunde. isi molfdie dege- tele gi sorb alene din niste cAni albe, ciobite. in spatele jucato- rilor, pe o fereastra praéfuita, vid un logo de neon, usor indoit, care palpdie intermitent: TRUE GRIT. De pe pervamul ferestrei, se itesc printre literele de neon aparatele de cafea si ghivecele cu ferigi. Acordurile triste raspandite de o boxa fixaté deasu- pra ferestrei, in exterior, ajung usor pana Ja mine: Van Morri- son. Atunci ne-am asezat pe propria stea si-am visat la drurnul pe care ne aflém/si la cel pe care ne-am fi dorit sé-l urmam’. Usaccu plasé a cafenelei se inchide cu zgomot in urma unui tip subtirel, care poarta un sort patat cu suc de rosii si grasime. isi aprinde o tigarA, cu ochii trecdnd de la o tabla de joc la alta. in fata lui se ridica norigori de fum. Muzica mA tintuieste locului, pe trotuar. Cand eram mica, tata punea mereu albumul Asta, acompaniat de scartaitul scaunului in care se legdna incontinuu, in camera din spate din casa de pe Hague Avenue. Era o casa alburie din lemn, cu o curticicd pAtrataé in spate si un horn ndruit. Ascult muzica si mise face atat de dor de el, incat mai cd izbucnesc in plans. * ‘Then we sat on our own star and dreamed of the way that we were/and the way that we wanted to be.” Versuri din cAntecul ,The Way Young Lovers Do”. OFATA DIN BUCATI 131— Air&mas pierduta in visare, iubire? Vocea zglobie, cu accent, ma trezeste din ale mele. B&rbatii de la mese chicotesc. Tipul cu sort isi inclind capul inspre mine. Fata ii e umbrita de o barba tepoasd. Are o multime de riduri in jurul ochilor. Sunt luata prin surprindere de faptul ci ma bag& in seama. Ochii lui negri ram4n atintitila fata mea. Ceva se produce in]duntrul meu. Ceva ca un curent electric, ca o lumina aurie. El observa sau simte ce se intampla si pe fat& i se asterne un ditamai ranjetul tamp. Mi se inrosesc obrajii. Unul dintre punkeri striga: — Nu-i englez pe bune! — Nt, zice un barbat cu fat4 ingusta de la una dintre mese, sprijinindu-si capul in palma. E-un adevarat dobitoc ameri- can, asta-i sigur. — Au! B&rbatul cu sort arunca tigara pe trotuar si o stinge cu piciorul. Acum vorbeste frA accent, cu o voce domoala si satisfacuta. Incd ranjeste. — Nu vreio cafea? Un espresso? Un covrig? O enchilada? Arat& cu mana inspre cafenea. Pronunt& en-hee-lada. C&masé in carouri cu nasturi de argint; in buzunari se vede bricheta. E clar cA se simte cAt se poate de bine in pielea lui. De ce mA baga in seam& tocmai pe mine? — I-a mancat pisica limba, Riley. Punkerita afiseazi un zambet stramb, absent. imi place parul ei roz. Cu totii sunt drogati bine. — N-a mai intAlnit niciodata pe cineva faimos. Riley. Riley Wesssssst. Cel care face s&-i cad& chilotii lui Molly-de-la-Swoon. Acuma cam inteleg side ce. Probabil c4 e in una din ,zilele lui bune”. 132 KATHLEEN GLASGOW— Semifaimos, tine sa rectifice un alt punker, scuipand pe jos. — Semifaimos in zon, precizeazA unul dintre jucdtori, cu o migcare din deget. Punkerita izbucneste in ras. — Semifaimos in zond in capul lui, pe strada asta. Punkerii se prapddesc de ras. Tipul cu sort se incrunta prieteneste la ei. Un punker slabanog rau intra in vorba: — Riley, amice, arti ca naiba, vere. Arati bdtran. fi arunc o privire. Lui Riley. SA nu fi observat ce fat& rosie am? Ce-i drept, fata lui trideazd oboseala, e mult prea palida. Le arunca punkerilor o privire plind de dispret. — SA mor dacd n-oi avea douas'sapte de ani, copilasi, si mai am mult pan’ sa dau coltu’, asa c2 n-aveti voi grija mea. tsi mai aprinde o tigar& cu bricheta lui aurie. Cand ridic ochii s&-] privesc, pe faté i se intinde din nou rAnjetul ala tampit. N-as putea spune de ce, dar fi zimbesc gi eu si iar simt senzatia aia ca un curent electric. Si uite cum ne trezim zAmbind prosteste unul la altul. Adic& Riley imi zambeste pentru cA probabil aga ii zambeste oricarei fiinte cu sani, iar eu sunt cea care ranjeste prosteste, fiindcd-s o vacd proasta. Pentru ca, dacd m-ar cunoaste cu adevarat, dac& m-ar putea vedea pe bune, oare ce-ar gandi? Odata, cand ne-am dus la fes- tivalul Grand Old Day Parade, in speranta s& pescuim niscai- va portofele pierdute si cutii de bere pe jumatate baute, Dump ne-a pus sa ne oprim si s4 le urmarim pe fetele din echipa de dans care treceau pe langa noi in pantalonasii lor mov sexy si bluzele aurii, cu paiete. Evan a observat ca si eu le urmaream. Dupa o vreme, mi-a zis: ,Ardti cam foarte bine, Charlie, stii asta?”. A ranjit. ,Pe sub toat4 mizeria si rahaturile alea.” O FATA DIN BUCATI 133M-am multumit sa-] privesc, nestiind ce si spun. fnainte, Ellis fusese intotdeauna cea care atrigea privirile, din motive evidente. Si bdietii cu care iesisem? N-avuseser& nevoie de vorbe dulci si de flori. Dar vorbele lui Evan... m-au facut s4 m& simt drdguta in interior. Dump ne-a aruncat o privire. Mi-a scrutat fata cu atentie. »Mda. Ai ochi misto. Albastri-albastri, ca oceanul sau ceva de genul. N-ai de ce s&-ti faci griji.” Acum, Riley inclind capul citre mine. — Ei bine, fat& ciudata? Ai ceva de zis? Corect. Un job. Ma aflu aici pentru un job. O spun dintr-o rAsuflare: — M-a trimis Darla. De la Swoon. Mi-a zis c& s-ar putea s& ai nevoie de cineva. — Darla mA cunoaste foarte bine. Zambeste si scoate un inel de fum. — Am nevoie de cineva, OK. Cred cA te vei descurca. B&rbatii de la mese chicotesc. Simt iar cd mi se aprind obrajii. — Pentru unjob. Am nevoie de un job. — A, OK, OK, OK. Un job. Acum, vezi tu, eu nu-s decat un lacheu aici. Sori-mea e proprietara localului si se intoarce abia poimaine. Eu nu... — Gil a demisionat, zice unul dintre juc&torii de la mese. fti amintesti? Incidentul? Riley o da pe gluma: — Ea nu vrea sa spele vase. — Ba da, vreau, zic eu repede. Vreau. Riley scutura din cap. — AicAstiga mai bine dac& ai servi la mese intr-un local. — Ba nu, nu-mi plac oamenii. Nu vreau s& le duc mancarea. Barbatii izbucnesc in ras, iar Riley zambeste, stingandu- si tigara. Dinduntru se aude: ,Riley! Riley! Comanda! Unde 134 KATHLEEN GLASGOWmama dracului esti?” — Se pare c4 mi s-a terminat pauza. Domnilor. fi saluta pe juc&tori, apoi se intoarce cAtre mine. — in regulA, fat& ciudata. Intoarce-te m4ine-dimineata. La sase. Nu-ti promit nimic. mi face cu ochiul. — Aga se frang inimi, stii. Cand crezi in promisiuni. Usa verde se tranteste in urma lui. RAm4n pe loc, gandin- du-ma (sperand?) ca jucdtorii sau punkerii sau oricine ar putea s& intre in vorb& cu mine, dar n-o face nimeni. {si vad din nou de treaba lor, cum fdceau inainte si apar eu. Ma intreb dacd m-o fi uitat deja cineva de la Creeley. O pornesc cAtre casa. Un job. Spalat vase. Trag adanc aer in piept. E ceva. Cand ajung inapoi la Mikey, casa lui Ariel e cufundata in intuneric, asa cA hot4rdsc s& stau putin in curtea din spate. G&sesc un prelungitor, la care atagez lampa de veghe a lui Mikey, o scot afara io agez in tarand. imi aranjez blocul de desen si c&rbunii la indeman&. Imi scot ghetele gi sosetele, stramb4nd din nas din pricina mirosului. Am deja cam o s&ptamanéa de cand nu m-am mai spalat. Nu-ide mirare ca toti cei din magazin se holbau la mine: put. Ma miros la subsuori. O s& fac un dus. Dar nu chiar acum. Am tr&it eu si mai mult far si m4 spal. De undeva, nu departe, se aude sunet de chitare si de tobe, harmalaia si linistea brusca tipice pentru repetitiile unei trupe. Ascult cu ochii inchigi, rAscolind cu degetele de la picioare pamantul nisipos. Basistul ciupeste nesigur corzile cu degetele; bateristul canta gr&bit. Solistul e agasat de stangacia tuturor. Vocea lui d& rateuri cand incearc& s& atinga notele, s&-i ias& trecerea pe vocea de cap. Trupa se opreste brusc, iar sunetele chitarei bas se sting discret. Solistul racneste un, doi, O FATA DIN BUCATI 135trei! gi trupa atacd bucata din nou, chinuindu-se s4 se aud4 unul pe altul in toata harmalaia. Asta mA face si-mi fie si mai dor de Mikey; ne ducea mereu, pe Ellis si pe mine, s4-i vedem pe prietenii lui din trupd repetand prin garaje ori subsoluri. Eraceva electrizant si real s4 urmAresti un tip cum tot incearcd s& cAnte un acord sau o fata cum bate la tobe. Ellis se plictisea intotdeauna destul de repede si isi scotea telefonul, dar pentru mine, sa asist la procesul de creatie gi s& ascult rezultatul, era ceva ce-mi putea hrani sufletul pentru cAteva zile. intre timp, degetele instrumentistilor si vocea solistului ajung la unison, muzica se incheaga; cantecul dinduntrul muzicii prinde viata. Nuam nevoie De milata Vreau s4-mi vezi Adevarata fata Poti face asta pentru mine? N-o s&-ti ia decAt doud-trei minute Poti face asta pentru mine? Fetele intalnite azi imi defileaz4 prin minte, se aranjeazA ca piesele de domino: barbatii cu jocul lor, punkistii cu ochi conturati si buze crapate de pe bancile de la Dairy Queen, Riley de la cafenea, cu sortul patat si atitudinea lui jemanfisista. La Creeley, la ora asta a serii ne-am fi adunat in sala de relaxare, o gascd frematatoare de fete cu iPod-uri $i romane pe care aveam voie s& le citim. Mi-e dor de Louisa. Cu cine 0 vorbi in noaptea asta, pe intuneric, in camera noastr&? Mi-o fi luat deja cineva locul? Sunetul pe care il face carbunele pe hArtie e asemenea unui cine care zgarie incet la us, metodic gi tenace. fn timp ce desenez, in mintea mea prinde incet-incet con- 136 KATHLEEN GLASGOWtur figura tatalui meu. Forma ochilor lui mari, negri, parul de culoarea nisipului. Oasele umerilor pe care le putea simti de sub tricou cand ma cataram la el in brate. As vrea si-mi pot aminti cum suna vocea lui, dar nu reusesc. Uneori nu mA ldsa sd intru in camera cand se legdna in sca- un, asa c4 stteam afard, cu cdinele nostru roscat, imi ingro- pam fata in blana lui si-] ascultam pe Van Morrison prin usa. As vrea'si-mi amintesc ce s-a intamplat cu cdinele Ala. Era acolo si, intr-o bund zi, a disparut. La fel ca tata. in locul dintilor ii desenez mici flacoane cu pastile. Dar imediat imi pare r4u. Arata ciudat si nepotrivit. Era tot numai fum de tigar& si deznddejde. Avea niste ochi negri, migdalati, in care se citea bunAtatea. Dar, cand am privit mai de-aproape, am mai vazut ceva ce palpita in fundal. Si ochii lui Riley de la cafenea sunt asa. Numai cand mA gAndesc la el, o cAldura infricogsatoare imi inunda corpul. Seara, cand mA culc, alung gandurile despre Riley: mirosul lui Mikey imprimat in pernd si-n paturd e cel care mA linistes- te, ca si cAnd ar fi o fAgAduinta c4 un lucru bun, concret, e pe cale s4 se intample. Ma lipesc de p&tura de parc-ar fi corpul lui, imi umplu pldm4nii cu mirosul transpiratiei lui, cu uleiurile secretate de pielea lui. fl tin lang4 mine, cat pot de strans. Nu-i mai dau drumul. O FATA DIN BUCATI 137STAU PESTE DRUM DE CAFENEA de vreo zece minute. M-am trezit de la patru, cu toate ci gdsisem un ceas desteptator de voiaj in cufarul lui Mikey si-l pusesem s& sune la cinci siam incercat s4 respir adanc si si-mi adun curajul sa vin aici. E aproape sase dimineata, si Fourth Avenue incepe s& se anime, magazinele isi ridicé obloanele, oamenii trag mesele afar&, pe trotuar. Firma de neon TRUE GRIT e asimetrica; litera U cAnd se-aprinde, cand se stinge. Traversez si trag adanc aer in piept. Cand s& bat in usa masiva a cafenelei, usa verde cu plasa, aflata cativa pasi mai incolo, e data-n laturi si-si face aparitia acelasi Riley de cuo zi inainte. E deja cu tigara in gurd. Si cu zambetul pe buze. — Fata ciudata, zice el amabil. Azi incepi o noua viata. Bun venit. Intra. O femeie cu suvite roscate trece pe langa noi, pe o bicicleta albastra. Ne priveste curioasd. E mai in varst&, indesata, poarta un hanorac uzat sio fusta lung, cu franjuri. — Care-i treaba, R? Ce se intampla? imi zambeste amabil in timp ce-si leaga bicicleta de rastel. — Pentru jobul temporar de spa&lator de vase, Linus. Hei, zice el, uitandu-se la mine. De fapt, nu cred cA stiu cum te cheamé, fata ciudata. — M&cheama Charlie. Charlie Davis. imi intinde mana. — imi pare foarte bine sA te cunosc, Charlie Charlie Davis. 138 KATHLEEN GLASGOWEu sunt Riley Riley West. Ezit, dar in cele din urma fi strang mana. E cald4. N-am mai atins pe nimeni cu plicere de cind ii mangaiam parul Louisei. Corpul imi e cuprins de un val brusc de caldura si-mi Tetrag mana. — Perfect, zice el vesel. Zic si ne intoarcem la oile noastre. Vase murdare, cafea, muncitori nerecunoscatori si lungul si domolul mars c&tre moarte. Linus rade. Intr4m pe usa cu plas&, despre care Riley zice cA e intrarea angajatilor. Pe perete se aflé un ceas de pontaj gti, cu aspect industrial, si fante intesate cu cartele de pontaj. Linus merge in fat& si, in cateva minute, aud cum sunt rasnite boabele de cafea si in aer se r4spandeste mirosul puternic, dulceag, al cafelei proaspete. Riley imi araté cum s& fncare masina de sp&lat vase, pe ce butoane s4 apis, unde sunt tinute tavile de vase, unde si cl&tesc gi s& depozitez tavile de servire. in zona vaselor gi a bucdtariei e mult abur si foarte cald, iar pardoseala alunecd din cauza apei cu sépun, a resturilor de mAncare n&claite, imprastiate pe jos. Chiuveta e plin&d de oale, tig’i, farfurii acoperite de graisime inchegata. Riley se incrunta: — Vad ca fetele alea nu s-au prea omorat sa faci curatenie ast4-noapte. Linus se strecoara pe lang& noi, ca si ia ceva din zona gratarului. — Bun venit la balamuc, pustoaico, zice ea zambind, si se intoarce repede in fata, la tejghea. Incepe s&-si facd de lucru cu niste CD-uri. Riley imi aruncd un sort murdar si se apucd sA taie ardei gras si ceapa, pe care le azvarle intr-un recipient de otel inoxi- dabil. {mi ag&t sortul pe dupa gat si incerc s& mi-1 leg la spate. OFATA DIN BUCATI 139E prea mare, asa c& trebuie sA trec cordonul de jur imprejurul taliei sisa-] leg in fata. Observ cu coltul ochiului c4 Riley se opreste din treaba si asteapt4 s& vadA ce muzica are de gand Linus s4 puna. Tipa apasd pe un buton si incepe Astral Weeks al lui Van Morrison, tanguitor si trist. DA aprobator din cap pentru sine gsi incepe sa puna paine pe gratar. Ma intore la chiuvetd gi privesc mormanul de farfurii si oale. Dau drumul la apa. Pentru asta ai venit, imi zic. Esti aici. Apucd-te de treaba. Dupa vreo or’, Linus descuie usa de la intrare. Nu trebuie s& asteptam prea mult pana cand tsi fac aparitia clientii, in zumzet de voci si fum de tigard. CAtiva mA salut4 din cap, dar cei mai multi vorbesc doar cu Riley si cu Linus. Nu ma deranjeaz4. Niciodata nu m-a deranjat s& ascult. Oricum mA pricep mai bine sa ascult decat s vorbesc. imi petrec dimineata punand farfuriile in masina de spa- lat, asteptand, deschizand sertarele si rearanjand farfuriile in zona de gatit ori in cea de servire. Ca s& aranjez farfuriile in zona de gitit, trebuie sd trec prin spatele lui Riley sis ajung la tafturi. Bucdtaria e mica si dd spre zona pentru vase. Cuprinde un gratar, o friteuzd, un cuptor, un frigider din otel inoxidabil, cu ugA dubla, un blat pentru tocat gio mica insula. Ascultand palAvrageala lui Riley cu clientii care asteapt& comanda, aflu ce mAncare mizerabild se serveste la True Grit si cine lucreaza aici. Multi dintre angajati par s& fie membri ai unor trupe sau elevi. Pocnetele puternice ale espressorului se aud tot timpul pe fundal. Mi se face sete, dar mi-e teamé sa cer ceva de baut. Oare o trebui s4 platesc daca beau ceva? N-am bani la mine. Toti banii stransi impreund cu Ellis trebuie folositi pe chirie. Cand cred c& nu se uita nimeni, iau un pahar, il umplu cu apa de la robinet si beau. Curand ins&, incepe s4-mi chiordie stomacul, aga c4 imi vine din ce ince mai greu si arunclagunoi 140 KATHLEEN GLASGOWresturile de mancare. Ma gandesc s4 sutesc cateva jumatati de sandvici ramase nem&ncate si imi notez in minte locurile in care le-as putea ascunde. La un moment dat, cand mA intore cu alte farfurii si tacAmuri, vid cA Riley nu gateste. Ma priveste cu atentie si, de stanjeneala, simt furnicaturi pe piele. — De unde esti, fatd ciudata? — Din Minnesota, ii raspund eu, precauta. MA strecor pe Langa el, ca s4 asez niste vase pe suportul de deasupra umarului séu. Nu-mi face loc, asa cA spatele meu fi atinge usor partea din fata a corpului. — O, interesant. Minnie-So-Tah. Sigur c4 da. Am cantat o dat& la Seventh Street Entry. Ai fost vreodata acolo? Scutur din cap. Punkerii il numisera pe Riley semifaimos. 7% Street Entry e un club din Minneapolis unde canta trupe cool. Riley este... era... intr-o trupa? — Pun pariu c& te-ai mutat aici pentru un baiat, asa-i? Zambeste malitios. — Nu-iasa, fi rAspund, cu o noté de enervare in glas. Nu chiar, imi zic in gand. Poate. Da? — Ce te priveste pe tine? — Chiar ca esti ciudata, stii asta? Tac. fmi acord4 prea mult atentie si mA cuprinde panica. Nu-mi dau seama daca e de treabA pe bune sau doar vrea sA ma sacaie. Uneori nu poti sti cum sta treaba cu unii oameni. in cele din urmé, baigui: — Marog. — Poti s4 vorbesti cu mine, fata ciudata. Nu muse, sa stii. Linus lipeste o comanda pe suport. — in momentul asta, nu musti. Riley aruncd inspre ea cu 0 coaja de paine si tipa se fereste. Lapatrujumatate, Riley m4 anunt& cA pot pleca. imi dau jos sortul si-] pun in masina de spalat vase, asa cum mi-a aratat O FATA DIN BUCATI 141el. Am transpirat leoarca in tricoul meu cu méneci lungi, asa c&-mi suflec mAnecile, s4 mA rAcoresc. Riley tocmai imi intinde niste bani, cand il aud: — Hei, hei, ia stai. Ce se intampla aici? Cobor ingrozita privirea si-mi trag repede manecile in jos, ca sé-mi acopar bratele. — Nimic, bolborosesc. Niste zgarieturi de pisicd. insfac banii si-i bag in buzunarul salopetei. Riley bombane: — Sper s4 te descotorosesti de pisica aia. E o pisicd data naibii rAu de tot, fatA ciudata. fi simt privirea atintita asupra mea, dar nu-l privesc in fata. Asta e. S-a zis cu jobul. N-o si ma& mai lase s& lucrez aici, in niciun caz. — Neaparat, fi raspund eu, cuprinsd de agitatie. Azi. De fapt, chiar acum. Ma indrept in graba spre usa din spate. Strigd in urma mea: — Vino si maine-dimineata la sase si vorbeste cu Julie.O sa pun ovorba bund pentru tine. Luata prin surprindere si recunoscatoare, intorc capul. Pot sa vin din nou maine si asta inseamnA cA, poate, si poimaine. Zambesc chiar daca nu intentionam si el pare ci rade un pic de Mine inainte sa se intoarca la gr&tar. MA doare tot corpul si sunt obosita. Mirosul de mancare mi s-a impregnat in haine si in piele, dar am bani in buzunar sio s& am de lucru gi maine. imi cumpar o pine gi un borcan cu unt de arahide de la magazinul de peste drum. intoarsa in garajul lui Mikey, zac pe pat in timp ce, afar4, se las& seara, iar corpul imi e acoperit de o pojghita de transpiratie uscaté, mancare veche si apd cu spun. E placut sa te odihnesti dupa ce-ai stat o zi intreaga in picioare, ridicand recipiente de servire grele si tavi pentru farfurii. Manne incet un sandvici cu unt de arahide, apoi inc& unul. Prima zi de munca n-a fost 142 KATHLEEN GLASGOWchiar atét de rea. Oamenii pareau OK. Riley pare destul de cumsecade gi cAt se poate de dragut. E ceva, oricum. Dupd ce dau gata cel de-al doilea sandvici, pornesc dusul subred si ma dezbrac. Apa rece mA face sA tremur. MA uit in jur. Nu vad nici sampon, nici sApun. Am grijA sA nu ma uit la corpul meu cu prea multa atentie, dar nu-mi iese $i vad urmele ranilor de pe coapse. Mi se strange stomacul. Ar&t ca Frankenstein. Sunt fata cu cicatrici. imi ridic fata inspre jetul de apa care, dintr-odata, devine fierbinte r4u de tot. Ma prefac c& senzatia brusc& de arsurd e cauza pentru care plang. O FATA DIN BUCATI 143MA TREZESC CAND USA CU PLASA A LUI MIKEY se inchide trantindu-se. MA ridic in gezut si ma frec incet la ochi. Dupd ce-am facut dus, n-am pus pe mine decAt un tricou gsi chiloti. Pesemne c4 m-a luat somnul, dupa o zi lunga de muncd la True Grit. Ma reped dupa salopeta, intorcandu-maA cu spatele, pentru ca Ariel sA nu-mi vada cicatricile de pe coapse. Am dureri de la cat am ridicat azi. De luni de zile nu mi-am mai solicitat atat de tare muschii. Ariel st aplecata peste blocul meu de desen gi-} frunzareste, scotand un bazait ca de albina flamAndA. Se opreste la desenul care-] infatiseaz& pe tata. Imi feresc desenele, dar si pe tata, de ochii altora, aga c4 inhat caietul sil strang la piept. Se indreapta de spate si ridicd din umeri. — Flacoane de medicamente. Interesanta alegere, dar prea derutanta. fn portretistic4, ochii sunt cei care scot in evidentd persoana, cei care ne ofer4 o fereastra. Dacd plasezi centrul atentiei pe dinti transform4ndu-i in flacoane de medicamen- te, e prea simplu pentru noi. Ne dai direct finalul povestii. De ce-am mai z4bovi asupra desenului? Trebuie s4 studiem figu- ra in ansamblu, avem nevoie de timp de gandire. intelegi? Sé studiem figura in ansamblu, timp de gdndire. inainte si apuc s-o intreb ce vrea s& zicd, imi spune: — Vino. Hai s4 luam micul dejun. imi place Ja nebunie s4 mananc micul dejun la cind, tie nu? Sunt sigur c4 esti moarta de foame. fmi trag pe mine un hanorac siincaltingraba ghetele. N-am de gAnd s& dau cu piciorul unei cine gratis. Cu toate cA manca- 144 KATHLEEN GLASGOWsem inainte de dus, mi s-a facut din nou foame. Pesemne ci am inlduntrul meu mult spatiu de umplut. {mi las4 gura apa in timp ce traversim curtea. MA uit la cer. Stelele sunt aidoma unor gamiAlii albe de ac. Casa ei e spatioasa si confortabila. Pardoseala de ciment e decorat& cu cercuri mari, albastre si negre. iti di senzatia ca pasesti peste niste baloane turtite, ceea ce-i destul de cool, imi place. N-am mai fost niciodata intr-o casa cu atatea tablouri, asa cA mise taie rasuflarea. Peretii din camera de zi a lui Ariel sunt vopsiti in crem si acoperiti de tablouri mari, in tonuri inchise. fn unele dintre ele, intunecimea e brazdata de fasii oblice de lumina, cum ar fi lumina care trece pe sub usile inchise sau printre ramurile unor copaci batrani, inalti. fn altele sunt infAtisate doar diferite nuante de intuneric. in unele locuri, vopseaua e aplicata in strat gros, care iese in relief pe panza, asemenea unor munti minusculi. M4 mAn4nc& degetele sd le ating, dar mi-e fricd sA intreb dacA am voie. Oriunde ma uit e ceva de privit, si asta mA incAnta. Arie sta in usa bucatariei si ma urmareste. — Poti sale atingi, cu grija. Atunci imi pun ugor un deget pe mica ridicdturd a unui tablou in culori deosebit de intunecate. Destul de ciudat, rece la atingere si foarte tare, cam ca urma in relief a unei rani vindecate. Ariel imi spune: — La ce te gandesti, Charlie? Spune-mi. fntotdeauna le zic studentilor mei cd, indiferent de ce simt in legatura cu o opera de art, e real deoarece asta se intampla prin prisma experientei lor, nu a mea. — Nu sunt sigur... Nu stiu ce s4 spun. Cuvintele clocotesc in mintea mea, dar nu stiu ince ordine sA le asez. Nu vreau s4 spun o prostie. Nu vreau sd fiu proasta. OFATA DIN BUCATI 145— incearca. Urechile mele sunt mari ca ale unui elefant. Fac cativa pasi in spate. Tablourile sunt mari si sumbre, cu exceptia acestor mici stropi de lumina. — Ma fac... ma fac sA simt c4 sunt blocata undeva? Nu stiu, ca gi cum ag purta o greutate, dar petele astea mici, pe de alta Ezit. Mi se pare cA spun prostii. $i tot privind culorile astea sumbre, simt cumva ca se rupe ceva in mine, pentru ca, imi zic in sinea mea, numai o persoand foarte trist4 ar fi putut picta tablourile astea si ce ar fi putut s-o intristeze atat de tare pe Ariel? Ariel st& acum in spatele meu. — Continua, m4 indeamné ea cu blandete. — Zonele astea mici, scoase in relief? Pare c4 intunericul aproape ca incearca sa se retraga cu totul, pentru cd acolo, un- deva, existé mica lumina, asa ca intunericul ii intoarce spate- le. Eo tampenie, stiu. — Nu, rdspunde Ariel pe ganduri. Nu-i o tampenie, nu-i deloc o tampenie. Pleaca de langa mine inspre bucdtarie si o urmez, usura- t& cA nu mai trebuie sA vorbesc despre tablouri, cel putin nu acum. Pe masa ei de bucatirie, rosie si lucioasi, se aflé un platou irizat, pe care sunt aranjate felii de cApsuni, bucdti de ananas, boluri cu ou4 jum&ri si niste carne rosie, frageda. — Chorizo, imi spune ea. O s4-ti placa. Mai c& mi-e rugine de c&t de foame imi e de mancare adevarat&, gatita. Incerc sA-mi dau seama de ce cantitate de mancare s4-mi pun in farfurie ca sA nu dau impresia c4 sunt dintr-odata prea lacoma. Chorizo nu-i atat iute, cat mai degrab4 condimentat. Are o consistenta ciudata, de pasta de hotdog, un pic cam dezgusta- toare, aga c& aleg sA mAn4nc niste oud. A trecut mult4 vreme de cand n-am mai mancat mancare adevarat, intr-o cas& de 146 KATHLEEN GLASGOWom. Cred ca ultima data am mancat cu Ellis si cu p&rintiiei, la masa zgrunturoasa din sufrageria lor, cea care era usor aple- cata inspre dreapta. imi place senzatia de rece pe care o am cAnd tin tacamurile intre degete, farfuriile robuste si cu o forma frumoasd. Ma str4duiesc s4 mAnAnc incet, desi ag vrea s4-mi indes totul in gura deodata. Ariel ia o imbucatura sanatoasa de chorizo si oud si mestecd cu placere. — Ai tdi unde sunt? Mama ta? Fac o gramajoara din c4psuni si pun in varf o felie de ananas, ca o pal&rioara. Imi umplu din nou gura cu mancare, ca s4 nu trebuiasca sa-i raspund lui Ariel. — Poate-ti inchipui cA nu-i pasa, dar s stii cd-i pasa. R&suceste o c&psuna intre degete. fi simt ochii atintiti asupra mea. — Michael spune cd ti-ai pierdut o prietend. Prietena ta cea mai bund. fmi pare rau. MA priveste cercetator. — E groaznic. Cuvintele ei sunt la fel de neasteptate ca lacrimile calde care ma podidesc brusc. Sunt surprinsd c4 Mikey i-a povestit despre Ellis, dar nu stiu de ce. Si, in mod ciudat, ma simt tradata cd i-a povestit. Ellis a fost... este a mea. — Nu vreau sa vorbesc despre asta acum, zic eu repede, umplandu-mi gura cu cApsuni si ananas. Clipesc des, sperand sa opresc lacrimile. Ariel linge grasimea de chorizo de pe degetele ei cu bataturi, dupa care umezeste un colt al servetelului in paharul cu apa cu gheata si le sterge pe rand. — Cele mai multe fete de varsta ta merg la scoala, si-o trag cu bdieti, se ingrasd, iau note bune, note proaste, isi mint babacii, isi fac piercing in abdomen si tatuaje pe sale. imi zambeste. OFATA DIN BUCATI 147— Dar nu gi tu, aga-i? Michael zice c& n-ai terminat liceul, asa cA nu poti merge mai departe, sA ti-o tragi cu baieti si s& dai naibii cartile. RAde de propria gluma. — Bal-am terminat, ii raspund defensiva, cu gura plind de mAncare. MA rog, aproape. intr-un fel. fn curand. Ariel ciuguleste din ananas. Nu-si ia privirea dela mine, iar ochii ei par usor mé&riti prin lentilele ochelarilor. Apoi scoate un harait exploziv, din fundul gétului: — Bum! zice ea rAsfirandu-si degetele. Pastrezi oamenii in tine, asta-i problema. Amintirile si regretele te inghit de vie, se ingrasa cu insasi esenta sufletului tau, si-atunci... O privesc uimita de cuvintele ei stranii. Expresia fetei i se imblanzeste cand spune: — Si-atunci, bum!, faci explozie. Asa te-ai ales cu alea? Arata inspre bratele mele, ascunse cu grijd sub hanorac. {mi cobor privirea in farfurie. Bum! Da. Zambeste din nou. — Cum o sa treci tu prin viata asta grea, Charlotte? Cand aud c&-mi rosteste tot numele, ridic privirea. Obrajii cafenii ai lui Ariel sunt dati cu o pudra rozalie, iar in ridurile de deasupra gurii, rujul s-a intins in linii minuscule. Nu ma pot imagina la varsta ei, nu-mi pot imagina cum a reusit s& ajunga pana aici, cum de are casa asta confortabila, viata asta. Nu stiu ce i-as putea raspunde. {ntinde mana peste masa si-mi atinge usor cicatricea de pe frunte. Atingerea degetelor ei e calda si, pentru o clipa, ma Telaxez, coplesita de aceasta senzatie. — Esti doar un copil, spune ea incet. Esti atat de tanara... MA ridic, ma impiedic si ma lovesc de masa. S-a apropiat prea mult, eu i-am permis asta. Mancarea si bundtatea ei mi-au diminuat vigilenta, facAndu-ma sA mA simt bine. Trebuie sa 148 KATHLEEN GLASGOWfii intotdeauna in alerté. Vulpile se ascund sub multe infafisdri, avea Evan grija s& ma avertizeze. Ofteaza, isi indreapt4 spatele si adund firimiturile de pe masa in cAusul palmei. Face semn cu barbia inspre usa: ma invit& sa plec. fn drum spre iesire, m4 lovesc cu goldul de o mAsuta. Un obiect lucios apare de sub un morman de plicuri si se rostogoleste pe jos. Fara nicio ezitare, il strecor in buzunarul salopetei. Ariel a furat putin de la mine fn seara asta, asa ci fur sieu putin de laea. O FATA DIN BUCATI 149SCOT OBIECTUL DIN BUZUNAR SI-L ASEZ PE PODEAUA din garajul lui Mikey. E o cruce rosie, putin mai mare decat palma mea, din ipsos, pe care sunt gravate cranii albe, mari, cu gavanele vopsite in negru, nari negre si guri desenate din puncte negre. Marginile fi sunt acoperite de un strat gros de luciu rogu. Crucea cu cranii e grosolan4 si ieftind si superfaina si o durere realA imi strabate corpul: lui Ellis i-ar fi placut, ar fi cumpdrat mai multe si le-ar fi ag&tat pe peretii albastri ai camerei ei, unde ar fi impartit spatiul mohorat cu posterele si decupajele cu Morrissey, Elliott Smith, Georgia O'Keeffe si Edith, papusa singuratica’. G&sesc in cufarul lui Mikey o veche esarfa in dungi cu care infasor atent crucea si o bag sub perna. MA ridic gi privesc in jur, la spatiul meschin in care trdieste Mikey, si m& gandesc la cuvintele lui Ariel, care mA coplesesc, facandu-ma s& tanjesc dupa siguranta pe care mi-o da trusa mea, aga ca intru in mica baie gi, o vreme, mA legan inainte si inapoi, asezata pe vasul de toaleta. Casper spune c4 miscarile repetitive, cum sunt legana- tul sau chiar sdriturile pe loc, te pot ajuta s4-ti calmezi nervii. Cand ma simt coplesita si nu ma mai pot concentra asupra unui singur lucru, cand toaté grozdvia din viata mea ma * Steven Patrick Morrissey, cant4ret, compozitor gi scriitor englez; Steven Paul Elliott” Smith (6 august 1969 - 21 octombrie 2003), compozitor, cantaret $i instrumentist american: Georgia Totto O'Keeffe (15 noiembrie 1887 - 6 martie 1986), pictorit’ american4, cunoscutd in special pentru tablourile sale cu flori; Edith, papusa singuratica, personajul unei serii de crti pentru copii a fotagrofulni si seriitonsh1i Dore Wright. 150 KATHLEEN GLASGOWloveste deodat4, sunt ca una din tornadele alea gigantice din desenele animate, chestia aia blnoas4 gi sura care aspird totul in calea ei: postasul care nu banuieste nimic, o vaca, un c&tel, un hidrant de incendiu. Tornada Eu absoarbe toate lucrurile tele pe care le-am facut, toti oamenii cdrora le-am tras-o si cu care m-am purtat urat, fiecare taietura pe care mi-am facut-o, totul, absolut totul. Tornada Eu se rdsuceste, se rasuceste fara oprire, facéndu-se din ce in ce mai giganticd si mai aglomerat4. Trebuie s4 am grija. S4 ma simt coplesita, lipsitd de putere, inghitita de tornada rusinii gia vidului, astea functioneaz4 ca un declansator. Casper mi-a spus: ,Trebuie s& iei lucrurile pe rand. Stabileste-ti un obiectiv. Atinge-1. Cand ai terminat un lucru, trecila urmA&torul”. Mi-a spus s-o iau cu incetul. fmi zic: ai reusit sA scapi de la Creeley, nu conteazd cum. Te-ai urcat intr-un autocar. Ai venit in desert. Ai gasit hrana. Nu ti-ai provocat rani in locul Asta nou. Ti-ai gasit un job. imi repet asta iar siiar, pana ce tornada se opreste. Jar cand os& ajunga si Mikey aici, totul va fi un picut mai bine. Spun cu voce tare: ,O locuinta”. Am bani. fmi pot gasi 0 locuinta. [mi tot spun asta, ca un fel de mantra, in timp ce ma intind pe salteaua lui Mikey si adorm. O FATA DIN BUCATI 151iN DIMINEATA URMATOAORE, LINUS mi asteapt in fata cafenelei si igi prinde parul roz cu un elastic. Buza de jos fi atama imbufnata. —Nu1-ai vazut cumva pe Riley? C&nd scutur din cap, se incrunta. — Rahat! Asta e. Mergem inainte. Descuie usa cafenelei si apasd pe niste butoane de laalarma de securitate. igi agat& lucrurile intr-un cuier. — Julie a intrziat putin in Sedona. Posibil s4 ajung& mai tarziu. E totu-n regula. Ea functioneaza dupa un soi de energie libera, nu dupa ceas, ca noi, ceilalti. Pand una-alta, mA poti ajuta cu pregatirile. Am auzit cd Peter Lee gi Tanner au stat toat4 noaptea la Tap Room, asa cA nici gand sa vina la timp. Asta e un bar din centru. Esti prea mica, n-ai de unde sa stii. Scoate sorturile din magina de splat vase, face o grimasa cand le simte jilave si-mi arunca unul. — Banuiesc ca Riley nu ti-a facut niciun fel de instructaj ca nou-angajat, asa c4 uite esentialul: nu trebuie s4 platesti cafeaua normala si poti bea oricate cesti, la fel si cu aproape orice tip de espresso, dar cu masuri, altfel, dac& se observa c& iei prea multe, Julie o s4-nceapa sd te pund sa le platesti. Orice e de mancare trebuie platit, dar si asta e discutabil. De pilda, dac& facem o comanda gresita. intelegi ce zic? in pauzele de fumat se iese in fata cafenelei, dar uneori se poate fuma in camera de relaxare, imi spune ranjind si imi arata, dincolo de grdtar gi de zona unde se spala vasele, un coridor intunecos, plin-ochi cu mopuri, maturi si galeti. 