Prof. univ. dr. Mihai IELENICZ Conf. univ. dr.

Ileana PÃTRU

GEOGRAFIA FIZICÃ
A ROMÂNIEI

Editura UNIVERSITARÃ
Bucureºti 2005
Culegere computerizatã: Luminiþa Rãdoi
Cartografie computerizatã: Elena Grigore
Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa Viºan
Coperta: Daniel Þuþunel

Copyright © 2004
Editura Universitarã
Director: jur. Vasile Muscalu
B-dul Nicolae Bãlcescu 27–33 Bl. Unic,
Sc. B, Et. 4, Ap. 38, sectorul 1, Bucureºti.
Tel./fax. 315.32.47
e-mail: editurauniversitarã@edinfo.ro.
http: www. edinfo. ro.

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL CERCETÃRII

ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

IELENICZ, MIHAI
Geografia fizicã a României / Mihai Ielenicz, Ileana Pãtru.
- Bucureºti : Editura Universitarã, 2005

Bibliogr.
ISBN 973-7787-47-1

I. Ielenicz, Mihai
II. Pãtru, Ileana

658.64(075.8)

Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate Editurii Universitare

Distribuþie: tel/fax (021) 315.32.47

0744.254.245

ISBN 973-7787-47-1

2
 Prefaþã

A scrie o lucrare de sinteza de tipul unui curs sau tratat despre România-
geografie fizicã este o mare încercare pentru cei care iau în serios acest lucru.
El necesitã câteva cerinþe obligatorii – o profundã ºi cât mai completã
documentare, putere de analizã ºi de sintetizare a elementelor demne de a fi
puse în evidenþã în contextul tratãrii diferitelor probleme, o cât mai bunã
cunoaºtere a realitãþii geografice din fiecare unitate plecând ierarhic de la cele
mai mici la cele mai extinse pe mari suprafeþe, stabilirea unui sumum de probleme
care sã se înscrie într-un sistem unitar, dar ºi a unui complex de reprezentãri
grafice, cartografice ºi de imagini fotografice cât mai adecvat ºi mai ales
adaptarea unei concepþii ºi a unui stil propriu în dezvoltarea ºi argumentarea
demonstraþiilor incluse.
De-a lungul anilor s-au realizat numeroase lucrãri în aceastã direcþie,
unele prin conþinut ºi demonstraþie s-au impus ca extrem de valoroase fiind la
ordinea zilei în orice reluare. Multe altele, apãrute mai ales dupã anul 2000,
reflect㠄graba” de a fi scrise pentru diferite „necesitãþi de moment” ceea ce
se reflectã în copierea sau într-o pseudoadoptare mai mult sau mai puþin
convingãtoare ºtiinþific al multor paragrafe din cãrþile de bazã (îndeosebi Tratatul
de geografie) ºi adãugarea unei bibliografii stufoase pe care niciodatã n-au
parcurs-o.
Realizarea unui curs adresat studenþilor ºi profesorilor din preuniversitar
solicitã o îmbinare între informaþia ºtiinþificã (cât mai completã), ºi modalitãþile
de redare (un limbaj adecvat ºi o succesiune a problemelor în concordanþã cu
scopul stabilit) ºi capacitatea de argumentare. Ori toate acestea impun un
exerciþiu de duratã concretizat în articole, sinteze ºi în lucrãri preliminare. Iatã
câteva din motivele care mulþi ani, ne-au înfrânat dorinþa de a concepe aceastã
scriere, cãlãuzindu-ne dupã dictonul c㠄nu este suficient sã vrei, trebuie sã
ºi poþi”.
Realizarea unei lucrãri despre România este o datorie faþã de cei care te-
au ascultat mulþi ani în amfiteatru, faþã de ºtiinþa cãreia i te-ai dedicat, dar mai
ales faþã de þara pe care-o iubeºti ºi ale cãrei taine reflectate de o multitudine
de peisaje trebuie sã le explici adecvat pentru a fi înþelese de cât mai mulþi.
Desigur sumarul general al unei astfel de lucrãri cuprinde în succesiune aceleaºi
probleme care pe ansamblu vor reda mai mult sau mai puþin complet alcãtuirea,
structura, ansamblul legãturilor ºi reflectarea lor în sistemul mediului românesc.
În detaliu însã intervin diferenþieri în ponderea tratãrii acestora ºi mai ales în
corelaþiile stabilite pe diferite trepte ceea ce se rãsfrânge în unitatea tratãrii.

3
 Am conceput lucrarea în mai multe volume care sperãm sã vadã lumina
tiparului cât mai repede. Ele vor reda complex mai întâi fiecare component din
sistemul natural fãrã a omite interdependenþa dintre ele ºi mai ales locul
activitãþilor umane în sistem. În al doilea rând aceste aspecte vor fi concentrate
regional, pe douã trei ranguri de unitãþi geografice cu punerea în evidenþã a
contribuþiilor notabile a celor care le-au studiat de-a lungul anilor dar ºi a
relevãrii trãsãturilor geografice ce le impun în sistem. În acest fel dorinþa de a
prezenta unitar partea fizicã a Geografiei României care sã reflecte o concepþie
ºi o activitate de cercetare ºi dascãl de-o viaþã sperãm sã fie în mare mãsurã
înfãptuitã.
Lucrarea se va adresa nu numai studenþilor din domeniul „ªtiinþele naturii”
(cursuri de zi, F.R., I.D., master) dar ºi profesorilor din învãþãmântul
preuniversitar ºi tuturor acelora care vor sã cunoascã ºi sã înþeleagã cât mai
mult din realitãþile geografice româneºti. Acestea se îmbinã armonios ºi organic
într-un spaþiu ce cuprinde Carpaþii, dealurile, podiºurile ºi câmpiile, ce urcã de
la litoral în etajul alpin ºi în care omul de-a lungul mileniilor s-a stabilit, a
vieþuit permanent folosindu-i calitãþile, dar a ºi modificat „câte ceva” pe ici pe
colo în interesul sãu vremelnic.
Sperãm sã întrunim sufragiile cititorilor noºtri ºi sã fim cât mai aproape
de adevãr.

Prof. univ. dr. Mihai IELENICZ

4
CAPITOLUL I

ROMÂNIA - SITUARE GEOGRAFICÃ, FRONTIERE,

COORDONATE DEFINITORII

1. Poziþia geograficã a României

România are o suprafaþã de 238.391 km2 ocupând locul 13 în Europa cu

cca 4,8% din suprafaþa continentului ºi al 80-lea pe Glob. Prin aceasta este un
stat de mãrime mijlocie în cadrul continentului european ºi micã în raport cu
cele mai multe þãri cu desfãºurare mare pe celelalte continente. În unele lucrãri,
inclusiv în tratatul de Geografie sunt indicate diverse valori ele incluzând sau nu
ºi apele teritoriale (o lãþime de 11 km) ºi porþiuni care revin României din fâºiile
din lungul Dunãrii ºi al celorlalte ape situate între maluri ºi linia de frontierã (de
regulã pe firul apei).
Poziþia geograficã sub raport matematic. Este indicatã mai întâi de paralela
de 45° lat. N. care trece prin apropierea localitãþilor Ciclova Românã, Baia de
Aramã, Bãicoi ºi Sulina (fig. 1). Ca atare, þara noastrã se aflã exact la mijlocul
distanþei dintre extremele emisferei nordice terestre ºi în plinã zonã temperatã
(între punctele matematice date de poziþia localitãþilor Horodiºtea 48°15´6´´ ºi
Zimnicea 43°37´07´´). În al doilea rând prin România se desfãºoarã meridianul
de 25° long. E. care trece aproape prin centrul þãrii pe lângã oraºul Fãgãraº; se
intersecteazã cu paralela de 45° lat. N la Piteºti (jud. Argeº). Extremitãþile
matematice sunt în vest Beba Veche (20°15´44´´) ºi în est Sulina (29°41´24´´),
(fig. 2), România încadrându-se pe de-o parte în sectorul estic al fusului orar 2
ºi în sectorul central vestic al fusului orar 3 (meridianul de 30° care indicã
centrul acestuia se aflã în apele teritoriale între Sulina ºi insula ªerpilor). Deci,
matematic teritoriul României se dezvoltã pe 4°37´59´´ latitudine (cca 525 km)
ºi 9°25´40´´ longitudine esticã (cca 740 km). Ca urmare, între þinuturile nordice
ºi cele sudice existã diferenþe în calendarul lucrãrilor agricole în raport cu durata
sezonului de vegetaþie, apoi în tipul de culturi ºi în rezultatele productive (în sud
se cultivã grâu de toamnã ºi primãvarã, în centrul þãrii o singurã culturã, iar în
nord producþiile sunt slabe de la o singurã culturã; viþa de vie larg dezvoltatã în
sud ºi centru nu depãºeºte latitudinea localitãþii Cotnari; livezile de caiºi, piersici
sunt specifice sudului etc.).
Poziþia în cadrul continentului pe trei direcþii situeazã România la distanþe
aproape egale de punctele extreme ale acestuia – Capul Roca (cca 2 950 km) în
SV, estul Munþilor Ural (2600 km) ºi Capul Nord, 2800 km în Norvegia. Doar
în sud Capul Matapan din Peninsula Peloponez se aflã la numai 1 050 km.

5
 Fig. 1. Poziþia României pe glob

Fig. 2. România – coordonate geografice

6
Desigur, raportãrile extreme se pot face ºi la insulele situate în Oceanul Atlantic
(Islanda, în nord-vest prin care trece meridianul de 23° long. V, la 3600 km), la
Insula Creta (paralela de 35°, la 1150 km) sau la arhipelagul Spitzbergen prin
care trece paralela de 80° la peste 3700 km ºi atunci depãrtãrile ar fi mult mai
mari (fig. 3).
- Deci, România se aflã aproape în centrul Europei, dar într-un sector
estic al acesteia ºi ca urmare pe teritoriul ei se resimt influenþe ale caracteristicilor
geografice din toate cele patru mari pãrþi ale continentului (nordic, vestic, sudic,
estic). Acestea se reflectã în:
• Interferenþa principalelor structuri geologice central ºi est europene care
au avut un rol esenþial în crearea reliefului actual, dar ºi în repartiþia principalelor
resurse ale subsolului. Existã unitãþi de platformã vechi aparþinând microplãcilor
ce-au derivat în principal din fragmentarea plãcii Est europene (au poziþie
exterioarã) ºi orogenul carpatic, rezultat al deplasãrii ºi ciocnirii plãcilor din
Vorland cu cele panonicã ºi transilvanã din centru ºi vest);
• Interferenþe în circulaþia masele de aer. Climatul temperat este supus
dominant circulaþiei maselor de aer umed ºi rãcoros dinspre Oceanul Atlantic,
la care se adaugã sezonier prezenþa maselor sudice, nordice sau din estul
continentului situaþie determinatã de activitatea altor centri de presiune maximã
ºi minimã.
• Durata anualã a intervalului de strãlucire a Soarelui este de 2000 ore
în N, ºi de 2300 ore S, reflectate ºi în mãrimea valorii radiaþiei solare (115-117
Kcal/cm2 în N ºi 130-132 Kcal/cm2 în S);
• Durata diferitã a intervalelor cu luminã zilnicã între un maxim de
15 ore 26´ în S ºi 16 ore 3´ în N la solstiþiul de varã ºi 8 ore 56´ în S ºi 8 ore
21´ în N la solstiþiul de iarnã; deci valorile sunt în nordul þãrii cu 35´ mai scurte
la solstiþiul de iarnã cu 37´ mai lungi la cel de varã. De asemenea, existã ºi o
diferenþã de cca 37´42´´ între momentul situãrii Soarelui la meridian la Sulina
ºi cel de la Beba Veche datoritã miºcãrii de rotaþie ºi formei Pãmântului. Deci,
momentele rãsãritului ºi apusului Soarelui nu sunt aceleaºi ci cu o întârziere de
la E la V.
• Particularitãþi de naturã climaticã. Existã diferenþe de naturã termicã
(temperaturi medii anuale de 11° în sudul ºi 9° în nordul României). Faþã de
centrul ºi vestul þãrii considerat termic moderat, în est ºi sud-est climatul este
mai arid, secetos cu geruri ºi viscole accentuate. Apoi, dacã în sud-vest existã
influenþe specifice ariei mediteraneene (ierni blânde, temperaturi medii anuale
de 11°C, 10°C) în nordul þãrii climatul este mai rece ºi mai umed, fiind supus
frecvent invaziilor maselor de aer baltice (8°C).
• Particularitãþi de naturã biogeograficã. Pe teritoriul României intrã în
contact pãdurile nemorale vest europene cu stepa est-europeanã la limita dintre
ele dezvoltându-se silvostepa. În sud-vestul României pãdurile au în compoziþia
floristicã multe elemente vegetale termofile (alunul turcesc, liliacul sãlbatic, castanul
comestibil, nucul, pinul negru de Banat, iasomia, scumpia etc.) dar ºi multe specii
de animale (vipera cu corn, scorpionul, coluberul, þestoasa lui Herman etc.). În

7
 Fig. 3 (a). România – coordonate geografice

Fig. 3 (b). Capul Roca (Capo da Roca)

8
diferite sectoare ale României se aflã punctele extreme ale arealelor unor specii
de plante ºi animale caracteristice celor patru pãrþi ale Europei.
• Particularitãþi de naturã pedogeograficã. Aria largã a solurilor molice
din estul continentului se întâlneºte cu cele ale argiluvisolurilor ºi cambisolurilor
specifice în vest ºi nord; în particular îmbinarea cernoziomurilor ºi solurilor
cenuºii din est cu solurile brun roºcate din SV.
• Particularitãþi în regimul de manifestare al proceselor morfodinamice ºi
de scurgere a apei râurilor etc. ca reflectare a diferenþelor în modul de cãdere
a precipitaþiilor ºi al producerii intervalelor de uscãciune ºi secetã.
• Particularitãþi în repartiþia diverselor culturi agricole (prin nordul
României trece limita desfãºurãrii culturilor de viþã-de-vie; în sud ºi est (regiuni
cu climat mai arid) se practicã cultura florii soarelui pe când în nord-est ºi
nord-vest apar culturile de cartof, secarã, sfeclã de zahãr (climat mai umed ºi
rãcoros).

2. Frontierele României

- Lungimea totalã1 este de 3149,9 km din care 448 km cu Ungaria,

546,4 km cu Serbia ºi Muntenegru, 631,3 km cu Bulgaria, 649,4 km cu Ucraina,
681,3 km cu Republica Moldova ºi 193,5 km în lungul apelor internaþionale din
Marea Neagrã;
- Lungimea frontierei naturale realizatã prin apele Dunãrii ºi a celorlalte
râuri (Tisa, Mureº, Nera, Prut) este de 1816,9 km (58,5%); la care se adaugã
225 km în lungul þãrmului Mãrii Negre. În apele internaþionale sunt 13,5 km de
la nord la sud ºi câte 22,2 km pentru contactul cu apele bulgãreºti ºi 37,7 km
cu cele ucrainene. Rãmân 1037 km de frontierã stabilitã pe suprafeþe de câmpie,
podiº sau munþi.
- Frontiera cu Ungaria din vest, în NV este trasatã prin unitãþi de câmpie
între localitãþile Halmeu (N) ºi Beba Veche (S) pe o lungime totalã de 448 km
din care 32,1 km în lungul Mureºului ºi a altor ape. Principalele puncte de
frontierã în traficul feroviar sunt Curtici ºi Episcopia Bihorului, iar în cel rutier
– Petea, Valea lui Mihai (ºi feroviar) – Borº (ºi feroviar), Vãrºad, Nãdlac;
- Frontiera cu Serbia ºi Muntenegru se desfãºoarã între Beba Veche ºi
Pristol sat românesc pe stânga Dunãrii în dreptul gurii de vãrsare în Dunãre a
râului Timoc (în cursul inferior face graniþa dintre Serbia ºi Bulgaria). Se pot
separa mai întâi un sector de 256,8 km prin câmpia Banatului (între Beba Veche
ºi Zlatiþa), unul de 32,5 km în lungul Nerei (Zlatiþa – Socol), ºi cel din lungul
Dunãrii (mai mult de jumãtate fiind Defileul de la Baziaº la Porþile de Fier).
Punctele de frontierã principale sunt: Jimbolia (rutier ºi feroviar), Moraviþa
(rutier), Naid㺠(rutier), Drobeta Turnu Severin (rutier);
- Frontiera cu Bulgaria dominant se realizeazã pe Dunãre (între Pristol ºi
Chiciu Cãlãraºi); doar între Ostrov ºi Vama Veche ea este trasatã printr-o unitate

1
Dup㠄Anuarul statistic, 2002.”

9
de podiº (139,1 km). Punctele de trecere a frontierei principale sunt la Calafat
(prin feribot ºi în viitor prin ºosea ºi cale feratã peste podul Vidin-Calafat),
Bechet - Oriahova (prin bac), Ostrov -Silistra (rutier), Negru Vodã (rutier ºi
feroviar), Vama Veche (rutier);
- Frontiera cu Republica Moldova se face în lungul Prutului în aval de
localitatea Cuzlãu (la N de Darabani) ºi pe cca 1 km pe Dunãre (amonte de
Rieni) însumând cca 681,3 km. Principalele puncte de trecere a frontierei sunt:
Stânca – Costeºti (rutier), Ungheni (Cristeºti-Jijia rutier ºi feroviar), Albiþa (rutier),
Oancea (rutier) ºi Galaþi – Rieni (feroviar, rutier).
- Frontiera cu Ucraina se realizeazã în cadrul a douã sectoare. Mai întâi
unul nordic între Halmeu la Cuzlãu în lungul cãreia strãbate Carpaþii ºi Podiºul
Moldovei. Aici sectoarele naturale pe ape (Tisa 60 km între Valea Viºeului ºi
vest de Teceul Mic apoi pe Suceava de la Izvoarele Sucevei la Ulma ºi pe Prut
între Oroftiana ºi Cuzlãu. Acestea alterneazã cu porþiuni desfãºurate pe uscat).
Cel de al doilea sector este în lungul Dunãrii de la vãrsarea în fluviu a Prutului
ºi pânã la primul Ceatal (cca 60 km) apoi pe braþul Chilia (cca 150 km) ºi o
derivaþie a acestuia -Musura). Principalele puncte de trecere a frontierei sunt
Halmeu (rutier ºi cale feratã), Sighetu Marmaþiei (rutier ºi cale feratã), Siret
(rutier ºi cale feratã), Galaþi – Rieni (rutier ºi cale feratã).

3. Coordonate geografice definitorii

Dacã poziþia matematicã fixeazã locul aproape central al României în cadrul

continentului de unde ºi apelativul de þarã central europeanã, dar ºi vecinãtatea
ei cu cele balcanice ºi din est, existã însã ºi alte elemente reper care definesc
aºezarea geograficã în plan regional cu o serie de consecinþe în alcãtuirea ºi
structura peisajului.
3.1. România este o þarã carpaticã
Carpaþii se desfãºoarã, între bazinul Vienei ºi Valea Timocului, pe aproape
1 500 km lungime, sub forma unui arc montan uriaº (fig. 4). Pe teritoriul României
are cea mai întinsã dezvoltare (cca 28% din suprafaþa totalã a þãrii, adicã 66 303
km2). Ei ocupã o poziþie relativ centralã în România, au forma unui inel (numit
de S.Mehedinþi – Corona Montium), din care lateral s-au dezvoltat dealuri ºi
podiºuri, iar la exterior câmpii, dependente mai mult sau mai puþin genetic ºi
evolutiv, de Carpaþi. În acest sens, din munþi au provenit materiale (pietriºuri,
nisipuri dar ºi tufuri vulcanice) care au fost sedimentate în bazinele tectonice
din Transilvania ºi în cele de la exterior – panonic ºi pontic. Tot din Carpaþi s-a
transmis în regiunile vecine energie tectonicã datoritã cãreia s-a produs procesul
de ridicare a acestora în cuaternar. Ridicarea a fost mai intensã în apropierea
munþilor ºi mai slabã la exterior, iar rezultatul l-a reprezentat formarea unui
relief în trepte care coboarã din Carpaþi spre exterior (dealuri, câmpii) dar ºi o
imagine de ansamblu de „ziduri de cetate” pe care lanþul montan o creeazã în
raport cu depresiunea din interior, cea a Transilvaniei. Aceastã imagine ne-a

10
 Fig. 4. România – þarã carpaticã

Fig. 5. Munþii Fãgãraº – Vânãtoarea lui Buteanu (foto A. Nedelea)

Fig. 6. Munþii
Retezat în
sectorul Lacul
Bucura

11
determinat sã vorbim în 1968 de „cetatea de piatrã a Carpaþilor” dar ºi acceptarea
formulãrii din alte lucrãri de „coloanã vertebral㔠sau „ax principal” al pãmântului
românesc.
- Din Carpaþi ºi-au format ºi prelungit cursurile marile artere hidrografice
ale României. Acestea strãbat celelalte unitãþi de relief pericarpatice ºi se asociazã
în bazine ce aparþin însã unui sistem unitar – bazinul Dunãrii. Cantitãþile mari
de precipitaþii ce cad în Carpaþi asigurã râurilor izvoare bogate ºi o scurgere
continuã cu valori maxime primãvara ºi vara.
Desfãºurarea în „inel” a sistemului montan a impus direcþiile ºi sensul
dezvoltãrii bazinelor hidrografice. Ele sunt divergente în raport cu exteriorul ºi
convergente în Transilvania, mai vechi în Carpaþi ºi tot mai noi în afara lor.
- Carpaþii constituie, totodatã, o însemnatã barierã orograficã pentru masele
de aer, ceea ce se reflectã în nuanþãri ale climatului temperat – mai uscat în est,
mai umed ºi rãcoros în centru ºi vest, mai umed ºi mai cald în sud-vest etc.
Totodatã ei impun o diferenþiere topoclimaticã în funcþie de altitudine – de la
topoclimatul depresiunilor ºi culoarelor de vale la cel al munþilor cu altitudine
medie ºi cel al crestelor alpine de la peste 2000 m (fig. 5, 6). Fiind o barierã în
raport cu direcþia de deplasare a maselor de aer Carpaþii pe de-o parte impun
frecvenþa ploilor orografice (pe versanþii expuºi deplasãrii) ºi manifestãri föehnale
pe ceilalþi (SV. Transilvaniei, depresiunile Sibiu ºi Fãgãraº, exteriorul Carpaþilor
de Curburã). Existenþa culoarelor de vale ºi a depresiunilor extinse faciliteazã
pãtrunderea uºoarã a maselor de aer din regiunile vecine sau staþionarea lui de
unde modificãri de vreme, inversiuni de temperaturã etc.
- Carpaþii au impus prin modul de dezvoltare al reliefului nu numai
diferenþieri climatice ci ºi distribuþia principalelor tipuri de soluri (de la molisoluri
în câmpie, argiluvisoluri în dealuri, la cambisoluri ºi spodosoluri în munþi) ºi a
formaþiunilor vegetale (de la cele de stepã, silvostepã în câmpie la pãdurile de
conifere ºi pajiºtile alpine în munþi).
- Carpaþii au reprezentat, în istoria evoluþiei vegetaþiei în cuaternar, locul
de unde au coborât în timpul fazelor reci glaciare, pãdurile de conifere ce ºi-au
gãsit refugiu pe dealurile joase ºi în câmpie dupã cum în timpul fazelor
interglaciare, cu climat temperat, aceºtia le-au reprimit în condiþiile în care pe
creste s-a restrâns arealul formaþiunilor de tundrã alpinã. Carpaþii, în postglaciar
au avut un rol important în stabilirea limitei estice a pãdurilor de fag aflate în
extindere din vestul Europei, dupã cum tot ei au împiedicat înaintarea stepei ºi
silvostepei spre vestul României ºi al Europei.
Astfel, prin existenþa acestui lanþ de munþi s-a ajuns în timp la o diversificare
a peisajelor care se pot ierarhiza nu numai altimetric ci ºi de la un sector la altul
în acelaºi interval hipsometric (nord faþã de sud sau vestul în raport cu estul).
- Carpaþii sunt consideraþi principalul factor natural care a contribuit la
geneza ºi constituirea poporului român. Prin desfãºurarea ºi caracteristicile lor
(altitudini mici – peste 70% au înãlþimi sub 1700 m), fragmentare mare, depresiuni,
culoare de vale, pasuri numeroase ºi joase, ce-au permis accesul în ºi din toate

12
direcþiile, apoi o vegetaþie bogatã, ape numeroase, resurse de subsol variate,
peste 60% din fondul forestier al þãrii etc., aceºti munþi au fost favorabili locuirii
ºi statornicirii populaþiei geto-dacice. În depresiuni, pe terasele râurilor mari,
s-au gãsit urme de culturã materialã care dovedesc locuirea încã din paleolitic
ºi mai ales din neolitic. Cele mai însemnate fortificaþii ºi cetãþi ale statului dac
(Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Petrodava etc.) sunt situate în Carpaþi ºi în
regiunile imediat vecine lor. G.Vâlsan spunea despre Carpaþi cã elementele
acestora precum „culmile ºi crestele au reprezentat un þinut ideal de pãstorit”.
Caracteristicile naturale ºi resursele din Carpaþi ºi din unitãþile limitrofe ofereau
tot ceea ce era necesar vieþii ºi mai ales creau siguranþã ºi condiþii pentru apãrare.
Se poate, astfel, rãspunde la întrebarea de ce dacii ºi urmaºii lor nu ºi-au abandonat
niciodatã vetrele de aºezare indiferent dacã acestea erau în munþi sau în regiunile
vecine. Carpaþii nu au respins niciodatã populaþia, ci au atras-o ºi au apãrat-o
constituind spaþiu de locuire, circulaþie ºi dezvoltare a unei culturi specifice (mai
ales în depresiuni ºi pe vãi).
În primul mileniu al erei noastre ºi apoi în urmãtorul, pe mãsura extinderii
reþelei de aºezãri în lungul vãilor ºi drumurilor, Carpaþii ºi-au pãstrat însemnãtatea
de loc de refugiu pentru populaþie ºi pentru conducãtorii sãi politici în faþa
invaziilor popoarelor migratoare, ale tãtarilor, turcilor sau în timpul rãzboaielor.
Importanþa strategicã nu ºi-au pierdut-o nici în marile conflicte militare din
secolul al XX-lea, lanþurile ºi crestele lor constituind limite greu de cucerit. În
prezent în Carpaþi sunt peste 2 580 de sate, 64 de oraºe (un sfert din totalul pe
þarã), o populaþie cu aproape 70% în mediul rural ºi cca 30% în cel urban toate
concentrate la altitudini de 500-1000 m (îndeosebi în depresiuni ºi culoare de
vale).
- Carpaþii prin resursele minerale ºi suprafeþele acoperite cu pãºuni ºi
pãduri reprezintã cea mai însemnatã ,, cãmar㔠a României. De-a lungul secolelor
acestea au constituit una din sursele economice de bazã nu numai pentru populaþia
din aºezãrile carpatice, ci ºi din cele extracarpatice. Începând cu secolul al
XX-lea s-a impus treptat resursa turisticã, Carpaþii prin multitudinea obiectivelor
naturale, prin unele amenajãri au devenit o însumare de zone turistice de interes
naþional ºi internaþional.
3.2. România este o þarã dunãreanã. Aceastã coordonatã trebuie privitã
cel puþin în douã direcþii – poziþia ei în bazinul fluviului ºi apoi al rolului pe care
acesta l-a avut ºi-l are în viaþa poporului român (fig. 7).
Prima direcþie este marcatã de urmãtoarele elemente:
- de la Baziaº ºi pânã la Marea Neagrã, pe o lungime de 1 075 km (38%
din lungimea lui) fluviul constituie graniþa României cu patru state (Serbia ºi
Muntenegru, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) ºi strãbate teritoriul þãrii
noastre doar între Ostrov ºi estul oraºului Galaþi. Fluviul îºi are izvoarele în
Munþii Pãdurea Neagrã din sud-vestul Germaniei, strãbate zece state, are o lungime
totalã de 2 680 km ºi un bazin hidrografic de 805 300 km2. Este o însemnatã axã
hidrograficã a Europei (al doilea fluviu) pe care o strãbate de la vest la est
constituind încã din antichitate un mijloc direct ºi eficient pentru viaþa multor

13
popoare dar ºi pentru realizarea de legãturi, desfãºurarea de campanii militare ºi
de înfãptuire a accesului dintr-o regiune în alta a continentului;
- 97,8% din bazinele hidrografice ale României se includ în spaþiul
dunãrean;
- bazinul dunãrean românesc s-a dobândit treptat prin înaintarea fluviului
dinspre Defileul de la Porþile de Fier (fig. 8) spre est pe mãsura umplerii ºi
retragerii lacului pontic cuaternar ºi a preluãrii râurilor din sudul ºi estul Carpaþilor
ºi din regiunile de podiº ºi câmpie. Astfel, Dunãrea s-a impus treptat nu numai
drept colector al unei vaste reþele hidrografice, ci ºi ca nivel de bazã general de
care a depins ºi depind procesele din albia acestora.
- Dunãrea în România are o vale îngustã ºi simetricã în Defileu ºi una
largã ºi relativ asimetricã (1-5 terase pe stânga), în aval de acesta între Podiºul
Prebalcanic, Câmpia Românã ºi Podiºul Dobrogei. În lungul acesteia au existat
condiþii variate pentru populaþie (economie, locuire) ºi dezvoltarea aºezãrilor;
- Culoarul dunãrean în lungul celor 1 075 km prezintã un ansamblu divers
ºi complex de peisaje cu funcþionalitãþi economice variate. Aici modul în care
s-a exercitat presiunea umanã a fost diferit, având consecinþe directe ºi indirecte
în caracteristicile naturale ale lor ( un loc aparte l-au avut lucrãrile de desecare
a luncilor, modificãrile pe suprafeþele teraselor ce-au devenit terenuri agricole
însemnate, lucrãrile din aria aºezãrilor umane etc.).
Cea de-a doua direcþie prezintã aspecte directe mult mai pragmatice. Astfel:
- Dunãrea a fost o cale de navigaþie folositã de romani în antichitate ºi
mai târziu, de puterile din Europa centralã ºi de vest (Austria, Germania) în
schimburile economice, pentru circulaþie sau campanii militare. Dupã 1829 odatã
cu liberalizarea comerþului pe Dunãre, fluviul a devenit o axã importantã de
comunicaþie ºi de schimburi economice. Rolul Dunãrii a crescut începând din a
doua jumãtate a sec. al XIX-lea ºi mai ales dupã 1921, când Convenþia privind
statutul definitiv al Dunãrii, care a reglementat libertatea de navigaþie ºi a
schimburilor economice, a pus capãt luptei marilor puteri pentru controlul gurilor
fluviului. Importanþa a crescut ºi mai mult în ultimile decenii ale sec. al XX-lea
prin realizarea canalelor navigabile (fig. 9) din România (Dunãre-Marea Neagrã)
ºi Germania (Rhin-Main-Dunãre);
- Relieful culoarului vãii Dunãrea este format dintr-o luncã extinsã ºi mai
multe terase (numãrul lor scade din Oltenia spre Brãila) care reprezintã terenuri
propice culturilor, desfãºurãrii de drumuri rutiere importante ºi dezvoltãrii de
aºezãri mari (îndeosebi pe terase). Numai pe teritoriul României sunt cca 220 de
aºezãri din care 19 sunt oraºe. Cele mai importante ca numãr de locuitori, suprafaþã
ºi activitãþi economice sunt Galaþi, Brãila, Drobeta Turnu Severin, Cãlãraºi,
Tulcea. Dezvoltarea acestora a fost facilitatã de mai multe condiþii determinate
de cãtre fluviu – poduri de terasã netede, pânze de apã la micã adâncime ºi cu
grad de potabilitate bun, soluri fertile, lemn din zãvoaie, resurse piscicole
însemnate în bãlþile din luncã ºi în fluviu, posibilitãþi de navigaþie, impunerea
de-a lungul veacurilor a mai multor drumuri comerciale care din centrul þãrii ºi
din Bucureºti ajungeau la Dunãre ºi se continuau în Balcani etc.