152 KATHLEEN GLASGOW— Dar vezi s4 nu te prinda Julie. Biroul ei e in zona aia si nu suporta mirosul de tutun. Se opreste putin. — Si maie gi Riley. Sunt tot felul de reguli ale lui Riley si Riley incalca tot felul de reguli, dar Julie ii permite, pentru ca e fratele ei si pentru cd ea are niste idei total cretine despre ce inseamna iubirea. Ce trebuie sa intelegi tu... uneori, cand gateste si cand ea nu-i aici, el fumeaza acolo in spate. $i cAteo- data mai si bea. Sicum locul taue tot acolo, in spate, in timp ce al meu e aici, e cumva treaba ta s4-] supraveghezi gi s4-mi zici dac& lucrurile o iau razna. intelegi ce zic? MA priveste cu atentie. — Ne-am inteles? Aprob din cap. — in regula atunci, trecem mai departe. Mai intai, facem putind magie. Ma conduce la espressor, la recipientele care contin cinci tipuri diferite de cafea si la vitrina patat4 pentru patiserie, indreptat& cu fata inspre zona cu mese a cafenelei. — Dar, mai intdi si mai intai, alegem muzica, zice ea. Studiaza& teancul de CD-uri si de casete de pe tejghea. Si mai multe CD-uri sunt ingramédite in spatiul de dedesubt, printre carnetelele verzi pentru comenzi, cutii cu creioane gi pixuri, tole de rezerv pentru casa de marcat si o sticla de whisky Jim Beam, care o face pe Linus sa ofteze din rarunchi. 0 impinge fn fundul dulapului, s4 nu se mai vada. isi ridic4 privirea c4tre mine. — Alegem muzica in functie de dispozitia fn care ne aflam. Mai incolo, putem alege in functie de preferintele clientilor, cu exceptia cazului in care fi detestim. In dimineata asta, m& simt foarte... Se opreste. —Trista. Atatealucruridin viata mea au ramas nerezolvate. O FATA DIN BUCATI 153Dar cred ca esti prea tanara sa intelegi, asa-i? imi face cu ochiul. — S& fie Van Morrison. T.B. Sheets. Ti-e cunoscut? fn momentul Asta, am chef de Morrison. incuviintez din cap, dar ma crispez putin, din cauza tat4lui meu. incep si mA relaxez cand in inc&pere rasun4 Da da dat dat da da da da. Muzica mi-e cunoscuta siincerc s4 m4 gandesc cA poate tocmai datorita ei tata e aici cu mine, in mod straniu. Linus face inventarul boabelor cu aspect uleios din recipien- tele transparente: KONA, FRENCH, GUATEMALA, ETHIOPIA, BLUE MOUNTAIN, KENYA. Ceaiurile sunt asezate pe rafturi tabatabile. Arata ca niste grama&joare frumos mirositoare de crengute. Dincolo de fereastra imensd care dA fnspre Fourth Avenue, se deschid gi alte localuri, se spal& gearnuri, etajerele pentru expunerea marfii sunt asezate pe trotuar, mAsutele sunt scoase afard. Ziua incepe pentru toti cei de pe bulevard si-midau seama cd inclusiv si pentru mine. Am un job. E destul de naspa, dar e-al meu. Sunt gieu parte din ceva. Am reusit s& urc cel putin otreapta. As vrea sa fie Casper aici. Probabil cA ar face unul din- tre gesturile ei caraghioase, faza cu batutul palmei. MA simt atat de mAndra de mine, incat cred c4 as lasa-o. Uncorp se asaza in fata ferestrei dela True Grit si impiedicd lumina s4 patrunda inauntru. Linus ma da la o parte cu un ghiont, ca sa-i fac’ semn barbatului cu faté neingrijita de pe trotuar ca nu e inca ora deschiderii: isi loveste de zece ori incheietura cu degetele, ceea ce vrea si insemne ca trebuie s4 mai astepte zece minute. Barbatul d4 din cap; borul palariei rigide de paie este tras pe ochi. Se sprijina de rastelul pentru biciclete cu un ziar la subrat si incepe o conversatie complicat cu el insusi. Linus se apucd din nou sa rasneasci cafeaua si, din cauza zgomotului de boabe macinate, imi zice cu voce tare: — E cdc&ciosul-de-cingpe-minute. fn fiecare dimineata este 154 KATHLEEN GLASGOWaici, cand deschidem. Vine cu un ziar si o gdleat&. Sta cinspe minute la baie s4 se cace, dupa care il lAsim sa ia in galeata zatul vechi. Arata inspre o galeat4 de muraturi de 20 de litri, goala. M&aholbez la ea. Sunt nevoit4 sa strig ca s4 acopér zgomotul ragnitei: — Pe bune? Vreau sa zic, faza cu cdcatul? Cinspe minute? Da din cap cd da. — Pe bune. $i, pentru cd tu esti cea cu vasele, o sa fie treaba tas& mergi acolo dupa ce termina si s& verifici. Si te asiguri cA nu-i mizerie. imi face cu ochiul. — Dar, fii atenta, tipul foloseste zatul pentru gradina lui de pe Sixth Avenue si s4 dea naiba dacd nenorocita aia de gradin& nu-io minun&tie. S4 mor daca floarea-soarelui nu-mi ajunge pana la nivelul ochilor, iar rosiile, pana la tate. Rad fara s& ma gandesc, in hohote, si-mi acopar repede gura cu mana. Linus mA linisteste: — EOK. Poti rade. Nu-i asa c&-s haioasd? imi da un ghiont cu cotul. {mi iau mana de la gur&. fi zambesc si eu. — Aga mai merge. {mi place. Umple un recipient cu apa si imi intinde filtrul cu boabe de cafea Ethiopia, dupa care isi baga capul intre umeri, pentru ca ochii nosti sa fie la acelasi nivel. Spatiul dintre sprancenele ei e umbrit de un perisor negru. — Lui Julie o sa-i placa de tine, nu-ti face probleme. {i place tot ce-i vat&mat, iar tu dai p-afard de aga ceva. Fara suparare. fn mod ciudat, e un lucru bun in locul dsta. Toti cincizeci sun- tem cam varza. Umple doua c&ni cu cafea din recipient si imi intinde una. — Acum, hai s4-i dim drumul induntru cdcdciosului-de- cinspe-minute. OFATA DIN BUCATI 155La opt jumatate, obrajii lui Linus sunt deja rosii ca para focului, iar ea injurd in timp ce alearga intre partea din fata a cafenelei si bucdt&rie, taind chifle si punandu-le in toaster. Chelnerii intarzie; Riley tot n-a ajuns. Ar fi trebuit sa fie aici la gase, ca sA pregdteasca tot ce trebuie pentru micul dejun: oale cu sosuri de chili, cartofi prajiti pe gratar. M-a pus deja s4 ma ocup de cartofii prajiti si m-a bestelit cA am uitat s4-iintorc din cand in cand. — Trebuie s4 mergi dupa el, imi zice ea in cele din urma, cu gura plind de omlet& cu tofu. imi ghiortdie stomacul cand ma uit la ea. Am uitat s& manAnc de dimineata, inainte s4 plec de-acasa. — N-are telefon si nu pot silas cafeneaua nesupravegheata sau s-o inchid. Julie m-ar omori. Mazgaleste o adres& si niste indicatii pe o bucata de hartie. fmi zice s4-1 pun pe unul dintre jucatorii de Go cu fata rotunda de afara s& serveasca la mese in timp ce ea pregateste méancarea. — Spune-i cd poate s& bea cafea gratis toata ziua. les si mA uit pe indicatiile pe care mi le-a dat. Adresa e in centru, nu prea departe, trebuie sd trec prin pasaj, banuiesc. imi deblochez bicicleta si o iau din loc. Locuieste chiar lang o banc& de sange, intr-un bungalou in culoarea oudlor de sturz, ascuns in spatele catorva plopi plan- gAtori, pe o strada cu case in culori extravagante si masini vechi, cu autocolante dezlipite. Pe veranda din fatd dau peste o scru- mierda plina si o singura cutie goala de bere, aflate langa un sca- un de lemn, pe care se afl4 un teanc de c&rti cu colturile indoite. Nu rdspunde nimeni cand bat la usa si observ c4 usa cu plas nu e inchis&. imping putin uga din fata, care se deschide. Strig usor: Alo, e cineva? Ai intarziat la munci...”. Niciun raspuns. Ezit cdteva secunde, nestiind ce sa fac, si incerc s& trag cu ochiul prin crapdtura usii. Nu vreau sa-l 156 KATHLEEN GLASGOWgaAsesc gol in pat cu vreo tipa, dar nici n-am de gand s4 ma intorcla Linus fara sa fi incercat. $i m4 cam roade curiozitatea sa aflu ce-o fi facand Riley. Cam cum o fi viata unui om care a facut parte dintr-o trupa cAndva, iar acum e chelner. Deschid complet usa, intru si ma impiedic de niste tenisi negri, decolorati. Prima incdpere e plina de carti~ sunt stivuite pe podea sau inghesuite intr-o biblioteca de stejar cu vitrina, inalta pana in tavan. O canapea ponosita, imbracata in catifea Togie, e agezata langa peretele din fundul camerei, sub o fereastra deschisa, fara perdele. Intru in bucat&rie si imi pic ochii pe calendarul de pe perete. Poze cu fete voluptuoase, din anii 1940, cu par blond $i picioare lungi, cu snii palpitand pe sub costumul de baie. E uitat la luna noiembrie. Azi e ultima zi din mai. fn ultimele 45 de zile, am incercat s& ma sinucid, am fost pusd sub supraveghere psihiatrica gi expediata cu autocarul in celadlalt capat al tarii, mi-am gasit un job intr-o cafenea amarata, iar acum ma furisez prin casa unui ciudat, care se pare c4 are probleme cu bautura. Unciudat simpatic, dar tot ciudate. Nici macar Ellis n-ar putea face ca toaté treaba asta si para divina. tnaintez de-a lungul unui coridor intunecat si deschid ince- tigor o usa. E o baie micut&, cu peretii albi. O cada cu picioare in forma de gheare, cu dus. O oglindd murdara pe dulapiorul pentru medicamente. O carte postala inramata, infatisandu-1 pe Bob Dylan in fata unei magini Studebaker. fn partea de jos a c&rtii postale sta scris Woodstock, 1968. O studiez cu nos- talgie. Tatalui meu ii plicea s& asculte Nashville Skyline. Mi-a povestit cA Bob a avut un accident nasol de motocicleta gi c4 a renuntat la bauturd sila fumat si c& de-aia vocea lui era atat de limpede si de pdtrunz&toare pe albumul Asta. Dumnezeu s-a intors cu fatala Dylan. Asa mi-a spus taicd-meu. O FATA DIN BUCATI 157Cealalta usa e doar putin crapata. Ezit inainte de a cioc&ni. Inima imi bubuie, ciocdnesc usor in usa si apoi o imping cu grija, cu ochii intredeschisi, pentru orice eventualitate. Zace in pat intins pe spate, imbracat tot cu hainele de ieri: tricoul alb cu pete de mAncare gi pantalonii cafenii, l4lai. Foloseste o cuvertura imp&turita pe post de perna. Peunscaun gros de piele, zac azvarlite niste haine. Pe podea, langa pat, e oscrumiera plind-ochi si doud pachete mototolite de tigiri. in incapere pluteste un miros de fum statut si de sudoare. Cu inima gata s4-mi spargd pieptul, inspir adanc si-i Tostesc numele. Niciun raspuns. O fimort? Ma apropii, cu ochii tint la pieptul lui, incercand s& vad dac& mai respira, oricAt de usor. — Riley. fn jurul lui st4ruie un miros ciudat. Nu-i de la alcool, de la sudoare sau de la tutun. E de la altceva. Ma aplec si miros. Deschide brusc ochii si se ridica. fnainte s4 apuc s4 mA dau in spate, m4 apucd de incheietura miainii, ma trage intre picioarele lui si m4 imobilizeaza intre genunchi. Mi se taie risuflarea. Adrenalina imi invadeaz4 corpul. Prin minte mi se perinda cu viteza imagini cu fata oribila a lui Frank Nemernicul. Rasuflarea lui Riley imi arde urechea. Ma zbat sa scap, dar ma tine prea strans, chiar daca tip: — Da-mi drumul! Da-mi drumul! Vorbeste incet si ugor ragusit. — Cine esti tu, fat ciudata? De ce te furisezi prin casa mea? Ai de gand sa mA jefuiesti? — Du-te dracului! incere din résputeri s4 nu intru in panicd, s4 ram4n pe faz, sAnu incep sdo iau razna. Nu-nteleg de ce face asta. inainte mi se parea foarte de treaba. {mi asez cotul intr-o pozitie din care 158 KATHLEEN GLASGOWsa-l pot lovi in burta, dar degetele lui sunt atat de inclestate in jurul incheieturilor mele, incAt simt o senzatie de arsura pe piele si nici gand s4 ma pot misca. — Da-mi dracului odata drumu’! Gafai. fi simt rAsuflarea pe obraji si pe gat si Frank Nemernicul dispare si-n minte imi revine acum barbatul din pasaj, o amintire intunecatda fricii care declanseaza din nou instinctul de stradA, pe care credeam cé il ldsasem in urma. Tip: —Nu! imi adun toat& puterea si-mi rdsucesc incheieturile cAgtigand un mic avantaj si apoi il cale pe picior cat de tare pot. Scoate un racnet si-mi d&4 drumul din stransoare. Ma napustesc c&tre usa deschisd, la o distant& indeajuns de sigur. isi tine in mAini piciorul descult, cu fata schimonosita de durere. {mi frec incheieturile, care m4 furnica si ti arunco privire suparata. — Doamne lisuse, era doar in joaca! Se incrunta. — Doar n-ai crezut cd aveam de gand sa-ti fac vreun rau, ceva? — Boule! Respir cu sete, incercind s4 inspir aerul destul de adanc incAt s4 opreascd furtuna pe cale s4 se dezlntuie in corpul meu. — Esti odios! Nu-i deloc amuzant. De ce-ai crede ca-i amuzant? Misca-ti dracului fundul la munca! Respir in continuare cu sete si m4 mai apucd si sughitul si lacrimile mi se scurg pe obraji, iar Asta-i ultimul lucru pe care mi-] doream. — Doamne, scumpo! zice Riley, devenit brusc serios. Te rog sa mé ierti. mi sterg fata, furioasa. Dracia dracului! Ai dracu’ oameni! Sa plang de fata cu el! O FATA DIN BUCATI 159Riley ma priveste uluit, iar cearcdnele de sub ochii lui seaman cu niste semiluni negre. Oricare ar fi cauza acestor pete intunecate, sigur nu-i vorba doar de alcool. — larta-ma. imi pare tare rau. Ai dreptate, sunt un bou, chiar sunt. Nu plange. N-am vrut sa te fac s4 plangi. Vocea i s-a schimbat, e mai blanda. Privim unul la altul si observ pe fata lui o umbra, abia perceptibila, o tristete, si-mi dau seama cd a inteles ce-i cu mine si asta ma face s4-mi doresc si mai tare s& plang, pentru c&acum stie, stie cé s-a intamplat ceva cu mine si c4 n-a fost in regula s4 ma inhate in felul ala. Pare ca se simte vinovat. — Linus... Linus zice s4-ti misti curw’ la treaba. MA intorc si ies in fuga din camera lui. Ies din casa trantind usa, mA sui pe bicicleta si-o iau din loc cu toata viteza. Laun moment dat, pe drumul de intoarcere la cafenea, cand trec prin pasajul de pe Fourth Avenue, in intunericul dla de cateva clipe, care ia brusc locul luminii ireal de albe a soarelui care inunda acest orag, imi d& prin minte cd el ar fi putut sa stie cA Linus n-avea sd vind ea insdsi dupa el. Stia ca aveam s4 lucrez la cafenea si cd aveam s4 vin in locul lui Linus. Nu dormea deloc. Ma astepta. Credeam c4-iun tip de treabi, astfel ca imi tot repet: Oamenii nu-s de treabd, oamenii nu-s de treabd, ar fi trebuit s-o stii deja. Opresc bicicleta. As putea pur si simplu sA ma intore si s4 ma duc acas& la Mikey, si inchid uga, s& o blochez cu cufarul, s4-mi scot trusa. S4 nu ma mai duc la Grit. SA nu mai trebuiascd s4-] vid. SA nu mai am de-a face cu el. Dar atunci as pierde si putinul pe care l-am castigat. Trag adanc aer in piept, inchid ochii. {mi revine in minte Blue. Ce s-a intamplat, cereala? O masina ma claxoneaza si mA scoate din gandurile mele. Pana s& apuc sé-mi pun ordine in ganduri, ma si trezesc 160 KATHLEEN GLASGOWpedaland din nou in directia cafenelei. In fata localului, mesele de pe trotuar sunt deja ocupate, ju- catorii de Go privesc incruntati la cestile goale de cafea, oame- nii folosesc meniurile pe post de evantai. Zumzetul ascutit al clientilor devine ins& gi mai puternic odata ce intru val-vartej pe usa cu plasd a angajatilor si ma reped si-mi iau sortul. Linus azvarle spatula cat colo si incepe s& injure cand ma vede singura. — Rahat! Eram sigura! De obicei e doar beat, dar daca intarzie at&t, pand la ora asta, inseamna ca s-a drogat. Eram sigura. Inainte s4 apuc s-o intreb care-i treaba cu drogurile, un tip cu tatuaj pe gat navaleste pe usa dubla gi strigi: ,Comanda” si tranteste hartia verde pe blat, in fata lui Linus. Se intoarce repede in fata, ca sd incaseze banii, in timp ce Linus se agita pe langa gratar, pune oudle in farfurii si prajeste chifle. Ma intorc la magina de splat, iar aburii imi acopera fata. imi tot rasund in minte ce a spus Linus despre Riley. {nainte s& cad cu capul inainte in paraul Ala bolovanos din Mears Park, unde aproape era sd se inece, DannyBoy incepuse s& dea tarcoale pe Rice Street, in cAutarea unui barbat sfrijit, imbricat intr-o geacé neagra de vinilin, cu vipusca violet. Orice o fi luat DannyBoy, mai intai fata fi devenea cenusie gi stomacul ise strangea. Jar dupa asta, era ca un copil. Dar mirosul ciudat emanat de Riley, forta cu care m-a insfa- cat. Orice o fi luat, nu a fost acelasi lucru ca la DannyBoy. Din DannyBoy nu mai ram4nea decat temperatura si suspine. Ori- ce o fi facut Riley asté-noapte, ]-a transformat intr-un om rau. OFATA DIN BUCATI 161VANZOLEALA DE LA MICULDEJUN S-A POTOLIT, iareu sunt cu mAinile pand la coate in farfurii si cAni de cafea, cand, la un moment dat, se deschide uga cu plasa. imi ridic privirea si-l vad pe Riley intrand pleostit, inaintea unei femei corpolente, imbracate de zici cd era cort, intr-o tesdtura lalaie, maronie. Se uitd imprejur si o salut& din cap pe Linus care se afld in spatele gratarului si care giseste imediat un sort cu care sa-si acopere tricoul murdar. Riley si-a facut dus: parul nu-i mai e asa incalcit, iar hainele, chiar dac& e imbricat tot intr-un tricou alb si pantaloni cafenii, par a fi totusi altele, mai curate. MA priveste amuzat, cu o stralucire in ochi. — Ei bine, zice el vesel. Se pare c4 o s& ai interviul dla de angajare chiar acum. O spune ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Inc’ am niste urme rogiatice in jurul incheieturilor de care m-a strans atat de tare. Femeia face semn cu capul inspre coridorul hing gio urmez fard s4-mi dau jos sortul umed. La jumAtatea coridorului, m4 intorc gi-] vad pe Riley, care vine hotrat in urma mea. fi guier printre dinti: — Esti de tot rahatul. — Nu-i prima dat& cénd aud asta, iubire. Femeia se pribuseste intr-un scaun pivotant, in spatele unui birou acoperit de teancuri de ziare, chitante, dosare, cAni pline cu pixuri si creioane gsi un bol cu pietre albastre, stralucitoare. isi sprijind fruntea pe birou. — Sunt cumplit de obosita. 162 KATHLEEN GLASGOWPe peretele cenusiu din spatele ei, sta ag&tata poza inr&mat4 a unei echipe de softball” de fete cu fete bronzate si parul decolorat dela soare, strans sub niste sepci verzi. Studiez pistruii de pe fata femeii, care par o hartd intunecata. E ugor de identificat in fotografie - la margine, in dreapta, cu bata pe umér gi tivul pantalonilor scurti strans pe coapse. Bajbaie cu m4na pe birou, cdutand ceva. Pare cam nauca, dar intr-un fel amuzant, simpatic. Riley s-a intins pe canapea gi a inchis ochii. Nu gtiu ce-ar trebui s& fac, asa c& riman lAng& usd, cu spatele sprijinit de perete. — Nu mi-ai adus si mie niste cafea, fi spune lui Riley. — Nu micai zis sa-ti aduc. — Prea bine, du-te si adu-mi niste cafea. fsi indreapta capul si ma priveste. — Sunt Julie. Julie Baxter, Tu cine esti? isi las& iar capul pe birou gi scanceste. MA intreb cum de ea gi Riley n-au acelasi nume de familie. O fi maritata? — Riley? De ce nu-mi aduci odata cafeaua aia? Vocea ei sund ca din butoi din cauza cd st4 cu fata infundata in birou. Riley se ridic& alene de pe canapea. Se opreste langa mine. — Nuvrei 0 ceasca de cafea? Dau din cap. Sunt inc& furioasa si contrariata de ceea ce a facut. Chiar daca pe fat& i se citeste oboseala, e cam agitat si se indreapta spre us& cu un mers ciudat. Astept sa ias4 si-apoi ma intore catre Julie. Cu o voce slab, fi spun: — M& numesc Charlie. Julie si-a ridicat capul de pe birou. Nu pare s& mA fi auzit. * Sport asem&n&tor baseballului, cu diferenta ci mingea folosité este mai mare si mai moale. O FATA DIN BUCATI 163— Hm! zice ea incetigor. Ciudat. Se holbeaz& la tavan, cu gura ugor intredeschis&. Apoi se uitd drept la mine si spune: —Stiiceva, inmodnormal, Riley nu te-ar fi intrebatniciodata daca vrei cafea. in mod normal, Riley ti-ar fi adus pur si simplu cafea, probabil ceva extravagant, de pildA mochaccino cu extra- frisc& si fulgi de cAapsune. Pentru ca, in mod normal, Riley flirteaz4 cu orice persoand de gen feminin. Tandra, batrana sau de varst4 mijlocie, grasa, slaba sau potrivita, nu conteaza. Ti-ar fi adus cadoul Asta dragut, iar tu ai fi fluturat din gene si ai fichicotit, iar el gi-ar fi asigurat inca un aliat. Cu toate ca, s-o spunem p-a dreapta, nu prea pari genul care flutura din gene. Se opregste cAteva clipe si-si impreuneazé mAinile. — Nu neapdrat o cucerire, dar un aliat, cu siguranta. li face foarte bine s4-] iubeasc&i lumea, chiar dacA dA impresia c4 respinge afectiunea celorlalti. Asa c4 e interesant. Foarte interesant. S-a intamplat ceva intre voi doi. R&suceste un creion intre degete. — Mi-am dat seama. Chiar am intuitie. MA tintuieste cu ochii ei cAprui, dar incere s4 nu las s& se vad4 nimic pe fata mea. N-am de gand sa-i spun ce s-a intamplat. Poate ci n-o si mA pdstreze prea mult prin preajma. O sd incerc s4-] evit. Deschide guravrand sé mai spund ceva, dar Riley se intoarce cu doud cesti de cafea. igi atinteste si asupra lui aceeasi privire cercetdtoare, cu subinteles, pe care mi-o aruncase si mie. — Ce-i? intreaba el agasat. De ce te uiti aga la mine? — Intuitia. Trebuie s4-mi dezvolt ipoteza. Cuprinde cu lacomie ceasca de cafea intre maini. — Ma rog. Deci. Charlie! Vezi?! Te-am ascultat. Pun pariu c-ai crezut cd n-am auzit. Ai pe frunte o cicatrice groaznica, care pare dureroasi, si porti salopetd in desert, douad lucruri care ma frapeaza; mi se par deopotriva interesante si triste. 164 KATHLEEN GLASGOWSoarbe lung din cafea. — Ce cauti pe aici? MA uit la Riley fara s4 stau pe ganduri, dar el se multumegte sa ridice din umeri si se asaz4 la loc pe canapea, cu cana de cafea pe piept. Imi indoi degetele pe la spate. — Bani? — Nu, ce cauti pe aici? Julie inchide scurt ochii, ca si cum ar fi foarte plictisita. — Adica, pe planeta, cum ar veni? —Nu, doar in Arizona. O sa vorbim alta data despre planeta. Eo discutie mult mai complicata. MA priveste cu ochii mijiti, in timp ce soarbe din cafea. — M-am mutat aici? Din Minnesota? Ce altceva ar trebui si mai spun? — Pentru un biiat, probabil, rade Riley. — Taci din gurd! m4 rdstesc eu. De ce nu termini odat& cu asta? Nici mAcar nu-i adevdrat. Julie ma intreaba: — Atunci care-i adevdrul? Si fara sA m& mai controlez, pentru c& toaté dimineata asta a fost o brambureala de tot cdcatul si acum s-a mai ivit si ciudatenia asta de interviu de angajare, izbucnesc: — Am incercat s4-mi pun capit zilelor, e bine? Am dat-o-n bara si-asa am ajuns aici. Si mi-e foame de simt c4-mi ies ochii si am nevoie de bani. Am nevoie de un rahat de job. Imediat ce rostesc cuvintele, imi doresc cu disperare sa le pot retrage gi s4 mile indes inapoi in gur&. O ciudaté, probabil ca asta gandesc acum despre mine. Instinctiv, imi controlez méanecile, si m4 asigur cA sunt ldsate indeajuns de jos. Simt cum mA arde privirea lui Riley, care se holbeaza la mine. Tot ce pot face e s4 nu mA uit la el. Se ridic& brusc de pe canapea gi pleaca din birou. O FATA DIN BUCATI 165Julie clipeste de cateva ori, de parc-ar incerca s& inlature cAteva firicele de praf ap&rute acolo pe neasteptate. Stomacul mi se intoarce pe dos. O s&-mi spuna s& plec. Acum n-o sé-mi mai dea jobul orice ar fi. Incep si-mi dezleg sortul. Julie, in schimb, imi face un semn din cap. Ochii ei sunt blanzi si tristi. — Sunt o groaza de chestii aici, induntru, aga-i? Fluturé din mAini l4nga piept, in dreptul inimii, de parcd ar fio pasdre. Da din cap pentru sine, ating4nd bolul cu pietre albastre de pe birou. — Da, asta fac eu. imi place s vorbesc cu oamenii. fn felul Asta, reusesc s4-i cunosc mult mai bine decAt daca i-as intreba daca au mai spdlat vreodaté vase sau dac& au servit la mese sau dacd au dat cu mopul sau ce studii au. MA priveste drept in ochi, iar fata ei pistruiata e sincera, ochii fi sunt limpezi. — Vino aici, imi spune ea. MA apropii si imi ia mana in m4na ei. Ochii ei sunt mici oaze de lumina. MAinile lui Julie sunt ferme si moi, maini de mama. Mangiie, mangaie, mangaie. Pielea ei raspandeste o mireasm4 de lavanda. fnchide ochii. —{n momentul sta, chiar te simt. Apoi deschide ochii, imi da drumul, intinde mana catre unul dintre boluri si imi indeasa o piatr4 in palma, pe care o cuprinde cu degetele. Piatra emand 0 cdldura stranie. — Lapis lazuli, imi spune ea. Au o putere de vindecare uimitoare, stiai? Reusesc s4 facd o cArare adanca prin mijlocul confuziei si al tumultului emotional. Chiar mA ajuta sa ies din rahat uneori. [ti plac pietrele? — Nu stiu nimic despre ele, ii zic eu. Vocea mea e ca o soapta. Cum se poate ca 0 pietricicd s& aiba oO asemenea putere? O strang in palma. 166 KATHLEEN GLASGOW— Te rogila ea sau ceva de genu’ Asta? S& vorbesti cu pietrele. Blue ar fi facut misto pe chestia asta 0 zi intreaga. — Dacd asta vrei, zice Julie zimbind. Sau poti doar sa o tii in méné si s4 inchizi ochii, ca si-i poti simti cu adev&rat energia, cu convingerea ca energia asta a pietrei o sa ti se transmita si tie. Scrie ceva pe 0 foaie de hartie. — Pietrele sunt cu adevarat fascinante odatd ce ajungi s4 le cunosti. Ar trebui s4 te gandesti la asta. Maine o s&-ti aduc niste aloe vera pentru cicatricea aia de la cap. Pastreaza piatra. Ti-o daruiesc. imi intinde nigte formulare peste birou. — Ia astea. Trebuie sA le completezi pentru impozit si salariu. Adu-le maine si adu si cartea de identitate si o sa te trecem in registru. Iau hArtiile, le imp&turesc si le bag in buzunarul salopetei imi intinde o foaie de hartie pe care sunt trecute zile si ore. Patru zile pe sptamana, de la sapte dimineata la trei dup&- amiaza. — Asta-i programul t4u, Charlie. Frate-meu o fi el un dobitoc, dar e fratele meu. Cade, il ridic, m4 respinge, cade, il ridic, sitot asa. Suna telefonul si se roteste cu scaunul, ca s4 raspunda. RaAmén pe loc cateva secunde, pana sdintelegciemomentul sa plec. Strabat incet coridorul, tinand piatra in mana. Cand il zdresc pe Riley stergand blatul din zona pentru vase, intorce imediat privirea in alt& parte gi strecor piatra in buzunar. MA apuc sé scot canile de cafea din cuvele de servire si s& arunc la gunoi servetelele ude si betisoarele de amestecat indoite. Riley vine lang& mine gi ia o cana, pe care o inclina, ca sa vad induntru. — Pe astea o sa trebuiasca sa le lasi la inmuiat, vezi petele de cafea? Cam o data pe sAptimaéna, va trebui s4 le pui in apa calda, cu cateva cesti de indlbitor. Umple cu ap& una dintre OFATA DIN BUCATI 167chiuvete sau o galeata goal& de muraturi. De cate ori observi ca enevoie. Lui Julie fi place sa fie impecabile. fncuviintez din cap, fara s&-1 privesc. Riley imi sopteste: — Sunt un om ingrozitor. Dar ai aflat deja asta. Nu spun nimic, aga ci mA apas& cu degetul pe méneci, exact deasupra incheieturii. Se apleaca inspre mine. — Nu trebuia s4-mi torni minciunile alea cu pisica. Stiu bine cum e s-o scrantesti. — Riley! strig& tipul cu tatuaj dinspre punctul de servire. Povesteste-ne cum ai vomitat pe pantofii lui Adam Levine! — O, asta chiar e tare. Linus rade in hohote, ca un cal din desene animate. MA intore si-mi face cu ochiul. In timp ce se intoarce in zona pentru vase, Riley isi aprinde o tigar& si trage un fum adanc, moment in care din nari incep s&-i iasa firigoare de fum. — Stati asa. S4 vomiti nu-i ceva neobisnuit cand vine vorba despre rock and roll. De fapt, e-un fel de element de baz&. N-am fost nici primul si sunt sigur c4 nu voi fi nici ultimul care s& vomite pe domnul Levine. Dar ag vrea sA subliniez c4 nu doar pantofii lui, ci insusi domnul Levine a fost tinta neasteptata a brustei vulgaritati a tubului meu digestiv. Povestea incepe aga... Ma intore la vase, ascultandu-] pe Riley cum isi deapaina povestea si urmérind inflexiunile si ritmul vocii lui ragusite de la tigdri, dar m& gAndesc si la ce-a zis: ,Stiu bine cum e s-0 scrantesti”. Chiar dac& nu vreau, ceea ce a zis mA cam impresioneaza. Cuvintele lui: ar trebui s mi le imprim pe un nenorocit de tricou, pentru c4 sunt gi mottoul vietii mele. Ceea ce inseamna c&, oricat de odios a fost in dimineata asta si oricat de drigut se poart4 acum cu mine si oricat de amuzant este cu povestea lui, noi doi avem in comun mai mult dec&t mi-ar pldcea s4 recunosc. 