14
 Fig. 7. România – þarã dunãreanã

Fig. 8. Defileul
Dunãrii – Cazanale

Fig. 9. Canalul
Dunãre–Marea
Neagrã

15
 - Debitul ridicat (5 300 m3/s la intrarea în defileu ºi 6 480 m3/s la Ceatalul
Ismail) îi asigurã un potenþial hidroenergetic însemnat valorificat parþial prin
cele douã sisteme de hidrocentrale de la Porþile de Fier I ºi II. De asemenea, apa
Dunãrii este folositã în sistemele de irigaþii din Câmpia Românã ºi Dobrogea, ºi
pentru a se asigura navigaþia pe canalul Dunãre-Marea Neagrã ºi pentru rãcirea
sistemelor atomocentralei de la Cernavodã.
Deci, Dunãrea a avut un rol esenþial pentru impunerea unor peisaje naturale
distincte (lunci, deltã, bãlþi, terase), a influenþat sistemul morfodinamic al arterelor
hidrografice (râurile mari s-au adâncit sacadat în sistemul impus de fluviu; la
râurile mici de câmpie prin anastomozarea gurilor de vãrsare s-a ajuns la
dezvoltarea de lacuri de tip liman), a creat condiþii favorabile locuirii ºi dezvoltãrii
de aºezãri. Prin creºterea impactului antropic s-au realizat modificãri structurale
ºi funcþionale ale condiþiilor naturale proces însoþit de dezvoltarea peisajelor
antropice ºi antropizate.
3.3. România este o þarã pontic㠖 afirmaþie care conduce la mai multe
explicaþii.
- þara noastrã, în sectorul sud estic, are ca vecin natural Marea Neagrã
(fig. 10), cu o lungime a þãrmului de 225 km. Este un þãrm dezvoltat prin
ridicarea ºi oscilaþiile nivelului mãrii în ultimii 3-4 mii de ani. Pe fondul general
al acestor deplasãri pe verticalã a nivelului (la +1 la -1m ºi apoi o uºoarã
creºtere) pe de o parte valurile, curenþii au creat un þãrm cu falezã în loessurile
ce acoperã placa sarmaticã determinând o retragere diferitã ca amploare de la un
sector la altul, iar pe de altã parte acumulãrile sub formã de cordoane litorale a
materialelor aduse îndeosebi de Dunãre, dar ºi de curenþii marini ce au impus un
proces de îndreptare (rectificare) a liniei de þãrm prin închiderea gurilor de
vãrsare a râurilor dobrogene, a golfurilor (ex. Halmyris, Razim, Siutghiol etc.),
a deltei, a lagunei ºi limanelor.
- Marea Neagrã este responsabilã de mediile individualizate pe o fâºie de
litoral cu lãþime de mai mulþi kilometri (4-10 km în sud) ºi cea mai mare parte
a sectorului nordic deltaic ºi lagunar. Aici se simt brizele ca factor principal în
circulaþia diurnã a aerului, situaþie care determinã temperaturi moderate, o
umezealã mai mare a aerului, un numãr de 2500 ore de strãlucire a soarelui ºi
80 de zile cu cer senin de unde ºi o cantitate ridicatã de radiaþie solarã (135 kcal/
cm2, cea mai mare din þarã). De altfel, în lungul litoralului se înregistreazã ºi
valorile medii ale temperaturii anuale cele mai ridicate din România (0,5°, -1°),
un numãr redus de zile cu îngheþ (sub 80 de zile), cu ninsori ºi cu pãstrarea
stratului de zãpadã (sub 25 zile). Este o reflectare a ceea ce climatologii numesc
– influenþa termoregulatoare a Mãrii Negre ºi care se reflectã ºi în interferenþa
arealelor unor specii de plante ºi animale pontice, balcanice ºi sudice.
Influenþa mãrii pe plan local se resimte ºi în desfãºurarea celorlalte
componente ale mediului- relief de plaje cu nisipuri uneori acumulate sub formã
de dune (deltã), cruste saline în perioadele de secetã, o vegetaþie de sãrãturã de
halosoluri ºi psamasoluri.

16
 La scarã mai largã Marea Neagrã este spaþiul de transmitere spre vest a
curenþilor aerieni retrograzi a cãror influenþã se extinde pe un spaþiu foarte întins
din þara noastrã.
- Marea Neagrã a reprezentat un factor deosebit de important în desfãºurarea
aºezãrilor ºi în dezvoltarea unei intense activitãþi economice ºi culturale. Existã
urme de culturi materiale care atestã nu numai locuirea dar ºi dezvoltarea unor
aºezãri încã din mileniul I î.e.n. De-a lungul veacurilor, navigatorii originari din
Grecia, Imperiul Roman, Genova, Veneþia, Imperiul Bizantin au întemeiat puncte
comerciale, colonii ºi chiar oraºe (Histria, Callatis, Tomis etc.) pe þãrmul Mãrii
Negre dezvoltând relaþii economice variate cu localnicii. Astfel, pânã în sec. al
XV-lea când s-a petrecut ocuparea Dobrogei de cãtre Imperiul Otoman, între
aºezãrile de pe litoral dar ºi din restul Dobrogei ºi navigatorii veniþi din
M.Mediteranã s-au produs relaþii comerciale multiple ceea ce a condus la un
proces important de dezvoltare economicã dar ºi a aºezãrilor respective (fig. 11, 12).
Dupã 1878, când Dobrogea a redevenit teritoriu românesc, ºi mai ales dupã
reglementarea circulaþiei navale prin sistemul strâmtorilor Bosfor-Dardanele prin
mai multe convenþii internaþionale semnate în prima parte a sec. al XX-lea,
importanþa ieºirii României la mare a crescut enorm. S-au dezvoltat mai multe
porturi între care Constanþa s-a impus pe plan internaþional, fiind unul din cele
mai însemnate în bazinul M.Negre dar ºi în Europa. În cadrul acestora dar ºi în
alte localitãþi populaþia a crescut repede ca numãr, activitãþile economice s-au
diversificat (agricole, turistice, industriale etc.), o mare parte din volumul
importului ºi exportului românesc s-a concentrat prin sistemul naval, s-au dezvoltat
ºantiere navale, a fost creatã treptat o flotã comercialã ºi instalaþii portuare
adecvate creºterii traficului etc.
Ca urmare, rolul Mãrii Negre s-a reflectat pe deplin în schimbãrile care
s-au înregistrat în sectorul litoral, dar care au percutat pe întreg teritoriul României.
De aici ºi apelativul de „Poartã a României” pentru Constanþa ºi celelalte porturi.
Dezvoltarea economicã a fost însoþitã de profunde modificãri ale caracte-
risticilor mediului natural – materializate în extinderea oraºelor ºi a platformelor
industriale ºi portuare, în impunerea culturilor agricole ºi limitarea suprafeþelor
cu pãdure sau cu vegetaþie spontanã, în amenajãri turistice variate ce-au afectat
atât terenurile limitrofe þãrmului (construirea staþiunilor ºi reþeaua de drumuri)
cât ºi în sectoarele de plajã (plasarea de diguri în unghiuri variate ce închid
parþial golfuleþe, construirea de fâºii de plajã etc.). În acest mod treptat ºi
potenþialul heliomarin a început a fi valorificat în cele 13 staþiuni balneoclimaterice
(fig. 13).
Prin realizarea canalului Dunãre-Marea Neagrã s-a înfãptuit o axã nouã de
legãturi directe între mare ºi restul þãrii, dar ºi între România ºi Europa.
Ca urmare, rolul Mãrii Negre mult timp limitat la domeniul litoral s-a
extins cuprinzând spaþii însemnate europene ºi mondiale, situaþie accentuatã de
noile geostrategii care includ alãturi de întreg spaþiu pontic ºi pe cel caucazian
ºi caspic, cu trimitere spre Europa centralã ºi de vest.

17
 Fig. 10. Marea Neagrã ºi bazinele hidrografice aferente

Fig. 11. Reprezentarea bazinului Mãrii Negre – 1520

Fig. 12. O parte din anticul Tomis

Fig. 13. Mangalia Nord – Jupiter

18
 3.4. România are o poziþie geostrategicã distinctã.
Aceastã caracteristicã decurge din situarea geograficã a României ºi din
potenþialul uman, economic ºi militar raportate în orice moment, pe de-o parte
la interesele economice, politice, militare ale statelor vecine, europene, iar în
contextul noii politici de globalizare ºi a marilor puteri de pe celelalte continente,
iar pe de alta la propriile noastre cerinþe pe plan european ºi mondial. Spre
deosebire de poziþia geograficã care este relativ fixã pe intervale lungi de timp,
cea geostrategicã are o flexibilitate destul de mare fiind supusã influenþei diverºilor
factori politici, militari, socio-economici etc.
Din Evul Mediu ºi pânã în epoca modernã cele trei principate autonome
româneºti care prin unire au dat România, s-au aflat permanent în sfera de
interese a unor imperii în proces de expansiune (Otoman, Rusia, Habsburgic).
Acestea n-au putut niciodatã sã le includã pe toate în aria lor de dominare.
Astfel, Transilvania a fost timp de cinci secole sub influenþa Ungariei care prin
acest principat îºi crea un spaþiu tampon în calea nãvãlirii tãtarilor ºi turcilor; în
sec. XV–XVII a fost principat autonom, iar din sec. al XVIII-lea ºi pânã în 1918
a fost inclusã la Imperiul Austro-Ungar. Totodatã Moldova ºi Þara Româneascã
au fost principate autonome care au recunoscut suzeranitatea otomanã din sec.
al XVI-lea pânã la 1877. De menþionat însã trei momente istorice semnificative:
- 1600 când pentru prima datã, dupã antichitate, cele trei spaþii au fost
unite sub conducerea lui Mihai Viteazu, dar ºi interesul Austriei ºi Imperiului
Otoman de a distruge acest act;
- de la sfârºitul sec. XVII pânã în sec. XIX când pe fondul slãbirii puterii
Imperiului Otoman se accentueazã expansiunea celorlalte douã imperii care preiau
Transilvania, Bucovina, Basarabia ºi se implicã tot mai mult în politica celor
douã principate rãmase autonome;
- 1859 ºi 1918 – anii celor douã uniri ale principatelor ºi dobândirea
României în graniþele fireºti.
Dupã cel de al doilea rãzboi mondial, timp de peste 50 de ani, România în
urma înþelegerilor pe plan mondial dintre U.R.S.S., SUA, Marea Britanie
(îndeosebi cele de la Ialta) intrã în sfera de interese a U.R.S.S., fiind încadratã
în spaþiul statelor comuniste cãrora le erau caracteristice economia planificatã
inclusiv centralizarea lor în jurul U.R.S.S., apartenenþa la Tratatul militar de la
Varºovia, o îngrãdire a drepturilor omului ºi o slabã (în anumite intervale de
timp chiar întrerupere) prezenþã în relaþii economice ºi politice cu celelalte puteri
ale omenirii.
Dupã 1990, în nouã conjuncturã rezultatã din prãbuºirea comunismului în
spaþiul european, situaþia geopoliticã a României s-a modificat radical, ea în
prezent fiind definitã prin câteva direcþii:
- România este o þarã suveranã situatã în aria de trecere directã dintre
Europa central-occidentalã ºi Rusia - aºa numita „zonã gri”, dar ºi între sfera de
interese a SUA, NATO pe de o parte ºi Rusia ºi þãrile de C.S.I. pe de altã parte.
- Prin suprafaþã, mãrimea populaþiei, potenþial economic ºi militar ea se
situeazã la contactul Europei centrale cu Europa balcanicã fiind un stat cu un rol

19
semnificativ. Totodatã ea se aflã între Uniunea Europeanã aflatã într-un proces
de extindere continuã (în 2007 va include ºi România, Bulgaria) ºi Comunitatea
Statelor Independente devenitã în ultimii ani Confederaþie Euroasiaticã.
- România se aflã în regiunea intersectãrii unor mari axe geoeconomice
(fig. 14) a cãror funcþionare impune geostrategii distincte din partea marilor
puteri economice ºi politice.
• axa Vest-Est (între þãrile Europei Occidentale, furnizoare de tehnologii
avansate ºi þãrile C.S.I. care dispun de resurse de materii prime, mai ales
energetice);
• axa NV – SE – (între Germania ºi þãri din Europa Centralã ºi þãrile din
Orientul Apropiat, Turcia ºi în perspectivã Irakul pe acelaºi sistem de interese
ca cel anterior);
• axa maritimã (M. Caspic㠖 M. Neagr㠖 M. Mediteranã) ce urmeazã în
secolul al XXI-lea realizarea transferului de petrol ºi gaze din Asia Centralã spre
statele din Europa, ea vizând mai multe direcþii susþinute în funcþie de interesele
celor care urmeazã sã valorifice aceste resurse;
• axa fluviilor ºi canalelor – implicã Rhinul ºi Dunãrea precum ºi canalele
din Germania ºi din Dobrogea. A fost definitivatã în 1992 prin intrarea în funcþiune
a canalului Main – Rhin. Se asigurã o dezvoltare puternicã a porturilor fluviatile
ºi legãturi directe pe calea apei între Rotherdam ºi Constanþa situaþie care duce
la propulsarea României în Europa ºi diversificarea activitãþilor economice în
primul rând în oraºele porturi.
Obiectivele geostrategice ale României, înfãptuite treptat sau care sunt în
curs de definitivare sunt:
- întãrirea poziþiei în NATO, situaþie care permite valorificarea potenþialului
sãu strategic;
- intrarea în Uniunea Europeanã (posibil în 2007) situaþie care întãreºte
poziþia sa strategicã, economicã ºi politicã;
- întãrirea relaþiilor economice, politice cu S.U.A., Canada, dar ºi cu alte
state precum Japonia, China;
- un rol activ în Sistemul instituþional european (Parlamentul european ºi
altele) în Grupul þãrilor Central – est europene, Organizaþia pentru Cooperarea
Economicã în Zona Mãrii Negre (înfiinþatã în 1992), ONU, etc.

20
 Fig. 14. România ºi principalele axe economice
21
CAPITOLUL II

CUNOAªTEREA GEOGRAFICÃ A PÃMÂNTULUI

ROMÂNESC

De-a lungul secolelor modul în care s-a realizat prezentarea diferitelor

elementelor de naturã geograficã a fost diferit. Se pot separa douã etape.
1. Pânã la finele secolului XIX a fost o etapã lungã de pionerat în care
ies în evidenþã pe de-o parte unele descrieri referitoare la componente de peisaj,
oameni ºi aºezãri, iar pe de alta reprezentãri cartografice, mai bine spus schiþe
de hartã pe care apar unele informaþii notabile pentru secolul în care au apãrut
(fig. 15-16).
• Cele mai vechi informaþii sunt legate de perioada anticã ºi aparþin unor
mari personalitãþi ale culturii greceºti ºi romane. Ea începe cu Hesiod din sec.
VIII î.e.n. când este pentru prima datã amintit „Istrul” ºi se continuã prin operele
lui Herodot (în volumele II ºi IV din Istoriile – din sec. V î.e.n.), Herodot
Polibiu (sec. II î.e.n.), Strabon (sec. V) ºi se încheie cu Pliniu cel Bãtrân ºi
Ptolemeu din sec. I – II e.n.. Informaþiile sunt asupra sudului þãrii noastre cu
predilecþie privitoare la denumirea unor aºezãri însemnate din lungul þãrmului
(Histria, Tomis, Calatis), a unor râuri mari (Pyretos – Prut, Hierasus – Siret,
Araros – Buzãu, Naparis – Ialomiþa, Ordessos – Argeº, Rhabon – Jiu, Maris –
Mureº, Alutus – Olt, Tibisis – Timiº, Tibiscus – Tisa, asupra braþelor Dunãrii
(între 5 la Herodot ºi 7 la Plinius cel Bãtrân) la vãrsare, golful Halmyris unele
aspecte vagi de naturã climaticã (un climat friguros al Dobrogei – la Ovidius)
etc.
• Din perioada medievalã informaþiile sunt reduse ele concretizându-se în
prezentãri succinte privind unele elemente geografice din Transilvania. Însemnatã
este Monographia Transylvaniae a lui Ioan Honterus (1532, Basel), care are ºi
o hartã. Sunt indicate principalele unitãþi administrative, râurile, aºezãrile dar ºi
caracteristici ale reliefului.
Pentru regiunile din sudul României cea mai reprezentativã lucrare rãmâne
„Harta Þãrii Româneºti” întocmitã de stolnicul C. Cantacuzino ºi care a apãrut
la Padova în 1700 pe care sunt reprezentate o mulþime de date referitoare la
aºezãri, reþeaua hidrograficã, la caracteristicile reliefului pentru a cãrui redare
acesta a folosit metoda haºurilor etc.
Pentru Moldova în limitele sale istorice rãmâne elocventã lucrarea
„Descriptio Moldaviae” realizatã de eruditul domnitor – cãrturar D. Cantemir
apãrutã la Hamburg 1771 ºi mai târziu în limbile rusã ºi românã. Se impune prin
bogãþia ºi exactitatea informaþiei geografice referitoare la toate aºezãrile din

22
 Fig. 15. Dobrogea – Harta
Nova Europe Tabula

Fig. 16 (a). Fragment din

harta Stolnicului Constantin
Cantacuzino (1700)

Fig. 16 (b). Fragment din harta Descriptio Moldavie (Dimitrie Cantemir)

23
acea epocã, reþeaua de râuri pânã la ordinul patru, reprezentarea schematicã a
tipurilor principale de relief, a regiunilor împãdurite, a mãnãstirilor, a unitãþilor
administrative etc.
• Secolul al XIX-lea este perioada în care se pun bazele trecerii la o
cunoaºtere modernã ºi din ce în ce mai completã a spaþiului geografic românesc.
Ea este marcatã de câteva momente semnificative – introducerea geografiei ca
obiect de studiu în învãþãmântul ºcolar, apariþia de manuale ºcolare, înfiinþarea
Universitãþilor de la Iaºi ºi Bucureºti, a Academiei Române (1866), a Societãþii
Române Regale de Geografie (1875).
În a doua parte a sec. al XIX-lea ºi începutul sec. al XX-lea în planul
informaþiei geografice se impun douã direcþii – lucrãri ale unor eminenþi geologi
care în studiile lor au gãsit ca absolut necesarã introducerea unei prezentãri
geografice succinte, dar cu multã încãrcãturã în fapte ºi date (Gr. Cobãlcescu,
Saba ªtefãnescu, I. Popescu Voiteºti, L. Mrazec, Gh. Munteanu Murgoci), iar a
doua unele articole, studii ale unor geografi ºi geologi strãini referitoare la
Transilvania sau unitãþi carpatice (mai ales despre gheþarii care au existat în
pleistocen ºi relieful rezultat).
2. Etapa modernã a cunoaºterii geografice a teritoriului României este
legatã de secolul al XX-lea. Pe bazele instituþionalizate ºi pe fondul de informaþie
geograficã realizat la finele sec. al XIX-lea în contextul dezvoltãrii unei Geografii
moderne în Germania ºi Franþa s-a impus necesitatea înfiinþãrii unui învãþãmânt
geografic universitar în România lucru înfãptuit prin crearea catedrelor de
specialitate de la Bucureºti (1900), Iaºi (1904), Cluj (1919). Odatã cu aceasta
s-au înfãptuit cinci direcþii ce-au facilitat poziþia actualã a Geografiei româneºti
pe plan internaþional dar ºi în nivelul superior al cunoaºterii din toate punctele
de vedere a realitãþii geografice a spaþiului ºi poporului român:
- organizarea pregãtirii geografice plecând de la învãþãmântul primar ºi
pânã la cel universitar bazatã nu pe descriere ci pe analizã ºi cunoaºtere practicã;
- organizarea ºi dezvoltarea cercetãrii ºtiinþifice superioare la universitãþi
dar ºi în diverse institute unde activau geografi;
- crearea de specialiºti pentru toate componentele geografice (fig. 17);
- editarea de manuale ºi tratate pentru toate ramurile Geografiei României
bazate pe cercetãri pe teren ºi pe o bunã documentare teoreticã ºi practicã.
Un rol deosebit în orientarea pe baze moderne ºi în dezvoltarea Geografiei
în sec. al XX-lea l-a avut S. Mehedinþi. Meritele sale pot fi rezumate la
urmãtoarele aspecte:
- a creat primul învãþãmânt geografic universitar în România pe care cu o
iscusinþã deosebitã l-a amplificat, sprijinind extinderea lui ºi în alte centre
universitare precum Iaºi, Cluj, Cernãuþi;
- a pregãtit ºi lansat cadrele didactice necesare învãþãmântului universitar
românesc (I. Conea, G. Vâlsan, C. Brãtescu, V. Mihãilescu) care i-au fost alãturi
în organizarea în facultate a unor condiþii cât mai bune în pregãtirea studenþilor
(bibliotecã, colecþii de hãrþi ºi diverse materiale ºi aparate necesare în pregãtirea
geograficã) ºi prin forme cât mai diversificate de transmitere de cunoºtinþe
studenþilor (seminarii, colocvii, excursii, conferinþe etc.);

24
 Simion Mehedinþi (1869–1962) George Vâlsan (1885–1935)

Constantin Brãtescu (1882–1945) Mihai David (1886–1954)

Vintilã Mihãilescu (1890–1978) Tiberiu Morariu (1905–1982)

Fig. 17. Corifeii Geografiei româneºti

25
 - ºi-a legat o mare parte din activitãþi de reformarea învãþãmântului preuni-
versitar, urmãrind pe de-o parte la Congresele anuale ale Societãþii de Geografie
pregãtirea profesorilor de gimnaziu ºi liceu, discutând ºi perfectând cu aceºtia
programele ºcolare, aplicând teoria în practicã, iar pe de altã parte scriind ºi
publicând manuale ºcolare;
- a impus o nouã orientare cercetãrii ºtiinþifice insistând pe primordialitatea
cercetãrii în teren („singura geografie care se lipeºte de suflet este aceea pe care
cercetãtorul o surprinde singur pe teren”);
- a sprijinit tipãrirea de lucrãri importante, a dat României dar ºi Geografiei
mondiale o opera, în primul rând prin Terra, de o valoare deosebitã;
- a creat reviste de specialitate (Anuarul de geografie ºi antropogeografie)
a reformat Buletinul Societãþii de Geografie imprimându-i ceea ce îi lipsea –
geografia, a înfiinþat revista geograficã studenþeasc㠄Soveja”;
- a creat o ºcoalã geograficã modernã în România bazatã pe o perfectã
îmbinare a teoriei mondiale cu cercetarea în teren ºi cu punerea în evidenþã a
legãturilor acestei ºtiinþe cu toate celelalte indiferent dacã aparþin mediului natural
sau celui social. A fost promontorul Geografiei teoretice, Antropogeografiei,
Etnografiei dar a scris ºi sprijinit toate celelalte domenii geografice relevante ca
însemnate la acea datã.
Principalii discipoli ai profesorului S. Mehedinþi care la rândul lor au avut
contribuþii distincte în dezvoltarea învãþãmântului, în amplificarea cercetãrii ºi
afirmarea diverselor ramuri geografice au fost:
G.Vâlsan – primul geograf care ºi-a susþinut teza de doctorat în România
(Câmpia Românã, 1915, excepþionalã lucrare geomorfologicã pentru aceastã
regiune), a dat lucrãri valoroase pentru diverse unitãþi geografice din spaþiul
montan (bazinul Prahovei, Defileul Porþilor de Fier), Delta Dunãrii, litoral, a
scris cursuri universitare de geomorfologie, geografie fizicã, geografie teoreticã,
biogeografie, apoi numeroase articole în care a dezbãtut probleme de geografie
istoricã, etnografie, mediul natural ºi societatea omeneascã, multe lecturi dar ºi
poezii.
I. Conea – este cel care a lucrat cel mai mult timp alãturi de magistrul
S. Mehedinþi ºi care s-a axat pe indicaþiile profesorului, obþinând rezultate
remarcabile în cercetãri, pe toponimie ºi etnografie (Þara Loviºtei – teza de
doctorat ºi scrieri despre multe locuri din Carpaþi ºi Subcarpaþi); a fost unul din
cei care au pus bazele geografiei politice ºi geopoliticii în þara noastrã.
C. Brãtescu – este considerat unul din marii geomorfologi ai României cu
lucrãri dominant legate de Dobrogea (Delta Dunãrii – geneza ºi evoluþia ei
morfologicã ºi cronologicã a reprezentat teza de doctorat, 1920; Pãmântul
Dobrogei – volum omagial la a 50 – a aniversare a revenirii Dobrogei la patria
mamã), de litoralul Mãrii Negre, Dunãrea în cursul inferior dar ºi de nordul
Podiºului Moldovei (când a fost profesor la Universitatea din Cernãuþi).
V. Mihãilescu – a dezvoltat o vastã ºi îndelungatã activitate la Universitate
pe lângã S.Mehedinþi ºi apoi la Institutul Geografic pe care l-a creat alãturi de
V. Tufescu ºi T.Morariu 1944; a scris aproape în toate domeniile geografiei, dar

26
s-a impus atât prin studiile teoretice ºi cele de geografie regionalã cât ºi prin
activitãþile desfãºurate în cadrul Societãþii de geografie a cãrui secretar general
ºi apoi preºedinte a fost.
Pe lângã aceºtia, în cadrul ºcolii geografice bucureºtene un rol de seamã,
pânã în 1950, l-au mai avut-o profesorii N. Popp (geomorfolog), N. Al. Rãdulescu
(geografie fizicã) ºi Raul Cãlinescu (biogeografie).
În aceeaºi perioadã ºcoli geografice cu rezonanþã naþionalã ºi internaþionalã
se dezvoltã la Iaºi, organizatã ºi condusã de Profesorul Mihai David (în principal
geomorfologie) lângã care au activat Gh. Nãstase (geografie umanã ºi etnografie)
ºi I. Gugiuman (geografie fizicã, climatologie) apoi la Cluj creatã de G.Vâlsan
(între 1919 ºi 1929) ºi continuatã de V. Meruþiu (geografie regionalã), S. Opreanu
(geografie umanã), R. Vuia (etnografie) ºi T. Morariu (realizãri deosebite dupã
1950 ca manager ºi prin materiale în toate laturile geografiei).
În prima parte a sec. al XX-lea un loc aparte în dezvoltarea geografiei, pe
plan mondial, l-a avut geograful francez Emm.de Martonne. Pentru þara noastrã
meritele sunt multiple – a scris douã teze de doctorat (La Valachie, 1902, Alpii
Transilvaniei 1907) ºi numeroase articole despre România ºi diverse unitãþi
geografice pe probleme diferite, dar cu accent pe cele de geomorfologie; a condus
mai multe excursii ºtiinþifice cu geografi români în special în Munþii Apuseni ºi
Banat; a îndrumat mai mulþi geografi francezi spre teze de doctorat în România;
a prezentat obiectiv ºi cu mult realism ºtiinþific þara noastrã atât în mari lucrãri
de sintezã geograficã, cât ºi în acorduri internaþionale (Versailles 1919); a sprijinit
ªcoala geograficã de la Cluj de care a fost mai ataºat.
Dupã 1955, se înregistreazã în Geografia româneascã un salt calitativ ºi
cantitativ deosebit, el fiind coroborat cu:
- dezvoltarea puternicã a învãþãmântului superior geografic în cele trei
centre universitare tradiþionale la care s-au adãugat nucleele geografice de la
Oradea, Timiºoara, Suceava etc. (au rezultat un numãr mare de profesori ºi
cercetãtori);
- amplificarea cercetãrii în toate domeniile geografiei, dar cu predilecþie
pe probleme de geomorfologie, geografie umanã, geografia mediului, climatologie,
hidrologie; cercetarea s-a fãcut în toate catedrele universitare, la Institutul de
Geografie al Academiei, dar ºi la institute de strictã specialitate geograficã
(I.N.M.H., I.S.P.I.F., Institutul de pedologie, A.S.E., centre de cercetare a mediului
etc.).
- în câmpul analizei geografice a fost cuprins treptat întregul teritoriu al
þãrii, cele mai multe rezultate fiind concentrate în teze de doctorat tipãrite ºi în
studii pe probleme pe unitãþi cu întindere diferitã în sinteze geografice sau pe
probleme la nivel regional sau pe cuprinsul întregii Românii, atlase etc. Dacã
înainte de 1950 numãrul de teze publicate era de 14 în prezent el depãºeºte 60,
existã peste 20 de volume de sintezã de mare cuprindere, mai multe enciclopedii,
dicþionare geografice sau pe componenþi geografici, peste 30 de reviste geografice
recunoscute pe plan naþional ºi 9 pe plan internaþional, Studii ºi cercetãri de

27
Geografie, Revue roumaine de Geographie, Analele Universitãþii din Bucureºti,
seria Geografie, Analele Universitãþii din Cluj Babeº – Bolyai, Analele Univer-
sitãþii Al. I. Cuza, seria Geografie, Terra ºi Buletinul Societãþii de Geografie; au
fost de asemenea realizate atlase climatologice ºi atlase naþionale la scãrile
1:2 000 000 ºi 1:1 000 000. La facultãþile din toate centrele universitare ca ºi
la Institutul de Geografie, Societatea de Geografie se organizeazã sesiuni de
comunicãri ºtiinþifice, la multe cu participare internaþionalã, majoritatea lucrãrilor
fiind ulterior tipãrite. Sub patronajul Academiei prin Institutul de Geografie, al
Universitãþilor mari prin facultãþile de geografie, al Societãþi de Geografie ºi
Asociaþiei Geomorfologilor din România s-au organizat reuniuni internaþionale
de ranguri deosebite (european, carpato-balcanic, între reprezentanþii a douã-trei
þãri etc.)
În cadrul universitãþilor din Bucureºti, Iaºi, Cluj-Napoca, Timiºoara, Oradea,
Suceava ºi la Institutul de Geografie s-au dezvoltat departamente de geografie
fizicã ºi geografie umanã care au colective de specialiºti în toate domeniile
geografiei.