168 KATHLEEN GLASGOWSunt rosie la fata. [mi strecor o mana in buzunar si strang piatra in palma, dorindu-mi si-mi spuna s4 nu mai gandescce gandesc, dar piatra nu are nicio reactie. Dupaé munci, folosesc o parte din banii primiti de la Riley s& cumpar o punga de chipsuri si o sticlé de ceai cu gheatd de la pravalie. Mi-e atat de foame, cd incep imediat sa infulec si s4 m& indop in timp ce mA uit la anunturile cu locuinte de inchiriat de pe panoul de afard. Nu arat& promitdtor. Am inima grea. in cele mai multe cazuri se cer banii pentru prima gi ultima lund, precum si garantia. Pentru un apartament cu o camer, cu o chirie de 600 de dolari, ar insemna un avans de 1 800 de dolari, plus utilitatile. Sicum procedez cu utilitatile? Trebuie s& pldtesc in avans si pentru ele? Fac niste calcule in minte: cu cat primesc dela True Grit nu-mi permit aproape nimic, oricAt de micd ar fi chiria, ca s{ nu mai vorbesc de cheltuielile suplimentare, cum ar fi mancarea sau gazul sau curent electric. Ma invart putin prin centru, pana gasesc biblioteca. Merg mai intai la toaleta si astept si iasi o femeie, dup& care scot din rucsac una dintre sticlele de ap4 goale ale lui Mikey si o umplu cu sdpun lichid cu aroma de lamie din recipient. Tpot folosi pentru dus, dar tot trebuie s4 gdsesc periuta si pasta de dinti. Infagor hartie igienicA in jurul pumnului, dupa care o indes in rucsac. Acasa la Mikey n-a mai ramas nicio rola. Jos aflu ca trebuie sa te inregistrezi ca s4 folosesti compute- tele publice si cd esti cronometrat. Tanarul bibliotecar m4 pri- veste circumspect in timp ce-mi scriu numele pe fisa de inregis- trare, dar imi inchipui cd este, probabil, din cauza cicatricii de pe frunte; sunt sigura cA nu put, iar bratele imi sunt acoperite. MA asez in fata computerului si scot foaia de hartie pe care mi-a dat-o Casper. Adresa ei de e-mail e scris& la calculator, dar al&turi a notat cu scrisul ei ingrijit si rotund: Charlie, te rog st nu ezifi sa md contactezi. Mé gandesc la tine. Ba chiar a O FATA DIN BUCATI 169gi semnat, cu numele ei adevrat: Bethany. Nu bag in seama informatiile despre centrul de reabilitare si despre grupul de suport, pentru c& asta era valabil in Minnesota, iar eu sunt departe de acest loc. Intru in contul de e-mail pe care mi l-am creat la Creeley, in timpul lectiilor de invatare alternativa. Nu prea stiu ce s& spun, asa cd incep pur si simplu sa scriu: Bund. Nu sunt unde crezi tu, te rog sé md ierti. N-ar Simers dacd stéteam cu mama siea stia asta. Amicul meu Mikey locuieste tn Tucson, asa cd am venit aici. Am ceva bani si stau la Mikey. Nu-i cine stie ce, dar médcar am un acoperis deasupra capului. Mi-am gasit si-un job, spal vase. Cred cd de atat sunt bund, Am desenat o groazd in blocul meu de desen. Nu cred ct mi-e fricd, desi poate cd, de fapt, chiar mi-e fricd. E ciudat. Totul e cat se poate de ciudat. De pildd, nu preastiu cum sé trdiesc. Adicd, am facut faté traiului pe stradd si toate cele, dar viata normalé e diferita - atunci era vorba doar despre supravietuire. Nu stiu nimic despre utilitdfi sau despre chirie sau despre garantie sau despre ce alimente s&é cumpdr. Abia daca am schimbat céteva vorbe cu cineva si deja am obosit sd vorbesc. Te rog sé le transmiti tuturor cd ti salut $i sdi-i spui Louisei cdi mi-e dor de ea. Charlie Cand ma pregi&tesc s4 ies din cont, observ un alt mesaj, pierdut printre notificdrile de la centrul de invatare online, prin care sunt intrebat& cand o sa reiau lectiile, side la oameni din Nigeria care cer bani. Subiectul e ,,Prdjiturele sAngerate”. Inima incepe sa-mi bata tare. Stau la indoiala cateva secunde, apoi il deschid: 170 KATHLEEN GLASGOWSal’tare, sora mea de suflet. Sasha si-a bdgat nasul prin biroul doctorifei Fantomas si fi-a gdsit dosarul. Erau cdteva e-mailuri de la ce fdceai tu, lectiile alea online - acolo fi-am gdsit adresa. Doctorita Fantomas are un DOSAR intreg despre tineeeee. Se vorbeste acolo despre o intreagii nebunie - n-ai zis niciodata nimic de nu-stiu-ce ciuddtenie de bordel. Esti cu mama ta acum? Cum ASA ceva? Urét din partea doctoritei Fantomas sé lase dosarul tdu afard, dar tu cum naiba mai esti? Francie s-a cdrat - a avut un permis de-o zi si nu s-a mai intors. Louisa este incd aici, e tot cum o Stit, scrie, scrie intruna, bla, bla, bla. Deci, ia zi, cum e-afard, Charlie? Eu mai am de stat aici mult si bine, scumpo, mi-am pierdut speranta. Dé-mi pufind sperantd! Isis o sé iasd in trei siptdm4ni sie speriaté DE MOARTE! Pe curdnd, Préjituricd, o sé-fi mai scriu. BLUE Sunetul cronometrului ma face s4 tresar si slas mouse-ul din mn. O femeie masiva, cu ditamai bratele, ma imbran- ceste de pe scaun, mai s4 n-am timp s4 m4 deconectez. Jes din bibliotecd, in piateta din fat&. Soarele a inceput s& coboare spre asfintit, iar ceru] se imbraca in nuante frumoase, de roz si liliachiu. De ce a vrut Blue s4 ma gaseasca tocmai pe mine? Nici ma&car nu ma simpatiza cand eram la Creeley. Cel putin, nu parea s4 ma simpatizeze. Vreau ca lumea aia si nu-si mai arate chipul. Vreau ca lumea aia s& rim4nd departe, la peste 2 000 de kilometri. Vreau un nou inceput. Privirea imi e atrasa de trei tipi jegosi de pe gazonul din fata bibliotecii. Ruleazd tigdri cu spatele rezemat de rucsacurile O FATA DIN BUCATI 171hegre. Scragnesc din dinti. Nu vreau sa vorbesc cu ei, dar 0 s-0 fac, pentru c& detin informatii de care am nevoie. Cand ii intreb unde e banca de alimente, doi dintre ei mormaie ceva, dar cel de-al treilea imi indicd directia si-mi spune numele acesteia. Unul dintre primii doi imi zice: — Mada, da’ n-o sa poti intra, fat’. Pentru o masa trebuia sa stai la coad& incad de cand s-a crapat de ziud, acum e plin de mame cu copii Nu poti lua mAncarea de la gura unui copil, fata. Le multumesc si-mi deblochez bicicleta. in drum spre cas, sutesc o pétura cu carouri, care statea uda pe un gard. Probabil ca o lasase cineva afar&, sA se usuce. Urmatoru] punct pe lista meacu noul inceput e o locuinta. Patura o s4-mi fie de folos. 172 KATHLEEN GLASGOWIN DIMINEATA URMATOARE, MA TREZESC inainte de risi- ritul soarelui, desenez in semiintuneric si mananc 0 bucata de paine cu unt de arahide. O desenez pe Ellis, atat cét mi-o mai amintesc. fi placea si vorbesc cu ea in timp ce facea baie, iar pielea ei era uda si lucioasd. Imi plicea pielea ei, foarte catife- lata si fara cicatrici Riley vine la munca la timp, dar araté groaznic; are fata palida si cearc&ne la ochi. fi revine cat de cat culoarea in obraji dupa ce sterpeleste niste bere din frigider. Ma prefac c4 nu vad, dar cred c& stie c4 stiu. In majoritatea timpului, imi tin gura, gi el la fel. Am impresia ca in preajma lui trebuie sA mergi cat mai mult pe burta. Cand plec de la munca, ure pe biciclet& si merg iar in centru. Gdsesc adapostul si bucdtaria; tipii Aia aveau dreptate. Afara sunt siruri de femei cu un aer resemnat gi de copii cu ochi speriati care se ad4postesc de soare sub niste prelate si care asteapta sd se deschida bucdtaria pentru a-si primi masa. in spatele cladirii, intr-un cort lung, cenusiu, sunt mai multe 14zi cu haine si produse menajere. O angajata a addpostului citeste o revistA in timp ce eu scotocesc prin 1azi si-mi aleg cateva farfurii si cesti de cafea pAtate, tacAmuri si un castron roz, ciobit. GAsesc si o cutie plind cu hartie igienica si pachete de tampoane. Angajata de la addpost imi da dowd role de hartie igienic& si m4 anunt& cd asta e limita maxima. imi mai da si un sdculet cuo periuta de dinti, ata dentar4, doud prezervative, un tub de pasta de dinti, un fluturas cu adresa unei cantine pentru nevoiasi care pare cA se afl4la multikilometridistanta, OFATA DIN BUCATI 173un teanc de brosuri despre bolile cu transmitere sexuala si cupoane pentru alimente. fi multumesc si ea schiteaz4 un zambet. Nu ma simt aiurea s& vin aici. Evan zicea despre locurile de genul Asta c& sunt mand cereasc&. Exact asta si sunt. Imi duc bruma de provizii la Mikey si desenez pana ce se intuneca de tot. E trecut de zece seara cand o pornesc cu bicicleta pe Forth Avenue, inspre aleea din spatele bicdniei Food Conspiracy. M-am gandit la asta inca de prima daté cind am mers la acest magazin - c& e locul ideal unde pot gsi legume si fructe in lazile de gunoi. inci nu vreau sa cheltui banii castigati de mine si de Ellis. Nu-i voi folosi dec&t pentru o locuinta, iar banii pe care-i primesc de la Grit nu-s multi. incepe si m4 doar& stomacul de la atatea sandvisuri cu unt de arahide. Am nevoie si de altceva. Ma misc repede si imi umplu rucsacul cu mere batute, Piersici lovite, telind trecuta. Exact in timp ce inchid fermoarul rucsacului, observ o silueta la capatul aleii, care ma urmAregte leg&nandu-se ugor. De la adApost am sutit o furculita pentru autoaparare, pe care am indesat-o in buzunar. Acum, in timp ce privesc de-a lungul aleii la silueta care se leagina, degetele mi se strang in jurul ei. Dar apoi rasuflu usurata si-mi desclestez degetele de pe furculita. Riley trage din tigara. Nu m4 pot st4pani si cuvintele imi ies timide din gura si strabat aleea inspre el. — Riley, zic. Hei! Salut! Vreau s& vorbeasca cu mine, dar el trage din tigard si nu se opreste din mers. — Pa, strig eu, dar nu priveste inapoi. A doua zi, la munca, ma astept sA pomeneascd despre asta, dar n-o face. De fapt, nu prea vorbeste toata ziua. 174 KATHLEEN GLASGOWDarlaplecare, in timp ce pontez, isi face aparitia cuo sacosd maro in mani. Are cearc&ne sub ochi. — Dacia ti-e foame, imi zice el, cere mancare. Nu vreau sa te mai vad pe alei intunecoase, fata ciudata. Bine? Porneste inapoi catre bucatarie, fara si mai astepte s4-i raspund. OFATA DIN BUCATI 175SUNT IN PAUZA SI STAU AFARA, langa juc&torii de Go, cand imi dau seama ca locuinta care imi va fi inchiriata si pe care, probabil, abia o sA mi-o permit nu e genul care sa apara la anunturile cu locuinte de inchiriat din Tucson Weekly sau pe panoul de la bac&nia Food Conspiracy. Astea presupun veri- ficarea conturilor, chiria pe prima si ultima lund in avans, o garantie si, asa cum imi explicd foarte amabil unul dintre ju- ctorii de Go uitandu-se peste umarul meu la anunturi: — Daca n-ai mai locuit pan-acu’ in Tucson si n-ai avut niciodata abonament la utilitati pe numele tau, tre’ s4 platesti 240 de nenorociti de dolari numa’ ca s4-ti dea drumv la gaz. Se numeste avans. Un alt jucdtor adauga: — 75 de dolari ca s4-ti dea drumw la curent. Se apuca toti si bombane despre economie si chirii. Ma in- treb unde or locui si cu ce s-or ocupa, pentru cd nu par sa aiba un job. Vin aici zi de zi, stau toata ziulica, beau cafea si manan- cA chifle si dup-aia pleac& acas&, l&snd in urma c&ni de cafea pline cu mucuri de tigar4. Ca sé am eu ce curata dupa ei. Evan. Lui Evan fi placea sa ia la rand restaurantele si barurile cu mese afard, ca sA sterpeleasc4 din scrumiere tigari fumate pe jumatate. Ne ducea prin partile mai inghesuite ale cartierului St. Paul, unde oamenii priveau apatici afar4, pe ferestrele unor apartamente cu aspect imbAcsit, aflate la indltime, sau toldniti pe verande inchise cu sticl4. Daci reuseam sa facem 176 KATHLEEN GLASGOWtost de niste bani, se intampla s4 mai gisim o camera pentru toti trei, pentru o sAptamand, in cate o cas4 mizerabilS unde baricadam usa facut& de mantuiald ca si nu dea peste noi drogatii care veneau noaptea, in céutare de ceva pomana. ins era pldcut sa fim intr-o incdpere, in loc sA ne ghemuim unii in altii pe vreo alee sau sd incercim s& gisim un loc bun langa rau, impreund cu ceilalti. Locul unde o sa stau eu n-o s& implice nici taxe, nici chirie pe prima si ultima lund. Nici mdcar nu o sa apard in ziar. Azvarl ziarul Weekly pe un scaun si ma intorc la munca. Dupa ce-mi termin tura, m4 sui pe biciclet4 si merg in cartierul lui Riley si apoi cateva strizi mai departe, unde trotuarele sunt inguste si crapate, iar casele sunt ingraémadite una-n alta. Exact ca in St. Paul, nici in cartierul Asta oamenii nu facnimic, dar macar ei nu fac nimic stand pe verandele unor cladiri d4rapanate de apartamente sau sprijiniti de un stalp de telefon, pentru ca aici vremea e mai caldA. Nu md opresc decat cand dau peste un anunt greu lizibil, lipit cu scotch pe gardul din sérmé aflat in fata unei clddiri albe, cu pereti scorojiti: CAMERA DE {NCHIRIAT, INTREBATI INAUNTRU, IA. Usa de la intrarea in clAdire e larg deschis&. Dou case mai incolo, e un magazin drive-in de bauturi alcoolice. induntru, un barbat in varsta deschide uga de la parter pe care scrie IA, BIROU. fn incdperea din spatele lui e intuneric. Clipeste ca si cum lumina i-ar rani ochii. — Aiajutor de la stat pentru chirie? N-are importantd dacd ai. Vreau doar sa stiu de la inceput. — Nu stiu ce inseamni asta, ii zic eu. Ridic& din umeri si scoate din buzunar o gramada incalcita de chei. Mergem de-a lungul unui hol, pe un covor rogu, im- pletit, inspre niste scdri care par subrede. La primul etaj, de-a lungul coridorului, sunt peste tot usi, cele mai multe cu vop- seaua scorojita. OFATA DIN BUCATI 177Tencuiala peretilor de pe casa sc&rii elipita cu banda adeziva albastr&. Barbatul in varsta se opreste si se sprijind de balustra- da. Dupa o scurta ezitare, imi pun degetele pe cotul lui, ca s4-1 ajut. Pielea batranuluie albicioasa si uscata, plind de crApaturi. — Saispe trepte, zice el, tragandu-si rasuflarea. Pun pariu ca habar n-ai cat de batran sunt. Pielea plinaé de riduri din jurul ochilor lui are o nuant& ro- zalie. Nasul fie acoperit de fire de par si de puncte negre. Buni- cai-mea avea intotdeauna grija de ea: isi coafa parul sAptama- nal si mirosea a crema si a scortisoar&. Mi-ar fi placut si-mi fi amintit s4 o intreb pe maicd-mea despre ea, s& aflu ce i s-a intamplat de a suspendat asigurarea pentru Creeley. Batranul Asta e foarte ramolit si nu prea ingrijit. Rade sco- tand la iveala o gura plina de saliva si aproape complet stirba. — Nici eu n-am habar! La etajul doi, se opreste. — Pari putintel cam taéndra pentru un loc ca Asta, da’ io nu pun intreb&ri. Multi de pe aici au probleme. Nu-i intreb decat dac& mai aduc pe cineva, intelegi? fncuviintez din cap si mA duce in fata unei usi tapetate si vopsite intr-o nuanta oribila de maro, aplicata peste un strat portocaliu, siaga bizar. Cu maicd-meaam locuit in cateva locuri mizerabile, unde soarecii rontdiau bufetul din bucatarie. Am trait pe strazi, in ploaie si zipad&. Am trait in Hambar. Peretii Astia crapati in ultimul hal si vopseaua oribild si barbatul Asta batran de c4nd lumea: toate sunt undeva la mijloc. Dupa experientele anterioare, nu-i raiul, dar nici chiar iadul. Camera nu-icu mult mai spatioasd dec4t un dormitor mare i intr-o parte mai existd o incdpere. Cand arunc o privire ind- untru, descopar ca este, de fapt, o combinatie intre bucadtarie si baie, cu un frigider roz, busit, si o chiuvetA care pare veche pe olatura si un vas de toaleta si o cad& cu picioare, pe cealalta. Nu exista aragaz, iar cada este cea mai mic& din c&te am vazut 178 KATHLEEN GLASGOWin viata mea. Cand intru in ea si mA asez, genunchii aproape c4-mi apasa pe piept. E ciudata, dar intr-un fel imi place. Batranul ridicd din umeri. — E-o cladire veche. Sa tot fie de prin 1918? Pe vremea aia, cazile erau un lux. Oamenii puneau o scAndurd deasupra si le foloseau ca masa! Exist o baie comuna pe coridor, pentru bar- bati. Camerele cu baie proprie incerc s& le dau doamnelor. Cuvantul deasupra il pronunté deasupa. Oamenii puneau o scandurd deasupa si o foloseau pe post de masd. Pe tavan e un labirint de tapet scorojit si stropi rogii si galbeni. Ma uit la batran. Acesta isi freaci barbia ganditor. — P&i vezi tu, inainte a stat aici batranul Roger. Uneori, cand se imbita, il apucau damblalele si se lua la hart& cu mustarul si cu ketchupul. Se didea-n vant dupa hotdog, Roger Asta al nostru. Am o scara pe care o poti folosi ca s cureti daca vrei. [ti scad douaj’ de dolari din chiria pe prima luna, pentru c4 nu-i facuta curatenie in camera. E un tovards la primul etaj care facea treburile astea pentru mine, da’ nu mai vrea. Se opreste. —1Ise zice Profesoru’, pen’c& asta ii era meseria, cred. Tran- c&neste intruna despre cate ceva. Cre’ ci nu reugesti si mai scapi de ce-ai fost odata. E o chestie care se tine scai de tine. Cand traiam pe strzi, cei mai mari devenisera cunoscuti tocmai pentru asta: nu pentru numele lor, ci pentru ceea ce facuser& inainte s ajunga pe strAzi Tipul cu banii. Doamna de la brutérie. Gagiul cu pizza. Dar daca erai copil, erai doar: Copilu’.. Ma-ntreb cum o s4 mi se spun aici, oare o sa fiu iar doar Copilu’? Cum o fi ajuns profesoru’ din sala de clas& tocmai in daripanatura asta? Ba&tranul isi indreapta privirea spre prima incdpere. O clipA pare dezorientat. Apoi se dumireste: A! O FATA DIN BUCATI 179— Nu exista pat. L-am aruncat dupa ce a dat Roger coltu’. iti mai scad zece dolari din chirie. Oricum nu era decat 0 saltea. in prima camera se afli o lamp& cu un abajur care arata dubios, o mas& plianta banala gsi un fotoliu verde. Observa cum ma uit prin jur si zambeste. — Partial mobilata, imi zice. Trei sute ops'cinci pe lund in care sunt incluse si utilitatile, da’ dac-aduci un televizor si vrei sicablu, trebuie si aranjezi singurd si s4 platesti separat, desi cAtiva dintre domnii de la primul etaj se pare cA au gasit o solutie clandestina. $i n-am nici wiffy-ul ala. Dupd care adauga: — Cei mai multi dintre noi pltim luna de luni, stii, da’-s vreo doi-trei care pldtesc in fiecare sAptémand, pentru cd asa vor. Oricum ar fi, am nevoie de o garantie, asta-i regula, chiar daca egti pe termen scurt si nu pari genul care face probleme. N-am cum si stiu cand provoaca o stricdciune careva, stii? Asta o sd te ducd la doud sute de dolari, da’-i primesti inapoi cand pleci dac& Jasi camera in bund stare. Se opreste si ma priveste serios. — La pravalia cu bauturi alcoolice se cam face galagie, s-ar putea s4 te deranjeze. Nu-s pretentios, da’, cum ti-am zis, nu mai crea si alte probleme pe lang’ alea pe care deja le ai. De undeva de pe coridor, dintr-un televizor se aud niste rasete ascutite. Altcineva canta incet in spaniola. Nu stiu cum se procedeazd cu toate astea. Habar n-am dac& Asta este un loc bun sau dac& este un loc rau sau ce ar trebui sa intreb. Stiu doar cd locul Asta e cel pe care mi-] permit momentan si cd barbatul Asta pare de treaba gi cA nu-mi cere nici tax& de inchiriere, nici verificarea contului, nimic de genul Asta. Am fost si-n locuri mai rele si mi-e frica, dar il privesc si incuviintez din cap. Nu-mi g&sesc cuvintele, iar mainile imi tremura. Nici nu vreau s4 mA gandesc la ce s-ar intampla daca locul Asta s-ar dovedi unul nasol. 180 KATHLEEN GLASGOWSe opreste si alunge o musci de pe cracul pantalonilor. Degetele ii ies din sandale; sunt noduroase si murdare. — Eu sunt Leonard Spune-mi cum te cheama, ca 8A putem incepe o frumoasa prietenie. fmi intinde m4na, ca s4 mA ajute s4 ies din cada. fi apuc mana. E surprinzator de moale si zambese fara si vreau. MA relaxez putin. Pare foarte cumsecade gi sincer. — Charlie, ii spun. Numele meu e Charlie Davis. OFATA DIN BUCATI 181CAND AJUNG INAPOI LA APARTAMENTUL LUI MIKEY, vad un CD sprijinit de uga cu plasa, cu un plic lipit pe carcasa din fatd. Pe el scrie Mike cu cerneala violet, care d4 impresia cA se prelinge, astfel cd litera e se pierde intr-o serie de flori dragute, liliachii. N-am timp s4 m4 gandesc prea mult ce inseamna asta, aga c& il las la ug&. fi scriu lui Mikey un biletel cu noua mea adresa. Nu-mi ia mult timp s4-mi fac bagajul. Infagor farfuriile luate de la addpost in patura pe care am sterpelit-o de pe gard, le aranjez in valiza Louisei gi arunc hainele in rucsac. Gasesc niste sfoara si tardsc totul afara, leg valiza in spatele bicicletei galbene si-mi salt rucsacul pe umeri. Prin fereastra casei din fata se revarsa acordurile muziciide opera. MA opresc putin sa ascult gi ma intreb dacd n-ar trebui s4-mi iau la revedere de la Ariel sau si-i multumesc sau ceva de genul Asta, dar nu o fac. Ies pe portita de la gradin4, fara si privesc in urmé. Asta e incd unul dintre lucrurile pe care n-am invatat niciodata sa le fac: s4-mi iau rimas-bun. Parcurg incet sicu greu drumul catre cladirea alba. Valiza se balanganeste intruna in spatele bicicletei gi ma ciznesc s&-mi tin echilibrul si s& pedalez. Ideea c4 va trebui s& las bicicleta afara, chiar si legat4, m4 cam ingrijoreazd, dar n-am ce face; nu-mi ramAne decAt s& sper ca totul va fi bine. fmi tardsc toate lucrurile sus, pe sc&rile subrede, si mA opresc. imi sterg transpiratia de pe fat gi stau in fata usii vreo cinci minute bune, asteptand s4-mi dea cineva drumul induntru, dar imi dau seama cA pot sa intru singurd. Pentru 182 KATHLEEN GLASGOWci am ocheie. O tin in mana si mA uit la ea; e rece si argintie. Dau sa aprind lumina in camera, dar nu se intampla nimic. Observ prin intuneric ca in dulie nu este niciun bec, ci doar o gaurd neagr&. Tarai rucsacul si valiza Louisei in camera, inchid uga si pun lantul de siguranta. Trag de snurul lampii cu picior, dar tot nimic. Dupa ce desurubez becul, vad cd e ars. Zona bucatariei e la doar cativa pagi de us&. Micul bec de deasupra chiuvetei merge, dar trebuie s4 mA ridic pe varfuri ca sa ajung la snurul care se dovedegte a nu fi decat un siret murdar de pantof. Lumina soarelui pdleste treptat. Din stradé r4zbate clin- chetul plictisitor si insistent al clopotelului actionat de masi- nile care trec pe la magazinul drive-in de bauturi alcoolice. Termin painea si borcanul cu unt de arahide; nu-mi mai r&mAne decAt o piersic& lovita, luata din pubela de la bacdnie. fmi chiordie stomacul, dar n-am de gand s4 mai ies in seara asta. Felinarul din stradd trimite prin fereastra o lumina galbuie. {mi fac mAinile cdug, beau apd stAtuta de la robinetul din buc&t&rie gi m& gandesc ce ag putea sA fac. imi spun c& n-am alté variantd decAt s4 apelez la Leonard. Descui usa si o deschid incetigor. Coridorul e pustiu. Se simte miros de tigar4. Sunt trei usi pe partea mea gi trei pe partea cealalta a coridorului in capatul cdruia se afld uga baii comune. Cu toate c& e inchis&, din4untru se aude un fel de morméit. fnchid uga de la camera mea gi cobor repede scarile, recunosc&toare cA lumina de pe hol functioneaza. Leonard imi dun ciocan gi un cui. fiofer 25 de centi pentru un bec de rezerva; fi acceptd cu o grimas&. Ma intorc in camera si insurubez becul. Bat cuiul in perete, deasupra cAzii de baie, si agat de el erucea cu craniul lucios, luata din casa lui Ariel. imping scaunul verde in fata usii, mA asigur cA e incuiata usa, apoi m4 intind pe podea, cu capul pe rucsac. Fac niste OFATA DIN BUCATI 183calcule in minte: aveam 933 de dolari, bani adunati impreuna cu Ellis. I-am platitlui Leonard 595 de dolari, chiria si garantia, aga ci mi-au mai ramas 338 de dolari. Mi-a fost fricd si m-a intristat si dau atat de multi bani deodata, s4 fiu nevoitd s& renunt la visul nostru, al lui Ellis si al meu. Dar m&car am o camera care este a mea. Nu stau pe o alee sau intr-un pasaj sau intr-o duba darapanata si rece sau intr-o camer rosie, dintr-o casa a groazei. Sunt aici. Nu sunt trist&. De bine, de rau, nu mi-e nici fricd. Pentru moment ma simt bine, aproape victorioasa. imi strang bratele in jurul corpului gi ascult viata care freamAta in afara camerei Asteia mizere, strigdtele din strada, vocile indbusite din celelalte camere, sonorul televizoarelor, paraitul aparatelor de radio, tiuitul unei sirene cAteva strazi mai incolo si-mi zic: Camera mea. Am camera mea. 184 KATHLEEN GLASGOWDIS-DE-DIMINEATA, MA TREZESTE UN ZGOMOT apasat de pasi, care seaude pe hol. Usadincapatul coridoruluisedeschide gi se inchide iar si iar, cineva urineaza sau ofteaza, apoi trage apa, si iar zgomot de pagi MA frec la ochi somnoroas&. imi simt mana aspra si sdrata. Cada nu are robinet de dus. {mi scot hainele in timp ce las apa s& curga. Ma uit la orice altceva in afar de propriul corp: la giicile salopetei, la petele de pe flanela mea albastr&. M4 simt aiurea s4 stau s-agtept si se umple cada, asa cd intru si ma asez. Brusc, m& simt cuprinsa de recunostinta pentru caldura apei. {mi sSpunesce p&rul cu sApunul de mAini cu arom de Vumaie luat de la bibliotec4, apoi inchid ochii gi-mi dau cu apa pe coapse, pe burt, pe sani si pe fata. fn cele din urma, cand ma simt curat4, m& las pe spate si-mi cufund capul in apa, bucurandu-mé de linigte. Cand sa ies din cad, imi dau seama cd n-am prosop. Inc& un lucru de adAugat pe lista de necesitati. imi scutur apa de pe corp folosindu-mA de maini cat pot de bine. N-am de ce s4-mi fac griji pentru par, deocamdata e tot foarte scurt. Aleg o bluza curata4, cu maneci lungi, din teancul de haine primite de la Tanya si imbrac salopeta. Cand dau si plec la muncA, cAt pe ce s4 uit s4 incui usa. Usa mea. O FATA DIN BUCATI 185IN DUPA-AMIAZA URMATOARE, CAND MA iNTORC de la munca, aud o bataie usoara dinspre coridor in timp ce mot&i intins4 pe podea, cu rucsacul pe post de perna. La inceput, ma gandesc c4 zgomotul vine de la televizorul aflat intr-una dintre celelalte camere. Cand imi dau seama ci nu este de acolo si ca, de fapt, bate cineva la usa mea, mA ridic si insfac din rucsac furculita indoitd, pentru orice eventualitate. Dau la o parte scaunul verde cu multa prudenta. Crap usa doar putin, fara sa scot lantul de sigurantd, si arunc o privire afar. O moaca blonda, cu parul impletit in codite, imi zambeste larg si incearcd s4 se strecoare prin deschizatura usii. Scap furculita din mana. Inima incepe si-mi bat4 nAvalnic. — Charlie Davis, zice Mikey incet. Tu esti Ia te uita! Deschid larg uga, cu lacrimile curg&ndu-mi pe obraji. — Mikey, soptesc eu, lipindu-ma strans de el. Ai venit. in sfargit, ai venit. Maimbratiseaza atat de strans, incat ne prabusim pe podea, raz4nd si plangand. E o mare usurare s4 mA simt imbratisata, s& simt dou brate care tmi cuprind corpul, care imi inlantuie mijlocul, doua picioare lipite de picioarele mele, o fata pe gatul meu, care imi soarbe caldura, lacrimile. Mikey imi sopteste la ureche, cu o voce blanda gsi cu buzele uscate foarte aproape de tampla mea: Hai, gata, gata, nu-i nimic. imi maseazA spatele in timp ce se leagin4 impreun’ cu mine. fgi freacd barbia de capul meu, iar barba i se incalcegte in parul meu tepos. li spun: Mi-a fost dor de tine, iar el imi raspunde: Si mie. fi zic: E vina mea, iar el imi raspunde: Nu, nici vorbé. Eu continui: 186 KATHLEEN GLASGOWNu i-am raspuns. Mesajele lui Ellis au venit incet, unul cate unul: Doare. N-ai zis ct doare-asa. F. tare. intalnirea cu Mikey ma face sA retraiesc acele momente. N-o mai vazusem de aproape trei luni. M-am uitat la mesajul galben stralucitor si am pus telefonul cu fata-n jos pe pat, folosind toata furia pe care o simteam impotriva ei ca sA nu cedez, si in dimineata urmatoare, cand m-am trezit, mama era in usa si imi rostea numele cu o voce ciudata si fi tremurau buzele. infSgurat& in corpul lui Mikey, pe p&tura cu carouri furata, care e intinsé pe podea, mA gandesc la pozele facute induntrul valurilor, cele cu surferi in combinezoane lucioase, care se strecoara pe placile lor prin tunelul de apa, cu ochii larg deschisi. Cred cd se simt protejati in vartejul de apa, in interiorul acelui loc in care zgomotele lumii se estompeazd brusc, chiar dacd totul nu dureazé decAt cateva clipe. Exact asa ma simt eu acum, in cAm&ruta mea intunecoasa: tot ce am facut si am pretins cA sunt in ultimul an, in ultimele saptamani, este sters acum, asa ci acum sunt curatata, cizelata si condusd spre noua lume. — Hai, da-i drumul! Spune-mi. Ce ti-au zis acolo? Exista vreun hume, ca s4-i zic aga, pentru asta... ce ai tu? Pentru chestia cu tadiatul? Mikey ma priveste fix. Cand s-a facut atat de chipes? Ma uit in jos, la farfuria din fata mea. Suntem intr-un local numit Gentle Ben's si imp&rtim un burger Black & Blue gio portie de cartofi prajiti picanti. fntrebarile lui imi dau o stare de agitatie - cat de mult ar trebui s&-i spun? Pana& la urmé, ce-i at&t de respinga&tor in chestia cu tiatul gi intr-un comportament psihotic? fnghit un cartof prajit si respir adanc. — Se numeste autordnire fara intentie suicidala. Se sterge la gura si bea o gura de Cola, iar ochii ii strAlucesc. — Sice inseamna asta? Ellis avea.. are siea chestia asta? OFATA DIN BUCATI 187— Inseamné s4-ti provoci singur rani, dar fara s4-ti doresti si mori Tau o gura de burger. Mancarea gititd e delicioasa. Mi-am comandat si o limonada. Beau din ea savurand gustul dulce care imi inund& gura si pregdtindu-m& s& vorbesc din nou, pentru c4 asa mi-a zis Casper, cd trebuie s4 vorbesc. MA fortez 4 rostesc incet cuvintele: — E greu de explicat. Mai am gi alte chestii. Tulburare de control al impulsurilor. Mickey incrunta din sprancene. — Tulburare de stres posttraumatic? Asta nu-i ceva ce apare la veterani sau ceva de genu’? Mestec cu grija burgerul. Soptesc fara si vreau: — Sunt multe cauze. Nu i-am spus niciodatd lui Mikey despre ce s-a intamplat cu tata. Pesemne cd a presupus ca parintii mei divortaserd, asta pentru ci majoritatea p&rintilor erau divortati. A aflat cA mama mA lovise exact cand era pe picior de plecare. N-a gtiut nimic despre problema mea cu tdiatul sau despre tulburarile de alimentatie ale lui Ellis. Noi ne pAstram cu strasnicie secretele. — Doamne, Charlie! {mi pare tare réu, {mi spune el im- ping4ndu-si farfuria. Stii, cand m-am intors dintr-o vacanti, te-am c4utat. impreund cu DannyBoy. Dar n-am reusit s4 te gdsim. Are fata mai tras4, parcd mai aspra. Ca de adult. {si ridicd genunchii la piept si isi sprijind tenisii de marginea scaunului de plastic. Normal c& m-a cdutat. Dintre noi patru ~ Ellis, Charlie, Mikey si DannyBoy -, el era cel mai responsabil, cel mai cizelat. Ne putea scoate din belelele cu ofiterii de politie din Lowertown. Putea aplana conflictele cu p&rintii, care apareau cand ajungeam tarziu acasi sau cand ne mirosea respiratia 188 KATHLEEN GLASGOWa alcool. Putea interveni cu corpul lui mic si vanos intre DannyBoy, care era mai grAsut, dar mai lipsit de viaga, si un punkist nervos si vanjos, cu mAinile cat niste lopeti. fsi drege glasul. — Nu mai beau, Charlie. Nimic. M-am lAsat de tot. M-am gandit cd ar fi bine s& stii. Vreau sa clarific lucrul Asta. — Bine, zic eu incet, cumva recunoscatoare. M-am gAndit c& nici eu n-ar mai fi trebuit s4 fac nimic din ce faceam, iar dac& Mikey se lasase, lucrurile deveneau mai ugoare, — Nici eu nu mai am voie s& beau sau altceva, pe bune. Medicul meu mi-a interzis. in spital a fost in regula. N-a fost rau. Dincolo de orice, am fost in siguranta. Mikey pare usurat. Bucuros. — Asta-i bine, zice el, e foarte bine cA nu bei. Dupd ce-am ajuns aici, tot rahatul Asta incepuse sA mA oboseasca. {mi doream un nou inceput. Adicd, itidai seama cat timp am irosit cand eram acasa? Eram varza tot timpul. — Stiu. Dar uneori a fost distractiv, fi spun eu zambind. — Da, numai cA uneori trebuie s4 lagi in urma unele lucruri ca s& poti merge mai departe, intelegi? Stii c& DannyBoy s-a lasat? — Vorbesti serios? {mi amintesc cA lucrurile mergeau din rau in mai rau pen- tru DannyBoy, care batea Rice Street in lung si-n lat, ore in gir, in cutarea barbatului in jachet4 neagra de vinilin cu vipusca violet, si ca, dupa ce-1 gisea, se imblanzea ca un prunc si se tolinea pe iarba, in Mears Park, lang iazul Ala mic, cu fata lui apatic&, scildat& de razele soarelui. — Pe bune. Am vorbit cu maicd-sa cand am mers acas& de Cr&ciun. A stat sase luni intr-un centru de reabilitare, undeva in nord, in regiunea Boundary Waters, in mijlocul pddurii, unde trebuiau sa-si taie singuri lemnul ca sa se incalzeasca si O FATA DIN BUCATI 189sd creasca gaini pentru oud si carne. O nebunie, dar a facut-o. E curat de un an. Acum lucreaza cu batrani, are grija de ei. fi hr&neste gi chestii de genw’ Asta. in Duluth. incerc sA mi-1 imaginez pe greoiul de DannyBoy dAndu-i unui batran terci de ovaz cu lingura sau schimbAdv-i scutecul, dar nu reusesc. Nu mi-] pot imagina decat drogat sau abatut sau snopind pe cineva in bataie pe vreo alee dosnicd, dupa un spectacol. — Se poate, Charlie. Vezi? Poti face schimbdri in viata ta, dac& vrei. incuviintez din cap precaut4. Nu-s convinsé c& este posibil asa ceva, cu atat mai putin pentru mine, pentru ca tot timpul par s-o dau in bard. fn timp ce scoate niste bani din buzunar si ii bag& sub farfuria lui, Mikey zambeste. fmi pare réu c& trebuie s& plec&m. imi era din ce in ce mai ugor sA vorbesc cu el aici, unde vorbele noastre pluteau ca purtate de apa. — OK, zice el incet. Nu-mi place locul in care stai, dar fiecare lucru la timpul lui. Hai s& facem rost de ceva pe care s& dormi, N-am masind, aga cA o sa fie ceva alerg&tura. Esti gata de alergAtura? Se pare cd ti-ar prinde bine aga ceva. — I-auzi la el! ii zic eu inrosindu-mé putin cand imi dau seama c4 mi-a studiat corpul, lucru care mA sperie, dar care imi da si o raz4 de speranta. MA foiesc pe scaun. Oare i se pare c& sunt prea plinuta? — Nuam avut voie sa facem sport. $i mancarea a fost foarte bogat4 in carbohidrati. — Te tachinam, imi spune el zambind. Nu-ti st4 deloc rau acum, c& ai mai pus putin pe tine. Intotdeauna ai fost cam slabanoagi. Ne ridic&m. Se intinde, iar hanoracul verde i se ridic& un pic. Are abdomenul bronzat si acoperit de puf si are un pier- cing - un inel de argint. Simt brusc nevoia sA pun mana pe osul ascutit al bazinului, ca sA simt caldura pielii Simt cA ma 190 KATHLEEN GLASGOWinrosesc iar la fat&. Mi-as dori s& stiu daca gi el simte la fel in ceea ce ma priveste. imi vine dintr-odata s4-l intreb despre CD-ul lasat lausa lui, despre plicul cu scris violet. Uitasem de toate astea, de faptul c& Mikey ar fi putut avea o iubit4. Exact cand ma pregatesc sa-1 intreb, se apropie de mine si imi spune in soapta: — Arata-mi. Stiu prea bine la ce se referi. Tresar ingrijorata de ce ar putea spune, dupa care ridic incet o manecA a flanelei, apoi pe cealalta. Afar4 s-a intunecat aproape de tot; luminitele albe agatate de acoperisul terasei sunt la fel de difuze ca zApada pe care am lasat-o acasd, in Minnesota. Mikey trage adénc aer in piept; cand expira, cildura rdsuflarii lui imi invdluie fata. CAnd imi vede cicatricile, ise umezesc ochii. [mi trag mAnecile. — S-ascurs timpul, zic eu in gluma. Sunt c&t se poate de constient4 de faptul ci st&m foarte aproape unul de celalalt si c& buzele lui nu-s departe de ale mele. Oare ce ar zice daca i-ag spune c4 pe picioare am si mai multe cicatrici? Mikey se sterge la ochi cu dosul palmei. — Lucrurile au sc&pat complet de sub control, ii spun eu. Nu-mi raspunde. Casper mi-a spus: Trebuie sd vorbesti, Charlotte. Nu pofi rdmdane téicutd. — Cagicum as fi vorbit despre asta, continui eu silindu-m4 s& rostesc cuvintele. Ca si cum totul devenea foarte greu de su- portat. Nu mai reugeam s& fac fata. imi era cumplit de dor de Ellis si eram furioasé pe ea sia fost numai vina mea. Si, Mikey, a mai fost $i casa aia, casa aia ingrozitoare. Dar astea sunt lucruri pe care Je pastrez in mine. Mikey clatin4 din cap. Ne privim unul pe altul, dupa care el zice: OFATA DIN BUCATI 191— Bine-atunci. Hai sa incercim s-o ludm usor, OK? SAluam lucrurile pe rand. ,Usor.” Analizez cuvantul cu grij&. ,Usor” imi place cum sunad. Nimic atat de complicat incat si nu-i pot face fata. Usor. imprumut4m o magin& papuc de la Rollin, unul dintre amicii lui Mikey, un tip dolofan care locuieste pe Euclid Avenue. Peste tot in jurul universitatii, vezi birouri si mese gi saltele puse graimada pe alei sau in mormane instabile pe trotuare, in fata cladirilor de apartamente si a ciminelor. Mikey imi spune: ~— E momentul ideal. Toti se mut&, pentru ca este vacanta de vara. Si arunca lucruri in perfecta stare. G&sim un cos de gunoi din aluminiu, un ventilator tip cutie, un prajitor de paine acoperit cu buline albe si negre, o carafa pentru ap sio ma&suta. Mai tarziu, in timp ce strabatem cu vi- tez4 micd o alee, ochim o canapea extensibila, inghesuita intre omdasuti de cafea cu suprafata din sticla si un teanc de postere inrémate, cu femei dezbracate. Mikey o verificd s4 nu aiba ga- uri de la arsuri de tigar&. incerc s& glumesc cu el si fi spun c& nu prea conteaza avand in vedere ca am dormit intr-un pasaj, dar asta nu-i provoacd decat o grimasa. D& o fuga pand la apartamentul lui, dupa o franghie cu care s& lege canapeaua care emané iz de fum si de bere. Sunt obosit si incep s-mi frec ochii, moment in care aud tarsait de picioare. E Riley, cu o sacos4 de panz& intr-o mana si o tigara in cealalt&. Degi e aproape miezul noptii, poarta ochelari de soare. Se uitd la canapea gi la celelalte lucruri din papuc. — Aha! Momentul ideal s-ti iei mobild din strada. Are vocea groasa gi i se cam impleticeste limba. in lumina felinarului, fata lui pare galbejita, pamantie. isi ridic& ochelarii de soare pe crestet. — Ce ti-am zis eu despre bantuitul pe alei dosnice? 