28
CAPITOLUL III

FORMAREA SISTEMULUI OROSTRUCTURAL

AL ROMÂNIEI

1. Evoluþia paleogeograficã

Realizarea marilor geostructuri din Europa este dependentã de:

- constituirea ºi evoluþia plãcilor Africanã ºi Euroasiaticã (sectorul
est-european) în proterozoic-paleozoic inferior;
- evoluþia plãcilor în paleozoic care a condus la sistemele montan-kimeric
ºi hercinic;
- formarea Oceanului Tethys ºi începutul conturãrii Oceanului Atlantic de
Nord în triasic ce-au dus la separarea macroplãcilor ºi dezvoltarea microplãcilor
(fig. 18);
- evoluþia microplãcilor în mezozoic ºi neozoic ºi a depresiunilor tectonice
dintre acestea în condiþiile extinderii Atlanticului ºi înaintãrii spre nord a plãcii
africane; din ciocnirea lor au rezultat Carpaþii ºi unitãþile limitrofe.
Deci, alcãtuirea structuralã complexã a teritoriului României este legatã de
evenimentele tectonice care s-au produs în sectorul marginii de sud-vest a
sectorului est-european ºi al plãcii Tetysului oriental. În cadrul acestora se pot
separa unitãþi de platformã veche proterozoicã, unitãþi de orogen
vechi-hercinic ataºate platformelor ºi unitãþi de orogen noi-alpine generate în
ultimii 200-300 milioane de ani. Formarea ºi evoluþia lor este legatã de tot atâtea
etape fiecare cu trãsãturi distincte care au fost surprinse în lucrãri regionale sau
de sintezã la nivelul þãrii noastre de personalitãþi ale geologiei româneºti
(L. Mrazec ,I. Popescu Voiteºti, Gh. Munteanu Murgoci, I. Bãncilã, N. Oncescu,
V. Mutihac, M. Bleahu, ªt. Airinei, E. Saulea, I. Ionesi, M. Sãndulescu etc.). Ele
stau la baza sintezei paleogeografice prezentatã în continuare.
1.1. Etapa prehercinicã
Include proterozoicul ºi prima parte a paleozoicului când s-au realizat
unitãþile de platformã (prezente astãzi în Moldova, Dobrogea de Sud ºi Centralã,
Câmpia Românã, Podiºul Getic etc.).
Paleogeografic, pentru proterozoic se concepe o planetã cu scoarþã relativ
încã subþire, împãrþitã în plãci ce cuprindeau suprafeþe de uscat ºi de fund de
bazine oceanice. Fragmentarea acestora la margini favoriza dezvoltarea de
depresiuni unde se acumulau depozite care se metamorfozau. Totodatã, pe fracturi
se produce circulaþia materiei magmatice care fie cã se consolida intern, fie

29
erupea creând aparate vulcanice. Miºcãrile tectonice dezvoltate de deplasarea
plãcilor presau sedimentele din aceste bazine de sedimentare ceea ce ducea la
cutãri, metamorfozãri ºi exondãri. Astfel, se generau în mai multe faze tectonice,
sisteme montane cristaline ce includeau ºi corpuri magmatice care se ataºau ºi
lãrgeau porþiunile de uscat. Pentru regiunile de platformã actuale din România
ultimele orogeneze care au influenþat formaþiunile acumulate ºi metamorfozate
au fost în proterozoicul superior (baikaliene în Moldova ºi assyntice în sudul
Dobrogei ºi în Câmpia Românã). Ele se încadrau la marginea sud-vesticã a Plãcii
Euroasiatice (platforma est-europeanã), (fig. 19).
Prin fragmentarea acesteia a rezultat mai întâi o separare a microplãcii
moesice, iar apoi conturarea între ele a unui bazin tectonic local (în nord vestul
Dobrogei) ce-a evoluat în paleozoic.
Deci, la începutul paleozoicului existau douã regiuni continentale în nord-est
ºi sud-est alcãtuite din roci metamorfice ºi magmatice separate de un bazin
marin care se extindea spre vest ºi în care se acumulau materialele erodate de
pe uscat. Volumul acestora era mare întrucât condiþiile geografice (un climat
foarte cald ºi lipsa vegetaþiei), favoriza dislocarea, fragmentarea ºi transportul
lui. Ca urmare, s-a produs o nivelare a reliefului aproape completã rezultând o
câmpie de eroziune (pediplenã) ce cuprindea întregul uscat precambrian devenit
treptat sub raport tectonic, destul de rigidã (un soclu); nivelarea pe marginile ei
a fost perfectatã prin abraziune marinã în condiþiile în care, uscatul a suferit ºi
coborâri (Dobrogea de Sud).
În cambrian-silurian orogeneza caledonicã a produs în bazinul oceanic cutãri
ºi crearea unui relief exondat care se întindea din Dobrogea Centralã spre nord-vest
(cordiliera cumanã) alcãtuit din ºisturi verzi. El s-a alipit Dobrogei din sud, care
a suferit o ridicare. Condiþiile climatice au favorizat planaþia, încât relieful creat
a fost repede nivelat. Aceste miºcãri au creat în restul bazinului din vest unele
cordiliere submerse.
Deci, la finele primei etape existau douã unitãþi rigide (platforme) separate
de o fosã (în nordul Dobrogei ºi sudul Moldovei), iar în vest era un bazin marin
cu cordiliere submerse alcãtuite din ºisturi cristaline cu metamorfism diferit.
1.2. Etapa hercinicã
Se desfãºoarã din paleozoicul mijlociu ºi pânã în mezozoicul mediu ºi are
ca urmãri crearea unitãþilor din Dobrogea de Nord ºi a masei de roci cristaline
carpatice (în bazinul oceanic).
Tectonogeneza hercinicã din carbonifer ºi permian a generat cutãri,
magmatism granitic ºi exondãri în bazinul marin facilitând crearea unor unitãþi
muntoase ce se vor alipi la unitãþile anterioare. Astfel, Dobrogea de nord-vest
alcãtuitã din cristalin, mase granitice ºi sedimentar este alipitã uscatului de la
sud, iar în bazinul oceanic din vest s-au conturat cordiliere cristaline cu mase
granitice (lacoliþi, batoliþi încorporate) care se desfãºurau probabil în arcuri
paralele cu cordiliera ºisturilor verzi ºi cu marginea celor douã platforme.
Climatul cald ºi umed din carbonifer a favorizat o vegetaþie luxuriantã, dar
în permian ºi triasic el s-a modificat devenind cald ºi secetos (dovadã abundenþa

30
 limitã de anomalie regionalã de maxim
limitã de anomalie regionalã de minim
axe de minim
câmp de falii crustale
direcþia de miºcare a plãcilor ºi microplãcilor
litosferei

A – sud-vestul plãcii
euroasiatice
B – nord-estul micro-
plãcii intraalpine
C – nordul micro-
plãcii Moesice
D – vestul micro-
plãcii Mãrii Negre

Fig. 18. Schema plãcilor ºi microplãcilor de pe teritoriul României

(documente de anomalii gravimetrice – ªt. Airinei)

UCRAINA LEGENDA
1
2
A

R.
RI

M
A

O
G

L D
N
U

O
VA
M
S
U
E T E
N
R
B N E
I A G
ª R U
I

BULGARIA
Fig. 19. Repartiþia uscatului (1) ºi a bazinelor oceanice (2) la începutul paleozoicului
(dupã D. Giuºcã)

31
nisipurilor roºii cu elemente ºlefuite de vânt care alcãtuiesc formaþiunile grezoase
permiene). În aceste condiþii ºi uscatul creat de orogeneza hercinicã este puternic
modelat. Realizându-se, pe de-o parte, suprafeþe de nivelare noi. În regiunile de
platformã continuã nivelarea suprafeþelor vechi.
A doua parte a etapei este deosebit de agitatã sub raport tectonic cu multe
transformãri ce-au creat cadrul structural pentru realizarea domeniului carpatic.
Începe în triasicul mediu ºi se continuã pânã la mijlocul cretacicului. Evenimentele
geostructurale majore sunt: formarea mai întâi a Oceanului Tethys, iar apoi (din
jurasic) ºi începutul separãrii plãcilor Euroasiatice de Americanã prin dezvoltarea
riftului Oceanului Atlantic de nord. În spaþiul central-estic european prin
fragmentarea marginii plãcii Euroasiatice au rezultat noi microplãci (panonicã,
transilvanã) care erau în contact cu cele anterioare (moesicã ºi est europeanã).
Mai mult microplaca moesicã prin dezvoltarea fracturii Cãlãraºi-Sãrata se divide
în cea dobrogeanã (Marea Neagrã) ºi cea valahã.
Deci, au rezultat mai multe microplãci separate de fracturi profunde care
în procesul de evoluþie vor avea rol de rifturi locale sau subducþii. Deci, pentru
teritoriul României semnificative sunt individualizarea microplãcilor Moesicã,
Marea Neagrã, Transilvanã ºi Panonicã aflate la marginea Plãcii Euroasiatice ºi
care aveau atât sectoare de uscat, dar ºi submerse (bazine marine). În acestea din
urmã au funcþionat fose. Dacã în porþiunile de uscat ale microplãcilor din est,
relieful era reprezentat de câmpii de eroziune care se prelungeau submers prin
platforme de abraziune, la vestul acestora exista un vast spaþiu marin cu multe
insule din roci cristaline. El ar corespunde cu ceea ce se considera în lucrãrile
geologice mai vechi „geosinclinalului carpatic”. Bazinul marin se prelungea spre
est prin Depresiunea tectonicã a Bârladului interpusã între Placa Est europeanã
ºi microplaca Marea Neagrã.
Unele contacte dintre plãci au funcþionat în timp (triasic, jurasic) ca arii de
subducþie, iar altele ca rifturi locale (riftinguri). În lungul lor a ieºit materie
magmaticã care s-a consolidat sub formã de platouri (ex. ofiolitele triasice din
Dobrogea de Nord sau cele din Munþii Zarand).
Jocul plãcilor, atât în plan orizontal, cât ºi vertical, a produs diverse
transformãri tectonice în bazinul marin. Astfel, s-au realizat cutãri largi create de
miºcãrile kimmerice vechi din triasic superior-jurasic inferior ºi miºcãrile
kimmerice noi, din a doua parte a jurasicului. În unele sectoare s-au înregistrat
exondãri parþiale (triasic superior-jurasic inferior; cretacic inferior) însoþite de
nivelãri într-un climat tropical umed ele furnizând materialele acumulate în
bazinele marine limitrofe; nivelãrile pot fi corelate cu unele suprafeþe de
discontinuitate în formaþiunile din Carpaþi sau din Câmpia Românã (pe platforma
moesicã).
În alte regiuni, a avut loc, fie o accelerare a subsidenþei (de exemplu se
dezvoltã bazinele sedimentare din unitatea fliºului cretacic a Carpaþilor Orientali,
ca ºi cea de fliº din sud-estul M.Apuseni) însoþitã de acumulãri bogate de nisipuri,
pietriºuri etc., fie coborâri uºoare ale uscatului însoþite de transgresiuni, în mãrile
epicontinentale realizându-se condiþii pentru dezvoltarea recifelor coraligene

32
jurasice din Dobrogea Centralã sau din Carpaþi (Banat, Pãdurea Craiului, Bihor
etc.).
1.3. Etapa alpinã
Se desfãºoarã din cretacicul mediu ºi pânã în prezent ºi a avut ca rezultat
constituirea edificiului carpatic ºi legat de acesta antrenarea în ridicare a unitãþilor
limitrofe inclusiv a celor de platformã. Procesele tectonice au fost determinate
de deplasarea plãcilor Euroasiaticã ºi Africanã cu reflectare în mobilitatea
microplãcilor moesice spre nord panonicã ºi transilvanã spre est sud-est, urmare
a extinderii Oceanului Atlantic. Prin aceasta s-a produs comprimarea formaþiunilor
din bazinele tectonice în relieful cãrora existau fose, praguri ºi cordiliere submerse.
În funcþie de specificul evoluþiei ºi de rezultatele morfostructurale se pot separa
mai multe faze tectogenetice.
1.3.1. Faza alpinã veche (carpaticã) din cretacic paleogen. S-au produs
orogenezele austriacã ºi laramicã ce au dus la constituirea structuralã a unitãþilor
cristaline din Carpaþi (fig. 20, 21, 22).
- Miºcãrile austrice au intensificat metamorfozarea rocilor sedimentare ºi
cristaline, au facilitat un vulcanism subsecvent, au determinat începutul ºariajului
Pânzei Getice peste Autohtonul Danubian în Carpaþii Meridionali ºi a Pânzei de
Codru peste Autohtonul M.Bihorului, încãlecarea formaþiunilor din unitatea
fliºului intern de cãtre cea cristalino-mezozicã în Carpaþii Orientali. Totodatã
s-au înregistrat exondãri (în regiunile cristaline) dar ºi afundarea unor bazine
precum Haþeg, Borod, Ghimbav-Rucãr. Regiunile de platformã sunt în bunã
parte exondate fiind nivelate (excepþie doar Podiºul Babadagului).
- Miºcãrile laramice (senonian superior – paleogen) – au dus la:
– definitivarea structuralã a unitãþilor cristalino-mezozoice; cutarea fliºului
cretacic, deplasarea spre est a bazinelor în care s-au format unitãþile de fliº
paralel cu coborârea spre sud-vest a Platformei Est-europene ºi prin aceasta
dezvoltarea sistemului de pânze din Carpaþii Orientali; exondãri pe suprafeþe
întinse, atât în Carpaþi, cât ºi în regiunile de platformã (unitatea Babadag);
activarea unor fracturi prin care fie cã a ieºit materie magmaticã (banatitele), fie
cã a condus la conturarea unui sistem structural cu blocuri ridicate ºi altele în
coborâre lentã (sectoare din Transilvania, depresiunile Dornelor, Petroºani,
Iara-Arieº).
Modelarea uscatului se fãcea în condiþiile unui climat tropical umed (cretacic
superior) ºi subtropical (paleogen) cu precipitaþii bogate (1000 – 1200 mm/an)
ºi temperaturi medii anuale de 20-24°. În regiunile înalte, montane etajarea
condiþiilor climatice impunea o etajare a formaþiunilor vegetale (la bazã pãduri
cu mangrove la þãrm ºi în rest savanã cu pãduri galerii; la altitudini medii pãduri
de foioase, iar pe creste pãduri de conifere termofile. Ca atare, modelarea se
caracteriza prin alterãri bogate în sezonul cald ºi umed ºi averse în sezonul cald
ºi secetos (Gh.Pop) când râurile transportau volume însemnate de materiale ce
erau acumulate în bazinele oceanice. Se realiza o pedimentaþie intensã care a
condus la finele etapei la o pediplenã generalizatã în toate unitãþile de uscat dar
al cãrei final de modelare a fost diferit de la una la alta. Fragmente din aceasta
se întâlnesc în Carpaþi pe când în regiunile de platformã erau submerse, fiind
fosilizate în urma transgresiunilor din neozoic.