192 KATHLEEN GLASGOWArunc& tigara pe jos. Scoate o bere din sacosa, ii desface capacul cu catarama curelei si imi intinde sticla. Refuz dintr-un gest cu capul, iar el ridicd din umeri gi ince- pe s& soarb. In ochi ii luceste o lumind cald&. Zambeste si, in acel moment, simt in mine ceva ca o palpiire, ca licarul unui bec de semnalizare, care tot apare si dispare si care imi incal- zegte fata. Se apropie de mine atat de mult, cd ii simt rasufla- Tea pe buze si mirosul de bere. imi sopte ste: — Am simftit gieu chestia asta. Sunetul de pasi pe pietris ne face si tresdrim. Mikey alearg& usor pe alee inspre noi, cu franghia leginandu-i-se in mana. M& ciupesce de coapse prin buzunar, ca si-mi domolesc bataile Mikey se opreste brusc cand ajunge langa noi si priveste in toate partile. — Salut, Riley, zice el gafaéind Care maie viata ta? — Salut, Michael, ii spune Riley trig&nd o dusca de bere. Sunt binisor. Cum a fost turneul cu Cat Foley? —A fost al naibii de tare! Mikey mormaie de zor in timp ce se invarte pe langa canapea, strangand franghia. — Avenit o groaz4 de lume in est. DeVito a fost supertarela concertul din Boston. Uite, ea e prietena mea Charlie. Charlie, el el Riley. — Suntem prieteni vechi, Michael. Mikey se uit& nedumerit cand la Riley, cand la mine. — Ce spuneti voi aici? — Lucrez la True Grit, fi spun eu sovaind Sp&l vase. Am inceput acum o saptamana. Riley confirma dand din cap. — Chiar se pricepe s4 facd lund o ceagca de cafea, nu pot s& neg. Si voi doi... cum de va cunoasteti? Nu-mi place strSlucirea din ochii lui. Chiar dacd-i beat, vad O FATA DIN BUCATI 193cum i Se invart rotitele, imi dau seama ca-si aduce aminte de discutia noastra despre motivele pentru care m-am mutat aici. isi inchipuie cA Mikey e baiatul pentru care am venit. — P&i, noi am copildrit impreuna, ceva de genu’ fn Minnesota, raspunde Mikey invartindu-se in jurul canapelei ca sa stranga franghia. Oftez. Astept reactia. Riley isi intoarce privirea c&tre mine. — Foarte interesant. Charlie nu mi-a zis. Ochii ii stralucesc si zimbetul lui e ciudat, rautacios. — Ce pereche draguté faceti... vreau sa zic aga, ca prieteni. il sgetez cu privirea. Mikey habar n-are de insinu§rile lui Riley; este preocupat s& stranga bine un nod al franghiei. — Charlie, stiai c4 Riley a fcut parte dintr-o trupa? fti mai amintesti cAntecul dla, ,Charity Case”? Expresia de pe fata lui Riley se schimba imediat. — Hai sa n-aducem vorba despre asta, zice el, taios. Nu-i nevoie sa redeschidem rani vechi. Titlul céntecului mi se roteste prin cap si se opreste la noaptea aia, in care am stat s& desenez afar4, in curtea lui Mikey. Versurile imi revin treptat in memorie. — Da, fi raspund. Am auzit o trupé c4nténdu-] acum cAteva nopti Mikey da din cap. — Daaa, e unul dintre coverurile de succes pe-aici, fara indoiala. De obicei, Riley nu c4nta ca solist principal, dar la piesa asta a f&icut-o. RAde amuzat de expresia agasata de pe fata lui Riley. Acum imi amintesc. fn urm cu patru-cinci ani, a fost hit o lung perioad&. imi trec prin minte imagini vagi: un clip cu patru tipicu parul ciufulit, incaltaticu adidasi negri, imbracati 194 KATHLEEN GLASGOWcu tricouri jerpelite, purtate pe sub c4mAasi in carouri, cu méaneci scurte, care cAnta pe platforma unei camionete ce strabate degertul. Prim-planuri cu soparie gi cu niste fete care danseaz& unele cu altele, purtand bluze care le las& mijlocul dezgolit si starnind praful. Tipii arata toti la fel, dar solistul are ovoce electrizant&, o vibratie inalta, romantica, care plonjeaza pe neasteptate in melancolie. MA uit la Riley si-n momentul dla imi pica fisa. Solistul din videoclip, de pe platforma camionetei, tipul destul de retinut si care se holbeaza direct in obiectiv in timp ce doua tipe care par manechine, imbracate cu bluze cu spatele gol, se sprijinad de el si fi ating obrajii in timp ce el canta: Vreau doar sd-mi vezi adevarata fatd.... Leneveam cu Ellis in patul ei, eram ametite si era noapte si schimbam canalele la televizor. S-a oprit la videoclipul Asta, a mormiAit: Asta-i chiar misto, si a schimbat canalul. — Tu, zic eu, aproape bucurandu-m. Tu erai. Riley ridica o mana. — Eu am plecat, copii. Scoate inca o bere din sacosa. — Ne mai vedem, Michael. Fat& ciudata, nu uita si-ti faci somnul de frumusete. Vasele alea nu se spala singure. fl urmdrim cum 0 ia din loc, greoi. — Tipul asta, zice Mikey, e un muzician de prima clas, un compozitor exceptional, dar si un ratat absolut. Branz& bund in burduf de caine. Clatina din cap in timp ce privim amandoi cum silveta lui Riley se pierde incet-incet in intunericul aleii. Ca s& reusim s4 urc&m canapeaua pe cele saisprezece trepte, avem nevoie de ajutorul unuia dintre betivii de pe veranda, dar, odat& treaba terminat4, Mikey pare multumit si bucuros. isi sterge mainile murdare de pantaloni. O FATA DIN BUCATI 195— Charlie, zice el incet. Are ochii blanzi, asa c& ma apropii de el. E atat de bine s& fiu cu el dupa atat de mult timp, ma simt in siguranta. Mai bine de douad sAptam4ni m-am gandit la el, i-am respirat mirosul impregnat in pernd, ]-am asteptat s4 se intoarc4. Ma cunoaste de mult; poate c& n-o s&-i pese de cicatricile mele. Punm4ana pecureaua luiextrem deusor si-mitin rasuflarea. Nu-i adevarat ce-a zis Louisa, imi spun. C4 niciun om normal n-o s& ne iubeased vreodata. Nu o si se intampla asa. Rade timid, dar isi fereste privirea. fn schimb, m4 cuprinde in brate si vorbeste cu fata in paérul meu: — Trebuie s& plec, Charlie. E-aproape doud noaptea si maine lucrez la Magpies, la pizzerie. Dar de-acum inainte totul o sa fie super, bine? O sa te-ajut, stii asta, nu? Sunt foarte prins cu trupa si cu munca gi alte chestii, dar acum sunt aici. Sie grozav cA ti-ai gasit deja un job. E-un inceput excelent. fi ascult bataile inimii pe sub tricou, iar dezamAgirea pune stApanire pe mine. — OK, Mikey. Mi-as fi dorit si rim4n&. M& intreb ce vrea s& zic& prin chestii si dac& asta are vreo legAtura cu CD-ul si cu plicul. {mi face usor cu mana si pleac&. Usa se inchide in urma lui. fmping in dreptul ei fotoliul care miroase a vin uscat si a pisicd neglijatd. Vechiturile pe care le-am gasit stau gramada prin camera, toate tampenii- le cu care iti umpli indeobste casa. Oamenii din cladire sunt linistiti in noaptea asta, deschid cu grij& robinetul de la chiu- vet&, soptesc la telefon. Temperatura de afara a scAzut, asa c4 inchid fereastra de deasupra chiuvetei din buc&tdrie, mA infasor in patur& si imi scot blocul de desen si sdculetul cu creioane si cirbuni. Dege- tele mele gisesc un mode] pe pagin&. Prin fata ochilor mi se 196 KATHLEEN GLASGOWderuleaza din nou noaptea asta, printr-un soi de bucl& tempo- ralA din creierul meu. Pac! Simt din nou acea cdldura electricd, pe mdsurA ce portiuni din fata lui Riley prind forma sub degetele mele, in timp ce o persoand ia nastere pe o foaie de hartie. Mi-am dat seama ce era cu mersul dla legdnat al lui Riley in timp ce se indeparta pe alee. Nu era numai de la bautura. Era exact ce se intampla cand exagerezi cu ceva si acel ceva te da peste cap. Mersul ala leganat e ceea ce pune stApAnire pe oameni cAnd incep sa fie goi pe dinduntru si n-au suficienta grijd s umple acel loc, s& inlocuiasca ceea ce s-a pierdut. Si eu simt uneori cd merg in felul dla. MA uit la desen. E mai tras la fat& in comparatie cu felul in care arata in videoclipul dla de acum cAtiva ani Acum arata mai degrabd obosit dect misto. Ceva a disparut. $i maie ceva pe care nu reusesc sa-] identific. Oricum ar fi si orice i s-ar fi intamplat, n-am nici cea mai mic& intentie si ma implic in povestea asta, chiar dacd simt cum corpul meu incepe s-o ia razna cand sunt in preajma lui. {ntore pagina. incep s4 desenez cAmpuri de codite impletite, cuiburi incAlcite din par, linia placut& a fetei lui Mikey, bundtatea care se citeste pe ea. O FATA DIN BUCATI 197in DIMINEATA URMATOARE, RILEY nu aduce vorba despre intdlnirea de pe alee cu mine si cu Mikey. Pesemne cd era atat de trotilat sau s-o fi trotilat dupa aia in asemenea hal, incat nici nu-si mai aminteste. Ori nu-i pasa. La el e greu sa-ti dai seama. E vorbaret nevoie mare cu Linus sicu chelnerii, dar nu si cu mine, cu toate cd, la pranz, imi da pe ascuns o jumatate de sandvici cu branza la gratar. Cand plec de la muncd, m4 duc la bibliotecd. Toate computerele sunt ocupate, aga cA ma duc sa astept sus, in sectiunea pentru arta. Lui Ellis i se parea ciudat c&-mi placea simi uit la opere de arta vechi gi la lucruri de genw Asta, cam ar fi tablourile lui Rubens cu toate femeile alea plinute, cu pair mat&sos gi obraji imbujorati. imi mai place si Frida Kahlo, pare furioas& din cale-afara, iar culorile pe care le foloseste sunt sumbre. fn tablourile ei sunt mii de povesti. Cu toate ca Evan zicea ca benzile mele desenate il faceau si se simtA grozav si faimos, mie mi se par stupide, doar niste tampenii despre cAtiva pusti ratati, care traiesc pe strdzi morti de drogati si se fataie imbracati in pelerine negre gi se prefac c4 sunt supereroi. Arta la care ma uit acum pare importantd. Apare in carfi. Déinuie. Trebuie s4 invat singurd, vreau s& invat singura sa fac ceva exceptional. Vreau ca desenele mele sa fie grozave. {nainte sa plec, reugescs4 mA strecor la unul dintre computere. G&sesc un mesaj de la Casper. 198 KATHLEEN GLASGOWDragé Charlie, Ki bine, mi-a fost teamd cd s-ar putea intémpla asa ceva. N-am avut pe deplin incredere cé mama ta va fi in stare sd te ajute. Ma bucur cd pari sd fii in siguranfd si cd ai un prieten care va avea grijé de tine. Sper ca respecti regulile pe care le-am stabilit pentru tine sicé o sé caufi ajutor. S-ar putea sd existe posibilitatea sd beneficiezi gratuit de consiliere sau sd te aldturi unui grup. Nu te-ar putea ajuta amicul téu sa gtisesti ceva de genul dsta? fmi doresc sd te stiu in siguranfd, Charlie. Uneori, cand lucrurile par sé meargdé bine, puter deveni prea siguri de noi si existé pericolul sa ignoram semnalele de alarma care ne-ar putea submina progresele. Ia-o incet, Charlie, fiecare lucru la randul tui, bine? Trebuie sé te pui pe TINE pe primul loc. E-un lucru grozav cé fi-ai gésit un job. Asta te-ar putea ajuta sa dobdndesti mai multd incredere fn tine. Bravo! Ai intrebat de Louisa. As vrea sd-ti pot spune ceva despre ea, Charlie, dar nu pot. E vorba de confidenfialitatea medic-pacient si toate rahaturile alea, cum ti place lui Blue sé zica. fti doresc numai bine si astept vesti de la tine. P.S. Apropo, stiu despre porecle, ,Casper” si ,,Dr. Fantomas”. Cum vd place voud, fetelor, sd zicefi: ca sd nu zici cd nu fi-am spus. Cand s&-i raspund, imi expir4 timpul. Promit sa revin a doua zi, dupa munc, s4-i scriu un e-mail. Probabil c4 ar trebui O FATA DIN BUCATI 199s&-i scriu 5ilui Blue. Stiu cat de singura te poti simti la Creeley. fmi pare réu c4 nu i-am raspuns la mesaj data trecut cand am fost la biblioteca. Cand ajung acasa, gasesc un biletel de la Mikey, strecurat pe sub usa. Hai sd ne vedern la 9 la Magpies. Azi trebuie sd fac turd dubla. Te duc la o petrecere dupa ce termin, vrei? Pe curand. impaturesc biletelul cu grij si, la gandul c4 o s&-1 vid pe Mikey din nou, inima incepe s&-mi bata cu putere. O petrecere. fmi da intAlnire sau ceva de genu’? Nu sunt sigurd. MA spl in cad& cu mult sApun gi-mi pun un tricou curat. Ma furisez in baia de lacap&tul coridorului $i m4 stramb din cauza mirosului de pisat din toaleta si a putorii din cosul de gunoi, plin pana la refuz. imi studiez fata in oglinda murdara gi cripata. »Arati foarte bine pe sub tot jegul si cAcaturile alea”, mi-a zis Evan atunci, la parada. Acum nu mai sunt plina de jeg si cdcaturi. Fata mea e roz de la soare si curata, cu nenuméArati pistrui pe nas. Sunt incd socata la vederea culorii naturale a parului meu, dupa totianii in care m-am vopsit. Cine-i persoana asta? Ce se alege de ea? {mi fac cu ochiul in oglindA. As putea fio fat. O fat de-ade- varatelea. Cu Mikey, as putea deveni asa ceva. Oare chiar ag putea? 200 KATHLEEN GLASGOWPUTEM AUZI ZGOMOTUL PETRECERII organizate o strada mai incolo si duduitul puternic al tobelor si basul si rasetele. O multime de oameni se revarsa pe trotuar, se invalmasegte pe strada. In fata casei e agezat& o palarie de cowboy din catifea albastra in varful unui cactus pipernicit. fnainte s4 intram in curte, Mikey se opregte brusc si fata i se posomoraste. Se uita la mine si zice: — O, Doamne! Am uitat complet. Legat de bauturd. Pentru mine nu-i o problemd, dar tu ce zici? Vreau sa fiu sigur c& te simti in largul tau. Trag aer in piept. — E-n regula, fi zic. Nicio problema. Vreau sd merg. O sa fiu OK, adaug zAmbind. Pe bune. fns& o particicd din mine se intreaba dac4 sunt cu adevarat pregatita. — Rahat! zice Mikey privind dincolo de mine, la curtea in care o gramada de oameni danseaza gsi se plimba incoace gi incolo. Chiar vreau s-ascult trupa asta. Esti sigura-sigura? — Da. E-n regula. — Bine. isi museca buzele si fata i se inrosegte. — Si maie ceva. Probabil c-ar fi trebuit s-ti spun, dar... E fntrerupt de un tip ud leoarcé de transpiratie, care se apropie in fug& gi fi zbiar& lui Mikey ceva ininteligibil la ureche. Mikey imi face semn s4-1 astept putin si il urmeaza pe tip la locul in care cAnt4 trupa. Se apleaca in spatele unor amplificatoare. fl pierd din vedere in momentul in care sunt OFATA DIN BUCATI 201prinsd intr-o multime de oameni impopotonati in diferite combinatii de tenigi, bocanci, rochii vintage, piercinguri, tricouri si palarii Toti par s4 fie mai mari decat mine. Trupa inseamnd o incAlcealA de cabluri si amplificatoare, jeansi rupti, ochelari cu rame cu coarne gi cimasgi in carouri, imbibate de transpiratie. Muzica e cam improvizata, cu multe vocalize stridente si ricnete ascutite. Solistul igi stropeste fata cu un pahar de bere, igi aprinde o tigard, o arunca in multime, se arcuiegte dup microfon si canta despre coioti si fete si bere gi cum e sa fii gunoier. Oamenii danseaza pe ritmul piesei, cu miainile ridicate deasupra capului, fn care tin niste pahare rogii. inchid pentru o clip ochii lis4ndu-ma invaluitd de muzica sim simt imbulzita ugor de oamenii care se imping in mine. Mi-a lipsit lucrul Asta, sd fiu la o petrecere sau la un concert, sa fac parte dintr-o multime de oameni, sd fiu parte din ceva. Mice dor de depozite si de subsoluri. Mi-e dor de solistii care tipa, de degetele pline de zgarieturi sangerii ale basistului. Mi-e dor de locul din fata scenei, de la spectacolele hard core. Lui Ellis nu-i pldcea, dar venea cu mine si stdtea la distanta, nu se amesteca in multime, in timp ce eu m& aruncam si eram aruncata de colo-colo prin fata scenei. Nu te cunosteai cu ni- meni. NimAnui nu-i pasa de cum te cheami. Intrai in multi- me si incepeai sa te misti si s4 te legeni gi sA te rotesti si s& te izbesti de ceilalti gi, cand iegeai din invalmageald impleticin- du-te, vanatdile gi taieturile erau minunate la atingere. Dintr-odat& imi trece prin minte un gand tentant: ce-ar fi sd intru in multime numai un pas sau doi, ca sd ajung lang& trupurile unduitoare, sé ma las coplegité de senzatia aia de piele pe piele, os pe os. Cand deschid ochii, constat cA nu m-am migcat din loc gicd Mikey nu maie in spatele amplificatoarelor. — Salut, fata ciudata. La auzul acestei voci, simt fiori reci pe ceaf&. Riley. MA 202 KATHLEEN GLASGOWintore, iar el incearcd si zambeasca si se apropie de mine. Nu observasem pana acum cd are o cicatrice subtire, care porneste de sub mandibula gi se intinde p4n& la ureche. E sidefie, pronuntata si neteda. Cand suntem in bucitarie, de obicei st in spatele meu gi isi Tosteste repertoriul de glumite in fata chelnerilor, iar eu ajung in preajma lui doar cand trebuie sa duc farfuriile la bucdtarie gi atunci incerc s4 nu-] privesc, pentru c4 pielea incepe s&-mi dogoreasca. Dar aici, stand unul langa altul sub luminile albe atarnate prin copaci, pot vedea ca are pielea roscata si plind de semne de varsat de vant pe sub firele de barba de pe obraji. Tricoul maroniu fi std 14lau pe corp, ca si cum ar fi fost mai corpolent odata gi, dupa ce a slabit, nu si-a schimbat vechile haine. $i mai observ cd, dacd ma aplec spre el, crestetul capului meu ii ajunge exact sub barbie. Eo idee proastd, asa ci m& dau un pas in spate si-mi strang bratele in jurul corpului. O fi el drigut, dar e varza r4u, iar eu numai de asa ceva n-am nevoie acum. — Ia zi, fat& ciudat&. fti place statul nostru cu vreme frumoasa, cAlduroasa si secetoas&? Dar concetatenii nostri creativi si energici? Face un semn cu sticla de bere inspre multimea petrecare- tilor. Riley isi tine ochii atintiti asupra mea si in ei nu se citegte r&utate, ci mai degraba blandete, dar intr-un fel oarecum trist, gi ciudat e c& el chiar pare... interesat de raspunsul pe care i l-ag putea da, lucru cu care nu sunt obisnuitd. Si e derutant, din cauza sentimentelor mele pentru Mikey. Dintr-odata, imi trece prin gand c& si el ar putea socoti cd si eu sunt varzd, dar cd asta nu-| deranjeaza catusi de putin. Lucru dsta ma face s& rogesc, asa cd las capul in jos, ca nu cumva s&-si dea seama ce gandesc, dupa expresia de pe fata O FATA DIN BUCATI 203mea. Sunt cat pe ce s4-i raspund, cand isi face aparitia Mikey, cu doua pahare de plastic cu apd in mini si o blond& inalt& langa el. E una dintre fetele alea pe care Ellis le numea cu invidie gazele: sigura pe ea si zvelta, imbracat4 intr-un tricou fard maneci si o fust& hippie lunga, inflorata, si cu p&rul impletit in doua cozi lucioase, lAsate peste piept. La glezna are nu una, ci doua bratari. MA fac livida la fata. Tipa e exact genul de persoand care ar scrie cu cerneala violet. Riley chicoteste. Blonda se las in genunchi ca sA stearga cu marginea fustei apa cdzuta pe tenisii lui Mikey. Riley imi sopteste la ureche: — Se parec& avem o problema. Stiai ci Michael are o iubita? Fii cu ochii pe Bunny asta. Noi, baietii, suntem un magnet de gagici cu bratdri la glezna. inainte sA se indepdrteze, Riley zice cu voce tare: — S& aio sear& frumoasi, fata ciudatd. Se pare cd o sa fie interesanta. Abia astept si-mi povestesti Juni, la Grit, cum a fost. Fata pe nume Bunny se ridicd gi e mult mai inalta decat mine. E mai inalta chiar si dect Mikey. Are un ten fara cusur gi obraji rozalii, imbujorati de la natura, plini de viata, nu ca ai mei, acoperiti de pete si posomorAti. Zambeste dragalas: — Charlie! Eu sunt Bunny! Oh my God, stateai de vorb4 cu Riley West? Nu-i asa c&-i cel mai tare? E foarte amuzant si, God, e un c4ntaret super! imi pare tare bine s& te cunosc, in sfarsit! Cum te simti? Mike zicea cd ai trecut printr-o perioada mai dificil, Egti OK? Face ogrimasa& de ingrijorare, dar apoi fata i se insenineaza. — Pun pariu cA imi pofi spune o groaza de lucruri despre fostele prietene ale lui Mike, adauga ciupindu- in joaca de brat. 204 KATHLEEN GLASGOWObrajii lui Mikey se inrogesc de furie. Cand Bunny se intoarce cAtre trup4, Mikey imi spune incet, atat de incet ci abia il aud: — Am incercat s4-ti spun. Doud séptamani am inspirat mirosul lui Mikey, l-am considerat salvatorul meu si m-am gandit la ce ar putea insemna asta si am avut aceastA sperantd, una firava, o palpaire... Ce prostie! O imbecilitate nenorocits. imi muse buzele si o privesc pe Bunny cum se intoarce si se reazema de el, cu spatele lipit de pieptul lui gi capul sprijinit de-al lui. Mikey zice: — Charlie. O iau la fugd. Sunt atatia oameni aici, ch ma pot face nevazuta printre ei. {ntotdeauna ma pot face nevazuta. Stiu cum se face. {mi croiesc drum dincolo de multime, acolo unde sunt instalate recipientele cu bauturd. M& gandesc la Casper sila regulile ei gi... Nu-i aga cd este superusor sa inhat un pahar si s4-] umplu dela un dozator gi s&-] dau pe gat? Ca s4 domolesc focul care se intetegte inlAuntrul meu. Nu-s dec&t o fat& jalnicd, fmbracat& intr-o salopetad gi o flanea jegoas&. Fata de Frankenstein si corp de Frankenstein, deci cui sd-i pese de ce fac eu, cine si bage de seama? Ca beau un pahar sau doua? Sau trei, sau patru? Casper nu mi-a dat indicatii despre ce s& fac dacd persoana care imi place mult de tot, persoana care ar fi numai bund de iubit, persoana care e potrivité, persoana care a inteles cum std treaba cu mine se dovedeste ca nu are aceleasi ganduri in ceea ce mA priveste. C& m-a uitat cand s-a mutat in alt oras si cd gi-a vazut de viata. Se face din ce in ce mai t4rziu, se face noapte si berea imi curge prin vene. Vad printre oamenii din multime cum o saruta O FATA DIN BUCATI 205tandru in timp ce se joaca prin parul ei, rsucindu-i o guvit& intre degete. Beau un pahar, apoi inc’ unul, si incd unul ca si cand ar fi apa, apa, apa. in mine se cascd o fisura gi Asta-i un lucru urat. Atata lume de fata sieu sunt complet singura&. Las paharul de plastic s4-mi scape din mand gio iau la fuga. fl aud pe Mikey strigand dup& mine, dar nu md opresc. in orag, barurile incep sA se inchida; oameni tulburati, ravasiti, sunt azvarliti in strada si se izbesc de mine impleticindu-se gi se dau lao parte din calea mea cAnd fi imping. imi strig4 din nou numele si-apoi mA apuca de brat. — Opreste-te! Charlie, opreste-te odata! — Pleaca! strig eu. Du-te la iubita ta! Ma& clatin putin de la bere. N-am mai baut nimic de mult& vreme, asa c& ochii incep deja si mi se incetogeze. Ma intreb daca igi poate da seama ci am baut? Ofteaz& cu nAduf si strange din dinti. — Bunny si cu mine iegim impreund de ceva vreme si, m4 tog, ar fi trebuit s4-ti fi spus imediat, dar, pe bune, ce mare lucru? Oiau repede din loc, dar se tine dupa mine bomb&nind: —N-o sate las sa pleci singura acas&, Charlie. Nu ma uit inapoi, dar imi dau seama cd se tine dup& mine, dupa sc4rtaitul ugor al tenisilor lui pe trotuar. Pe treptele blocului meu lancezesc trei barbati cu piepturile goale, lucioase de la sudoare. igi paseaza o pung’ de hartie de Ja unul la altul. Ne arunci o privire si saluta politicos din cap. in timp ce urc cele gaisprezece trepte pana la etajul doi, ma impiedic gi sunt ct pe ce s4-mi sparg un dinte. MA ridic, injurand. Mikey ma intreaba: — Doamne sfinte, Charlie, esti OK? Nu ma opresc. Lumina de pe scara nu e aprinsa si trebuie s& dibui cu cheia pe unde vine incuietoarea de la usa, dar pan&d 206 KATHLEEN GLASGOWla urma nimeresc. incere s&-i inchid lui Mikey usa in nas, dar o impinge usor gi intra. — Pe bune, Charlie, zice el in cele din urma. Nu-] bag in seama. Mi-e teama cd, dac& spun ceva, o s4 izbucnesc in plans. Dupa ce-mi desfac sireturile, imi asez ghetele cu cea mai mare grij4, intr-un colt al camerei. Aprind Jampa. Asa cum obignuiam sa fac cand mama avea unul dintre accesele ei de furie, m4 apucsa pun lucrurile in perfecta ordine. Aranjez blocul de desen pe mas&. Asez pixurile gi creioanele fn borcanul de sticla. Patura in carouri se desfagoara in fata mea cand o agtern usor pe canapea. Am facut rau, am facut foarte rau c&i am baut berea aia, pentru cd acum ceva s-a slabit inlAuntrul meu. Am creat o fisur& intr-un zid pe care nu-] credeam atat de important si acum imi vreau trusa. Vreau si plece. Am nevoie de trusa mea. Vuiet de ocean, vartej de tornada. Sunt inghitits. Mikey ofteaza. — O sa fie iar cum s-a intémplat cu Ellis si tipul Ala? Ce naiba, Charlie! Ai mai crescut de-atunci. Camera se invarte cu mine, iar tensiunea imi pulseazd in urechi. CAnd Ellis s-a incurcat cu baiatul Ala, el mi-a luat locul de ang ea, la fel de usor precum ai muta o pies& de gah, iar eu am fost impinsd la margine. Lucrul Asta m-a suparat peste mA&sura si m-a ranit. Nu m-am gandit cd o s& ajung gi cu Mikey tot la margine. —Care-i problema, Charlie? Vocea lui e obosita si nesigura. — Vorbegte cu mine! Felul in care te portie ciudat, aduce a gelo... Se opreste brusc gi ramAane cu gura deschisi. E tot in usa. fntore capul in alta directie, cdci ruginea ma face sd rogesc. — Pleaca, soptesc eu. O FATA DIN BUCATI 207Simt cum mi se aduné lacrimile in spatele pleoapelor. — Doamne sfinte! Tu ai... credeai c& noi... cA eu... Expira prelung si igi ascunde fata in maini, de unde se aude indbusit: — Rahat! Rahat! Rahat! — Pleaca, te rog. E-n regula. Nu-i nimic. Sunt OK, pleaca. Baigui intruna, cu ochii atintiti in perete, oriunde numai si nu mé uit la el. Scragnesc din dinti atat de tare, inc&t ma dor falcile. imi vine s& intru in pamAnt. Dar nu pleacd&. Ceea ce face totul s4 para si mai rau, pentru ciel e Mikey gi e de treabé. Se apropie de mine si md cuprinde in brafe. —tmi pare rau, Charlie. Dac& am facut ceva care te-a indus in eroare, n-a fost cu intentie. Ultimul lucru pe care mi l-ag dori e sa-ti fac réu. Asta nu face decét si inrdut&teasci lucrurile; cand ma cuprinde cu bratele, cand simt caldura imbratisarii lui, cand isi inclind capul ca s4 ma priveasc& gi fi simt rdsuflarea calda pe fata si ii vad ochii cumplit de tristi si se apropie atat de mult de mine, il sdrut. Si, pret de o clip&, pret de nimic mai mult decAt o licarire incandescent de o clipa, ma s&ruté gi el. Apoi m4 respinge. Si se sterge la gura. Pentru ca era de asteptat s4 se stearga la gurd. — Nu, Charlie, zice el. Nu, nu pot face asta. Nu vreau sa fac asta. inchid ochii atat de strans, incdt vad pete rosii care pulseaz& indar&tul pleoapelor. — Te rog, pleacd dracului odat&, bine? Cand deschid ochii, e deja plecat, iar usa e inchisad. Sting lampa, pentru c4 in momentul sta am nevoie de intuneric. 208 KATHLEEN GLASGOWfnc& mai simt apasarea buzelor lui pe buzele mele, nanose- cunda de caldura pe care mi-a d4ruit-o. Dar asta nu domolegte Tusinea care ma cuprinde ~ cat de proast& pot fi - si care rever- bereaz& prin tot corpul. Exact cum a zis Louisa: ,,Niciun om normal n-o s& ne iubeasca”. Am inc&lcat deja una dintre regulile lui Casper: am baut. Si simt nevoia s4 mai incalc una, dar nu vreau, nuvreaunuvreau- nuvreaunuvreau s-o fac, aga cA scot trusa de sub un morman de haine gi o infagor cu patura fn carouri si apoio pun sub un teanc de tricouri peste care pun ghetele si dupa aia indes totul in valiza Louisei pe care o var sub cada de baie, de unde nu o pot vedea. MA apuc s& fac idioatele alea de exercitii de respiratie cat de mult rezist, pana imi pierd suflul, dupa care imi iau blocul de desen, pentru c& eu vorbesc prin desen, pentru cai desenele mele dau glas lucrurilor pe care nu le pot rosti gi mA apuc s& astern pe hartie povestea unei fete care credea cd este placuta de un baiat care, cine stie, poate ar fi putut s4 o salveze de ea ins&gi, dar pana la urmA se dovedeste ca fata nu-i dect o proast&, o mare proasta, pentru ca-i o ciudat& nenorocitd, dar daca ar reusi s4 treac4 de noaptea asta, ar avea inca o sansa, ar fio alta zi. Poate, poate, poate... OFATA DIN BUCATI 209CAND SOARELE SE ARATA PE CER, degetele incep s& m& doara. Las cArbunele din mana in momentul in care patrund prin fereastra primele raze de lumina, blande gi aurii. Beau un pahar cu apd si ascult zgomotele facute de cei care folosesc toaleta din capatul coridorului, ascult cum Leonard iese pe veranda targdind picioarele, ca sd-si bea cafeaua afara, din cana lui roz. Capul imi plesneste de durere, de 1a bere. Ma dor ochii, iar in gur& am un gust oribil. MA simt ugurata cd nu trebuie s& merg la True Grit in urma&toarele dou zile. imi scot hainele, ma afund in canapea si adorm bustean. Cand ma trezesc, e dup4-amiazi, iar in camera e insuporta- bil de cald. Am reusit s& trec de noapte, dar inc& sunt agitata si incordata. As vrea s& vorbesc cu cineva, dar singura persoan& pe care o cunosc e Mikey si acum pesemne c& am stricat totul. MA hot&rasc s& merg la bibliotec&, s&-i scriu lui Casper. Stiu si eu, poate cd ar trebui s4-i spun cA am dat-o in bara, cA. am baut, c& am s&rit pe Mikey. Afar& cilduraadevenit sufocanta, dar nu renuntlasalopeta, pentru c4 ma simt confortabil in ea si, cumva, protejata. Intru inapoi in bloc si bat la uga lui Leonard. Far s4 spunad vreo vorb&, imi intinde o foarfecd. Sus, in camera mea, tai doud salopete la nivelul genunchilor. in felul Asta, poate o sA-mi fie mai racoare, iar cicatricile vor ramane ascunse vederii. Ajung la bibliotec& leoarcd de transpiratie. Ceilalti par s& se simt& bine, in ciuda caniculei. Poate c&, in timp, o si ma 210 KATHLEEN GLASGOWobisnuiesc si eu. fn fata bibliotecii e un termometru. Treizeci si gase de grade si nicio urma de nor. Intru in contul meu de e-mail. fi raspund mai int4ilui Blue, pentru cd stiu cd ea o sa inteleaga perfect cum ma simt. Dragd Blue, imi fac singura cel mai mare rdu posibil. M-am Purtat prosteste cu cineva. Nu voiam decdt sd md simt mai bine. Cel mai mare dusman al meu este propriul corp. Vrea, vrea, vrea tot timpul ceva $i, cand nu primeste, se pune pe plans si plange si atunci eu fl pedepsesc. Cum sé tréiesti cu frica de tine insdfi? Ce o sd se intémple cu noi, Blue? Astept ca proasta, de parc’ o s&-mi raspunda pe loc. Normal c& nu poate - trebuie s& prinda ocazia sa se furiseze la computer gi cine stie cind o s& se intampla asta. Dar simplul fapt ca i-am scris ma face s& mA simt intru catva usurata. Apoi fi scriu lui Casper, pentru cd ar trebui si-i spun ce am facut. {i mArturisesc c& am baut trei beri, cA am incercat s&-1 s&rut pe Mikey, ca l-am sdrutat pe bune si c& lui nu i-a plicut. Dar ii spun si ci nu m-am t&iat, chiar dac& faptul ci m-am abtinut m-a sleit de puteri. Dau Send. Mai ram4n putin Ja computer si fi urmdresc pe cei din bibliotec’. Pe m&sur& ce-i privesc alegandu-si c&rti, vorbind in soapta la telefon, adormind in scaun, m4 simt tot mai singur&, tot mai inc&rcat& pe dinduntru. Toti par sa detina controlul asupra propriilor vieti, cu exceptia mea. Oare cAnd se vor aranja lucrurile si pentru mine? CAnd ma intorc, Mikey m& asteapta pe scara de la intrarea in bloc, pe ultima treapta, cu o punga de cumparaturi langa el. Ma& panichez putin si incerc s& trec pe langa el, dar isi scoate c&stile din urechi si ma apuc’ de mana. O FATA DIN BUCATI 211— Bund, Charlie, zice el. Nu te purta aga prosteste, te rog. Stai jos. Ma agez anevoie, evitandu-i privirea, si incerc s& nu-i simt mirosul, si ignor apropierea. Pe strada, coada din fata bancii de alimente se misca lent, asemenea unui sarpe. imi sterg stingherita transpiratia de pe frunte. Pun pariu ci Bunny nu transpira niciodata. — la uite ce ti-am adus. Mikey desface putin gura pungii de cumpar&turi, ca s& pot vedea ce contine: o bucat& de paine, un borcan cu unt de arahide, un mAr gi 0 portocal&. Oftez. M-am saturat de untul de arahide! Scot mdrul si-mi trec degetele mari peste coaja lucioasa. — Multumesc, spun eu incet. fsi drege glasul. — Ce s-a intamplat asear4 nu trebuie si se mai intample. A fost... o gregeal&. Sarutul. Simt o intepatur& in piept si mi se strange inima. fi spun furioasa: — Dar si tu m-ai sarutat, stii foarte bine, inainte s&... numa sdruti. — Gi tu ai baut. Am simtit izul de bere. Ai promis! — {mi pare r&u, spun in soapta, cu fata spre trotuar. — N-ai mai baut nimic altceva de cand esti aici? —Nu. — Sigur? — Da, sigur! Ofteaza. — Charlie, stii de ce m-am hotarat s& vin la facultate toc- mai aici? Tu gi cu Ellis erati obositoare. Fazele dintre voi doua, dintre voi si mine, tot rahatul ala m-a sleit de puteri. Ti-ai dat vreodat& seama? Probabil c& nu. Voi doud erati complet absor- bite de propriile persoane. 212 KATHLEEN GLASGOW—Aivenit la spital. Ai zis ci nu vrei sA mor. Am crezut ci... incepe s4-mi tremure vocea. Pun capul pe genunchi, ca s& pun o barier& intre mine si Mikey. imi vine din nou s& plang. Am crezut,.am crezut? Ce am crezut? Ca lui Mikey i-ar putea placea de mine, de o am&rata ca mine? — Normal c& nu vreau s& mori! Niciodatd n-am vrut s& mori. Esti prietena mea. Dar asta nu inseamna ca eu... ch noi.. Sitace. Dupa o vreme, 0 ia de la capat: — Asa st& treaba, Charlie. Sunt aici, dar am pe cineva. Am mers mai departe. Venirea aici chiar a schimbat ceva in viata mea. Mi-am vazut de drumul meu. Mi-am stabilit nigte obiective. Vreau sa te ajut sa te pui pe picioare si chiar am s& fac asta, dar nu te pot ajuta dec&t daca vrei si tu sa fii ajutata. Ridic capul si clipesc din pricina luminii. Mikey m& priveste fix. — OK? ma intreaba luandu-m& de m4nA. E in regula? Ce-as putea s&-i raspund? —Da. inregula. Se ridic& fara s& mai piard& timpul si mA trage dupa el. M&rul imi cade din poal&. Ca un tip de treaba ce e, se repede pe scari s4-] recupereze de pe trotuar, O FATA DIN BUCATI 213AM CONVENIT CU MIKEY SA NE INTALNIM LA O GALERIE de arta din centru, dup& ce iese de la munca. Mi-a desenat 0 hart& a unui loc aflat nu departe de clddirea in care locuiesc. La inceput, ma gandesc s& nu merg. O s& ma simt aiurea si probabil c& o s4 vind si Bunny, dar in final hotdrdsc si ma duc. N-am dec&t un prieten aici, adic& pe el, si poate c&, laun moment dat, n-o s4 m& mai simt ca o idioat& in preajma lui. Casper ar fi mAndr& de mine pentru treaba asta, cine stie? M& schimb cu o alta salopet&, imi pun o flaneld cu mAnecd lung& si strecor in buzunar cheia si piatra de lapis lazuli. Galeria e chiar in centrul oragului, nu departe de locul in care am coborat din autocarul Greyhound, la etajul al treilea al unei clddiri roz, inghesuité intre un bar si un mic restaurant denumit The Grill. Galeria e ingust& gi plind de lume gi peste tot auzi scértait de dusumele si simti mireasmA de vin rosu si de branz4 exotici. Sunt o multime de oameni mai in var- sta - sunt imbracati in negru gi au bijuterii de argint si parul ingrijit gi coafat. MA bucur c& port hanoracul peste salopeta; mA simt cam stanjenit4, parcA locul meu nu este aici. [mi face bine s& stiu cd, la nevoie, mA pot ascunde trag4ndu-mi gluga pe cap. fl observ pe Mikey stand de vorb& cu Ariel intr-un colt. R&suflu usurat&: Bunny nu pare s& fie prin preajmA. Cei doi imi fac semn cu m4na s4 mA apropii. MA uit in jos, la ornamentele str4lucitoare care impodobesc incaltarile lui Ariel, nigte sandale elegante, fara toc, foarte lucioase in comparatie cu ghetele mele. Oare Ariel s-o fi imbr&cat vreodat& ca o sleampa&t&, gi-o fi ascuns vreodata 214 KATHLEEN GLASGOWcorpul? Pare sA fie la ani-lumina distant& de aga ceva. Probabil c& ea s-a nadscut sexy. Ariel bea o gura de vin. — Charlie! Ai venit! — Buna, Charlie, imi pare bine c-ai reusit s& vii, spune gi Mikey. MA bate usor pe umir. fi zimbesc timid. — Chestia asta-i un fel de calatorie, nu tise pare? Se indep&rteaza si priveste tablourile. Ariel se apleaci inspre mine cu un aer conspirativ, de-ai zice c& suntem cele mai bune prietene sau ceva de genu’. — Ce p&rere ai, Charlie? Prietenul meu Antonio a lucrat din greu Ja tablourile astea. Privesc cu atentie in jur. Toate mi se par doar niste triunghiuri si p&trate pictate in culori primare. Ridic din umeri. — Sunt foarte strdlucitoare. incerc s4-mi imaginez cum ar fi si-mi vid desenele expuse intr-un loc ca sta, de fapt, in orice loc. Dar cine ar veni s& vada o gramada de desene si de benzi desenate despre niste pusti ratati? Sau niste schite facute noaptea, singuri in camera mea, cu mutrele lui Mikey gsi Riley? Sau a lui tata? — Vopsea pentru barci. Ariel ia inc& un pahar de vin de pe masa-bufet, unde sunt si nigte bucdtele de paine in forma de palma. Ciugulesc una. — Chiar c& straluceste, asa-i? Tare m4 bucur c& nu-gi mai arde tablourile. Nu era deloc bine pentru plamAnii lui, dar a considerat c& nu se putea altfel. Stii, facea asta cu ani in urma, pe c4nd eram amAndoi niste pusti necopti care locuiau in desert, fumau hagig pan4 nu mai stiau de ei si si-o trigeau cu oricine le adresa un zambet. C&t pe ce si ma inec cu o bucdtic’& de pdine in forma de palma. O FATA DIN BUCATI 215— Dar, continua ea studiindu-si inelele de pe degete, pe atunci era in faza Kiefer’. Cu totii avem o faz& Kiefer, in timpul cdreia vrem sa ne autodistrugem pentru a crea. SA vedem daca si asta e frumos. Face un semn cu mana spre celalalt cap&t al salii, citre un barbat foarte chipeg, cu par lins, negru, prins fn coada. E descult si poart& un costum gri, lucios, si o chestie turcoaz, enorméa si groasd, ce pare a fi un colier. — Iat&, el e Tony Padilla. O s& vanda toate tablourile astea, pana la ultimul. Mai zi-mi despre tine. Cum mai merge cu desenul? Uneori ma surprind gAndindu-m& la unul dintre desenele tale. Ala cu barbatul care are pilule in loc de dinti. — Taic&-meu, mA trezesc eu spunand. MA ciupesc de coapsa. Ce prostie. Ariel mi priveste, iar expresia fetei i se mai indulceste. Ma intreb ce o fi gandind. — inteleg, zice ea sorbind din vin. Sincer, era foarte bun. Total gregit, evident, dar bun. Nu esti increzdtoare in tipul Asta de desen in creion - imi dau seama. Ai nevoie de niste lectii. Tin un workshop acum, in iulie, in atelierul meu. Desen si portretisticd. Genul de activitati de weekend pentru pensionari. M& ajut&i s4-mi platese facturile si-mi sunt simpatici. Spre deosebire de majoritatea studentilor mei de la universitate, ei se strdéduiesc. Ei igi doresc. Ei nu se mulfumesc sd presupund cd arta le apartine. — Eu nu... Adici, am un job, dar doar spl vase, nu fac altceva. N-am bani. fmi pare rau. — $tiu c& n-ai bani. $ieu am fost candva o artista muritoare de foame, Poti veni s& asisti. M-ai putea ajuta s& fac ordine in atelier dupa ce termin. Cum ti se pare? * Anselm Kiefer (n. 8 martie 1945), pictor gi sculptor german. Se numdrh printre cei mai cunoscuti si apreciati artigti plastici germani de dupé cel de-al Doilea RAzboi Mondial. Operele sale au fost expuse in cele mai prestigioase expozitii internationale, precum gi in multe muzee din Europa, Japonia gi Statele Unite. 216 KATHLEEN GLASGOWPlimb& vinul prin gur4 in timp ce inspecteaz& multimea de oameni Ochii i se misc& repede, identifict o persoana, zabovesc asupra ei, apoi cauta alt4 persoand, ca o pasdre care incearc4 s& gdseasc& cea mai potrivitd ramuricd. — Charlie, eu cred c& ai talent. Chiar cred asta. Darnucredcd o s& ajungi prea departe cAt& vreme nu fncerci sa te cunosti pe tine ins&ti si nu inveti Cat vreme nu iti ingadui sa fii propriul subiect. Astae framusetea tineretii: si-tipermitiluxul vanitatii, al autostudierii. Accepta-]! Nu-ti fie rugine de tine. Nu inteleg decAt pe jum&tate ce zice si stiu cA, probabil, ar trebui s4-i multumesc, dar, in loc de asta, pe gurd imi ies dintr-o suflare alte cuvinte: — De ce esti atat de drdgutd cu mine? Nici m4car nu m& cunosti. — Pentru cd, atunci cand nu maie nimic de spus si de facut, sa stii, Charlotte, ci lumea nu se sfarseste datorita bunatatii. Pur si simplu trebuie s& fie aga, cdci altfel nu ne-am mai putea suporta pe noi ingine. Poate c4 acum nu vezi lucrurile fn felul Asta, dar asta o s& se schimbe cu varsta. Vorbeste cu patim&. Soarbe o gur& s{nAtoasa de vin si m4 Priveste in ochi spunandu-mi: — Si te cunosc. Chiar te cunosc, Charlie. Si doar in acel moment, mi se pare c& zdresc o teribilé umbri de tristete care ii intuneci privirea. Dar Mikey se intoarce precipitat, entuziasmat si cu r4suflarea tdiatd, iar figura lui Ariel redevine relaxata si placida. — As vrea si am gramezi de bani, turuie Mikey. As cumpdara unul din tablourile astea. Sunt supermisto. — Poate c& trupa aia cu care mergi peste tot o si dea lovitura pana la urm4, Michael, si atunci o s4-ti poti cumpdra cate tablouri vrei, zice Arie] raz4nd. Lui Charlie nu-i plac. — Nu-i vorba de-asta, m4 gribesc eu s& spun putin stanje- nit&. Doar cd... mie imi place ca un tablou s& spund 0 poveste, O FATA DIN BUCATI 217cred. Mie imi plac fetele, oamenii desenati in timp ce fac di- ferite activitdti. Astea, in schimb, par asa, ca si cand ai picta culori... ca s& pictezi culori? Devin agitati pe ma&sur& ce vorbesc. Nimeni n-a mai discutat cu mine despre art4 si mi-e teama cd spun numai tampenii. Arie] md priveste insistent. — Si culorile insele pot fi o poveste, Charlie. Numai ci un soi diferit. Vino la cursurile mele. O sa-i dau detaliile lui Mikey. Mi-a parut bine sa te vid, Charlie. Mikey, trebuie si platesti chiria, scumpule. isi pune o man& pe bratul meu, face semn cuiva aflat in cealalta parte a inc&perii si pleac& de Janga noi. Mikey ridic& din sprancene. — Mam, Charlie, e super! Arie] vrea s&-ti dea lectii de desen? E un lucru cAt se poate de bun. Ariel Levertoff e cineva, s& stii fmi zambegte gi-mi ingidui s&i z&mbese si eu, recunoscdtoare cA petrec un moment plicut impreund cu Mikey, chiar daca imi face un pic rau s& fiu atat de aproape de el. imi pun in gAnd sA caut pe net Kiefer si Ariel Levertoff data viitoare cand merg la bibliotec&. Mikey ia doud bucttele de paine in form& de palma si ne prefacem cd ne luptam. Putin imi pas& c& unii dintre cei aflati in galerie se uit& la noi de pared am fi doar nigte copii tampiti sau c&, dupa ce o sa plece de aici, Mikey probabil se va duce la Bunny si va ramAne la ea peste noapte. Lui Ariel fi plac desenele mele, ti place de mine, cred, gi Mikey e aici, cu mine. Si dup& ce m& conduce acas&, dupa ce citesc biletelul lipit pe us&, in mod ciudat, imi simt inima si mai usoard: Vino sd ma trezesti. Maine la cinci jumate. Promit cd n-o si musc de data asta. R. Tin biletelul in mana gi simt pe piele furnic4turi si un val de caldura. 218 KATHLEEN GLASGOWCand m-am mutat, am lisat ceasul de voiaj al lui Mikey in casa de oaspeti Dimineata mA bazam pe zgomotele facute de ceilalti oameni ca s& ma trezesc la timp pentru munc&, dar acum, brusc, nu vreau s& risc deloc s& intarzii sau s& n-am suficient timp. Ca sd vorbesc cu Riley maine, cind o s& fim doar noi doi. Riley a venit si m-a gasit. fn timp ce cobor in grab& scrile s& vid daci Leonard n-are cumva un desteptator de rezerv, m4 simt ca intr-un micbalon de cdldur&, asa cum mi se intamplase cu Ellis, un sentiment pe care nu credeam c& aveam s-| mai reg&sesc. O FATA DIN BUCATI 219IN DIMINEATA URMATOARE, RILEY NU RASPUNDE cand bat la ug&. Nu stau deloc pe ganduri si intru. fn camera din fata, dau peste o chitara acusticd ponosit& si un casetofon aflate pe jos, in mijlocul inc&perii, inconjurate de teancuri de foi de blocnotes. Data trecuté nu erau acolo. il gisesc in pat, in aceeasi pozitieca data trecuta: cu mAinile sub cap si picioarele incrucigate la nivelul gleznelor. Pe podea, 1ang& pat, sunt cAteva sticle goale. Deschide incet ochii. fi ia ceva timp pana s& mA observe stand in usa dormitorului, dar in momentul incare ma vede, pe fata fiapare un zAmbet. E atat de brusc si de surprinzator, incAt nu ma pot abtine si zambese Ja randul meu. — Salut! zice el, somnoros. MA priveste ciudat de relaxat, lucru care m& face s& simt fluturi in stomac. Ma priveste ca si cum e cat se poate de firesc 84 mA aflu in usa dormitoruluilui,la cinci jumAtate dimineata. Nu pot dec&t s& sper ci nu observa cum mi se aprind obrajii. — Nu mi-a luat mult sa aflu unde stai. N-a trebuit decat s& intreb despre fata cu bicicleta galbend si bang, te-am gasit! Sau, de fapt, nu te-am gasit. Dar mi-a facut placere si-ticunosc vecinii. Sunt niste tipi de isprava! — Ar trebui s& te ridici din pat. Arati groaznic, fi spun eu. Aja din p&rul téu e cenuga? Doamne Sfinte, b&iatul Asta e de groaza! Se intoarce pe o parte gi se uit& la mine cu ochii carpiti de somn, dar cu un ranjet pe fata. — Chiar aga, c& tot vorbirim de tipi grozavi, Cum a mers aseara? Cu prietenul t4u, Michael? Sicu prietenalui.., Bunny? 220 KATHLEEN GLASGOWimi tugui buzele a supArare, dar fra sa fiu, de fapt, furioasa. Felul linistitor in care m-a privit mai devreme inci are un efect miraculos. Riley pare inc4ntat. — N-a mers, daca tii neapdrat s& stii. Acum ridicd-te. Nu putem intarzia. Nu vreau sa intarzii. — P&i, e pierderea lui Michael, zice el oftand, in timp ce se tidic’, Geme de parca l-ar durea ceva. — Sa te ajut? il intreb precautd, pentru cA nu vreau si ma apropii prea mult, dupa patania de data trecuta. Ardtica dracu’. — Aha, ma iei din nou cu vorbe dulci, fata ciudata. Nu, n-am nevoie de ajutor. O s& fiu ca nou dup un dus fierbinte rapid. Ma dau la o parte din usa, s4-] las sd treacd. Se duce la baie. De indat& ce aud apa curgand, mA strecorin bucatarie si-mibag nasul prin frigider; imi chioraie matele de foame, aga ci mA uit dupa ceva de mancare, dar incerc gi sA-mi distrag atentia dela el, pentru c4, aga ticdlos cum o fi, e totugi un tictlos care odata ardta mai bine si care acum, chiar in momentul Asta, mai e si gol-pusca. Un cofraj cu oud, o punga cu tortilla, un borcan cu salsa verde. O roatd de cagcaval, una de branza. Gasesc un cutit in sertar si-mi tai in grab4 o buc&toaie de cascaval, pe care mi-o indes in gura. Pun.cu grija restul de cagcaval inapoi in ambalaj si-l bag la loc in frigider, exact cum era. In compartimentul lateral, o sticl& de vin pe jumatate goal st& langd un borcan de dulceata cu peretii mAnjiti Trei portocale. {mi curdt repede o portocald, manénc cAteva felii dulci, iar pe celelalte le var in tucsac. Bucat&ria e deschis&, pdtratoasd, simpla gi ciudat de curata si de goald. Poate ca m&nanci mai mult pe la True Grit. Pe aragaz e un ceainic, lucru la care nu m-as fi asteptat. Sub chiuvetd, dau peste provizia lui de sticle. Ma intreb unde o fi tinfnd celelalte provizii, cele despre care imi zisese Linus. Prin geamul de la usa din spate, zdresc in curte 0 constructie solid de lemn, inconjurata de niste cactugi grosi. Aud lipait de picioare goale pe podeaua de lemn. Riley se OFATA DIN BUCATI 221opreste lang mine, in fata geamului, siroind de apa in timp ce-si freacd pdrul cu un prosop. — Estudioul meu de inregistrare. Mi 1-am fAcut cu o parte din banii de pe al doilea - siultimul - album Long Home pe care am apdrut. E cam gubred, modest induntm, dar e functional. Sau, cel putin, era. igi trece degetele prin par. — Cum de nu mai esti in trup&? il intreb eu. Adicd, erati destul de celebri, nu? Ridicé din umeri. — Vechea poveste cu rock and rollul. Un tip intra intr-o trupa, trupa devine cunoscutd, sau aproape cunoscuti. E pe punctul si devind cunoscuta. Destul de cunoscutd, oricum, ca si se nasc& orgolii si banii s& curga din cer; au intervenit excesele, au Juat nastere niste demoni sau, in cazul meu, doar au iesit doar la suprafaté dupa ce stAtuserd ascunsi cu grija. Si uite aga, lucrul care odat& ajunsese pe cai mari a incasat o bugiturd data dracului de nasoalala contactul cu solul. Sfarsit. — Si-acum... mai canti? Se uitd la studioul de inregistrare cu o privire absentA. — Sigur. Uneori igi drege glasul gi isi mai sterge o dat& p&rul cu prosopul. — Dar stii la ce m& pricep cel mai bine? SA dezamagesc oamenii. PAi nu aga se spune, cd trebuie s&-ti cultivi talentul inndscut? Arunca prosopul pe blatul din bucatarie. — Hai s-o ludm din loc, fata ciudaté. Nu vrem s-o suparim pe Linus. Mergem fara s& spunem nimic, eu, cu bicicleta de ghidon. Sd dezamédgesc oamenii, agaa zis. Sieu am dezamagit mereu oamenii, pe mama, de pilda, pe profesori. Dupa o vreme, nici nu mai merit4 s&-ti dai silinta. inteleg perfect ce zice Riley. Nu-i nici macar gase dimineata, si deja se face cald. fmileg hanoracul in jurul mijlocului. 222, KATHLEEN GLASGOW— Se intampla vreodata sa nu fie arsita pe-aici? fl intreb. Riley izbucneste in ras. — Bineinteles c4 nu! inc& n-ai vazut nimic, fetito! Stai si se fac& iulie. SA mor daca n-or sa fie 50 de grade afara. Traversim in liniste pasajul intunecos gi, dup4 o vreme, nu ma mai stanjeneste faptul cd nu vorbim. Adica as vrea sa-i mai pun intrebari despre treaba cu muzica si despre ce s-a intamplat, dar e in regula si aga, dacd nu vorbim nimic. $io p&rticicd din mine e inca agitata; nu vreau sa-] enervez. C4nd mai avem jumatate de strad4 pan4 la True Grit, se opreste si isi aprinde o tigar&. MAinile fi tremurd groaznic, dar nu zic nimic. — Du-te tu prima, bine? O sa vin si eu in cateva minute. N-ar fi bine s-ajungem in acelasi timp. Scoate fummul de tigard pe nas. Ag vrea sa-l intreb de ce, dar n-o fac. Merg mai departe si imi leg bicicleta de un stélp. Cand intru, Linus imi zice un »Buna” prietenos. Cateva minute mai tarziu, apare gi Riley in urma mea si se duce direct la cafea. Cand se intoarce in zona de spélat vase, vad ci are doud cesti gi-mi intinde mie una. O ajut pe Linus cu recipientele de cafea si cu espressorul, dup& care m4 apuc de spilat vase. Cel care ar fi trebuit sd se ocupe de vase aseara’ a l4satin chiuvetA mormane de farfuriicu urme uscate de mancare, in varful c4rora a pus cAni murdare, strecur&tori de ceai si linguritele delicate pentru cestile de espresso. M& apuc cu constiinciozitate sA arunc la gunoi resturile de mAncare si si pun farfuriile si cestile la inmuiat in chiuveta. Linus vine in spate, palida la fata. — Riley, a venit Bianca, e-n fat&. isi vrea banii. Coboara vocea si continua: — Aver... banii? Unde mama dracului e Julie? Riley e de un calm des&vArsit. —A, da. Stai cd merg s4-i aduc un cec. Ma intorc imediat. O FATA DIN BUCATI 223Linus igi mugca buza in timp ce Riley se ndpusteste pe coridor, inspre birou. Usa bucatiriei se deschide. O femeie cu forme, imbracata intr-o rochie mov, lejerd, arunca in jur priviri suspicioase. Linus spune: — Riley s-a dus sa-ti aduca cecul. Femeia mA mAsoara cu privirea din cap pana-n picioare, destul de tafnoasa, dupa care ii spune iritatA lui Linus: — N-am chef sd vin de fiecare dat& sA mA milogesc s4-mi dati banii, Linus. Dacd-mi vreti produsele, trebuie s platiti pentru ele si sd platiti la timp. Julie trebuie s4 inteleagd odata! — Stiu, Bianca. Lucrurile stau cam prost in momentul Asta. fn unele zile treaba nu merge deloc, iar apoi e ca pe roate. Noi ne striduim. Linus r4suceste in maini un prosop de vase. Riley se intoarce alergand de-a lungul coridorul. Cand o vede pe Bianca, se loveste cu palma peste frunte. —- Duduia B! E numai vina mea, jur! Sor-mea mi-a zis ieri s& dau o fug’ cu niste bani la brutarie, si-am uitat. fmi cer iertare. Bianca ia cecul si-] intoarce pe toate p&rtile. —Uncec, Riley? Macar asta e acoperit? Daca nu-i bun, eu ma retrag. Oameni buni, trebuie sa v4 rezolvati odatd cdcaturile. — Etotul in regula, duduia B. Tipa iese pe usa bucdtériei, cu o grimasa. Linus fi aruncd lui Riley o privire furioas&. — Ai fScut-o iarAgi, Riley? lardsi? — Nu-i asa cum crezi tu, Linus. Mai bine ti-ai vedea de treaba. Linus pleacd imbufnata la treaba ei. Riley trece pe langa mine fara si scoat& vreo vorba. Ascult sfaraitul surd al friteuzei, bazditul grétarului, zgomotul vaselor care se migcd dintr-o parte in alta in masina de splat si ma intreb ce se petrece. Ce s-a intamplat cu banii 224 KATHLEEN GLASGOWpe care Riley trebuia sd-i dea acelei doamne? Ce-a vrut Linus s& zic& cu iardsi? Apoi ma trezesc c4 ascult zgomotul inconfundabil facut de cineva care icneste in timp ce-si vars& matele. Ma intorc pe calcaie. Riley isi tine mana la gura. E aplecat peste cosul de gunoi de langa gratar, iar voma i se prelinge pe barbie. fi intind repede un prosop si-mi acop&r nasul. Miroase groaznic, isi sterge barbia si gatul, arunc& prosopul in cog si, cand deschide uga frigiderului, nu i se mai vede fata. Cand o inchide la loc, il vad band cu sete dintr-o cutie de bere. O pune inapoi si rdsufld adanc. Culoarea fi revine in obraji sii se revarsa pe fat ca un guvoi rozaliu. Pe strazi am vazut oameni mai in varst, si barbati, si femei, care fceau la fel. Care beau, si beau, si beau atat de mult, incat corpurile lor prindeau o duhoare de vin vechi, bere si voma. in dimineata urmatoare, singurul lucru care le oprea mAinile din tremurat, care fi facea s4 nu mai vomite fiere si dumicati din mancarea de la cantina sdracilor era si mai mult4 bdutura. Evan numea asta DT’. E porcdria dracului, zicea el scuturand din cap. Degetul pe care-] duce Riley la buze are niste mici crestaturi tosiatice, de la cutitul lui de bucatar. imi dau seama cA asta se intampla din cauza ca ii tremurd mainile atat de tare. — Sssst! sAsdie el si impinge cosul de gunoi in directia mea. Arunc 0 privire inspre Linus, care incaseaz4 bani de la un client. Mi-a spus s-o anunt daca se intampla chestii de genul asta. Riley ma implora din priviri. Nu stiu ce sa fac. * Acronim pentru delirium tremens, criz4 caracterizatA prin delir, halucinatii, agitatie psihomotorie, transpiratii, tremurdturi si accelerarea ritmului cardiac si respirator gi a tensiunii arteriale. Apare in abstinenta de la alcool sau de la un drog. OFATA DIN BUCATI 225Si-atunci imi revin in minte mesajele de la Ellis: Doare. N-ai zis ca doare aga. F tare. Regretele fac si mi se stranga stomacul. N-am ajutat-o si am pierdut-o. Scot repede sacul din cos, il leg la gura, il scot afara, in spate, si il arunc in pubela. Lui ii datorez jobul, 1a urma urmei. Ceva mai tarziu, cand mi se termina tura si ma pregadtesc s& ies pe usa cu plasi, isi face aparitia Riley, cu o pung& mare de hArtie. — Am gresit o comanda. Bon appétit. Sovai putin inainte s& iau punga, deoarece stiu cd daci o accept inseamn& ci mA angajez s& pastrez un fel de secret si inc& nu sunt sigurd cd vreau sa fac asta. Dar senzatia de foame din stomac se dovedeste mai puternic’. M-am sdturat pana peste cap de paine veche si unt de arahide. $i imediat ce ajung acasi, m4 n4pustesc asupra alimentelor din punga: o chifld cu chili verde gi omleta cu tofu gi gvaiter, precum si o prajiturica din fulgi de ovaz, cu stafide, impachetata in hartie cerata. 226 KATHLEEN GLASGOWBIBLIOTECA E APROAPE GOALA, aga cc am timp berechet la computer, Casper mi-a trimis in sfarsit un mesaj. Dragé Charlie, tmi pare réu cd tfi rdspund dupd atéat timp la ultimul mesaj si imi pare réu ct esti nelinistita. Cred cé ar trebui sé clarificém lucrurile: oficial nu mai sunt medicul téu curant, prin urmare trebuie sé fiu foarte atenté la ce sfaturi sau idei ffi dau. Si mai sunt si alfii pe care trebuie sd-i ajut, asa cd, uneori, s-ar putea sd-mi fie imposibil sd-fi rispund atét de repede pe cAt fi-ai dori. Sper cé infelegi. Am cdutat Pentru tine cateva locuri acolo, in Tucson, care fi-ar putea fi de ajutor. Le gdsesti la finalul mesajului. Lucrul cel mai important, Charlie, este sd fn- cerci sé rdmdi tot timpul activa si constientd. Asta inseamné si sé nu bei, lucru pe care nu l-ai respec- tat. Ai mai bdut ceva de la ultimul mesaj pe care mi Lai trimis? E cineva cu care ai putea vorbi, de pildd, amicul dla al téu? Este extrem de important sé ur- mezi pasii zi de zi, ca sd raméi lucidd $i sd fii in sigu- ranftd. Ai de parcurs un drum dificil, Charlie, si greul e pe umerii tdi in cea mai mare parte. in copilarie ai avut parte de foarte putind afectiune si, pand acum, viata ta a insemnat sd-fi ascunzi sentimentele pand cand au devenit atdt de puternice, incdt nu le-ai mai putut controla. Fa-ti exercitiile de respiratie, plim- bd-te, deseneazd. Fii bund cu tine insdfi. Dr. Stinson OFATA DIN BUCATI 227S-ar putea sd-mi fie imposibil sd-fi réspund atdt de repede pe cat fi-ai dori. Ma uit peste lista de locuri: Alateen, un grup terapeutic pentru cei care au supravietuit unei tentative de suicid, un adapost pentru femei. Alateen? Ma si imaginez stand printre niste pusti care vorbesc despre problemele lor cu alcoolul. Despre ce se intampla dac& bei. Si-atunci imi trece prin minte un gand: pesemne ci eu sunt dovada vie a ce se poate intampla cand pierzi controlul. Un co- pil care ajunge pe strazi, fard cas& etc. Nu vreau sa particip la intalnirile unui grup unde eu intruchipez exact ceea ce restul incearcd sé nu fie. Ma uit pe site-ul grupului pentru supravie- tuitorii suicidului: o multime de poze cu oamenitristi care stau in cerc, pe iarb4. Nici mdcar nu mA obosesc s& caut ad&postul, pentru ci am unde sa stau, chiar daca nu-i cel mai bun loc. inceps&-iraspund, dar m4razgandesc sistergmesajul. Ce-as putea s4-i spun? SA md mai plang putin cd am dat-o in bara cu Mikey? Mi-ar spune, probabil, fa-ti alt prieten. M-ar indemna si ma duclaunul dintre grupurile alea. Nemultumita, deschid alt mesaj, de la Blue. Vechi de o saptamandé. SUE CEA TACUTA, PE UNDE UMBLI? Mi-e dor de tine, fata mea bund. in leg. cu ultimul téu mes.: mda, suntem propriii nostri dusmani. Dar nu trebuie sd fie asa. fn ultima vreme, am fost atenta la intélnirile de grup si nu tot ce spune DR. FANTOMAS e asa cand. Am respectat reg., mi-am halit doctoriile si mé tot gandesc sé ma combin cu Isis tn KANZ ASS. Poate c-o sd venim p-acolo sé vedem ce mai facil! Ai fost fata cuminte? Te rog, ub. cu mine. Toate fetele pe care le stiai aici au plecat, in afart de mine si de Louisa si, tfi zic, fata asta NU e bine deloc. Se intémplé ceva. BLUE 228 KATHLEEN GLASGOWRAmén cu ochii pironiti la mesaj. N-o si ias4; e doar una dintre glumele lui Blue. Nu-i aga? Ma uit la lista e-mailurilor primite de la Blue. Pentru cineva care la inceput, cand m4 aflam la Creeley, era rdutdcioasA cu mine, acum chiar pare c& ma simpatizeaz4. Si dintr-odata imi da prin cap un gand oarecum trist, ci si ea s-ar putea simti singur&. Nu prea stiu cum s& gestionez empatia pe care mi-o trezeste Blue. S&-mi fac un prieten. Ce rau ar putea pricinui un raspuns la mesajul lui Blue? in momentul asta, ea e singura care ar putea intelege cum e sa traiesti aga. Blue - bravo cé asculfi ce zice Casper! Nici n-ai altce- va de facut, nu? Desertul e o mizerie fierbinte - dacd vii pe aici, nu uita sd-fi aduci maiourile si ochelarii de soare $i multd cremd de plajé, pentru cd in fiecare zi ai impresia cd-fi ia foc pielea. Nu prea stiu ce caut eu aici, dar sunt aici si asta fnseamndé cd sunt aici, nu? Am un job, spél vase si nu-i chiar asa réu. Ce se mai tntamplé cu Louisa? fnainte sé pleci, spune-i cd mi-e dor de ea, bine? Eventual, poti sé-i dai e-mailul meu. sau ceva de genu’, Eu nu sunt fatd cuminte, fac tn continuare prostii. Charlie. OFATA DIN BUCATI 229CATEVA ZILE MAI TARZIU, RILEY STRIGA INSPRE MINE, ca s& acopere huruitul masinii de spalat vase: — Aud ca iubitul tau se car cu trupa intr-un mare turneu pe Coasta de Vest. O s& te simti cam singur4 in urmAtoarele cateva luni! Opresc masina de spalat. — Ce? imi fac aer cu mana ca s& indep&rtez aburii care ma inconjoar&. Aerul conditionat din bucdtarie e stricat, iar afard eo caldura apocalipticd; asta inseamné ca lang& masina de splat vase si friteuz& si gratar e si mai cald. Riley zice ci e neobisnuit de cald pentru luna iunie. Exist& niste ventilatoare tip cutie; Riley l-a dat pe unul de pe perete la maximum, dar tot ise scurge transpiratia pe fata, iar pe langa nas gi pe frunte i-au aparut o multime de pete rogii. Tine ascunsa sub blat o doza de bere rece si trage dintr-o tigar&, iar serumul cade pe podea, fl mAtura cu piciorul. Se preface c& se ineacd cu o gura de bere. — Upsss! Mi-am bigat cumva nasul unde nu-mi fierbe oala? Se pare c4 Michael a cam sfeclit-o. Clipesc nedumerita. — Mikey? — Michael. E barbat, spune-i pe numele de barbat, soro. Ma intreb dacd o ia si pe Bunny cu el in turneu. M& intreb dac& i-o fi spus lui Bunny. Numai_ce-am ajuns aici, si el deja pleacd, imi zic eu am&rata, in timp ce inmoi paharele de plastic in zoaiele pline de spuma. 