33
 UCRAINA LEGENDA
1
A 2

R.
RI

3
GA

MO
4
UN

LD
Fig. 20. Repartiþia uscatului

OV
(1) ºi bazinelor marine

A
(2, 3) la mijlocul cretacicului
(4 – ridicãri importante),
(dupã I. Dumitrescu)
M
SE TE
UN

RB NE
IA GR
ªI U

BULGARIA

UCRAINA LEGENDA
1
A

R.
2
RI

MO
GA
UN

LD
Fig. 21. – Repartiþia usca-

OV
tului (1) ºi bazinelor marine

A
(2) la finele cretacicului
(dupã E. Saulea)
M
SE TE
UN

RB NE
IA GR
ªI U

BULGARIA

UCRAINA LEGENDA
1
A

R.
RI

2
MO
GA
UN

LD

Fig. 22. Repartiþia usca-

OV

tului (1) ºi bazinelor

A

marine (2) în paleogen

(dupã E. Saulea)
M
SE TE
UN

RB NE
IA GR
ªI U

BULGARIA

34
 1.3.2. Faza alpinã nouã (neocarpaticã) se desfãºoarã în neogen (fig. 23,
24, 25) ºi are urmãtoarele caracteristici: - definitivarea structuralã a celei mai
mari pãrþi din domeniul carpatic facilitatã de producerea mai multor faze de
miºcãri orogenetice ce-au afectat sedimentele din bazinele tectonice, au produs
erupþii vulcanice, ridicãri sau coborâri ale diferitelor regiuni care au fost supuse
modelãrii ºi respectiv sedimentãrii în mai multe intervale de timp.
Miºcãrile savice care se produc la finele oligocenului, cuteazã fliºul
paleogen din Carpaþii Orientali ºi determinã unele ridicãri în restul spaþiului
carpatic; modelarea uscatului se face în condiþiile unui climat mediteranean
ce-au favorizat dezvoltarea de piemonturi (acvitanian-burdigalian) la exteriorul
munþilor ºi a unei trepte de modelare (Râul ªes I) în cadrul acestora (cu caracter
de pedimente).
Miºcãrile stirice (burdigalian – sarmaþian) au avut consecinþe mult mai
variate: - activarea unor fracturi profunde care au produs coborârea unor regiuni
(bazinele Transilvaniei ºi panonic, unele depresiuni interne în M.Apuseni ºi
M.Banatului etc.); începutul erupþiilor vulcanice (în vestul Orientalilor); crearea
avanfosei carpatice prin lãsarea unor porþiuni din platformele vecine (Est-euro-
peanã, Moesicã); transgresiuni în unele sectoare ale platformelor extracarpatice.
Miºcãrile attice – (sarmaþian superior) au desãvârºit stilul tectonic al unitãþii
fliºului paleogen producând ºi înãlþarea acesteia, ºi a unor sectoare din Subcarpaþii
Moldovei, au cutat formaþiunile din Subcarpaþii de Curburã, au exondat unele
sectoare din platformele extracarpatice (nordul Moldovei, sudul Dobrogei), au
facilitat erupþii vulcanice în Carpaþii Orientali ºi sud-vestul M. Apuseni.
Modelarea uscatului s-a fãcut în condiþiile unui climat mediteranean favorabil
pedimentãrii. În final, au rezultat în Carpaþi nivele de eroziune, iar în unitãþile
joase de platformã glacisãri pe rocile moi. Transgresiunea ponþianã impune
formarea a trei bazine marine (panonic, transilvan, getic) cu unele legãturi între
ele (fig. 26-27).
Miºcãrile rodanice (dacian) ºi cele valahe (romanian) au produs ultimele
modificãri structurale, dar ºi ridicarea întregului teritoriu (fig. 27, 28). Primele
miºcãri au ridicat ºi exondat Transilvania, marginea de est a bazinului panonic,
cea mai mare parte din Podiºului Dobrogei. Miºcãrile valahe au realizat cute
largi, uneori faliate ºi cute diapire în unele sectoare ale Subcarpaþilor (mai ales
la Curburã); au ridicat cu 500-1000 m Carpaþii ºi dealurile limitrofe; au creat
structura de domuri, cute diapire ºi monoclin în Transilvania; au determinat
formarea unor depresiuni tectonice interne (Braºov); au continuat erupþiile
vulcanice care au dus în final la construirea lanþurilor de munþi din vestul
Carpaþilor Orientali ºi la formarea masivelor vulcanice în M.Metaliferi. Modelarea
intensã a reliefului a avut ca rezultate – detaºarea unor nivele de eroziune
frecvente în lungul vãilor, acumulãri vaste de pietriºuri ºi nisipuri la exteriorul
arcului Carpatic care în final au generat Piemontul Getic ºi depozite groase în
câmpiile subsidente; formarea de glacisuri de eroziune în regiunile deluroase ºi
de podiº.

35
 UCRAINA LEGENDA
1
A

R.
RI 2
GA

MO
UN

LD
OV
Fig. 23. Repartiþia uscatului
(1) ºi a mãrii (2) la începutul

A
miocenului (dupã E. Saulea)
M
SE TE
UN
RB NE
IA GR
ªI U

BULGARIA

UCRAINA LEGENDA
1
A

R.
2
RI
GA

MO
UN

LD
Fig. 24. Repartiþia uscatului

OV
(1) ºi a mãrii (2); erupþii

A
vulcanice (3) în prima parte a
miocenului (dupã E. Saulea)
M
SE TE
UN
RB NE
IA GR
ªI U

BULGARIA

UCRAINA LEGENDA
1
A

2
RI

R.
GA

3
MO
UN

LD
OV

Fig. 25. Repartiþia uscatului

A

(1) ºi a mãrii (2); erupþii

vulcanice (3) în badenian
(dupã E. Saulea)
M
SE TE
UN
RB NE
IA GR
ªI U

BULGARIA

36
 UCRAINA LEGENDA UCRAINA
LEGENDA

R.
1 1

A
A

R.
RI
2

RI
2

MO

MO
GA
GA
3 3

LD

UN
UN
4

LD
OV

OV
A

A
M
SE TE
M

UN
SE TEN
UN

RB NE
RB E

IA GR
IA GR

ªI U
ªI U

BULGARIA BULGARIA
Fig. 26. Repartiþia uscatului (1), mãrilor (2), erupþiile vulcanice (3) Fig. 27. Repartiþia uscatului (1), mãrilor (2) ºi erupþiilevulcanice (3)
ºi a þãrmului în sarmaþianul superior (dupã E. Saulea) în ponþian (dupã E. Saulea)
UCRAINA LEGENDA UCRAINA
LEGENDA
1
A

1
R.

R.
RI

RI
2
MO
GA

MO
GA
3 3
UN

LD

UN
4

LD
OV

OV
A

A
M
SE TE
UN
M
SE TEN

RB NE
UN
RB E

IA GR
IA GR

ªI U
ªI U

BULGARIA BULGARIA
Fig. 28. Repartiþia uscatului (1), mãrilor (2) ºi erupþiile vulcanice (3) Fig. 29. Repartiþia uscatului (1), mediul flurro-locusten (2, 3) ºi
37

la finele pliocenului (dupã E. Saulea) erupþiile vulcanice din pleistocen

 1.3.3. Faza desãvârºirii construirii reliefului actual. S-a produs în cuaternar
(fig. 29) ºi a constat în câteva elemente evolutive esenþiale pentru realizarea
peisajelor morfologice prezente:
Tectonic, ca urmare a continuãrii jocului plãcilor ºi microplãcilor s-au
înregistrat:
- înãlþarea Carpaþilor ºi regiunilor de dealuri, proces care a antrenat ºi
platformele vecine; continuarea manifestãrii unor procese de subsidenþã activã în
câteva depresiuni intramontane (Braºov, Ciuc), dar ºi în sectoare din Câmpia
Românã sau Câmpia de Vest;
- dezvoltarea unor cute diapire însoþite de bombãri anticlinale în Subcarpaþii
de Curburã; ultimele erupþii vulcanice de care sunt legate bazaltele.
Morfologic s-au produs mai multe acþiuni:
- adâncirea sacadatã a râurilor care au creat vãi cu 3-8 terase (mai multe
în sectoarele montane sau subcarpatice afectate de ridicãri locale intense);
- colmatarea lacurilor existente la începutul cuaternarului în Câmpia Românã,
Câmpia de Vest ºi poate în unele depresiuni; formarea unui relief glaciar complex
în Carpaþi la o altitudine mai mare de 2000 m (circuri, vãi, praguri, morene etc.);
- stabilirea nivelului Mãrii Negre la poziþia actualã care dupã o regresiune
importantã (-35 m) la începutul cuaternarului a ajuns treptat în holocen la + 5m,
-1 m, + 1 m ºi nivelul prezent;
- dezvoltarea societãþii omeneºti care în ultimul mileniu (îndeosebi în
ultimele secole s-a impus prin diverse acþiuni în procesele de modelare ale
versanþilor ºi albiilor.
Concluzii:
1. Formarea reliefului României este rezultatul unor procese care s-au
desfãºurat cel puþin pe parcursul a 1 mild. de ani.
2. Structural se disting:
– unitãþi de platformã care s-au format la începutul evoluþiei ºi care în
paleozoicul inferior erau deja rigide cu marginile fragmentate în microplãci cu
porþiuni de uscat ºi de bazine marine cu relief fragmentat;
– unitãþi de orogen vechi, hercinic ºi kimmeric rezultate din presiunea
microplãcilor asupra foselor din bazinele marine; s-au format cordiliere care s-au
adãugat la uscat sau au constituit insulele cristaline vechi în bazinele tectonice;
– unitãþi de orogen nou, alpine, rezultate prin presiunile exercitate de
microplãci asupra foselor umplute cu materiale sedimentare; fracturile profunde
au favorizat ridicarea unor blocuri sau coborârea altora, dar ºi erupþii vulcanice
bazice în paleozoic-mezozoic inferior (unele produse pe rifturi locale) ºi acide
în mezozoic superior-neozoic.
3. În cuaternar s-a întregit ansamblul reliefului prin adãugarea în urma
exondãrii a câmpiilor, dealurilor joase, a Deltei Dunãrii regiuni care însumeazã
peste 1/3 din întreg teritoriul României; glaciaþiunea ºi dezvoltarea societãþii
umane a avut un rol esenþial în peisajele morfologice actuale.
4. Rezultatul evoluþiei este consemnat în mai multe tipuri de unitãþi
morfo-structurale cu diverse trepte de relief (suprafeþe ºi nivele de eroziune în

38
munþi ºi dealuri; piemonturi, glacisuri, conuri aluviale în podiºuri ºi pe contactul
cu depresiunile ºi câmpiile; terase ºi lunci în lungul vãilor, diferite ca numãr ºi
extensiune în funcþie de unitatea majorã de relief ºi generaþiile de vãi; câmpii de
acumulare ºi Delta Dunãrii).

2. Unitãþile structurale (geotectonice) ale României

Evoluþia pe aproape 1 miliard de ani a spaþiului european, din sectorul

central-estic a condus la realizarea mai multor unitãþi geotectonice (fig. 30) care
s-au îmbucat în diverse etape constituind la finele pliocenului ºi începutul
cuaternarului relieful major actual. Acesta sub raport structural s-a dezvoltat în
cadrul a douã mari tipuri de unitãþi fiecare cu mai multe subtipuri cu specific
distinct. Sunt pe larg analizate în lucrãrile de geologie de sintezã (N. Oncescu,
I. Bãncilã, V. Mutihac, I. Ionesi, M. Pãucã. M. Sãndulescu, I. Þicleanu).
2.1. Unitãþile de platformã. Se desfãºoarã la exteriorul Carpaþilor având
o dezvoltare importantã în Dobrogea, Câmpia Românã, Podiºul Getic, Podiºul
Moldovei, pãtrunzând uneori în fundamentul carpatic ºi subcarpatic.
2.1.1. Platforma moldoveneasc㠖 se aflã la est de falia Siret ºi nord de
falia Bistriþei. Reprezintã o prelungire a Platformei Est-europene (Platforma Rusã)
care coboarã spre Carpaþi (fig. 31).
Fundamentul platformei este alcãtuit din roci mezometamorfice (îndeosebi
gnaise ºi granite) ce-au fost cutate ºi metamorfozate în mai multe faze orogenetice
din proterozoic. Dacã la est de Nistru el apare la zi, la vest acesta se afundã tot
mai adânc sub o suprastructurã sedimentarã realizatã în mai multe cicluri precum
finele proterozoicului, paleozoic inferior ºi mediu, jurasic superior, cretacic
inferior, cretacic superior paleogen ºi mai ales neogen. Sedimentarul are o grosime
ce depãºeºte 6000 m. În România ele încep din nordul Podiºului Moldovei având
în bazã depozite badeniene ºi la partea superioarã formaþiuni sarmaþiene detritice
ºi calcaroase (calcare oolitice, lumaºelice, gresii calcaroase). Cãtre sud ele sunt
acoperite de roci mai noi, pliocene (meoþian cu nisipuri ºi tufuri vulcanice).
Suprastructura sedimentarã înclinã spre S, SE dezvoltând un ansamblu
structural monoclinal în care eroziunea a creat un relief specific (fig. 32).
2.1.2. Depresiunea Predobrogeanã (Bârladului în România), se aflã în
sudul Podiºului Moldovei (fig. 32) ºi face parte din unitatea tectonicã numitã
„platforma sciticã”. În partea nordicã fundamentul este alcãtuit din roci aparþinând
Platformei Moldovei – fragmentat ºi lãsat în trepte spre sud fiind încadrat de
faliile Bacãu-Fãlciu ºi Tecuci-Sf. Gheorghe. În centru ºi sud sunt formaþiuni
similare Dobrogei de nord. Pe ansamblu sunt roci cristaline cu diferite grade de
metamorfozare ºi granite. Ele sunt acoperite de o cuverturã groasã de depozite
sedimentare care încep cu finalul paleozoicului (permian), apoi cele din triasicul
inferior, cretacic ºi mai ales din neogen. Depozitele sedimentare înclinã spre S
ºi SE dezvoltând o structurã monoclinalã reflectatã într-o oarecare mãsurã în
relief.

39
40

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16

Fig. 30. Schiþa tectonicã a României (dupã M. Sãndulescu, 1994, cu completãri ºi denumiri dupã alþi autori indicatã de N. Þicleanu).
Vorlandul carpatic: 1 – Platforma Est-Europeanã (P. moldoveneascã); 2 – Platforma Sciticã (Predobrogeanã); 3 – Platforma Moesicã (Mo); 3 – Orogenul Nord
Dobrogean; 4 – 16 Orogenul Carpatic: 4 – Dacidele Interne (M. Apuseni de nord); 5 – Transilvanidele (M. Apuseni de sud); 6 – Pienidele; 7 – Dacidele Mediane
(Pânza Geticã ºi U. cristalinã); 8 – Dacidele Externe (Unitãþi Fliº intern C. Ov.); 9 – Dacidele Marginale (Autohton danubian); 10 – Moldavidele (Unitãþi flis C.
Ov.); 11 – cuverturi post-tectogene; 12 – Depresiuni molasice neogene ºi Avafosa; 13 – arcuri magmatice Cretacic superior-Paleogene; 14 – arcuri magmatice
neogene; 15 – linii de ºariaj; 16 – Falii (ntf – Falia nord transilvanã ºi bvf – falia Bogdan Vodã).
 Piatra Neamþ
V 29 E
400 21
200 25 Movileni
0m

–1000

–2000
LEGENDA
1 3 5 7
2 4 6 8
–3000 1 – Sarmaþian 5 – Silurian
2 – Badenian 6 – Formaþiuni presiluriene
3 – Cretacic 7 – Vendian
4 – Devonian 8 – Soclul cristalin
–4000 F.So – Falia Solca
4 2 0 4 8 12 16 20 km
F.S. – Falia Siretului

Fig. 31. Profil geologic prin Platforma Moldovei (dupã V. Mutihac)

CÂMPIA
PODIªUL MOLDOVEI
ROMÂNÃ
Platforma Moldoveneascã Depresiunea Bârladului
N Vaslui Bârlad S
Tecuci
PODIªUL MOLDOVEI

m
Sarmaþi
an Sarmaþian Pliocen
–1000 Paleozoic Sarmaþian Pliocen
Jurasic Badenian
Triasic Eoc
–2000 Eocen Paleozoic
Paleozoic Jurasic
–3000 Sarmaþian
Fundamentul Paleozoic
–4000 precambrian Triasic
al Fundament nord-dobrogean 0 4 8 km
Platformei Moldoveneºti

Fig. 32. Profil geologic prin Depresiunea Bârladului (dupã I. Cornea)

41
 2.1.3. Platforma Moesicã ocupã cea mai mare parte din sudul þãrii fiind
încadratã de faliile Peceneaga-Camena în NE ºi avanfosa carpaticã în nord. Falia
intramoesicã (Cãlãraºi-Sãrata) o împarte în douã compartimente dobrogean (în
est) ºi valah (central vestic), (fig. 33, 34).
Fundamentul este oarecum diferit în cele douã compartimente.
În Dobrogea se separã douã subunitãþi în raport cu falia Capidava-Ovidiu
ºi anume – un soclu sudic puternic fragmentat tectonic ºi alcãtuit din roci cristaline
foarte vechi (arhaic – proterozoic superior) ºi unul nordic alcãtuit din ºisturi
cristaline ºi ºisturi verzi proterozoic superior-paleozoic inferior dispuse în cute
foarte accentuate (fig. 35).
Suprastructura sedimentarã este alcãtuitã în nord din depozite mezozoice
(jurasice ºi cretacice), iar în sud din mai multe cicluri sedimentare (silurian –
devonian, jurasic-cretacic inferior) cu roci carbonatice, cretacic superior, paleogen
cu calcare cu numuliþi eoceni, badenian cu argile-gresii, sarmaþian cu calcare
lumaºelice, pliocen (doar în SV cu ponþian marnos, dacian nisipos ºi romanian
– cu calcare lacustre).
Platforma valahã are un fundament din ºisturi mezometamorfice
precambriene cu numeroase intruziuni de granite, gabrouri de vârstã hercinicã
(paleozoic superior). El înclinã spre nord coborând la adâncimi mai mari de 900
m. Peste el se aflã o cuverturã sedimentarã foarte groasã din paleozoic pânã în
pleistocen care aparþine la mai multe cicluri de sedimentare, care au însã o
distribuþie inegalã în suprafaþã ºi în timp. Acestea sunt – ordovician – carbonifer
inferior (roci detricice, calcare, dolomite); permian-triasic (depozite detricice ºi
carbonatice); jurasic mediu – cretacic superior ºi local paleogen (calcare, marne),
badenian – pleistocen (acumulãri bogate de nisipuri, marne, argile în bazinul
Dacic componentã a Paratethysului oriental). În pleistocenul superior s-a
definitivat colmatarea ºi acumularea de loessuri (fig. 34).
2.2. Unitãþile de Orogen. Constituie toate unitãþile situate între placa
Est-europeanã ºi celelalte microplãci. Au luat naºtere în diferite etape ale evoluþiei
pãmântului românesc având caracteristici structurale distincte.
2.2.1. Orogenul nord dobrogean este unitatea desfãºuratã între fracturile
Peceneaga-Camena (sud) ºi Sfântu Gheorghe (în nord), (fig. 35).
S-a dezvoltat în lungul unei depresiuni tectonice din sectorul sudic al
Platformei Est-europene Existã formaþiuni cristaline metamorfozate ºi cutate în
faze prehercinice ºi hercinice, apoi roci magmatice (îndeosebi granite ºi bazalte),
dar ºi roci sedimentare mezozice cutate în fazele tectogene alpine. În cadrul
acestei mari unitãþi formatã în paleozoic ºi mezozoic sunt separate patru subunitãþi,
unele cu caracter de pânzã (V. Mutihac).
- Unitatea (pânza) de Mãcin – situatã în vest, între Dunãre ºi Taiþa, este
alcãtuitã din rocile cristaline cele mai vechi, intruziuni magmatice hercinice
(granite, granodiorite, diorite) dar ºi triasice (riolite, porfire, bazalte). Cutãrile
s-au realizat în orogeneza hercinicã dupã care unitatea a devenit uscat. Miºcãrile
tectonice kimmerice au desãvârºit ºariajul ºi caracterul de pânzã care încalecã
unitatea din est.

42
 a b LEGENDA
1 – sectorul dobrogean
1 (a – sud dobrogean, b – ºisturi
0 15 30 45 km
verzi)
2
2 – sectorul valah

Fig. 33. Sectoarele Platformei Moesice (dupã I. Sãndulescu)

N Mitrofani Râmeºti Leu Dãbuleni Dunãrea S

N C
J PmT
PmT
Dev Cb
Dev
Si
N Boldu Ghergheasca Bordei Verde Ord = ordovician
Þãndãrei S
Si = silurian
C
Pl J Dev = devonian
Si Cb = carbonifer
S.V. Ord PmT = permian-triasic
Sa+To
J = jurasic
J Dev Si. C = cretacic
Ord Sa + To = sarmatian-tortonian
Secþiune transversalã în Platforma Moesicã Pl = pliocen
N S
RIDICAREA OPTAªI DEPRESIUNEA ROªIORI – ALEXANDRIA
Spineni Optaºi Salcia Dunãrea
m
N2 FP N1 1000
0
–2000

Ptz –4000
–6000
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Secþiune nord-sud prin Platforma Valahã

LEGENDA: 1 – roci vulcanice (p); 2 – miocen (N ); 3 – sarmato-pliocen (N ) ; 4 – jurasic ºi
cretacic (J + K); 5 – permian terminal-triasic (PT);
1
6 – carbonifer (C); 7 2– devonian (D);
8 – silurian (S); 9 – soclu proterozoic (Ptz)
Fig. 34. Profile geologice (dupã D. Paraschiv)

43
44 S N
graniþa Mangalia Tatlageac Techirghiol Constanþa Palazu
m L. Siutghiol
Bulgaria
1000
0
a
–2000
Pt Pt Pt Pt
–4000

S Podiºul Casimcei N
m Falia
L. Taºaul Cogealac Hamangia
1000 Peceneaga-Camena
0
b
–1000
Pt Pt Pt Pt
–2000
–3000
Pod. Babadag Dealurile Tulcei
S N
Falia Depresiunea Nalbant Somova
m Peceneaga-Camena Taiþa Teliþa Dunãrea
1000 Falia Sf. Gheorghe
0
c
–1000
–2000 0 2 4 6 km
–3000
LEGENDA
Q – Cuaternar; Sm – Sarmaþian; Pg – Paleogen; K – Cretacic; J – Jurasic; T – Triasic; C – Carbonifer; D – Devonian; S – Silurian; O – Ordovician;
Pz – Paleozoic; Pt – Proterozoic; r ºi b – magmatite triasice; g – magmatite paleozoice

Fig. 35. Dobrogea – profile geologice (a – Dobrogea de Sud; b – Dobrogea Centralã; c – Dobrogea de Nord)
 - Unitatea Niculiþel (pânza) cuprinde sistemul de platouri ºi dealuri dintre
Taiþa ºi Depresiunea Nalband. Este alcãtuitã pe de o parte din roci vulcanice
(bazalte, diorite) care alcãtuiesc platouri întinse în sectorul nordic terminate
printr-un abrupt cãtre Dunãre ºi formaþiuni de tip fliº triasic alcãtuite dominant
din gresii. Miºcãrile kimmerice vechi pe de o parte le-a cutat, iar pe de alta au
impus ºariajul de aici caracterul de pânzã) peste unitatea din est.
- Unitatea (pânza) de Tulcea are cea mai mare desfãºurare ºi cuprinde
dealurile dar ºi depresiunea Nalbant. Peste un fundament vechi paleozoic inferior
cu roci slab metamorfozate se aflã depozite în faciesuri de fliº din paleozoicul
superior-jurasic (dominant calcaroase). Ele au fost afectate de miºcãrile kimmerice
vechi ºi noi având o uºoarã cutare.
- Unitatea (sinclinalã) Babadag – se desfãºoarã între Dunãre ºi Marea
Neagrã la sud de celelalte. Ea are la bazã formaþiuni cristaline vechi paleozoice
pentru care se aflã o groasã suprastructurã sedimentarã cretacicã ºi dominant
calcaroasã. A fost cutatã de miºcãrile tectonice laramice (finele cretacicului).
2.2.2. Orogenul carpatic. Cuprinde mai multe unitãþi structurale cu
desfãºurare diferitã ºi care corespund geografic la sisteme de munþi, dealuri sau
la depresiuni tectonice. Ele s-au dezvoltat în spaþiul dintre mai multe microplãci
al cãror joc tectonic a produs metamorfozãri, cutãri, efuziuni vulcanice, subsidenþe
importante, ºariaje ºi ridicãri cu amplitudini diferite (fig. 36).
În studiile geologice vechi, în care se avea în vedere evoluþia într-un imens
geosinclinal paleozoic-mezozoic se diferenþiau ºi analizau pe de-o parte unitãþile
montane ºi apoi avanfosa ºi depresiunile post-tectonice. În sintezele recente
întreaga evoluþie este legatã de dinamica plãcilor ºi microplãcilor într-un spaþiu
de la marginea Platformei Est-europene. Se insistã pe separarea ºi precizarea
caracteristicilor unitãþilor tectonostructurale rezultate în urma deplasãrilor celor
patru blocuri (microplãci) cuprinse între placa Est-europeanã ºi placa africanã în
triasic-neozoic. Astfel, M. Sãndulescu separã în domeniu carpatic urmãtoarele
unitãþi tectonostructurale principale: dacidele interne (cea mai mare parte din
M.Apuseni), dacidele mediane (regiunile cristaline din Carpaþii Meridionali ºi
Carpaþii Orientali), dacidele externe (fliºul intern), dacidele marginale (fliºul
extern), sutura majorã tethysianã (transilvanidele) de la contactul dintre dacidele
interne ºi cele mediane (M. Metaliferi) la care adaugã unitãþi depresionare
post-tectonice ºi cea vulcanicã (fig. 30, 37).
Pentru cunoaºterea geograficã au însemnãtate atât interpretãrile evolutive
tectono- structurale dar ºi urmãrirea acestor caracteristici inclusiv alcãtuirea
petrograficã pe marile unitãþi de relief (marile grupe ale Carpaþilor, Depresiunea
Transilvaniei, Depresiunea Panonicã).
Carpaþii au o complexitate deosebitã rezultatã din evoluþii paralele dar ºi
cu multe particularitãþi pe diferite sectoare ale acestora.
2.2.2.1. Carpaþii Orientali – au ca specific existenþa mai multor unitãþi
morfo-structurale cu desfãºurare paralelã de la vest cãtre est (fig. 38).
- Unitãþile cristaline – se aflã aproximativ în centrul Carpaþilor Orientali
fiind cele mai vechi ºi reprezentând osatura acestui lanþ. Cea mai extinsã include

45
46 LEGENDA
1 – înveliºuri postpânzã ºi depozite recente;
2 – vulcanite alpine. Zone de margine continentalã
nedeformatã; 3 – Masivul median transilvan;
4 – Masivul median panonic; 5 – Masivul
Rhodopi; 6 – Masivul sârbo-macedonean. Zone
de margine continentalã deformatã; 7 – unitatea
central-estcarpaticã; 8 – unitatea Leaota – Bucegi
– Piatra Mare; 9 – pânza geticã; 10 – pânza
Srednegore; 11 – unitãþi supragetice; 12 – pânza
de Morava; 13 – tatride; 14 – nordapusenide.
Unitãþi suprapuse zonei de margine continentalã
instabilã subºariatã; 15 – pânza de Botiza – Petrova
– Mãgura; 16 – pânzele fliºului extern; 17 – unitãþi 1
de molasã carpaticã (Margine continentalã 2 15
16
instabilã ridicatã); 18 – autohtonul danubian; 3 17
4 18
19 – Prebalcani; 20 – Stara Planina. Paleozone de 5 19
expansiune; 21 – urma ºi elementele suturii 6
7
20

transilvane; 22 – urma ºi elementele suturii 8

21
22
vest-carpatice; 23 – urma ºi elementele suturii 9
10 23
central-carpatice; 24 – sutura Vardar; 25 – limite 11
24
indicând zone structogenetice; 26 – falii crustale; 12 25
13
27 – limitã între unitãþi tectonice 14
26
27

Fig. 36 (a). Harta tectogeneticã a catenei alpine centrale ºi sud-est europene (dupã M. Sãndulescu) Fig. 36 (b). Paleozonele de rift alpine central ºi
sud-est europene (dupã M. Sãndulescu
DEPRESIUNEA PANONICà – MUNÞII APUSENI – DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI – CARPAÞII ORIENTALI 1 – Pãtura bazalticã; 2 – ofiolite; 3 – margine continentalã
subºariatã; 4 – pânzele fliºului extern (a), molasa (b);
SW NE 5 – pânzele fliºului intern; 6 – pnâzele bucovinice;
7 – elemente transilvane; 8 – crustã continentalã neregeneratã
(a – cristalin; b – sedimentar); 9 – depresiuni interne;
10 – structuri sud-apusene (a – sedimentar; b – ofiolite);
11 – sistemul pânzelor de Biharia; 12 – sistemul pânzelor
de Codru; 13 – autohtonul de Bihor; 14 – limite între unitãþi
tectogenetice. MCS – margine continentalã stabilã;
M.M.P. M.P.D. M.C.S. MCI – margine continentalã instabilã; SCC – sutura
SV M.C.S.
S.S.A. M.M.T. central-carpaticã; ST – sutura transilvanã; MMT – Masivul
median transilvan; SSA – sutura sud-apuseanã
S.C.C. (vest-carpaticã): MPD – marginea deformatã a blocului
LEGENDA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 panonic; MMP – Masivul median panonic; SV – sutura
a b a b a b Vardar
Fig. 37. Secþiune interpretativã prin catena alpinã centralã ºi sud-est europeanã (dupã V. Mutihac)
 PÂNZA DE AUDIA
V E
PÂNZA DE PÂNZA DE PÂNZA DE PÂNZA
PLATFORMA

PÂNZA DE
UNITATEA CENTRAL-

TELEAJEN
CEAHLÃU TARCÃU VRANCEA SUBCARPATICÃ
ESTCARPATICÃ MOLDOVE-
NEASCÃ
Tulgheº Muntele Ceahlãu Poiana Cârnului Mãnãstirea Bistriþa Piatra Neamþ m
0
2000
4000
6000
8000
10000
0 4 8 12 km
A B
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 a b c

LEGENDA
Fundamentul; A – de origine continentalã (est-europeanã); B – de origine oceanicã. Unitatea Central-Est-carpaticã: 1 – Cristalinul de
Hãghimaº-Rarãu-Bretila; 2 – Cristalinul de Tulgheº; 3 – sedimentar preaustric. Pânza de Ceahlãu: 4 – Tithonic-Neocomian (Form. de Sinaia);
5 – Barremian-Apþian (Form. de Bistra); 6 – Albian (Conglomerate de Ceahlãu-Zãganu). Pânza de Teleajen: 7 – Neocomian (Form. de Plãieºu);
8 – Barremian-Apþian (Form. de Toroclej); 9 – Apþian sup.-Albian (Form. de Palanca); 10 – Albian sup.-Vraconian inf. (Form. de Cotumba-Sita-Tãtaru).
Pânza de Audia: 11 – Valanginian-Albian (Form. de Audia); 12 – Cenomanian-Senonian. Pânza de Tarcãu: 13 – Cenomanian-Coniacian (Form. de
Cârnu-ªiclãu); 14 – Santonian-Maestrichian (Form. de Hangu); 15 – Paleocen-Luteþian (Gresia de Tarcãu); 16 – Priabonian (Form. de Podu Secu
ºi Form. de Ardeluþa); 17 – Oligocen în Liof. de Fusaru; 18, 19 – (18 – Form. de Putna, 19 – Form. de Straja). Pânza de Vrancea:
20 – Paleocen-Luteþian în Litof. de Doamna (Form. de Putna-Calcare de Doamna); 21 – Priabonian (Gresia de Lucãceºti); 22 – Oligocen în Liof.
de Kliwa; 23 – Miocen inf. Pânza Subcarpaticã: 24 – Cretacic; 25 – Paleogen; 26 – Acvitanian (Form. cu sare); Burdigalian (27 – Conglomerate
de Pleºu-Petricica, 28 – argile vãrgate); 29 – Badenian; 30 – Platforma Moldoveneascã: a – Cretacic, b – Miocen presarmaþian, c – Sarmato-Pliocen.
FCC – Falia central-carpaticã; FLR – Falia Lutu Roºu; FI – Falia internã; FA – Falia Audia; FT – Falia Tarcãu; FE – Falia externã, FP – Falia
pericarpaticã

Fig. 38. Secþiune geologicã prin Carpaþii Orientali (dupã V. Mutihac)