230 KATHLEEN GLASGOWDar imediat imi amintesc ce zisese Mikey - N-o sd mai fie ca inainte — si-mi spun ca oricum nu mai conteazd. Singurul meu prieten si deja e dus. Riley intoarce niste cartofi pe gr4tar, rasucind spatula in manda. Tigara st& pe marginea dozei de bere. Julie lipseste o saptamana. — E plecata la Ouray, mi-a zis Linus de dimineat&. Sa afle Tai multe despre doshele’ alea ale ei. Cand lipseste ea, se pare cd Riley isi face si mai rau de cap cu bautul la munca. Termind tigara si tid drumul in doza de bere. Se ridica si arunca doza peste capul meu, in cosul de gunoi. — §inu mai purta tricourile alea cu maneca lung, Charlie, soro. Mi se face si maicald numai cand mA uit latineimbracata aga. Cumpara-ti naibii niste tricouri normale. Nu-irispund. fn loc de asta, arunc niste resturi de mancare lacos, peste doza lui de bere. - In medicina ayurvedic&, doshele sunt cele trei umoridin corp care controleaz& activitatea fiziologica. O FATA DIN BUCATI 231PIPAI BANII DIN BUZUNARULSALOPETEIintimpcestrabat culoarele magazinului cu articole de picturd, de langa cafenea. Batoane de cArbune pentru desen, din lemn de salcie, pensule pentru acuarele, cu fire moi gi rasfirate. Trec cu degetele peste teancurile de blocuri de desen si simt inelele spiralei prin ambalajul de plastic. Vopseluri elegante, marca Winsor & Newton, in tuburi imaculate si asezate in perfecta ordine: SCARLET LAKE, PURPLE MADDER, LEMON YELLOW. Au gi caiete de desen cu sabloane pentru benzi desenate; nu mai e nevoie s& folosesti o rigl4 si un creion cu varf ascutit, cum faceam eu. Vad o multime de genti de postas confectionate din panza, pantaloni militari cu talie joas& si esarfe diafane, la gatul fetelor din magazin. Baietii arata toti ca niste mecanici auto ~ sunt incaltati cu sandale si au barba nerasa de cteva zile. Ma intreb c&ti dintre ei merg la cursurile lui Ariel de la universitate. Workshopul tinut de ea incepe luna viitoare. Tot nu m-am hotarat dac4 s4 merg sau nu. ,,Putoi de la scoala de arte”, asa i-a numit Linus pe niste pusti cu pantaloni patati de vopsea si ochelari cu rame din corn, asezati in jurul unei mese, Aveau genti de postas burdugite si mape de desen negre, lipite unele de altele cu banda adeziva. Daideau pe gat cand dupa cand de ceai si cafea. Lasau bacsis gramezi de méruntis gi tigiri rulate manual, iar uneori cate o schitA cu fata unuia dintre chelneri, desenat& pe un servetel. M& uit la pretul batoanelor de cArbune si al creioanelor si al hartiei. Trebuie s4-mi cumpar niste spun, hartie igienicA, tampoane si chiloti. TAlpile ghetelor mi s-au tocit; in timp ce merg, simt 232 KATHLEEN GLASGOWdenivelarile din pavaj si mai e si cumplit de cald, asa c& poate ar trebui si-mi iau nigte tenisi sau niste inc<Ari mai usoare gi mai racoroase. Trebuie s4-i pldtesc chiria lui Leonard, dar nu stiu cand o s&-mi dea Julie cecul de salariu. Si-atunci imi spun: Cum o sd fncasez cecul? Nu am cont bancar. Incere s& fac nigte socoteli in minte, dar devin prea complicate si le pierd sirul si-mi pierd si capul. Toti cei de aici par s& stie precis ce au nevoie, numai eu plec cu mana goala. O FATA DIN BUCATI 233MIKEY STA CU PRIVIREA iN FARFURIA cu cartofi dulci prdjiti si fasole verde cu sos vinegreta. — Mada, zice el. O s& fiu plecat vreo trei luni. E vara, aga c& n-o s& lipsesc de la cursuri. E 0 ocazie uriag& pentru trupa. Si eu sunt managerul, nu?! Managerul si soferul dubitei, trebuie s& precizez. Bine, nu primesc bani pentru asta, ce-i drept, dar cine stie, poate cA o si ias& ceva bun din asta. Cum ar fiun disc. E un lucru superpozitiv. impinge farfuria inspre mine. — Osa te descurci, nu? Se uité la mine cu o privire de genul: Am nevoie sd stiu cd te vei descurca. Gr&majoara pe care am facut-o din cartofii prajiti seamand cu o céb&nuta portocalie. Se aude un zumzait in aer; unele dintre beculetele cu care e decoraté terasa restaurantului Palpaie si se fac din ce in ce mai mici. Socotesc in g4nd: trei luni. Asta inseamna iunie, iulie si august. —Emulttimp. Trage un cartof din cébanut4, care se dArami. Pe buzele lui luceste satea. — {mi subinchiriez camera unui amic. GAndul cd o s4 rman iar singura dupa ce pleacé nu-mi di pace. — Osi te ducila lectiile lui Ariel? Ti-ar prinde foarte bine. Si ai putea intalni gi alti oameni. Plimb mancarea prin farfurie. 234 KATHLEEN GLASGOW— Mi-a zis c& toti sunt mai in varsta. — Glumea. Am ajutat-o vara trecuta. Nu erau tofi in varsta. P&rerea mea e cA, daca vrea sa te ajute, ar trebui s&-i dai voie, nu crezi? Si ar putea s-o ajute gi pe ea. MA enervez brusc si pun jos furculita. — S-o ajute pe ea? Cum as putea eu sa-i fiu ei de ajutor? Pe bune, uitd-te la mine. Mikey ridica din sprancene. — Nu fiaga. Voiam doar... Respiraé adanc. — Fiul ei a murit. Acum cativa ani, inainte s4 m4 mut eu in casa de oaspeti. O supradozd. Cred... Nu cunosc exact imprejurarile, dar stiu c4 nu mai primise niciun semn de la el mult& vreme inainte s& se intample. Imi vorbeste tot timpul despre tine. Cred ci igi doreste sa te ajute... poate ca asta o face s& fie mai increzitoare. Multa vreme a fost foarte afectata. Trag aer in piept. Lui Ariel i-a murit bdiatul. O supradoza. Si eu care-mi imaginam ca are o viat4 atat de placuta, o viata perfecta, plina tot timpul de arta si de lucruri interesante. Acum inteleg ce a vrut s& zic& in galerie. fnteleg de ce mi-a spus: ,,Te cunosc”. De ce i s-a intunecat privirea. Gandul 4sta imi provoacd o apasare ciudata. Oare asta a fost motivul pentru care m-a batut at&t la cap s4-mi gdsesc o locuintd, s4-mi gasesc un job, sa particip la lectiile ei? Ca sa fie sigurd cA n-aveam sa... ajung ca fiul ei? CA n-aveam sa dispar sieu? imi vin in minte tablourile din casa ei. Foarte, foarte intunecate, cu doar un lic&r de lumina care se indep&rteaza de intuneric. — Tablourile ei, zic incet. Alea sumbre rdu, din casa ei. Cand le-am vazut, mi-am zis ci numai cineva foarte trist le-ar fi putut picta. Mikey incuviinteaza din cap. O FATA DIN BUCATI 235— N-a maipictat nimic de-atunci. Pe alea le-a facut dintr-o suflare, imediat dupd moartea lui, dupa care s-a oprit. Zero. Nimic. Dupa asta, adauga cu precautie: — Esi Bunny prin preajma, in caz ca ai nevoie de ceva. Nu mori daca incerci s-o cunosti mai bine. Pomenirea numelui Bunny ma strapunge ca un pumnal. Rup servetelul fn bucdtele pe care le adun intr-o gramajoar& pe masi si apoi le suflu ca pe niste fulgi de zapada. Mickey zambeste. Michael zambeste. — Pe bune. E super de treabi. Nu-i nevoie s&-ti scoti tot timpul tepii, ca un arici, bine? Ma inrosesc la fata. — Ca un arici? Ce dracu’?! — $tii tu, Charlie, faza e ci... m4 rog, stii tu. Adic&, nu esti cea mai prietenoas4 persoand, nu-i aga? fntotdeauna ai fost mai... retrasd, nu-i aga?! Cel putin fn trecut. Acum esti mai mult sau mai putin... nu stiu. Mikey se balbaie si ofteaza. — Vreau sa zic ca o multime de oameni te-ar placea, dar nu le dai nicio sans&. Acum, iata, ai ocazia s& schimbi lucrurile. S&-ti faci prietenii potriviti. — Sa-mi fac prietenii potriviti? Despre ce vorbesti, Michael? S&-mi fac prietenii potriviti? Mi se pare cA discutia noastra a luat o intors&tura bizara. — Charlie, zice el cu o voce distant4. Asculté. Bunny mi-a zis c4 te-a vazut.impreuna cu Riley West. Stiai ci lucreaza la Caruso’s, peste drum de Grit, nu? V-a vazut venind impreund la Grit intr-o dimineata. R&sucesc un cartof prajit intre buze gi-l misc cu limba inspre el. Sunt furioasa gi speriat& cd pleac& si vreau sa fiu rea cuel. — Ce-i cu povestea asta, Charlie? 236 KATHLEEN GLASGOW— Ce-ti pasa tie? imi ia cartoful din gur& si-] tranteste pe farfurie, transformAndu-l intr-un terci antipatic, deschis la culoare. — Riley West a fost un talent urias. Dar acum este o ruina uriag&, Nu te biga in aga ceva. Tipul ate o... poveste in spate. Nu este OK sa te legi la cap cu el cand ar trebui sa te preocupi de propria recuperare. Asta voiam s& zic cu prietenii potriviti. — Datorita lui am un job. Un nenorocit de job care presupune sd spl vase. Dau farfuria la o parte, plind de nervi. — fie al dracului de greu s& se trezeasci dimineata, asa c& trec eu s&-] iau. Nu-ti face griji, Michael, nu fac decat s4-i dau trezirea. Adica, cine ar vrea s4 mi-o traga mie, care-s toata numai cicatrici i rahat? fn niciun caz tu, nu-i asa? Te-ai sters la gurd dupa ce m-ai sdrutat. Mikey se aprinde la fata. — Aveai gust de bere, de-aia m-am sters la gura. Eu nu beau si tu aveai iz de bere si eu am o iubitd. Nu-mi pot st4pani cuvintele, care navalesc toate intr-un iures: — Si ce ar trebui s4-i spun unui potential pretendent, Michael, cand o s& mA intrebe ce-am facut in ultimul an? Ca mi ]-am petrecut mAncdnd alimente stricate? Sau c4 mi-am ajutat amicii sa jefuiascé oameni in parc? Stiai asta, Michael? Tu ai plecat, iar eu am pierdut-o pe Ellis. Eram singuré si am facut ce trebuia sa fac. Si acum arat ca o ciudatenie. Sima simt cao ciudatenie. Nu cred c4 trebuie s4-ti faci griji pentru viata mea amoroasa. E rogu ca racul la fata. —imi pare rau, Charlie. Nu asa... trebuie s& te aduni naibii, OK? Ideea e s4 mergi inainte, nu inapoi, pricepi? Nu vreau si suferi. $i mai mult. fmi ia mana in mana lui. fncerc s-o trag, dar mA tine strans. O FATA DIN BUCATI 237— Nu-i nimic in neregula cu tine, Charlie. Absolut nimic. De ce nu intelegi? Asta-i o minciuna, nu? Pentru c& sunt foarte multe lucruri in neregula cu mine, e c4t se poate de limpede. Mi-as dori ca Mikey s4-mi spuna: ,Sunt multe lucruri in neregula cu tine, dar nu conteaza”. O mand e in buzunar, pe piatra, cealalta e prins& in stransoarea lui Mikey. As vrea s&-i zic: Ai mai plecat o data si uite ce s-a intamplat si-acum pleci iar si mi-e fricé, pentru ca nu stiu cum s4 mA comport cu oamenii, si nu stiu nici cum s4 fiu singur& si nu credeam ca o sa fiu singura gi-aici. Si cum as putea suferi incd si mai mult decét am suferit anul trecut? Dar nu spun decat: —O s&-mi fie dor de tine, Mikey. O sa fiu OK. Promit. Dupa ce ajung acas&, agtept si se intunece si mA duc cu bicicleta pana la casa lui Ariel. Nu-mi leg bicicleta, pentru c& n-o s& stau mult, asa c& doar o sprijin de un stalp. fnauntru nu sunt lumini aprinse, dar vad o dara de lumina venind din curtea din spate, unde a atarnat niste siruri de beculete. Ure in graba sc&rile si sprijin o pungutd maronie de uga cu plasa. fnduntru se afla crucea rosie, lucioas&, si un biletel pe care scrie: {mi pare rau. 238 KATHLEEN GLASGOWTURA E LINISTITA. Linus si Tanner, chelnerul cu tatuaj pe gat, vorbesc despre coveruri. Tanner e un tip indesat, cu parul scurt, purpuriu, si cu un ras ca un latrat de caine. Niste suvite jilave de par mi se lipesc de frunte. Tepi de arici. Asa a zis Mikey. fn fiecare zi in care vin aici si spal vase, ii ascult pe cei din jurul meu cum se iau peste picior si se inghiontesc si se tachineaza si strigd si vorbesc despre tot felul de cdcaturi si fumeaza. I-am surprins uitandu-se chioras la mine gi aruncandu-mi priviri iscoditoare. Ellis era cea care prelua fraiele de fiecare dat& cand intalneam oameni noi la petreceri sau pe stradd; eu eram complicea ei tacutaé. Odata, la Dunkin’ Donuts, in dimineata de dup& o petrecere lunga si naucitoare, un tip a mormAit la mine: Esti al dracului de tdcutd. Ellis ne tarase pe toti acolo siluase o duzina de gogosi cu jeleu si cesti cu cafea fierbinte. B&iatul Ala avea o fata palida, plind de cosuri. Mare figura mai esti si tu - zici ct esti facutdé dracului din piatrd. E) gi amicul lui au izbucnit in ras. Jeleul dulce mi s-a lipit de limba ca o basic&. Am intins m4na si am mailuato gogoasa gi i-am zdrobit aluatul granulos fix in fata lui uluita. Amicul lui a continuat s& rad&, in timp ce b&iatul scuipa si-si tot didea cu mana pe fata plina de zahar. Ellis ne-a aruncat o privire dela tejgheaua unde flirta cu casierul sia oftat. Plecém!, mica strigat ea si am luat-o amandoua la fuga. L-am urmé§rit pe Mikey. I-am urmarit pe cei de la scoala. I-am urmé&rit pe toti de la Creeley. I-am urmiérit gi pe cei de- aici si se pare cd, pentru unii, sa-ti faci prieteni e totuna cu a-ti alege o bluzd sau o palarie: nu trebuie decAt sa te gandesti OFATA DIN BUCATI 239ce culoare vrei, s4 vezi dac4-ti vine si apoi 0 iei acas& si speri cA tuturor o s& le plac& si palaria, side tine. Dar pentru mine lucrurile n-au stat niciodaté asa. Am fost pasiva de micd, ma infuriam la scoala si toti se luau de mine. Si odat& ce se intam- pla asa ceva, nu mai eram bund de nimic. Si nu parea c4 aveam s4-mi mai revin, asta pan a apdrut Ellis si-am rimas doar noi doua. Spun lucruri aiurea, asta daci reusesc si spun ceva. in- totdeauna mi s-a pArut ci ma bag unde nu-mi fierbe oala, ci totul nu-i decAt o mare greseala. Mama imi zicea mereu sa tac din gura, s4 nu fiu o pacoste. ,,Nu intereseazd pe nimeni ce zici, Charlotte”, imi spunea ea. Ba o interesa pe Ellis. Si ea mi i-a adus pe Mikey si pe DannyBoy. Trag aer in piept. Tepi de arici. N-am tepi de arici. Doar c& nu cred c4-i pasa cuiva de mine. imi doresc s&-i fac pe oameni s4 le pese de mine. Si chiar daca Ellis nu este aici cu mine, poate c4 inci mA poate ajuta s4 ma regi&sesc. — Hei, zic eu poate un pic cam prea tare. Sunt un pic ragusit4, aga ci trebuie s4-mi dreg glasul. — Prietena mea a avut la un moment dat o idee grozava, un cover country pentru ,You're the One That I Want”. Linus si Tanner-cu-tatuaje-pe-gat m4 privesc surprinsi. Singurul cu care mai vorbesc e Riley gi nici cu el nu vorbesc prea mult si cand vorbesc o fac maiales in timp ce mergem spre munca. E foarte atent cu mine de la intamplarea cu vomatul. Cei doi se uité unul Ja altul, apoila mine. — Te referi la cAntecul din filmul Grease? Tanner inveleste furculite si cutite in servetele de hartie; le infasoara strans, ca pe niste carnati. —Da. MA balbdi putin gi rasucesc intre degete marginea sortului. — Gan-ganditi-va un pic. Trebuie ad4ugata o zdrangaineala 240 KATHLEEN GLASGOWlenta sau ceva de genu, doar chitara si voce, si dup-aia, in punctul din refren, fin care toti canta ,O00, 000, 000...” M&A inrosesc la fata si-mi pierd girul vorbelor, nu mai stiu nici m&car de ce erau importante. Ai cea mai ternbeld voce, radea Ellis de mine. Nu-i de mirare cd-ti place muzica in care doar se zbiara. Dau drumu! la apa calda si-mi trec repede mana pe sub jetul fierbinte, ca s4-mi pot aduna gandurile. — O Doamne! zice Linus dnd din cap si tragAnd cu ochiul. Dap, vad. Vreau sa zic, aud. Nimeni nu a ras de mine. RAsuflu usurata. N-a fost atat de rau. A mers. — Ai putea face niste superarmonii de chitara cu asta. Tanner se gandeste putin si incepe s& cAnte incet; la el, Ooo, 000, ooo sund imm, imm, imm, ca un tors domol de pisica. Riley scutur4 din cap. — Nu, nici vorba. E ca si cum ai da la o parte cireasa de pe cantecul Asta. Exclus. I se cam impleticeste limba gi Linus se incrunta. — Riley, esti deja la a patra in dimineata asta, zice ea. — Acincea, dulceata. Cred. Lasa jos cutia de bere, ca s4 n-o mai vada ea. — Esecretul nostru. isi face loc langi mine si se apuc& si puna cutitele pe sub jetul de ap& fierbinte, zibovind mai mult decat ar fi nevoie. Linus se uit la spatele lui Riley, ca si cum s-ar fi asteptat si se intoarc& cu fata la ea. Nu se intampla asa, astfel cd Linus pleacd siiese din cafenea, iar usa cu plasa se tranteste in urma ei. Apa se prelinge de pe cutitele ude din mAinile lui Riley pe presurile jegoase si jilave de pe jos. Riley se impiedica de ele cand se intoarce Ja gratar. fl aud deschizand inc& o bere si nu stiu ce s& fac. Ar trebui s& mA duc afara si s4-i spun lui Linus ca lucrurile merg prea departe, dar picioarele par s4 nu vrea s4 se miste gi trebuie si O FATA DIN BUCATI 241ascult cum trage o dusc4 sAndtoas&. Oricum n-ar avea niciun sens, imi spun. Ea 0 s&-] trimit& acasé, iar el o s& se intoarcA a doua zi. Exact cum a zis Julie, o s&-] protejeze tot timpul. $i daca ii spun totusi ui Linus? Oare nu eu voi fi cea care di de belea si isi pierde jobul? MA hot&rasc s&-l ajut. Cand mainile incep si nu-] mai asculte si feliile de paine incep s& cada pe jos, le strang si le arunc, iar e] o ia dela capat. Cand comenzile incep sa vind de-a valma si nu mai face fat&, il ajut si pregateasca portiile, intorc cartofii pai pe gratar, pun omleta cu tofu in farfurii si prajesc chifle. Trebuie s& fiu drigut& cu el, nu? El mi-a facut rost de jobul Asta. Nu trebuie sa fiu tepoasd ca un arici. Asa se face ci in dupi-amiaza aia ma aleg cu o punga maro de h4rtie in care se aflA un sandvis cu curcan, svaiter, mustar si maioneza intr-o chifl& cu ceapd sio felie de cheesecake vechi cu laméie, impachetata cu grijd in folie de aluminiu. Sunt ca- teva firisoare de scrum pe glazura galbend si dulce, dar le dau la o parte cu degetul inainte sa iau o imbuc&tura. 242 KATHLEEN GLASGOWESTE ATAT DE CALD AFARA, cd incep s4 mi se scurgit pe fat picdturi de transpiratie cand intru in bibliotecd. Ma duc la toale- t& si imi ia ceva timp s4 mA sterg. {n camer’ era prea zApuseala si in bloc era prea mult galagie pentru c4 oamenii pornisera ventilatoarele si racitoarele si dadusera muzica prea tare. MAaasez in fata computerului si tastez Ariel Levertoff + artist. Mise afiseaza o multime de articole si cteva galerii care fi vand lucrarile. Dau scroll nestiind sigur ce caut, pana cand dau peste un articol cu titlul ,,Moartea si disparitia lui Ariel Levertoff”. E un articol lung, dintr-o revista fancy de arti, cu o multime de cuvinte pompoase si o fotografie alb-negru care o infatiseazi pe Ariel impreuna cu un baietel cu par negru ca abanosul, care fi intra in ochi. Sunt inconjurati de tablouri. Baietelul e vesel $i isi tine mAinile ridicate. Sunt plini de vopsea. Ariel rade. Fiul ei a murit din cauza unei combinatii de medicamente sialcool. Trupul i-a fost gasit pe o alee din Brooklyn. Alexander. Fusese exmatriculat, era bipolar, Ariel pierduse legatura cu el gi angajase chiar si un detectiv particular, dar nu putuse s&-i dea de urma. {gi anulase expozitiile si renuntase la pictur’. fl pierduse. A fost gisit pe strad4. O mic& fisurA incepe s& se caste in mine. M& gandesc imediat la tablourile ei, la darele de lumina subtiri, atat de subtiri, care brizdeaza acel intuneric furtunos. Arie] mi-a spus la galerie cd, uneori, chiar si un tablou doar din culori poate spune o poveste, numai c4 una diferitaé. Oare fiul ei e lumina sau intunericul din picturi? Si care dintre ele este Arie]? MA straduiesc si-mi dau seama, dar e greu, asa ci O FATA DIN BUCATI 243inchid pagina cu articolul. Imi este atat de dor de Ellis, c& simt ininimé o groté intunecoasa si adanca. Pentru Ariel trebuie s& fie de un milion de ori mai cumplit cand se gandeste la fiul ei. Oare mama o fi innebunitd de grija mea? Sau pentru ea zilele trec toate la fel acum de cand am plecat si nu mai sunt problema ei? O fi fost usurata cand a aflat vesti de la spital, chiar daca n-a venit imediat dup& mine? Se mai gandeste vreodatd la momentele in care a dat in mine? Dup& ce mA lovea se infuria si mai rau si rim4nea cu mana ridicat& de parca o frigea si ma tintuia cu privirea. Pentru c& incercam s4 m4 ascund, mai ales cAnd eram copil. Aga am in- vatat prima dat& cum s4 mA fac mica, strecurandu-mA pe sub vreo masi ori in vreun cotlon de dulap. Oare isi facea griji ci aveam sa le spun celor de la spital? imi intore privirea de la monitorul computerului, ma uit in jos, inspre picioare, la degetele cu care mA tot ciupesc de coap- se, ca si nu incep sa plutesc. fnainte s&-mi dau seama, intru in contul de e-mail gi tastez adresa ei, ultima pe care stiu cd o avea. Scriu: Sunt bine. Degetele ezita deasupra butonului Send. Si-ar dori sa stie, nu? Macar cA sunt in viata. Stie numérul detelefon al lui Mikey. Au vorbit in Minnesota. Dar nu l-a sunat sau ceva de genu' ca sa intrebe de mine. Cateodat&, cand Frank Nemernicul era drogat rAu de tot, ne zicea tuturor fetelor din casa: ,Unde-s mami si tati acum, hmm? Stau cumva la usa si se roaga de voi s& v4 intoarceti acas4?”. Fumul ji brazda fata, iar ochii ji ardeau in orbitele albe, ca niste taciuni. ,Numai pe mine m& mai aveti. Eu va sunt mamé si tat&, s4 nu uitati asta!” Mama nu 1-a sunat pe Mikey. Nici pe Casper. N-a miscat un deget. Mikey pleaci. Ellis e o stafie. Evan e tocmai in Portland. Sterg mesajul cdtre maici-mea. Sunt cumplit de singura. 244 KATHLEEN GLASGOWMIKEY PLEACA {N MIJLOCUL NOPTII, o sSptaman’ mai tArziu, la sfargitul lui iunie. inainte de asta, parcheaz& dubita trupei in fata blocului meu, la doud noaptea. Ciocdne usor la uga mea si-mi rosteste numele. Cand deschid, zice: — Trebuie s& plecim devreme. E-o nebunie, avem un program ciudat pentru primul spectacol, cel de maine. E agitat, entuziasmat. Pot simti energia nervoasa pe care oemana. Pune o foaie de hartie pe mdsut&. Pe ea sunt trei numere de telefon: al lui, al lui Bunny si al lui Ariel, dar si programul turneului. — Stiu c4 n-ai telefon, dar, in caz de urgent, poate poti folosi telefonul lui Leonard sau pe cel de la cafenea, OK? Si-mi poti trimite e-mailuri de la biblioteci. Mikey isi inclin& capul inspre mine; aproape ii simt obrazul atingAndu-l pe al meu. — Cred co si iasd ceva misto, continua el. Cred cA. am gasit si o posibilitate s4 inregistrim un album intr-un studio din nordul Californiei. O s& fie super, asa-i, C? Las capul in jos, dar ma ia in brate. Numar in gand, cat pot de incet, pana la 20. MA sdruta pe frunte. Pastreazd-fi capul pe umeri si fii tare, imi sopteste el la ureche. O FATA DIN BUCATI 245MA STERG PE FATA CU UN PROSOP de vase curat, incercand sa inlatur aburii si caldura din bucatdrie. Mici picdturi de sudoare imi alunecd de pe barbie in apa cald& adunat& in chiuveta. Riley vine pe coridor dinspre birou, cu un dosar plin de hartii. Ma zdreste si se incrunta. Azi pare sa fie mai bine. E aproape unsprezece dimineata si inc& n-a deschis nicio cutie de bere. — D&-o-n ma-sa de treaba! zice el. Ce-am vorbit eu cu tine despre bluze? E supercald aici, iubire. N-am chef s4 mori din cauza caldurii. — N-am altceva, ii raspund eu facfndu-mi de lucru cu farfuriile, pe care le agez pe tava. — Atunci du-tela un second-hand dupi ce pleci dela muncd gi ia-ti cateva. Pune dosarul cu facturi pe-un tocator. — Macar sufleca-ti nenorocitele alea de maneci. Fa-o pentru mine. Bag tava in masina de spAalat vase, inchid usa, scot niste ta- cAmuri ude din chiuvet4, numai sa nu fiu nevoita s4 mA uit la el. Vocea lui Riley devine ferma: — Suflec&-ti manecile, fata ciudata. Acum e foarte aproape de mine. fi pot simti mirosul chiar si prin aburii de la vase, un amestec de transpiratie $i condimente, cafea si tutun. Rim&n nemiscata. Riley arunca o privire inspre tejghea, unde Linus e ocupaté s& curete vitrina pentru produsele de patiserie. imi desface degetele de pe tacdmuri, iar acestea cad inapoi in apa din 246 KATHLEEN GLASGOWchiuvet&. imi ridic& ugor o mAnecd a bluzei, la inceput doar putin, apoi pana la cot. imi risuceste antebratul. Mai degraba simt decat vid cum trage adanc aer in piept. fmi concentrez atentia asupra resturilor de mAncare care Pplutesc in chiuvet& — buc&ti de carne sau de pine imbibate cu apa, firisoare de omleta -, dar inima imi bate nebuneste. Se intampla ceva cand ma atinge, ceva care ma tulbura: simt un soi de impuls electric, un fir care imi strabate pielea. Riley las’ mAneca respectiva in jos. {mi controleazd si celalalt brat. Degetele lui sunt calde si blande. — Ai cunoscut locuri intunecate, fata ciudata. isi bag& dosarul la subrat si isi scoate pachetul de tig&ri din puzunarul cAmAasii. fi place s% stea la o tigar cu barbatii care joaca Go. — {mi amintesc cand ai zis c-ai incercat s& te sinucizi, dar asta nu-i decat o nenorocita de autodistrugere. fl privesc fix. Are ochii intunecati si obositi. Stie si el cate ceva despre autodistrugere si asta cred cA mA ajutd sA nu-mi fie chiar atat de rusine de felul in care arata bratele mele. isi agaza tigara in coltul gurii. — Dar trebuie s4-ti asumi parcursul. Esti deja o fata mare. Nu exista cale de intoarcere din porc&ria asta, sa stii Cumpa- r&-ti cteva nenorocite de tricouri cu mAnec& scurta si bagé-i in ma-sa pe toti, bine? La jumatatea drumului catre usa cu plas&, se intoarce si imi intinde un plic. — Ct pe ce sA uit. Primul t4u cec de salariu. In sfarsit apari oficial pe statul de plat, gata cu buzunarele pline de bani gheat&. Scuze cd i-aluat atat de mult lui Jules s4 rezolve treaba asta. Dar s4 nu-i cheltui pe toti odata, OK? Usa cu plasa se tranteste in urma lui. Dupa vanzoleala de la pranz, deschid plicul siimi pica fata pe loc. Suma e mai mic& decat socotisem eu, pentru ci n-am O FATA DIN BUCATI 247luat in calcul taxele. MA holbez la suma retinuta si la cea r4masa; aceasta din urma abia dac&i-mi acoper4 chiria. $i cu ce o sd-mi cumpar cele necesare pana la urmAtorul salariu? Aproape ca ieseam mai bine cand ma platea cash. Tanner ma vede uitandu-m la cec si da din cap, ingandurat. — Pore&ria dracului, asa-i? Sunt inglodat pand peste cap cu imprumuturile pentru scoala si nu-mi mai pot lua inca un job, pentru ca n-as mai avea timp sa invat. Arat& cu capul inspre Linus care e la tejghea si incaseaz& bani unui client. — Tipa face mereu ture duble si tot trebuie si doneze singe si cdcaturi de genu’ Asta ca s& le poatd trimite bani copiilor. N-ai putea sa le ceri ajutor parintilor tai? infagoara tacamurile in servetele cu multa dexteritate. impaturesccecul fara si-iraspund. Tanner isi freac& nasul. — Majoritatea celor de aici sunt la facultate si se descurcd din imprumuturi sau cu banii dati de parinti. Cu exceptia lui Temple. inci n-ai cunoscut-o. Lucreazi de noapte. Are patru joburi. Pelanga Asta de aici, conducecu masina la camp4r&turi o doamna in varsta, lucreaza intr-un sex-shop si dA meditatii unui pusti la spaniola. — Eu am zis mersic4 mi-am gisit si jobul Asta, zic eu incet. Tanner ridica din umeri. — Ce sa zic, tre’ s& faci tot ce poti ca s& te descurci. Ajuta daca ai colegi de camera, dar si asta poate fi de cicat. Eu macar primesc bacsis. Aduna tacamurile invelite in servetele si iese pe usa care da in partea din fata a cafenelei. Dupa cateva clipe, isi vari capul inapoi pe usa. — Du-te si f4-i o intrebare lu’ Linus, Poate cA reuseste ea sa-ti incaseze ea amAratul dla de cec. Banuiesc cé n-ai un cont bancear, asa-i? Dac& te duci la banca, o s4-ti mai opreasca gi acolo o particica din bani. 248 KATHLEEN GLASGOW{MI IAU BICICLETA SI MA DUC SPRE CASA pe un drum mai lung, incercénd si domolese panica aceea care pune stAp4nire pe mine cand ma gandesc la bani gi la chirie si la cumpararea celor strict necesare si la ce si fac. Linus chiar mi-a incasat cecul. in seara asta, trebuie s&-i plAtesc chiria lui Leonard. Ca si ma mai linistesc putin, mA duc sa vizitez ocasa care imi place si in gradina c&reia au fost folosite cadre de pat pe post de spaliere. Pastdile curbate de fasole verde stau ag&tate cu ajutorul carceilor si al mladitelor spiralate. in spatele spalierelor din cadre de pat, niste palarii uriase de floarea-soarelui atarn4 peste romanite si cactugi. Pietre de pavaj vopsite in culori stralucitoare au fost dispuse sub forma de bucla prin gridin&, formand o cdrare printre minunAatia de flori, cactusi si capace sclipitoare de roata, care stau agatate in plopi asemenea unor clopotei supradimensionati. Niste pestisori portocalii plutescla suprafata tulbureaunuihelesteu rotund. Exteriorul c&sutei e pictat cu fuioare de nori colorati, trasnete, coioti care urla, broaste testoase lenese. CAteodata, cand trec pe langa casa, vad pe cineva care retuseazi desenele; e o femeie cu pdrul cenusiu, strans la ceafa, intr-o coad& groasd. Manevreaza cu grija pensula, cu misciri precise, si are la picioare, asezata pe marginea unei scrumiere, o tigara. Odat& s-a intors inspre mine si mi-a zAmbit —- o razi de-un alb stralucitor a sigetat argita albicioasa a zilei, in timp ce-n spatele ei stralucea framoasa pictura murala, dar eu am trecut Tepede pe lang’ ea, foarte rusinat&. fmi place casa asta si imi place si ma gandesc la ea si mA atrage femeia aia ciudata, O FATA DIN BUCATI 249salbaticia eleganta a grddinii, si vreau s4 gtiu cum as putea s& fac si eu asta, si am un petic de paméAnt, o cdsuta pe care 8-0 pictez pe dinduntru si pe dinafara, o gridind pe care si-o aranjez si cAreia s4-i dau o infatisare, sA m4 simt pur gi simplu intihna. 250 KATHLEEN GLASGOWLA BUCATARIE LUCRURILE MERG PROST: Riley m-a intre- bat ceva, iar intrebarea lui pluteste intre noi si devine tot mai grea cu fiecare secunda. Riley ma fixeazd cu privirea, astepténd sa-i raspund la intrebare. Degetele lui au culoarea cafelei indoite cu apa. CAte tigari o fi fumat azi? Comenzile sunt trimise inapoi: chiflele sunt arse pe-o parte, din omleta cu tofu lipseste arpagicul, cartofii prajiti sunt tari ca piatra. Doua farfurii au fost sparte cand au fost izbite cu marginile lor albe si ciobite de o masa de gatit, din otel inoxidabil. Zice c& are nevoie de asta ca s& poatd rezista pand la sfargitul turei. Zice cd acea cas are o usd neagra si ci in fataei e parcatd o maginad papuc albastr&. Espressorul geme, iar norii de aburi ii acopera fata lui Linus. Tanner debaraseaza mesele de afara. Julie e in biroul ei. — Ai dreptul la o pauza. Trage din tigar’. Are ochii rogii. fn dimineata asta, cand m-am dus sa-l iau, era deja treaz, statea pe canapea gi fuma cu ochii atintiti in gol, iar pielea ii emana un miros neobisnuit, de plastic. — Eu b-am voie s& plec in timpul programului. Regulile casei. fncearc& s&-mi faci cu ochiul, dar nu-i iese; zici c& are ceva in ochi. — Te rog. Are vocea ragusita, ca Evan cand era disperat. OFATA DIN BUCATI 251— Tura ta aproape ca s-a terminat. O sa te platesc. {mi vine in minte vocea lui Ellis, care mA tragea de brat, iar pe fata i se citea o nevoie disperata: Te rog! m4 implora. Spune-i maicd-mii cd-s in baie daca sund. I-am zis cé ramén aici peste noapte. Te rog, Charlie. Trebuie neapdrat sd fiu cu el. Ajuté-md, te rog, Charlie. Riley imi aminteste si de Evan cand avea nevoie de 0 doz, de ceva care sd opreascé golul dsta nenorocit pe cale sé-mi inghita sufletul dsta nenorocit, cum zicea el, iar eu imi faceam curaj $i ma spAlam in cine stie ce toalet& doar cat s4 nu mai am jeg pe fata si stateam intr-un cotlon, la cAteva straizi de Mears Park, pe St. Paul, imediat dupa ce incepea sa se intunece, asteptand s&-si faci aparitia un barbat pe care-] conduceam in pare, unde agsteptau Evan si Dump. fnsé& Ellis avea nevoie de baiatul ala, iar eu aveam nevoie de Ellis. lar Evan ma ajutase, ma salvase, asa ca i] ajutam si pe el. Si acum Riley este cel care fmi cere ajutorul. Si zice cio s&8 m& plateasca. Si chiar am nevoie de orice ban in plus. Casper m-a avertizat c4 e ugor sa-ti reiei vechile metehne, vechea rutina. Dar Casper e ocupata acum gi e hat departe. Si la fel de departe e reconfortanta culoare bej, prezenta pretutin- denila Centru Creeley. Mise pare ci eu ins&mi sunt hat departe. fn momentul in care imi dau jos gortul si-l asez pe suportul pentru vase, mA cuprinde o senzatie bine cunoscut& de amor- teala. Nu-i adresez niciun cuvant lui Riley. Intind mana dupa bani si-i strang in pumn. Abia cand strecor banii in buzunar imi dau seama cd azi mi-am uitat acas& piatra. Scotocesc cu degetele dupa ea cAteva clipe, apoi renunt. Cand ies din cafenea, arsita usuc& aburul de la vase, lipit de pielea mea. Riley n-a bagat de seam& ci am varat un cutit in buzunar. Barbatul care deschide usa ma cerceteaza din cap pana in picioare, apoi se uitd pe lang’ mine, pe strada, vrand parca sa 252 KATHLEEN GLASGOWse asigure ci sunt singurd. Roade capatul unui pix. Are dinti galbeni. in cas& domneste un miros puternic de conserve pen- tru pisici Am inv&tat de la Evan si de la Dump ca tdcerea e cea mai bund arma. Oamenii incearc&i si te faci din vorbe. Sa-ti rastalmaceasca’ cuvintele. S& te faci s& crezi cd ai nevoie de lucruri de care, in realitate, nu ai nevoie. Te fac si vorbesti si mai reduc din tensiune si-n momentul dla te ataca. Barbatul se pravdleste pe canapea. Eu ram4n langa usa. Peste tot misund pisici: albe cu pete negre, gri, tigrate, toate tore si miaund din fundul gatului. Masuta de cafea din fata barbatului e acoperita de hartii si de c&ni si de reviste botite. — Esti fata lui Riley? Roteste intre dinti un pix plin de saliva. — Ti-a mancat pisica limba? Arata inspre gramada misgcatoare de bland de pe covorul Tos si rade: — Ha-ha-ha! Nu zic nimic si zimbetul ii piere de pe fata. MA& intreaba ce am pentru el. Pun banii pe mas&, Vezi cum sté treaba, zicea Evan. {nainte de orice, inainte de a merge mai departe, trebuie s& vezi cum sta treaba. Zaresc cu coltul ochiului o bata de baseball sprijinita de perete. Mai vad pe televizor un teanc de farfurii, furculite si cutite murdare. Televizorul e la o lungime de brat. Buzunarul e mai la indemana. Barbatul numara banii, intinde bratul in spate si zgarie peretele de gase ori. — Aio ditamai cicatricea pe frunte. Arunca bricheta inapoi pe masuta, se las& pe spatarul cana- pelei si d4 fumul afara. Tigara i se balanganeste pe genunchi. Fata mea nu spune in continuare nimic. Daci vorbesti, dai de belea. E modul in care pici in capeand. O FATA DIN BUCATI 253Pe coridor se deschide o usa. isi face aparitia o femeie cu ochii cArpiti de somn, desculté, cu un maiou care-i atarna peste abdomen. Are p&rul vraiste; suvite lungi, vopsite in rosu si galben, care ii cad pe fata. $i ea priveste pe langi mine, inspre us4, dezamagita. Barbatul o mdsoara din priviri. — Wendy, se pare c& bdiatul tau cu chitara a trimis o prietend in locul lui, Ce zici, s-avem incredere in ea? Wendy aruncd un sdculet maro pe mdsuta de cafea. MA priveste din cap pana-n picioare si pe buze ii apare un zimbet. — Pare destul de inofensiva. Sieu sunt una dintre prietenele lui Riley, o prietena foarte apropiata, imi zice ea cu raceala. B&rbatul ii spune sa plece si o urmdresc lipdind inapoi pe coridor. Scrumul de la tigara birbatului se aduna. fmpinge incetisor sAculetul de-a lungul mesei, cu degetele de 1a picior, pana cand cade pe covor. in timp ce ma aplec s&-1 ridic, simt cutitul intepandu-ma in coapsa. — Daca vrei si tu ceva, stii unde ma gasesti. Nu-i raspund; ma intore si plec. Merg fara s{ ma opresc gi fara s& privesc inapoi, pana in momentul in care ajung la True Grit si deschid usa cu plasa. Riley ma trage in buc&tArie si intinde mAinile. isi vara sicu- letul sub tricou. {mi sopteste si ma ocup de gratar in locul lui. in timp ce se indreapta spre baie, imi face un semn inspre frigider. fl deschid si gisesc risplata: o alt’ punga plind cu de-ale gurii. O apuc cu misc&ri de robot, faré s& simt sau sa exprim ceva, si o indes pe fundul rucsacului. Riley se intoar- ce mai vioi, lingandu-si buzele. fmi face cu ochiul si se apuca imediat s& intoarc& pe gratar feliile de cartofi. Nu prea stiu ce si cred despre lucrul pe care l-am facut sau despre motivul pentru care l-am facut. Am pus stop, am witat de mine. Tot restul turei sunt in ceata. Dupace ajung in camera mea, blochez usacu scaunul verde. 254 KATHLEEN GLASGOWPun pe masa punga cu mancare. Scot cutitul din buzunar. Nici nu stiu cum am uitat de el. Si-n acel moment, toat& starea aia de amorteala dispare dintr-odat& si inima incepe s&-mi bata nebuneste, ca o pasdre disperat&, care se zbate in colivie. M& simt bine c& am facut aga ceva pentru Riley. E un lucru gresit, dar n-am spus ,nu” $i asta m-a facut s&§ ma simt cum ma simteam uneori cu Evan si Dump dupa ce faceam ce faceam: adic&, da, era un lucru rdu, asa e, era gresit, dar mai era si o doza de pericol, care era ispititoare. Ceva de genu’: cat de mult poti intinde coarda pana s& se rup&? Poti sti momentul in care lucrurile urmeaza sa ia o intorsatura foarte, foarte nasoala? Dar imi dau seama si cd asta inseamnA sa cobor multe trep- te pe scara regulilor lui Casper si, din senin, ma apuca dispe- Tarea. MA ridic si incep s4 ma plimb in jurul camerei. fncerc si fac exercitiile de respiratie, dar nu reusesc decAt s& gafai, nu mA pot linisti. Sunt prea surescitat4. Mikey zicea si merg ina- inte, iar eu m-am dus mult de tot inapoi si-acum 0 s& se dez- lantuie dracului furtuna. Trusa mea e varatS in continuare sub cada de la baie, ascunsa in valiza Louisei. Nu vrea sa fac asta, nu vreau. {mi trec usor lama cutitului pe antebrat; asa, de proba. Pielea m& furnica si mi se face un dor nebun; ochii mi se umezesc. Sunt la un pas s4 mA simt mai bine, s4 mA simt usurata, aici, pe loc, folosind lama asta mic& si boantd. Dar imi intore bratele gi ma fortez s& privesc dungile rosii, zgrunturoase, care-mi brazdeaza pielea catifelata. Orice, numai aga ceva nu. Las cutitul si cada cu zgomot in chiuvetd. Acum sunt pe cale s& m4 prabusesc. Acum nu m4 simt bine deloc. Am fost cat pe ce astazi, dup& faza cu Riley si cu barbatul dla. Cat pe ce sd fac ce faceam inainte gi o parte din mine ar fi vrut s& vadi cum ar fi fost s-o fac din nou, dar imi doream si s-] ajut pe OFATADIN BUCATI 255Riley s4 nu mai clipeasc&, si nu mai tremure, imi doream sa fiu de incredere, o prietend de nddejde, asa cum am fost pentru Louisa. Asa as face pentru Ellis. Si o datd, o singura data s-a intamplat s& nu o ajut cand a avut nevoie de ajutor mai mult ca oricand, si am pierdut-o. Peretii camerei se strang in jurul meu. Deschid uga cu 0 smuciturd. As putea sa cobor sa-i dau bani unuia dintre barba- tiide pe veranda si mearga’ pana la magazinul de bauturi alco- olice. N-apuc si-mi termin gandul c& se deschide o usa aflata de cealalt& parte a coridorului si iese o femeie maruntic4, cu fata jegoasd. Nu stiu cum o cheami, e aici de doar cateva zile; ne-am mai intersectat pe coridor si de fiecare data s-a lipit de perete dacd m-am apropiat prea mult. Noaptea vorbeste intru- na singura, mormAie incontinuu in camera ei. — Salut! zic eu inainte s4-mi piar4 curajul. N-ai cumva ceva de biut? iti platesc. Scot o bancnota de cinci dolari din buzunar. Are ochii mici, ca niste stafide. Poarté un maiou plin de pete. Are pieptul acoperit de niste tatuaje decolorate. Majoritatea sunt nume, dar nu le pot distinge. Se uita la bani. imitremura mana. Cand intinde mana s4 insface bancnota, vad cA gia ei tremur&. Se intoarce in camera ei gi tranteste uga. Vine inapoi cu o sticla de vin ieftin, pe care mi-o indeasa in mand, dupa care o ia spre scdri. Slapii fi lipaie pe cele saisprezece trepte pana la parter. Nu am rabdare s4 mandnc ceva inainte. Degurubez dopul si beau cu sete pana cand vinul incepe s4-mi vind inapoi pe gat si atunci torn ce a mai rimas in chiuveta, ca s& nu apuc si beau mai mult. Ma ia repede ameteala, senzatia de cdldura, urmate de niste fluturasi in stomac. Nu-mi trebuie mai mult ca si-mi domolesc anxietatea. Ma simt r4u, dara fost alegerea mea. Am avut de ales: s4 ma tai sau sa beau, si eu am ales sa beau. 256 KATHLEEN GLASGOWfn punga pe care mi-a dat-o Riley, gisesc un burrito mic, infdsurat in folie. E umplut cu carne de pui, branzé rasa, ardei iute si smantana. Langa el e si o gramajoara de cartofi prajiti. Sunt calde incd si au gust bun si sunt pline de grasime. Ma- nénc totul pana la ultima imbucatura, ba mai culeg si firimi- turile umede care mi-au c4zut in poald. Scot din punga gerve- telul alb ca s{ ma sterg la gura gi din el cade o bancnota de 20 de dolari Mai mult ca sigur cd e incd un semn de recunostinta din partea lui Riley. lau cartea imprumutata acum cateva zile de la biblioteca. MA apuc sa citesc: Desenul e o stare. O interactiune intre ochi, ménd, model, memorie si perceptie. Metoda figurativé... fnchid cartea cu un oftat si o imping spre marginea mesei. imi vine in minte femeia cu casa cu peretii desenati si cu gra- dina ca un castel. in curand, in camera 3C, Lacey 0 s4 inceapa s& plang& asa cum face in fiecare noapte, un fel de combinatie de fonfait si sughit. Profesoru’ de la parter o sa se wite toata noaptea la reludri cu Preful corect, iar clopoteii si fluierdturile $i sporovaiala publicului or s& se auda prin scandurile dusu- melei. Barbatii de pe acelagi etaj cu mine se vor impletici pe coridor inspre baia comund, s& morméAie si s4 urineze. Desenez ca o apucata, dar de data asta pe peretele de langa patul meu, incerc4nd s4 umplu tot acel gol care ma inconjoara cu un fel de picturd murala proprie, cu care s4 ma infasor ca si ma protejeze, asta pana cand vinul ma impinge in bratele somnului. O FATA DIN BUCATI 257A DOUA OARA, OMUL DE PE CANAPEA NU MAI E atat de vorbaret. De data asta, femeia cu parul vopsit in rosu si galben asteapta s& culeg sdculetul de pe jos si s4-] indes in buzunar, iar cand plec, zice: — Spune-i lui Riley c& Wendy ii transmite salutari. Spune-i lui Riley c& lui Wendy fi e foarte dor de el. Asta ma face s& tresar. Or fi fost candva impreuna? fncerc sai-mi alung gandul Asta din minte. Ajunsa la cafenea, ii inmAnez saculetul lui Riley si il privesc cum se precipita inspre baie. Tanner rsfoieste o carte cu fotografii lucioase, cu aspect vechi. O ridic& s-o pot vedea. — Ochi iesit din orbitd, zice el. O si mA fac paramedic. Fotografia infatiseaz4 profilul unui barbat care pare in stare de soc $i are un glob ocular scos din orbita; ochiul sta agatat de o serie de vase de sange, ca in desene animate. E scarbos, asa ci ma stramb. — Se mai intampl& si cicaturi, sopteste Tanner. Dincolo de toate porcdriile care tin de el, corpul omenesc e un lucru minunat. Linus intr4 prin usa dubl&, stergandu-si mainile de sort. Icneste la vederea pozei, iar Tanner izbucneste in ras. Ridic privirea, o surprind zimbindu-mi, dar ma intorc la farfuriile albe, la feliile de paine integrala sila branza fripta de pe gratar, de care ma ocup cat timp Riley e la baie. Linus zice: — E-n regulA, poti s& vorbesti cu noi, s& stii. Nu mugcim. Tanner intervine: 258 KATHLEEN GLASGOW— Ba eu musc uneori. Rad am4ndoi, dar nu de mine, imi dau seama de asta, aga c& rAd gi eu. fmi face bine sa fiu fn preajma lor, s vorbesc un pic mai mult. Riley se intoarce. {mi dau seama c& evita intentionat s& 0 priveasci’ pe Linus, pentru c& se apuc& imediat sa-si facd de lucru cu pregatirea farfuriilor. Pielea lui emand miros de apa rece. I-a revenit culoarea in obraji, iar ochii fi sunt scdldati in lumina. Ia spatula din mana mea fluierand, intoarce chiftelele din piure repede- Tepejor, aranjeaza o farfurie, unge cu ulei 0 portiune uscata a gratarului. Nu zice nimic inainte ca Linus si Tanner sa se duc& in fata, ca s& verifice recipientele de cafea. Dup& ce pleaca ei, se apleac& inspre mine, atat de aproape c4 fi simt rasuflarea calda pe obraz, si soptegte: — Chiar cd esti o fata de treaba. O FATA DIN BUCATI 259PLOAIA {NCEPE DIMINEATA DEVREME, in timp ce ma in- drept pe bicicleté inspre casa lui Riley, ca si-] trezesc si mear- ga la munca. Umiditatea a fost mare in timpul noptii, asa cA am dormit cu ventilatorul indreptat direct inspre mine, dar n-a fost de niciun ajutor. M-am clatit cu apa rece in cada, dar hai- nele mi s-au lipit de corp in momentul in care am iesit din casa. Pe la jumatatea drumului inspre casa lui, pare ca cineva a acoperit cerul cu o draperie cernitd gsi, dintr-odata, se dezlantuie o ploaie torentiala cum n-am mai vdzut in viata mea. Ca si cum o mie de robinete s-ar fi deschis simultan in cer. Strada se umple imediat de apd si masinile care trec in goana pe langd mine mA improasca si mai rau cu apa. Cat pe ce s& cad cand una dintre ele calcd intr-o balt& si-mi aruncd apa direct in fata. E o ploaie caldA sizdravana. Ajung acas& la Riley ud& leoarcd. Ure repede pe veranda si-mi scot incaltarile. fl strig prin us&, dar nu primesc niciun raspuns. Nu vreau s& imprastii apS pe podea, dar apoi m& gandesc cd oricum nu i-ar pasa, aga c4 strabat in fuga casa pana la baie. Singurele prosoape zac pe podea. {ncep si m4 sterg gi s&-mi scutur apa din par. Riley isi face aparitia in ug, cu parul ciufulit, N-are tricou pe el, ceea ce ma face s& rosesc. — Ia te uitd ce-avem noi aici. E primul tau sezon ploios? —Ce? incep s& tremur pentru ca salopeta e imbibat& cu apa, iar tricoul mi se lipeste de corp. — Asta-i cel mai bun lucru din Tucson. Sezoanele ploioase. Niste furtuni monstruoase. fn cdteva minute, unele zone din 260 KATHLEEN GLASGOWoras pot deveni izolate, iar drumurile, inundate. Stai sd verific. Se intoarce fluierand. — Astaeuna destul deviolenta. Nu putem pleca inconditiile astea. Trebuie s& mai asteptam. Mai bine ti-ai scoate hainele. MA uit la el. — Poftim? fi sclipesc ochii. — Esti uda leoarc&, Charlie. Nu poti sta cu hainele astea. Nu am nici masind de spalat, nici uscdtor. Cand am nevoie de aga ceva, ma duc la Julie acas&. O s& trebuiascA si stai goala. Rade. imi infasor prosopul in jurul corpului. —Glumesc, stai linistita. Asteapta putin. imi clant&nesc dintii. Se aude zgomotul ploii care loveste in acoperis si in peretii casei. Riley se intoarce cu un tricou gio pereche de jeansi. — Ia astea, zice el gi mi le intinde. Le-a ldsat cineva care mi-a fost candva oaspete. Oaspete? Cand? Cine? MA uit la haine. Riley inchide usa. imi scot hainele ude si le ag&t cu griji de bara de la perdeaua dusului. Ma simt ciudat in haine strdine. Jeansii imi sunt un pic largi in talie. Trebuie s4-ilas putin in jos si si-i rulez. Riley nu mi-a adus sosete, aga ci trebuie s merg descult&. MA simt despuiata in tricoul cu maneci scurte. Si mi-e frig. Tau alt prosop si mi-l pun peste umeri. Usa de la intrare e deschisd. Riley stA pe verand& picior peste picior si fumeaza. Ma agez langi el. — {mi place la nebunie vremea asta, zice el cu glas scAzut. imi place ploaia. MA uit la perdeaua vijelioas4 de ap&. Totul pare acoperit de un val cenusiu-maroniu, luminos. — Mie nu, zic eu. Nu-mi place deloc. Nici dup& z4pada nu prea mA dau in vant. — Nu te impaci prea bine cu mama natura, nu-i asa? O FATA DIN BUCATI 261Ma gandesc la vremurile cand rimAéneam afara, in ploaie, impreund cu Evan sicu Dump, cand nu reuseam s& ne gisim un adapost. La cum stateam zgribuliti in ploaie, tot mai uzi, gtiind prea bine cA, din cauza umezelii, avea s& se dezvolte o ciuperc& in sosetele murdare si ude gi c4, probabil, aveam si bolim cAteva zile sila cum ni se parea ci nu aveam s4 ne mai uscdm vreodata. — Am trait pe strazio vreme, spun eu, spre propria surprin- dere. fnainte s4 vin aici. Nu-ideloc amuzant cand ploud gi n-ai unde sa te usuci. ‘Simt ochii lui Riley atintiti asupra mea. Dup4 o scurt& t&cere, zice: — imi pare r&u s& aud asta, Charlie. Nu-i bine. Nu-i bine deloc. — Nu, nua fost bine. Simt cd mi se pune un nod in gat. Ma ciupesc de coapse, ca s& nu incep sA plang. fntr-un fel, m4 simt bine s& pot spune cuiva, s4-i pot spune lui. Dintre toate persoanele cu care am avut de-a face pana acum, simt cd el poate intelege cum e s-o dai in bara gi sd te simti pierdut. Pune tigara in scrumiera si-si pune mana pe mana mea. — Esti inca rece. imi maseazi pielea cu degetele si apoi se ridic4, intinzdn- du-mi mana, — Hai s& intrim. Pdtura de pe canapea e numai bund, crede-mA. Te invelesti in ea, iar eu o s& pun de ceai. Zambeste. — Bine? MA uit o clip la m4na lui, inainte s4 0 apuc. — Bine. 262, KATHLEEN GLASGOWLA iNCEPUT, MI SE PARE CA CIOCANITUL SE AUDE la usa altcuiva, poate la Manny din cap&tul coridorului, a cdrui mama, Karen, se infiinteaz4 deseori la el la cele mai ciudate ore gi aduce cutii de bere gi DVD-uri cu episoade din serialul Lost, la care se uits impreuna incontinuu, in timp ce beau bere gi mAnanc& popcorn fAcut la microunde. Karen ciocane intot- deauna tare si insistent, pentru cd, la ora la care iese ea din schimb, de la restaurantul Village Inn, si coboar& din taxi in fata blocului, de obicei Manny e gata s& trag& pe dreapta. Eo client4 fideld a magazinului de bauturi de al&turi si mereu isi face aparitia ultima, exact in momentul in care angajatii incu- ie si trag grilajul. O pot auzi prin fereastr4 cum incearca s4-i lingugeasc& si se lamenteaza si le oferd bani in plus, bani pen- tru care si-a petrecut toatS noaptea adunand bancnote jilave din pahare de lichior sau de sub resturi de branz& la gr&tar. Stiu treaba asta pentru c4, uneori, Karen i se plange pe tema asta lui Manny, anume ca trebuie s& lucreze in ture atat de tar- zii, c& e obligatA s& aiba de-a face cu studenti obraznici si cu clubberi beti. Manny incearc& s4-si consoleze mama in timp ce isi incilzegte la microunde o cand de cafea, ca sa fie in stare s& o ia de la cap&t cu bautura. E posibil ca Manny gi mama lui s& fie cele mai galagioase persoane din intreaga cladire. MA incrunt si ridic ochii din blocul de desen. fn camera mea au intrat doar Mikey si Leonard, acesta din urmd doar o data, ca s& desfunde chiuveta. Sunt doar in tricou si chiloti, pentru ca e groaznic de cald in camer&, chiar dac& am pornit ventilatorul cumparat dela magazinul second-hand. Trag salopeta pe mine. O FATA DIN BUCATI 263Cand deschid usa si-l vad pe Riley, inima incepe si-mi bat& mai repede, Std sprijinit de cadrul usii; in spatele lui, coridorul e cufundat in intuneric. {in man4 are o punga de plastic pe care o tot agit in aer. — E adorabil cum te imbujorezi de fiecare dat& cand esti in preajma mea, imi zice. — Ce cauti aici? Nu fac nici cel mai mic efort s4-mi ascund iritarea din voce, chiar dacd nu stiu sigur pe cine sunt supdrata: pe el ci a obser- vat si a zis o grosolanie sau pe mine pentru c4 ma inrogesc ca tacul in prezenta lui. — Vad ca acasa porti maneci scurte, o dd el inainte, de parc& n-as fi zis nimic. Nu mA inviti induntru? in ultimele zile a fost tacut la muncA, ciudat de linistit. Adulmec mirosul din jurul lui, ca s4 trag de timp. — Esti beat? — Ti-am adus un cadou. Ridicd punga intr-un deget. Mis-a uscat gura. Ochii fi stralucesc si pare foarte bucuros. tmizic in gand: Totul ar fi mult mai usor daca n-ai intra in came- rd. Pentru ca deja m4 pierd in ochii lui veseli si imi amintesc cat de drigut a fost in ziua in care a plouat si cat de bine m-am simtit sA stau de vorbd cu el pe veranda si cum m-a patruns cAldura mAinii lui. Dar isi face ugor loc pe langd mine gi aruncd punga de plastic in fotoliul jerpelit. —Tustai tot timpul pe intuneric, fat4 ciudat&? ma intreaba incercand s&4 aprindaé lampa care face un clic si atat. — Am ramas fra becuri si nu cdstig destui bani ca si-mi cumpar altele, raispund eu tafnoas’. Ma descurc cu lumina care vine din strad& si de la magazinul de colo. Se tranteste pe canapea, isi scoate ghetele si-siimpreuneazi miinile la ceafa. 264 KATHLEEN GLASGOW— Deschide-ti cadoul. Arata inspre fotoliu, iar in ochi fi stralucesc luminite. — Uite-] acolo. fn loc s& fac ce-mi zice, arunc cu punga in el. Rade si scotoceste prin ea. Scoate un tricou verde deschis, pe care scrie M*AtS*H. — Stiu cA voi, pustanii, sunteti innebuniti dupa fazele ironice si chestii de-astea. Intinde tricoul pe canapea si agazi punga deoparte. — fn fine, am fost la o bautd la Tap Room si cred ci mi-am pierdut cheile cand am plecat spre cas4. Nu pot sa intru. Si nici nu pot s4 sparg un geam, pentru cA sunt scumpe ca dracu’. Tace cateva clipe. — M-am uitat peste tot pe nenorocita aia de strada, dar e intuneric ca dracu’. Nu vad prea bine pe intuneric. Se intoarce pe o parte. fngenunchez si despaturesc tricoul. — E prea mic, mint eu. — Aiurea, zice el. Iti place gi fti vine perfect. Am avut timp berechet s4-mi dau seama ce masura porti, tot holbandu-ma la sSpatele tau patru zile pe sptamana, patru sAptaméni la rand. Face o pauza. — SA stii cA nu suntem asa de diferiti. Ti-am mai luat ceva. Mai sunt si alte tricouri fn punga si, sub ele, dau de margi- nile netede ale unei cdrti postale. E semiintuneric, asa c4 imi apropii cartea postal de fat4. O femeie rogcata, cu obrajii aco- Periti de pete roz. Chipul ii e pe jum&tate intunecat, iar un ochi negru neobisnuit de mare se uit direct la mine. Sofia artistu- lui, 1634. — Am vazut cum te uitai la toate c&rtile alea din bibliotec&. Acum ceva vreme. Am gasit cartea asta postald intr-un magazin de vechituri tocmai pe Twenty-Second. Mi s-a parut c& situ ai ochiila fel. Oarecum zbuciumati. Tristi. O FATA DIN BUCATI 265O raza de la felinarul din strada ii cade pe obraz. M-a vazut Ja bibliotec&? Mi se strange stomacul. — Sice... cAutaila bibliotec&? De ce n-ai venit si ma saluti? — Citesc, dacd vrei s& stii. Si am dat acolo peste tine, te uitai la niste cdrtoaie vechi de arta, erai total absorbitad. Pareai fericita. tsi pune un deget pe piciorul meu si traseaz4 cerculete pe materialul jeansilor, Cerculet, cerculet, tot mai sus, pana cand degetul lui ajunge pe breteaua salopetei. {mi tin risuflarea. imi musc obrazul pe interior, multumit& cA suntem in se- mifntuneric si ci lumina felinarului e indeajuns de puternicd s&-] pot vedea. Louisa zice ci nimeni nu ne-ar jubi in mod normal, dar una peste alta sunt om si tanjesc sa fiu atinsd. — Probabil c& porti un milion de povesti inlduntrul tau, zice el incet. Se ridic& in capul oaselor. Colturile ochilor ti sunt brazdate de linii subtiri. tnc& miroase a alcool tare - Burbon, poate? -, respiratia lui are un iz ptrunzator si intens. Curentul electric mi se raspandeste in picioare, in stomac. — Nu-s deloc original, zice el si-mi desface bretelele salope- tei, care de desprind cu un clic surd. imi cuprinde bratele gi le intoarce pe toate partile, iar de- getele i se plimba in sus si-n jos, de-a lungul albiilor de rau gi ravenelor de pe pielea mea. M& scufund si nu fac nici cel mai mic efort s4 raman la suprafat&, pentru cA vreau, chiar vreau sim scufund pand la capat. — N-o s&-ti fac niciun rau, zice el si igi lipeste ugsor buzele de gatul meu. Noi doi ne intelegem unul pe altul, nu-i asa? MA impinge pe canapea si-mi scoate usor salopeta, iar mai- nile fi coboar& usor pe coapsele mele, scotand la iveala liniile cao scar& care le brizdeaza. isi trece degetele mari peste ele, de parca ar incerca niste corzi de chitar4, usor, fara nicio retinere. 266 KATHLEEN GLASGOWSe intampla gi eu nu mA opun. fnc& un lucru care s-a dus, inca un punct de pe lista lui Casper, gi in curand tot ce e legat de Casper se va fi dus. fmi ascund fata in m4ini si-mi ascult Tespiratia indbusitaé in palme. Si atunci mana lui incepe s4 urce tot mai mult, ziboveste o clipitd pe stomacul meu, peste tricou, dupa care se strecoara pe dedesubt; totul e at&t de neasteptat, incAt respiratia mi se accelereaz4. Degetul lui mare imi mangiie pieptul. ii trag fata spre mine cu putere, disperat& s4-i simt buzele lipite de ale mele. Nu ma sinchisesc de gustul pe care il are in gurd, de mirosul intepator si persistent de tigar& din p&r gi de pe pielea lui. in spatele pleoapelor, vid pete albastre gi por- tocalii. Mainile lui imi inlantuie mijlocul, apoi coboar& pe pi- cioare, pe interiorul coapselor. Abia dac’-i mai simt greutatea corpului, mi se pare usor, mi se pare cd se potriveste cumva cu configuratia oaselor mele. imi plimb mAinile peste pantalonii lui si incere s& strecor cateva degete intre talia pantalonilor si piele. [mi di m4na la o parte, isi lipeste fata de gatul meu, isi var& degetele sub chilotii mei, intre picioare, in mine. Zic: Nu, nu gi Riley se retrage si mA intreaba: Vrei sd ma opresc?, iar eu zic Nu, nu si respir greu, pentru ca vreau si nu vreau s& se opreasc& si-n mintea mea totul e o invalmAseala. C4nd incerc s&-i desfac nasturii de la pantaloni, ma opreste: Nu, doar asta, lasd-md4 sa fac asta, si atunci ma prind c& e beat, mult prea beat, dar in spatele pleoapelor mele palpaie flacdri negre si rosii si nu mai pot opri ceea ce mi se intampl&. Riley rade usor, cu fata infundata in gatul meu, in timp ce eu tremur de placere. Ceva mai incolo, pe coridor, o auzim amandoi pe Kate strigand: ,,Jack! Jack!”. Dimineata, cand mA trezesc, {l gisesc uitandu-se peste chi- purile de oameni din blocul meu de desen. Nu zice nimic despre ele, dar zambeste, iar zimbetul lui imi p&trunde in sange si face s& ma doar&, Se rostogoleste gi ajunge peste mine gi-mi zice: O FATA DIN BUCATI 267— Asear& eram beat, dar acum nu mai sunt, iar eu sunt cam rusinoasd la inceput, pentru ci acum suntem la lumina zilei, nu mai e intuneric, si sunt cu totul la vedere, expusa, dar rusinea dispare treptat. Ne ridicim si ne imbr4c4m far4 s& vorbim. {mi simt corpul murdar, iar creierul imi e incetogat, confuz. Asemenea unui cuplu, ne Judm cafea dintr-o cafenea de pe Congress Street, una aglomerati, curat4, cu multe ferigi, foarte diferita de True Grit, unde peretii sunt murdari si vitrina cu produse de pati- serie e plin&d de urme de degete. Aga cum ar face un iubit, imi cumpara 0 ciocolata calda, cu frisc& gi fulgi de ciocolata. N-am avut niciodat& un iubit. Mi-am tras-o cu niste baieti prin garaje, dar asta nu a insemnat nimic. Am aproape optsprezece ani si niciun baiat nu mi-a cumparat pana acum ceva cu ciocolata. Ne intoarcem pe drumul de la casa lui la Hotelul Congress, unde se afl& barul Tap Room, in cAutarea cheilor. Holul hotelu- luie stralucitor si luminos, cu canapele din piele, si are un aer de western, usor extravagant. Un intreg perete al holului e im- podobit cu un tablou imens, care infStiseaza o tipA framoasa, cu parul blond-deschis, care poart& pantaloni scurti de blugi si care plesneste dintr-un bici, {mi arat& sala principald a Clubu- lui Congress de lang& hol, apoi scena joas&, neagr&, cu cortine de un rosu-argila, si, in fundul salii, barul lung, demodat. Se uitd la scend céteva secunde si murmur&: — Odat& am cantat aici in deschiderea unui concert John Doe’. Habar n-am despre cine evorba. Riley pare pierdut inlumea lui si m& vAd nevoita s4-i aduc aminte c4, in curand, trebuie si ajungem la munca. * John Doe (pe numele adevarat John Nommensen Duchac), muzician, actor si poet american. 268 KATHLEEN GLASGOWLanga club e usa care di in Tap Room si pot vedea prin geam un bar simplu, gol, cu scaune tnalte, un tonomat si, pe peretii acoperiti cu un tapet demodat, bine cunoscutele desene cu cowboy si cizme rosii simple, uzate. G&sim cheile sc&ldate in soarele diminetii, in cel mai banal loc cu putinta&: la piciorul unui semafor. Are un breloc pe care scrie ISLANDA. — Am fost cu trupa pe acolo o dat&, am f&cut o oprire. E cel mai dragut loc pe care l-am v4zut in viata mea, imi spune el. Ai fost vreodaté undeva? Islanda. A fost in Islanda. MA intreb ce i-ar zice Ellis despre asta. Paris, Londra, Islanda, oriunde. — Aici, ti raispund. E singurul loc in care am fost vreodata. Asta il face sA zambeasci. Pe drum inspre munca, fumeaz& si imi di si mie s& trag din tigard, lucru pe care {l fac far s& stau pe ganduri. Ca de obicei, ne despartim, cu cAteva zeci de metri inainte si ajungem; eu o iau prima si am griji s4-i zimbesc lui Linus. Golesc recipientele de continutul ramas din seara trecutA si le clitesc repede in masina de spalat, inainte s& le duc inapoi la tejghea. Usa cu plasd se inchide cu zgomot si apoi se aude salutul dezinvolt al lui Riley care se indreaptaé cu un mers tarsait cdtre telefon, sA asculte mesajele din seara trecut&, notaéndu-si unele lucruri pentru Julie. Porneste gritarul, pe care rastoarn4 cartofii taiati felii dintr-un vas, ii stropeste cu ulei si unt si ii imprstie cu o spatuld. isi face un espresso, imi aduce si mie o ceasca de cafea, o intreaba ceva pe Linus. imi pun un gort gi ascult clinchetul clopotelului care se aude in momentul in care deschide usa primul client. Din ma- gina de splat vase ies aburi, dar nu mi-e la fel de cald ca de obicei, nici pe departe, pentru c4 m-am imbracat cu tricoul ver- de spalacit cu mAneci scurte, pe care scrie M*A*S*H. Cand mA intorc cu un teanc de farfurioare, Riley soarbe din OFATA DIN BUCATI 269espresso si mA priveste. Sunt din nou strabatuta de un curent electricintens. !mi revin in minte franturi din noaptea trecut, gura si mAinile lui; inca ti simt risuflarea pe gat. Reusesc s& prind farfurioarele inainte s4-mi alunece prin- tre degete. Riley ranjeste. Pe parcursul zilei, simt cum ceilalti imi privesc pe furis bratele, cum susotesc chelnerii intre ei, dar sunt constient& si de felul in care Riley supravegheaza totul, aruncAndu-le in t&cere priviri severe si incruntand din sprancene. Are grijd si intre in vorb& cu mine, s& faci glume usoare gi si ma antreneze in palivrdgeala lui cu ceilalti angajati. E ca $i cum m-ar acoperi cu un val protector, lucru pentru care fi sunt recunoscatoare. 270 KATHLEEN GLASGOWFAC BAIE SI {L ASTEPT iN CAMERA MEA, pe intuneric; pielea mea incd pdstreaz& cdldura apei, dar el nu vine. Aud zgomotul facut de barbatii care beau pe verandA, sunetele indepartate, vagi, ale unei trupe care isi termina recitalul la Clubul Congress, in josul str4zii, dar niciun ciocdnit in uga mea. Agtept pana cand simt cd o si explodez, pani cand ma simt ca un corp in flacdri, eman cdldur& prin toti porii, gi atunci m4 imbrac, m4 sui pe bicicleta mea galbend ca lamaia gi pornesc spre casa lui. C&nd deschide usa si dA cu ochii de mine, isi sprijind cotul in m4né&, in timp ce fumul de la tigara se ridicd striveziu in aer. — Pe unde umbli? mA intreaba. Are vocea r4gusita si privirea distrata. Ma ia de man4 si m4 conduce induntru. O FATA DIN BUCATI a7tNORMAL CAINCEPE DIN NOU. A incetat doar putin, sim-am gandit c4 acum, din moment ce suntem impreun&, n-o s4 mai trebuiascd si fac asta, pentru ci acum n-o s4-mi mai cearé s& o fac, nu-i aga? Totul e gresit. Vad asta cat se poate de bine. Inteleg. Am vAzut in filme. Stiu cA bAietii ar trebui s4 vind sa te ia de acas4 cu masina, sd te scoat& la cind, s4-ti cumpere flori, cAcaturi de genul asta, si nu s& te facd s4 astepti si sd tot astepti in apartamentul tau amarat, pan’ cand corpul tSu nu mai poate suporta si, in consecint&, te sui pe biciclet& si mergi la el acas&, peste mAsur4 de recunoscdtoare c& mAcar ti-a deschis usa si zambeste. — Am pierdut notiunea timpului. — Hei, tu esti, chiar m4 gandeam la tine. Dar imi cere s& 0 fac. — N-aivrea, n-ai putea, crezi cA ar fi posibil sA te duci s4-mi aduci niste ,bomboane”? Dupa aia ne-am putea uita la televi- zor sau stii tu. fmi spune ,oaspetele lui din timpul noptii”. E asemenea desertului: e atat de frumos, e atat de cald, dar peste tot sunt dune periculoase, de care trebuie sd te feresti. Trebuie doar sA gtii unde sunt. ASADAR: stiu cd nu e bine deloc. Dar poate c&, fiind aga cum sunt, nu se poate mai bine de atat. Oricum, vezi tu, e prea tarziu: deja m-am bagat in asta. 272 KATHLEEN GLASGOWMA LAS PE SPATE IN SAUA BICICLETEI SI ASCULT, cu punga de la Wendy in mand. in fiecare seari mA opresc in aceeasi intersectie, la acelasi semafor cu stalpul zimtat si ascult sunetul chitarei lui Riley, care se revarsi de-a lungul strazii. Stiu cd mai tarziu, cand imi va deschide uga, 0 s4 gisesc chitara pe podea, alAturi de un carnet cu foile desprinse, cu paginile pline de insemnarile lui Riley, mazgalite alandala, gi de o scrumier& cu un morman de mucuri de tigard in ea. fn unele seri, plutesc in aer doar acordurile delicate, calde ale chitarei Gibson Hummingbird. Riley nu cant& intotdeauna. Odat&, la bibliotec&’, am cdutat pe net Long Home. Tiger Dean S-a ocupat in continuare de site-ul trupei. Am dat clic pe cAntece precum Stitcher” sau ,Charity Case”, cu marele solo al lui Riley. La inceput, te fascina vocea lui Tiger, un amestec de personalitate si de intonatie, dar, de fapt, versurile erau cele care d4deau coerenta intregului, cele care ma ficeau sd ascult atent, cdutand instinctiv anumite expresii gi cuvinte. Mai era © pies& in care Riley canta solo, o balad& cu titlul ,Cannon”, despre un barbat cu inima atat de frant&, incat ii sare din piept $i se rostogoleste, iar el se tine dup ea (,Siinima mea a tasnit din mine/ ca o ghiulea dintr-un tun/ Si s-a rostogolit pana pe fundul canionului/ Si acolo voi ramAne/ Gol pe dinduntru, in zilele astea goale/ Pana cand o s& te intorci/ Si-o s& te mAriticu mine, iubito.”), gi-mi zic c4 a avut priz4 la public tocmai pentru c& nu era un cAntaret inndscut. Cantecul era cu atat mai trist *,Tunul”. O FATA DIN BUCATI 273cu cat vocea i se frangea pe alocuri, fiind ezitanta uneori si pierz4ndu-se cu totul la final. Pe strada lui Riley, oamenii stau pe veranda, cu pahare de bere sau vin in m4né, si il asculta si ei cantand, cu fetele spre locul din care vine muzica lui. Cand fi iese, cand nu face gre- geli, cand reuseste si ducd un cantec cap-coadé, e electrizant gi emotia imi strS4punge inima. Chipurile vecinilor lui se lumi- neaz&4, Cand termina, doar se prefac cA aplauda, pentru ca ni- meni nu vrea ca el sa afle cd este ascultat si sA se opreasc’ din cAntat. Toat& lumea are mare grij4 in preajma lui, de parca ar fi un ou pe care trebuie s4 il cocologeasc&. Se opreste din cantat cind m& aude bocdnind pe veranda. Pune chitara pe canapea, fogneste prin hartii, trage o dusc& s&ndtoas& de bere, igi aprinde inc& o tigard, ia punga pe care i-am adus-o gi se face nevazut in baie. Cand suntem impreund in casa lui, cu toate obiectele marca Riley in jurul nostru - cartile lui din biblioteca din lemn masiy, vechi si frunzarite Ja greu, discurile ordonate alfabetic pe rafturile din toat& incdperea, canapeaua botita, tapitata cu catifea, confortabild si elegant, scrumierele pe care nu se sinchiseste s& le goleascd -, simt cé e un loc in care as putea sta: o viata deja traita, dar reala. 274 KATHLEEN GLASGOWLA iNCEPUT, CEI DOI RAD UN PIC CAM MULT, rad fortat, asa cd trebuie s& astept sd se potoleascd inainte s& incep; filas s& mai bea putin. Lumina soarelui e tot mai slabA, dar veranda e suficient de iluminat& ca s4-i pot desena. E vorba despre Hector, dela 1D, si despre Manny si maica-sa, Karen. Banuiesc c4 sunt obisnuiti sd se holbeze lumea la ei, in loc s4-i priveascd. Karen se foiegte in scaunul metalic ruginit si isi face de lucru cu unghiile. Manny st& pe trepte, cu spatele sprijinit de balustrada. — Bine, zice el in cele din urmA. Poti s-o faci, nu, mami? Le studiez cutele si ridurile de pe fat si lucrez in graba, estompez cu degetul si suflu praful cenusiu de cdrbune. — Spune-mi despre marea ta poveste de dragoste, imi zice Karen. Vreau sA aflu tot. {mi rezum rAspunsul la: — Mmmm, nw-s prea multe de spus. Karen clatind din cap si zice: — B&rbatii pot fi foarte dificili. Manny e crispat, mA fixeazi cu ochii lui c4prui-inchis. {mproagc& cu bere printre dinti in timp ce-mi spune c4 jobul lui const&, in principal, din a le tine locul celor care lipsesc de la munca. fn fiecare zi, el si Hector gi alti tipi din bloc agteapta in centru, la coltul unei strazi, in cAldura indbusitoare, aldturi de alte zeci de barbati, in timpce niste camionete inainteaz4 incet, in cAutare de zilieri care s{ ude grddinile celor care locuiesc sus, pe colinele din partea de nord, s& le tunda gardurile vii, O FATA DIN BUCATI 275s&-i ajute si sape pamantul pentru noile piscine sau jacuzzicu faianta, mestesugit lucrate. — Eunloc, zice Hector balbaindu-se si aplecandu-se in fat& si pierzand astfel pozitia pe care o pdstrase atat de bine pana acum cateva clipe. Faianta piscinei avea pe ea chipul neves- ti-sii, intelegi? Cum ar veni, poza ei sub apd. O s& fie obligata sa inoate pe propria fatd. ScuipA pe veranda gi-i arunc4 o privire lui Karen, care se incrunta. Manny zice: — Datorité nou merge treaba in scarba asta de oras, si ei vor s& ne ia la goan&. SA construiascA nu stiu ce tampenie de zid. Cand termin, cei doi iau in mana blocul de desen, plini de respect. Sunt incantati cA igi pot vedea chipurile in sfarsit, la fel ca Evan cand s-a vazut in benzile mele desenate. Bucuria lor imi umple inima. 276 KATHLEEN GLASGOWLACAFENEA, TOCMAI CURAT MESELE cand un barbat dela tejghea ma cheama pocnind din degete. — M-ai putea ajuta, te rog? Loveste insistent in tejghea. Toti sunt plecati, aga cA fi pregdtesc un cappuccino, turnand cu grijd spuma catifelatd peste cafeaua tare, intr-un pahar de carton. De obicei nu fac asta, dar am tot urm§rit-o pe Linus sie incitant s4 incerc. Barbatul imi plateste si incasez banii, lucru pe care il factot pentru prima data. Am lucrat oscurtA perioada la magazinul de delicatese al uneia dintre cunostintele mamei, asac& tin minte ct de ct cum se procedeaz& cu casa de marcat. CAnd iese tipul din cafenea, se aude clinchetul clopotelului de lauga. — Ce faci aici, Charlie? Julie igi face aparitia, cu o expresie incruntata. M& uit la sertarul inci deschis al casei de marcat, la compartimentele pentru bancnote si m4runtis. — Nimic. Tipul ala a cumparat o cafea. Art inspre ugs&, dar barbatul a iesit deja. Cafeneauae goala. Julie vine lang& mine si impinge sertarul casei de marcat, care se inchide cu zgomot; cAt pe ce si-mi prind4 degetele. Tresar, surprinsa c& e atat de m4nioas&. — Unde-au plecat cu totii? Nu e treaba ta sa servesti clientii. Apare gi Riley, care isi pune o cand de cafea $i zambeste larg. — Care-i treaba, Jules? Vocea lui Julie e incordata gi ascutita. — Riley. Pentru ce te pldtesc, si bei cafea gi si te imbeti OFATA DIN BUCATI 277in timpul serviciului? Nu. N-ai dec4t s& faci cficaturile astea dupd ce iesi din tur’. M-am sAturat pand peste cap s& profiti de mine. Am nevoie de tine ca sh supraveghezi totul. Charlie n-are ce cduta la casa de marcat. De zile intregi imi ies bani lipsd la socoteala. Ingaim cuprins4 de panic&: — N-am luat niciun ban. N-ag face aga ceva. MA deranjeaz4 cand simt ci m4 aprind la fata in timp ce vorbesc. Asta ma face s&4 par vinovata, dar nu i-ag face asa ceva lui Riley. Sau lui Julie. — {mi pare rAu. Lipseau toti. Nu m-am gandit c4 ar fio pro- blem&. — Nu te acuzd nimeni c4 ai luat bani, Charlie. Nu asta ai vrut s& zici, nu-i aga, Julie? Riley isi soarbe cafeaua imperturbabil, urmarind cu atentie fata sor&-sii. Nu-si intoarce deloc privirea c4tre mine. Julie clatin& din cap. — De ce faci asta? De ce imi subminezi intotdeauna... Se opreste brusc si pe fat i se citeste tulburarea. Se apropie de mine si se uit& la bratele mele. — Ce-i asta? Ce-ai facut... N-am stiut cd a fost aga de... Doamne Sfinte, nu poti aparea aici asa. Arat& cu mana inspre cicatricile de pe bratele mele, holban- du-se la pielea mea. M& dau inapoi, ascunzandu-mi instinctiv miinile la spate. Ma lovesc de vitrina cu produse de patiserie. — Charlie, la noi vin oameni care incearc’ s4 se vindece. Surorile, Charlie. fn voce lui Julie se simte disperarea. N-am mai vizut-o niciodata in halul Asta. Nu poate fi vorba doar despre mine si bratele mele, nu? Surorile vin martea si vinerea, trag mai multe mese una 1anga alta, isi deschid jurnalele gi se pun pe scris in voie. Plang incetisor, mangaindu-si empatic spatele unele altora. Beau 278 KATHLEEN GLASGOWceai de fructe si poart& haine 14lai, cusute de mana. Poarta parul liber gi drept si mAn4nc& prea multe negrese cu roscove si brioge cu lAmaie gi mac. Linus zice cA au fAcut parte dintr-o sect& de undeva de la granita dintre Arizona si New Mexico. — lisuse, tu auzi ce zici, Jules? o intreab& Riley, cu 0 voce devenit& brusc aspr&. impinge tava de servire inspre mine si imi spune s& mA duc s4-mi termin treaba. Nu mA misc din loc. RAméAn inlemnit&, sprijinita de vitrina pentru patiserie. Julie se intoarce val-vartej inspre mine. — Nu vreau s& porti maneci scurte, bine, Charlie? Stiu ch e cald aici induntru, o sA reparim ventilatoarele, dar dac& lasi astea la vedere, lumea 0 s4 vorbeasci, intelegi. Vocea i se frange. — Nu-i nici picior de client in toat& nenorocita asta de cafenea, Riley. Unde-i aglomeratia de la ora pranzului? isi fngroapA fata in palme. Trec pe langa ei in timp ce Riley o bate usor pe umar si ma intorc la masina de spalat vase. fi aud cum vorbesc in soapt&, dar nu inteleg ce zic. Cand vine inapoi in buc&tarie, Riley se fereste si-mi intalneasc& privirea. —I-am spus c4 toti or s& se uite doar la fata ta dragut&, dar acum e intr-o dispozitie ciudat&, intelegi? Poate ar fi mai bine ca de maine s4 vii cu m&neci lungi. Numai cateva zile, OK? Sunt cuprinsa& de dezamdgire. Am crezut cA, poate, 0 SA-mi ia ap&rarea ceva mai hot&rat. MA uit la el. igi fereste privirea. Am o senzatie nepldcut& in stomac. — Riley, zic eu in soapta. Ce bani lipsesc? La ce se refer&, Riley? Tresare si vid c& degetele fi tremur4 in timp ce pune oceap& pe tocdtor. — Nu-ti face probleme in legitur4 asta, OK? — Eu nu m-am atins de bani. Nu vreau s4 cread& c& am luat eu vreun ban. O FATA DIN BUCATI 279— Os& fie totul in regula, bine? Ma ocup eu de asta. Se intoarce c&tre gratar si se apucd s4 racAie grasimea, care se adund in gramAjoare lunguiete, de culoarea caramelului. Te-a tridat, scumpo, imi rasund in urechi vocea lingusitoare alui Evan. Dar o alung, pentru c4 nu vreau s4-i dau crezare. 280 KATHLEEN GLASGOWDIMINEATA, CINEVA STRIGA NUMELE LUI RILEY si ma intore c&tre el, mA uit la el, la fata lui czuta si palid&. fl ating usor pe umiar, in timp ce ascult zgomotul de pasi care dau ocol casei si apoi ciocAnitul degetelor in fereastra pe jumatate des- chisd. Riley tresare si deschide ochii. Observ ca are fata pa- mantie, iar ochii, fnrositi. Aseara, cand am ajuns la el, zicea in baie, cu fata in jos. M-am speriat la inceput, dar apoi mi-am dat seamé cd leginase, nimic mai mult. Mi-a luat ceva s4-1 ta- sc pe coridor, pana in dormitor, si mi-a trebuit si mai mult timp s&-l salt in pat. igi duce un deget la buze si mA acoperd cu ceargaful. Salteaua scrtaie cand se taraste pe pat pana la fereastra, ca sd o deschida. — Hei, salut! Tu erai. Are glasul plat, circumspect. Vocea care raspunde sund amuzata: — la te uitd. Te-ai intors la vechile metehne. Cine-i sub cearsaf? Riley raspunde: — Nu te priveste pe tine. — Hai, lasd-ma s& vid. Mi-a placut ultima de care te-ai des- cotorosit. Mi-a placut atat de mult, cA m-am insurat gi eu cu ea. Rade pe infundate. {mi sare inima. Riley a fost insurat? Rasuflarea mi se opres- te in gat. — Ce vrei? intreaba Riley si tusegte. E nervos; imi pot da seama. Lumina soarelui se strecoara OFATA DIN BUCATI 281prin ceargaful decolorat. imi e tot mai greu sA respir cu el tras peste mine. incep sA mA gandesc cd poate lui Riley ii e rugsine cu mine, din moment ce nu vrea ca amicul lui sA mA vada. — Luis Alvarez are cancer la pancreas. . Corpul lui Riley se crispeaza. — Faci misto de mine? Trage aer in piept. —Mi-a imprumutat masina acum cateva sAptamani fnziua aja, mi-a zis doar c& nu se simte bine $i c4 nu merge la munci. — Nt, nu glumesc. Vocea celuilalt a devenit ceva mai blajina. — Eprea tarziu, omule. Dejae prea avansat. Ascult&, pun la cale un concert la Clubul Congress, pentru nevasta-sa si pen- tru copii. O si aib& nevoie de bani. M-am gandit gi la Rialto, dar cred ci Clubul Congress e mai potrivit. Oricum, n-o sd se intample decat prin toamnd. O zi intreag4, pentru toate var- stele, b’utura doar pe baza unui act de identitate, poate si vreo doua scene in aer liber. Probabil cd trebuie s& apelam la niste distribuitori locali, care s& ne ajute cu cheltuielile, dar mai toti il cunosc pe Luis, asa c4 n-ar trebui sa fie o problema. — La naiba, ce porcarie! Riley ram4ne tacut cAteva clipe. —Chiar e un tip de treaba. —Mda. Pauza. — Hai, lasd-mA s& arunc doar o privire. Cearsaful se misca ugor. — Las-o balta. Ce vrei de la mine, pana la urma? — Umbl& vorba c& dai concerte seara pentru vecini gic& nu ti-ai pierdut deloc talentul muzical. Asa ci ce mi-am zis eu? Riley West a reintrat in joc? Asta ar putea vinde ceva bilete. Mai ales pentru inevitabila implozie de pe scena. — Du-te dracu’! 282. KATHLEEN GLASGOW— Hai, pe bune, e pentru Luis. El ne-a ajutat mult in trecut. Vocea celuilalt e calma, aproape ca implora. — Poti s& faci asta, Riley. Stiu cd poti — Tiger, raspunde Riley oftand. N-am mai cdntat de aproape doi ani. Stau cat pot de nemiscat&, incercAnd s& nu pierd niciun cuvant. —E pentru Luis. E bolnav rau de tot, omule. O groaza de alti oameni participa’. {i am deja pe Hold-Outs, Slow Thump, Cat Foley, California Widows, Hitler’s Niece, Swing Train, Eight- Men-On gio s& fie si mai multi, poti fi sigur. Urmeazd un moment de tacere. in cele din urmA, Riley accepta. — Bine atunci, omule. Ia zi, ai inregistrat deja ceva nou? E musai s& ascult ce-a mai facut Riley West. Riley se dA jos din pat. fl aud traversand camera si trigand pe elo pereche dejeansi. Spune mormiAit cd se intoarce imediat. Ceargaful e dat la o parte incetisor. Tiger Dean are parul tot negru, la fel ca pe copertele albumelor, dar nu maie rdsucit cu grija pe frunte. Etuns scurt, pieptanat cu grijd $i mairar. Cand i-am cdutat pe net pe Riley si Long Home pe computerul de la bibliotecd, am gasit site-ul lui Tiger Dean. Am aflat de acolo c& Tiger Dean canta si acum cu diverse trupe locale, la petreceri private, si cd oferd totodata servicii de design grafic. Era aco- lo o fotografie care fl infatiga la birou, cu o mand pe tastatura unui computer gi cu cealalta pe gAtul unei chitare Stratocaster rogu-visiniu. — Salutare. Pe fata lui Tiger flutura un zimbet. N-am incredere in el. imi aminteste de tipii Aia mult prea cool din liceu, care se plimbau tot timpul pe holuri si ti loveau cu nongalanta& peste cap pe tocilari, cand treceau pe langa ei. Tiger Dean se apleacd un pic mai mult pe fereastra. Poarta o jacheta rogie de bumbac. O FATA DIN BUCATI 283MA ridic in capul oaselor si trag ceargaful de pe mine. Sunt imbr&cat& cu o bluz& murdar&, sunt inca jegoas& dupa tura de ieri si port niste pantaloni vechi de pijama, in dungi, de-ai lui Riley, rulati mult in talie. Am gust de scrum de tigara in gura. Asear&, dupa ce ]-am carat in pat pe Riley, m-am intors la baie, mi-am aprins 0 tigard de-ale lui siam dat scrumutl in chiuveta. Am terminat si berea pe care pesemmne ci tocmai o deschisese inainte sd legine. O asezase cu grij& pe marginea cAzii. — Ce cauti tu cu punkista asta mica? il intreaba Tiger pe Riley, sprijinindu-se de pervazul ferestrei. De ce-ti pierzi vre- mea cu ea? Asear&, am baut si am fumat asezatA pe toalet4, gandin- du-ma la cum tocmai fusesem nevoita s4-mi car pana in pat iubitul, care nu stiu dacd mA considera sau nu iubita lui, la cum m-am dus de mai multe ori s4-i aduc droguri sila cum am f&cut toate astea degeaba - doar ca si-i simt mana pe obraz, cand e treaz. Si dupd aceea am terminat berea si m-am intors in dormitor si am mers direct langa pat, cdutand crapdtura pe care o observasem in podea, si apoi am lovit cu calcéiul in ea. A s&rit o bucata de scAnduri, si iat-o: trusa lui Riley, o cutiuta patrdtoasa din lemn de cires, in care se gAsea tot ce avea Nevo- ie. Tot ce fi trebuia in locul meu. Dar nu am de gand sa ii las pe Tiger Dean si afle. imi atintesc privirea asupra lui Tiger Dean gi incet, incetisor, ridic degetul mijlociu. Tipul ridicd din sprancene, surprins. — Pentru Dumnezeu! Ochii i se fixeaza pe cicatricile de pe bratele mele; nu incerc s&le ascund. — Cine se aseamana se adund, murmura el. Amandoi cu aceleasi jocuri tampite. Riley intra pe usa cu o bere fn mAné si tresar. Dacd o ia asa de dimineata, 0 s& fie o zi lung si dur&. fi aruncd CD-ul lui 284 KATHLEEN GLASGOWTiger Dean prin fereastra, iar acesta il prinde usor si il bag& in buzunarul jachetei. Riley se urc& inapoi in pat si asazi berea intre genunchi. {gi muta privirea de la Tiger la mine. ~— Nu te-ai putut abtine, aga-i? Cu un gest degajat, Tiger atinge ochelarii de soare ridicati pe crestet, iar acestia cad incet peste ochi. — intotdeauna ai avut gusturi interesante. Voiam doar sa ma asigur cd n-ai renuntat la vechile obiceiuri. — Adios. — Asta pare insd un pic cam tandrd. Cam prea necizelaté pentru gustul meu. — Vete a la chingada’. —Of Tiger igi ridic& barbia inspre mine. — Pun pariu cd, dac& i-ai sti numele adeviarat, ai sterge-o de aici cat ai clipi E... Riley inchide fereastra peste degetele lui Tiger, care rade. — Mai vorbim. Si, Riley, zice el prin geam, ridicindu-si ochelarii de soare. incearc&, te rog, sA amAni inevitabila pra- busire marca Riley West pana la concertul propriu-zis. Asta o sd umple locurile, ca in zilele bune. Riley inchide de tot fereastra. fnainte si apuce sd se aseze la loc in pat, izbucnesc: — Casatorit? Ma intreb dac& o sA m4 minta. — Ai fost cdsdtorit? MA priveste fix, fara sa clipeasca. — Dap. — Gen panda cand moartea ne va desparti, inel pe deget, bisericd si tot tacamul? — Se intampla tot timpul. Un baiat gaseste o fat&, se saruta, el cumpara un inel, sunt cununati de Elvis in Las Vegas, unde * Expresie mexicana cu sensul de ,Du-te dracului”. OFATA DIN BUCATI 285fac o oprire in cadrul unui turneu. $i apoi, bum! Totul se duce de rapid, fata il p&riseste pe bdiat pentru solistul trupei din care face parte baiatul. Sfarsit. Trage o duscd sAnatoasa de bere, — Din ce cauza se duce totul de rapa? Riley igi trece degetul pe gatul sticlei de bere. Are unghiile Turdare. — Dincauza mea. Eu sunt de vind. Cu toate rahaturile mele. — §i.. te mai vezi cu ea? Inima imi bubuie in piept. Simt c4 mi se face rau. — Cum o cheama? Nici m&car nu stiu de ce vreau sa-i aflu numele, cert este c& vreau. MA simt ca si cum puzzle-ul pe care l-am asamblat pentru Riley s-a dezmembrat si piese noi mi-au cdzut in mana. Pe fata i se lateste un ranjet. — Esti geloas&, fatA ciudata? N-ai de ce. Nu, nu ma mai vid cu ea. Ei doi locuiesc intr-o cas4 frumoas&, la poalele muntilor. Au un copil si toate alea. — Cum 0 cheaméd? — Pe bune, Charlie... — Spune-mi. — Ocheama Marisa. Marisa. Simt cum imi zbam4ie mintea. Ma-ri-sa. Nume de fat& drigutd. Pun pariu c& are trasdturi delicate. Parca o si vd. Mi-] gi imaginez pe Riley indragostindu-se de 0 persoand ac&rei intreaga faptura denota delicatete. inchid ochii ca s& nu vad& ci-mi dau lacrimile. — O, nu, nu incepe cu asta. MA inghionteste cu cotul, in joaca. — Am trait gi pana sd te cunosc, Charlie. Sunt mai mare decat tine, fata. Am facut tot felul de tampenii. Ba chiar m-am indr&gostit si m-am insurat. Nu trebuie s&-ti faci acum griji pentru asta. 286 KATHLEEN GLASGOWfi dau cotul lao parte si sughit. — Cum ar fi s&-ti schimbi numele? Rade. — Dap. Nu stiai asta? Toti cei din trupd aveam acelasi nume de familie: West. Tiger credea c& e cel mai cool asa. Acum el igi foloseste adevdratul nume de familie. ~— Si care-i faza cu rolul de Riley pe care-] joci? — O, pe Asta l-am avut dintotdeauna. incd de mic. fntotdeauna o dAdeam cu bata-n baltd, intr-un fel sau altul. Taicd-meu imi zicea: ,Cine te crezi, sd traiesti viata lui Riley ori ceva?”. O tampenie. Dar asa mi-a ramas numele. — P&i si-atunci, zic eu incet, care-i numele tau adevarat? — Numele meu adev&rat e Riley West, pentru ca Asta sunt eu acum. Inchide ochii gi casc&. — Gata cu intrebirile, de acord? Gata cu testul. Pune jos creionul si las& foaia de hartie pe banc, te rog. fi rAspund nemultumita: — Pot s-o intreb pe Julie. {nc& o piesa din puzzle. igi termina berea si pune sticla pe podea, langa pat. M& cuprinde cu bratele gi isi ingroap& fata sub tricoul meu. — N-o s&-ti spuna. N-o s& spund niciodata. {mi linge buricul. — Ce-mi place la tine, fata ciudata, e cA nu ceri prea mult. Nu ceri mai mult decat ai nevoie. Stii ct de ugurat mA simt c& nu ma batila cap? Si apoi imi abate atentia de la toate astea, aga ca uit de in- tentia de a o intreba pe Julie care e numele lui adevarat sau de a afla mai multe despre fosta lui sotie sau chiar gi de cutia de sub podea sau de putinul de care am nevoie. O FATA DIN BUCATI DRELUNA AUGUST E DIN CE iN CE MAI DURA. in fiecare zi sunt aproape 40 de grade, uneori chiar peste 40, iar cildura ma inf&soara ca o paturA care arde. [In camera mea e insuportabil in timpul noptii, aga cd stau cu Riley cat mai mult cu putinta, sperand in fiecare sear& sa fie acas&, pentru cd are un ventilator cu apa. in noptile in care nu e acasa, tot adorm si mA trezesc din somn in aerul indbusitor, cu ventilatorul agezat exact pe directia canapelei. fn dimineata asta, eu si Riley am ajuns devreme la munca. MA4nc&im impreund quesadilla cu oud moi gi ardei iute, cand sun telefonul. Riley se intoarce de dupa colt si mA trage pe coridorul intunecat, cu pardoseala unsuroasi, inspre biroul lui Julie. — Linus se simte rau; nu vine azi, imi spune si trage usa dupa el. MA saruté apasat si isi strecoaré mana pe sub tricoul meu. — Riley. Nu md simt in largul meu. — Sst. Tanner nu ajunge fnainte de sapte si jumAtate, iar Julie ein Scottsdale, pentru o sesiune de meditatie. Se intoarce abia dup4-amiaza. Se agaza pe canapea si intinde mana spre bretelele salopetei mele. Buzele ne inteapé de la iuteala ardeiului. Nu vreau sa fac asa ceva aici, nu mi se pare OK sa fac asta in biroul lui Julie, dar e insistent, si terminAm repede. inainte de a iesi din birou, netezesc cu m4na perna de pe canapea, ca s& nu ramana denivelari. 288 KATHLEEN GLASGOWRiley deschide usa cu o mand si cu cealalta igi indeasd tricoul in pantalonii maro, dupa care se opreste brusc, iar eu intru cu fata in spatele lui. Tanner sta pe coridor, stingherit. Are o expresie ciudata pe chip, de parc& nu ar sti ce sA creadA, si in clipa aia imi dau seama cd ne-a auzit si ma inrogesc la fata de rusine. Tanner strange din ochi de parcé ar fi sub apa. Sopteste: — imi pare rau pentru ce o si urmeze. Se dala o parte. in spatele lui, lang4 masina de spalat vase, std Julie. — Ultima sedint& de meditatie s-a anulat. M-am intors aseara. Are vocea de gheata. — Scuze, Jules, zice Riley calm, trecand pe langé ea ca gi cum nu s-ar fi intamplat nimic. MA indrept incet inspre masina de spalat, strecurandu-ma pe langa ea atat de speriata si de stanjenita, incAt mi se face r&u. De abia imi pot auzi propriile ganduri, at&t de tare imi bate inima. Julie se uit& la Riley, care e acum in siguranta, in spatele insulei pentru g&tit. Se uit& apoi la farfuria cu quasadilla cu ardei iute pe jum&tate mancate si la cele doud furculite. isi intoarce privirea c&tre mine, apoi se uitd de-a lungul coridorului, spre usa deschisa a biroului. — Spalati-v4 imediat pe maini, amandoi. Nu pot si mA ocup de asta acum. Se apropie nenorocita de aglomeratie dela micul dejun, dac& avem asa ceva. Unde-i Linus? striga ea. —E bolnav&, zice Tanner. — Lua-o-ar dracu’ de treaba! Julie paseste apdsat catre tejgheaua din fatd, fara s& mai zicd nimic. Riley fgi sipuneste mainile lang mine, la chiuvet&. fsi intoarce capul sa verifice cum st treaba in cafenea si apoi ma OFATA DIN BUCATI 289saruta repede pe obraz. Ridicd din umeri, ceea ce ma face sa cred c& s-ar putea si fie totul OK. Chiar este aglomeratie la micul dejun sila pranz. Dupa ace- ea, cand cafeneaua se goleste, il ajut pe Tanner s& debaraseze mesele, in timp ce Julie verificd incasdrile. Tanner a servit la mese, iar ea a stat toatad dimineata la tejghea, venind in spate ursuza si trantindu-i lui Riley comenzile fara o vorba. Mie nu mi-a aruncat nicio privire, asa ci. am inima grea. Cand ma intore cu Tanner in bucatarie, cu tavile de servire pline ochi, o aud pe Julie urland din spatele ugii inchise a biroului. — La dracu’, o sa fie marfa. Tanner deschide putin frigiderul si ia una dintre berile lui Riley. — Dar nu pentru tine. — Taci din gura! fi arunc eu albindu-mé la fat& pe mAsura ce vocea lui Julie e tot mai ridicata. Nu-i deloc amuzant. Din cand in cand, auzim: ,,De ce iei intotdeauna cele mai proaste decizii?”, ,De cand dracu’ dureaza chestia asta?”, ,Nu te-ai gandit deloc la ce a zis ea in biroul Asta? A implinit macar optsprezece ani, Riley? Ai idee ce insearmnd asta? E corupere de minori”. Simt cum toat& uratenia cuvintelor ei ma loveste in plin. incep si-mi ciupesc coapsele prin buzunare. Tanner se uitA la mine. — Chiar asa, ai optsprezece ani? Afiseaz4 un ranjet amuzat. — Da, fi goptesc. Fac in curand. Peste unsprezece zile. Mi-e atat de rusine, inc4t cred ci o sA vomit. Mi se intoarce stomacul pe dos. »Chiar iti inchipui c& poti s& ti-o tragi in biroul meu?", tip Julie. ,Si-ai mai lAsat si un nenorocit de prezervativ in nenorocitul meu de cos de gunoi!” 290 KATHLEEN GLASGOWMa albesc la fata. O, Doamne! Cum de nu m-am gandit la ce o fi facut cu el atunci? Tanner se pripadeste de ras, iar hohotele lui imi strapung inima - picdtura care umple paharul. imi dau jos gortul, il indes in tava masinii de splat vase gio pun in functiune. Zgomotul brusc al apei acopera bazAitul din urechile mele. imi iau rucsacul si plec. MA indrept inspre magazinul second-hand cu ochii impdien- jeniti; nu c4 as ciuta ceva, dar nu vreau sA stau pe afara sau s& merg deocamdata acasa. imi trec degetele peste grimezi bizare de aparate electronice despre care nu stiu nimic: cutii de plastic de un albastru care iti ia ochii, cu sArme si cabluri si roti zimtate si arcuri. Trec printre rafturi nesfarsite cu dis- curi zgariate si ciobite. Incere s4-mi tin ochii deschisi si s4-mi reglez respiratia. MA ciupesc de antebrat. Chiar dac& imi fac vanatai, Riley n-o s& zicd nimic despre ele, sunt sigura de asta. fncele din urma, mA intorc in camera mea, s&-1 astept. Am witat s& incui usa. Nu raspund cand /) aud cioc&nind, astfel c& o deschide singur si strabate camera, inspre frigider. fl deschide, desi nu cred ci vrea si vad’ pe bune ce am de méancare. fnchide usa frigiderului si se reazemé de el, uitandu-se la mine cum stau intinsa& pe podea. — Tu chiar nu mAn4nci decat la Grit, asa-i? Tine strans in mand o punga de hartie pe care oducela gurA gi bea din ea. fn timp ce il urmAresc, imi amintesc episodul de pe aleea dosnica din spatele supermarketului Food Conspiracy, de acum cateva luni. St&tea in acelasi fel, cu umerii c4zuti si cu o punga de hartie in mana. Stau intre cada si perete - acelasi loc in care am stat varata O FATA DIN BUCATI 291in ultimele cAteva ore, asteptand. Asa e: nu cumpar mancare decat dac& sunt nevoita. in fiecare dimineat& sper c&, la un moment dat, in cursul zilei, Riley 0 si greseasc4 o comanda si o s4 mi-o dea mie: 0 chifla cu humus in loc de crema de bran- z&, o omlet4 cu mdsline negre in Joc de ardei. Sau iau orice imi da dup& ce mA duc dupa droguri. Nu iesim niciodat& in oras s4 mAncaim. Cateodata astept s& adoarma si aleg cu grijA din lucrurile din buc&taria lui, aprovizionata la intamplare: o por- tocala, o tortilla uns4 cu unt, un pahar cu Japte care miroase dubios. Cand nu e dus prea rau, facem lucruri incredibile pe intuneric, in patul lui mototolit, dar mi-e teama sA ii cer méancare si, exceptand acea singuri dat& cand am stat de vorba pe veranda, nu i-am povestit despre traiul pe strazi si despre ce inseamnA asta. Si nici el nu m-a intrebat vreodata, ceea ce acum mA intristeazA si mai mult dec&t inainte. Eu il intreb mereu despre el, atat cAt imi permite, dar e) nu-mi pune niciodata intrebari despre mine. {ncerc din r4sputeri ca vocea s4 imi sune normal: — Ne-a dat afard? Riley pune dopul la sticla. — Pe mine? N-o s4 mA concedieze niciodat&. Cu toate astea, o cam bagasem pe mAaneca azi, cand a urlat la mine din cauza prezervativului. Cred ca e furioas& din mai multe motive, nu doar pentru c4 ne-am tras-o in biroul ei. Se asaz4 oftand langi mine, pe podea, gi isi intinde picioarele pe linoleumul plin de zgarieturi. — E neagr& de sup4rare, Charlie. N-ai auzit si continuarea, pentru c& ai plecat - stia despre noi de ceva vreme. Ca doi porumbeiindragostiti ce suntem, mergem si plecim impreuna dela munc§, lucru pe care ea il poate vedea de Ja fereastra ei de deasupra localului, dar a hotarat s4 nu zic& nimic deocamdata. Apartamentul ei e sus. Nu stiu dac& aveai habar de asta ori ba. 292 KATHLEEN GLASGOWS-a f&cut ci nu stie nimic. Dar ce-am facut azi in biroul ei, cred c& asta a cam gocat-o. —Si? — Si... te mutA pe tura de sear&. De fapt, mi-a zis ceva de genul: ,N-o sa ti-o ofer pe tava”. Asta pare s4-l1 amuze. — Azis: ,Nu-io prajitura sau o carte sau un disc pe un raft. Nu te potijuca cu ea si dupa aia 34 o pui la loc”, Nu te potijuca cu ea si dupa aia sé o pui la loc. — E cat se poate de jenant, zic eu suparata. SA ne gseascd in felu Ala. Eu nici mAcar n-am vrut s-o fac. Tu m-ai obligat. {mi arunci o privire t4ioas&. imi spune pe un ton iritat: —Nu te-am obligat s4 faci nimic, fata mea. Cred c4 ti-a iegit si tie ceva din asta. Nu, imi vine s& fi spun, nu mi-a iesit. Dar nu o fac, pentru c& oricum a fost, in parte, si vina mea pentru ce s-a intamplat, nu? Nu am vrut s-o fac, dar i-am dat voie. fsi inclin& capu) intr-o parte. Ceva fi atrage atentia si se apleaca in fata. — De ce aio valizd bagata sub cada, fatA ciudata? fmainte s& apuc si-] opresc, se duce si o trage afard. isi atinteste asupra mea ochii, care fi sclipesc, iar gura i se curbeaza intr-un zambet. Vorbeste cu 0 voce ciudat de joasa: — Asta e? Valiza magicd care ascunde secretul micutei mele strdine? Desface clapele si scotoceste printre tricouri pana ce di de trusa metalici. Numai c& isi imagineazi.c& va gasi in ea ceva interesant, pentru ca zice: — Super! Dar apoi o deschide. Trece cu privirea peste obiectele dinduntru, alifii, leucoplast, bandaje, tot ce am cumparat dela pravalie, imediat ce am ajuns aici. {] urmAresc cu inima in gat. OFATA DIN BUCATI 293E 0 mica razbunare, un pic cam meschind, pentru ziua de azi, pentru faptul cA nu mA intreabA niciodat& nimic despre mine. Fiindca asta 0 sa il sperie gi o sA-i provoace greata, faptul c&o s& se trezeasc& fat& in fata, pentru prima data, cu piesele de puzzle care mA alc&tuiesc. Riley ridic& sovdielnic sulul de panzé si fl las& s& se desfaci; cioburile de sticld cad pe podea, cu bine cunoscutul lorclinchet. R&sufl& adanc de doua ori, cu un sunet ciudat, ca si cum l-a fi lovit cineva in piept. — Ce mama draculuie asta? Nu mA pot abtine si izbucnesc: — Asta-s eu. Asta-i ce fac eu. Adic& ce faceam. incerc s& nu mai fac. Astept tinandu-mi rasuflarea. Pare c& nici nu m-a auzit. Ridic& trusa furios si se risteste la mine: — Ce-i porcdria asta? la in mAn4 cioburile unul cate unul, micul recipient din plastic cu apa oxigenata, tubul de alifie, sulul de tifon. — Asta folosesc. Ca si mA tai. Astea sunt lucrurile mele. Riley le arunca inapoi in cutie, de parca i-ar frige degetele. Loveste tare cu piciorul trusa care alunec& pe podea si se ridic& tragAndu-si pe cap gluga jachetei. Inchid ochii. Usa se tranteste. MA tardsc pe podea, iau trusa si o strang la piept. Adun cu grij& toate lucrurile si le pun pe fiecare Ja locul lor, pentru c& toate sunt foarte pretioase pentru mine. Cioburile zorndie si imi inteapa degetele, provocindu-mio senzatie pe care trebuie sa fac eforturi s4 nu o bagin seam&. Tin un pic mai mult bucata de pAnz& in palma. Pun trusa in valiz& si o imping sub cada. Usa apartamentului meu se deschide si apoi se inchide cu zgomot. Riley se duce direct la chiuvet4, deschide fereastra de deasupra ei si isi aprinde o tigara. 294 KATHLEEN GLASGOW— Spune-mi, m4 someaza el. Ce-i cu toate astea? Ce faci cu cutia aia? Ce inseamn4? — De unde dracu’ credeai c4 am toate cicatricile astea? Vacea mi se frange. — Credeai c&... au apSrut aga, pur si simplu? Baiguie: — Nu stiu... Eu... Nu m-am gandit Ja asta. Sufld fumul pe fereastra. — Mi-am imaginat ca ai terminat cu asta. Nu mi-a dat prin cap c& ai pdstrat o nenorocit& de cutie cu tat felul de c&caturica sé te tai dacd ffi vine dracului cheful. — Si tu aio cutie cu cacaturi Cuvintele tésnesc din mine ca un jet de apa. Riley ramane cu gura deschis&. Habar nu avea c& stiu. Pun pariu c& nu s-a gandit cd m-ag putea uita sau cA mi-as putea da seama. — Ce, esti singurul de pe lumea asta care a dat-o in bar& r&u de tot? Acum c& mi-ai vazut lucrurile, sunt compromisé in ochii tai? Am devenit o persoand real&? Nu mai sunt doar un fursec sau o prajiturd sau un disc? Corpul meu se ambaleaza primejdios de tare si incep s4 gafai. — Nu face asta. Vocea lui sund ca o avertizare. — SA nu indrdznesti sd incepi aga. Nue... acceptabil. — Sunt singura care incearc& s4 nu faca ce nu trebuie, care se striduieste s4 isi revind si tu te porti oribil cu mine din cauza asta. imi tin palmele pe linoleumul rece si lipicios. Simt mirosul de la podeaua nespalata, de la jegul din cr&pAturile din perete, dela mizeria care domneste in intreaga cladire, dar si mirosul Tui, al lui Riley: duhoarea de alcool, mirosul stAtut de fum de tigar& imprimat fn hainele lui. I-am adus droguri. Mi-am tras-o cu el in biroul sora-sii. I-am permis sA ma vada in intregime, fiecare bucaticd din mine, iar O FATA DIN BUCATI 295