47
munþii Maramureº, Rodnei, Suhard, Mestecãniº, Rarãu, Giumalãu, Bistriþei, Ciuc,
Perºani; la acestea se adaugã în sud grupa Leaota – Bucegi, Piatra Mare.
Sunt alcãtuite din roci cristaline mezometamorfice ºi epimetamorfice
realizate la finele proterozoicului asociate cu roci granitice vechi. Peste ele
existã o suprastructurã sedimentarã veche formatã, pe de-o parte din roci
triasic-cretacic inferior dominant calcaroase ºi alta din cretacic superior-paleogen
alcãtuite din conglomerate, gresii, marno-calcare.
Paleogeografic s-ar diferenþia:
• o etapã pretriasicã de regiune labilã în vestul platformei est-europene,
când s-a realizat metamorfozarea ºi cutarea rocilor cristaline;
• o etapã triasic-cretacic inferior cu realizarea localã a unei fracturi profunde
de care se leagã acumularea ofiolitelor, sedimentãri carbonatice, iar în final
miºcãrile tectonice care au produs cutãri ºi formarea a douã pânze;
• o etapã post-tectonicã cu acumulãri de depozite detritice ce vor suferi
cutãri uºoare; ulterior, regiunea devine uscat.
- Unitãþile fliºului ocupã cea mai mare parte din Carpaþii Orientali. Sunt
formate din masive muntoase alcãtuite din roci acumulate în douã sectoare ale
unei mari depresiuni tectonice realizatã la mijlocul mezozoicului – unul vestic
labil de tip oceanic mai coborât ºi altul estic pe marginea platformei est europene
aflatã în proces de lãsare. Acestea au reprezentat domenii diferite de sedimentare
ce-au permis dezvoltarea unor acumulãri deosebite ºi a unei evoluþii tectonice
specifice în cadrul a trei sectoare.
• Fliºul intern – se aflã în estul unitãþii cristalino mezozoice, are sedimentãri
dominant din cretacic (mase de gresii ºi conglomerate cu grosime mare provenite
din erodarea cordilierelor unitãþii cristaline exondate la mijlocul cretacicului).
Acesta a fost cutat ºi exondat de miºcãrile laramice (cretacic superior) care au
creat ºi subunitãþi de tip pânzã (Pânza de Ceahlãu cu strate de Sinaia, Comarnic
ºi masa de conglomerate din munþii Bucegi, Ciucaº, Ceahlãu).
• Fliºul extern – se desfãºoarã la exteriorul Carpaþilor Orientali (cea mai
mare extindere o are la curburã), într-un bazin de sedimentare cu fund de
platformã, cu adâncimi reduse în cretacic care ulterior a fost fracturat, cãzut în
trepte ºi intens subsident (paleogen). Materialele ce s-au acumulat au provenit
din erodarea marginii joase a platformei est-europene (în precretacic superior),
iar din paleogen ºi a culmilor exondate din unitatea fliºului intern. Depozitele au
grosimi de mii de metri, sunt argiloase în bazã (au provenit dominant de pe
platformã) ºi din gresii ºi conglomerate în strate groase la partea superioarã.
Miºcãrile laramice au produs primele cutãri, iar cele din neozoic (îndeosebi cele
savice ºi stirice) le-au definitivat stilul tectonic dezvoltând ºi trei pânze de ºariaj
(P. de Audia în vest, P. de Tarcãu în centru ºi P. de Vrancea în est).
• Fliºul transcarpatic este dezvoltat în Maramureº, îndeosebi între vãile
Viºeu ºi Iza. Are caracter grezos-argilos, grosimi de peste 1000 m ºi o vârstã
paleogenã. S-a format într-o depresiune cu fund subsident dezvoltatã între unitãþile
cristaline carpatice ºi blocul transilvan. Depozitele au fost cutate de miºcãrile
stirice care au produs ºi o pânzã de ºariaj (P.Botiza-Petrova).

48
 - Unitatea vulcanicã. Formeazã un lanþ aproape continuu de aparate
vulcanice ºi platouri dezvoltate în neogen în lungul unor fracturi profunde din
marginea de est a bazinului tectonic al Transilvaniei (fig. 39). Formeazã douã
subunitãþi Oaº-Igniº-Gutâi în nord ºi Cãlimani-Gurghiu-Harghita în sud, între ele
fiind aparate vulcanice cu dimensiuni mai mici încorporate într-o masã de roci
sedimentare (Þibleº, Bârgãu, în sudul M.Rodnei etc.).
Rocile sunt dominant andezite ºi aglomerate vulcanice la care se adaugã
riolite ºi local granite ºi bazalte.
Erupþiile vulcanice care au condus la dezvoltarea aparatelor vulcanice ºi a
lanþului s-au produs în mai multe faze numite cicluri (trei în unitatea Oaº-Gutâi
în badenian, sarmaþian-pliocen inferior ºi pliocen superior; douã în unitatea
Cãlimani-Harghita, în miocen ºi pliocen). Se adaugã un ciclu suplimentar de mai
micã amploare în cuaternar de care sunt legate petecele de bazalte din M. Perºani
ºi M.Cãlimani.
- Unitãþile depresionare intramontane. În Carpaþii Orientali sunt cele mai
multe depresiuni. Cele mai extinse au origine tectonicã sau tectonicã ºi de baraj
vulcanic ºi se desfãºoarã ca un lanþ între munþii vulcanici ºi cei cristalini. Au
funcþionat ca bazine de sedimentare în care s-au acumulat depozite cu caracter
de molasã.
• Depresiunea Gheorgheni, Ciuc, Borsec, Bilbor, Drãgoiasa s-au format
dupã ce erupþiile vulcanice au creat lanþul vulcanic Cãlimani – Harghita. Ele au
reprezentat porþiuni din extremitatea esticã a Bazinului tectonic al Transilvaniei,
separate de acestea prin crearea lanþului vulcanic. Au depozite pliocene.
• Depresiunile Maramureº ºi Oaº au aceeaºi origine (tectonicã ºi de baraj
vulcanic) fiind spaþii din Bazinul Transilvaniei închise de lanþul Oaº-Bârgãu.
Aici sedimentarul este dominant miopliocen.
• Depresiunile Comãneºti ºi Braºov sunt tectonice, prima funcþionând ca
bazin de sedimentare în sarmaþian-meoþian, iar cea de-a doua în pliocen
superior-pleistocen inferior.
2.2.2.2. Carpaþii Meridionali. Formeazã o unitate mare desfãºuratã între
vãile Dâmboviþa (E) ºi Dunãre (V). Sunt încadraþi de fracturi profunde -
Dâmboviþa (E), pericarpaticã (S), transilvanã (N). Sunt alcãtuiþi dominant din
roci cristaline la care se adaugã local, fie un sedimentar vechi fie altul nou (în
depresiunile tectonice). Structural ºi tectonic (fig. 40) sunt alcãtuiþi din trei
tipuri de unitãþi: autohton, pânze ºi depresiuni post-tectonice.
- Autohtonul danubian are o mare extindere cuprinzând masivele Parâng,
Vâlcan, Retezat, Almãj. Este alcãtuit din ºisturi cristaline mezo ºi epimetamorfice,
proterozoic superioare – paleozoic la care se asociazã masive granitice (îndeosebi
în Parâng, Retezat, Þarcu). Peste ele existã un înveliº sedimentar vechi (paleozoic
superior – caracter de molasã ºi jurasic-cretacic).
Unitatea s-a realizat într-un sector labil al microplãcii moesice (cristalin
mezometamorfic) pe care s-au acumulat materiale terigene ºi vulcanite în
paleozoice care au fost metamorfozate slab. Este fragmentat în mezozoic, în
unele compartimente acumulându-se roci carbonatice. În cretacicul superior se
produce încãlecarea Autohtonului de cãtre Pânza Geticã.

49
v. Neagra
v. Jingu v. Bisericii v. Lupului v. Zebrac vf. Leul
v. Mermezeului v. Între Piatra dl. Tarniþa
v. Duºii v. Gloriºtii

1 2 3 4 5
6 7 8 911 10
LEGENDA
1 – Depozite vulcanogen-sedimentare; 2 – Complexul piroclastitelor piroxenice; 3 – Complexul
piroclastitelor amfibolo-piroxenice; 4 – Andezite bazaltice; 5 – Andezite piroxenice; 6 – Andezite
cu hornblendã verde; 7 – Andezite amfibolo-piroxenice; 8 – Microdiorite; 9 – Miocen superior;
10 – Apleogen; 11 – Cristalin
Profil geologic în Munþii Cãliman (dupã S. Peltz)

vf. Ciumani vf. Sumulãul Mic vf. Borzont Pasul Bucin vf. Seaca Mare

0 1500 30004500 m

1 2 3 4 5 6 7 8 9

LEGENDA
1 – Piroclastite superioare; 2 – Piroclastite intermediare II; 3 – Piroclastite intermediare;
4 – Piroclastite inferioare; 5 – Andezite piroxenice; 6 – Andezite cu hornblendã verde;
7 – Andezite cu hornblendã brunã; 8 – Fundament; 9 – Coº

Fig. 39. Relieful de cratere ºi vãi convergente ºi divergente în Munþii Gurghiu (dupã D. Rãdulescu)

50
 N P. Grãdiºte R. Jiu S
R. Streinu Schela

NV SE
MUNÞII POIANA RUSCÃ MUNÞII RETEZAT
MUNÞII VÂLCAN
Vãlari
Rocºani Bãtrâna R. Cerna Râul Mare R. Bãrbat R. Jiu Suseni

SE
NV Baia de
R. Bârzava (Vãliug) Teregova V. Ideg Godeanu R. Cerna
Lupac Doman Aramã

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

LEGENDA: 1 – cristalinul de Sebeº – Lotru; 2 – cristalinul de Lainici – Pãiuº; 3 – cristalinul de Dãbâca ; 4 – cristalinul de Drãgºan; 5 – cristalinul
hercinic supragetic (a – de Bãtrâna; b – de Govãjdia; c – de Ghelari; d – de Padeº; e – de Locva); 6 – cristalin hercinic danubian; 7 – carbonifer,
sup.; 8 – formaþiunea de Schela; 9 – Permian; 10 – Jurasic-Cretacic inf.; 11 – fliº de Severin (th-ne); 12 – cretacic sup.; 13 – depresiuni posttectonice;
14 – granitoide; 15 – banatite
Fig. 40. Profile geologice prin Carpaþii Meridionali (dupã V. Mutihac)
51
 - Pânza Geticã ocupã cea mai mare parte a Carpaþilor Meridionali (munþii
Locvei, Semenic, Poiana Ruscã, ªurean, Cindrel, Cãpãþânei, Fãgãraº dar ºi petece
în Godeanu ºi Mehedinþi). Este alcãtuitã din roci cristaline (gnaise, micaºisturi,
cuarþite metamorfozate la finele proterozoicului ºi în paleozoic), blocuri magmatice
în Banat (paleozoice) ºi roci sedimentare (paleozoic superior – conglomerate,
gresii, mezozoic – mai ales calcare în M. Aninei ºi M. Locvei, M. Vânturariþa
etc.). Unitatea geticã s-a format într-un bazin ce exista în NV la finele
proterozicului depozitele fiind metamorfozate atunci. Miºcãrile din mezocretacic
ºi cele laramice au împins întreaga unitate peste autohton creând în principal o
pânzã de proporþii dar ºi unele secundare (în Podiºul Mehedinþi – Pânza de
Severin ºi în Fãgãraº – Codlea-Pânza suprageticã); se adaugã pe de-o parte unele
erupþii vulcanice în M. Poiana Ruscã ºi M. Dognecei (granite, granodiorite
paleogene), iar pe de alta dezvoltarea de depresiuni tectonice (Loviºtea – un
graben paleogen – acvitanian cu gresii ºi conglomerate; Petroºani – trei cicluri
de sedimentare în paleogen – miocen cu gresii argiloase ºi 25 de strate de
cãrbuni; Haþeg-Strei paleogen-acvitanian, badenian, sarmaþian cu acumulãri de
gresii, conglomerate, argile, nisipuri etc. aparþinând la 3 cicluri de sedimentare);
Caransebeº- Mehadia – culoar tectonic badenian – panonian cu roci terigene;
Bozovici – bazin tectonic burdigalian – badenian cu depozite terigene.
2.2.2.3. Munþii Apuseni. Reprezintã o unitate mai micã ca întindere în
raport cu celelalte dar se remarcã prin complexitate structuralã, alcãtuire variatã
ºi evoluþie distinctã în douã subunitãþi.
- Subunitatea central-nordicã (Munþii Apuseni de Nord) ocupã cea mai
mare parte din Munþii Apuseni (munþii Gilãu, Vlãdeasa, Bihor, Pãdurea Craiului,
Codru Moma, Zarand) fiind alcãtuitã mai întâi din roci cristaline (micaºisturi,
paragnaise, cuarþite, ºisturi sericitoase etc. de vârstã proterozoic superior-paleo-
zoic) care sunt strãpunse de intruziuni magmatice (granite, gabrouri etc.). Peste
ele existã regional roci sedimentare (M. Pãdurea Craiului, M. Bihor, M. Codru
Moma, M. Zarand) acumulate în mai multe cicluri (paleozoic superior –
conglomerate; triasic, jurasic-calcare, cretacic-calcare, gresii) dar ºi unele magma-
tite din cretacic (andezite, dacite, granite, granodiorite, ex. M. Vlãdeasa).
Subunitatea a luat naºtere în jurasic prin realizarea mai întâi a unui rift ce-a
separat microplaca panonicã de cea transilvanã urmatã de o expansiune a fundului
bazinului prin deplasarea microplãcii panonice care preseazã depozitele dând
naºtere la douã pânze (Codru, Biharia) ºi la magmatism (fig. 41).
- Subunitatea sudicã (Munþii Apuseni de Sud) se aflã în sud-est (Munþii
Drocea, Metaliferi, Trascãu) fiind încadratã de trei fracturi profunde (transilvanã
în sud, est apuseanã ºi la contactul cu cristalinul de Bihor). În jurasicul mediu
aici funcþioneazã un rift ce-a dat magmatite bazaltice; sedimentarea este jurasic
superior – calcare ºi cretacic de tip fliº; în cretacic se produc ºi cutãri care
fragmenteazã subunitatea, dar duc ºi la formarea a douã pânze de ºariaj (P. de
Trascãu, P. de Drocea). În miocen reactivarea fracturilor conduce la vulcanism
produs în mai multe faze – badenian inferior (riolite, andezite), badenian superior
– pliocen inferior (curgeri de lave, aparate vulcanice ºi corpuri intrusive din
dacite ºi andezite), pliocen superior (petece de andezite bazaltoide), cuaternar
(bazalte la Detunate), (fig. 42).

52
NNV SSE
Plopiº Borod Remeþi Vf. Biharia Muncel Luncºoara

FP CG TB HP
MA B M

0 2 4 6 km
SISTEMUL SISTEMUL MUNÞII
PÂNZELOR PÂNZELOR APUSENI
AUTOHTONUL DE BIHOR DE CODRU DE BIHARIA DE SUD

LEGENDA: 1 – Mezometamorfite; 2 – epimetamorfite de Biharia; 3 – epimetamorfite de Muncel;

4 – cristalinul de Pãiuºeni; 5 – Permian (a – de Codru; b – de Bihor); 6 – Triasic; 7 – Jurasic; 8 – Cretacic
sup. (înveliº postpânzã); 9 – magmatite laramice. Munþii Apuseni de Sud: 10 – ofiolite; 11 – Cretacic inf.;
12 – Sarmato-Pliocen; CG – pânza de Codru – Gârda; B – pânza de Biharia; N – pânza de Muncel;
FP – falia Plopiº.
Fig. 41. Profil geologic prin Munþii Apuseni de Nord (dupã V. Mutihac)
NV SE
Chisindic Mãdrizeºti Cerbia Gurasada
Mureº

0 2 4 6 km

LEGENDA: 1 – aluviuni; 2 – formaþiuni vulcanogen-sedimentare neogene; 3 – Cretacic superior;

4 – Barremian-Apþian (wildfliº); 5 – Neocomian (facies fliºoid); 6 – Malm-Berriasian (facies recifal);
7 – Neocretacic în facies de Gosau; 8 – magmatite ofiolitice; 9 – banatite. Pânza de Cordu: 10 – Triasic;
11 – Permian; 12 – granitoide. Pânza de Highiº-Poiana; 13 – Cristalinul de Pãiuºeni. Solzul de Mãdrizeºti:
14 – Cristalinul de Mãdrizeºti. Unitãþi Supragetice (Poiana Ruscã); 15 – Cristalinul de Padeº; SG – Solzul
de Groºi; SC – Solzul de Criº; PD – Pânza de Drocea-Trascãu
Secþiune geologicã prin Munþii Drocea-Zarand

V Vf. Arieº Vf. Bedeleu E

m
1200
1000
800
600
400
200
0

PÂNZA DE DROCEA-TRASCÃU
0 0,5 1 2 km

LEGENDA: 1 – cristalin mezometamorfic; 2 – formaþiune mixtã (vulcanogen-sedimentarã); 3 – magmatite

ofiolitice; 4 – calcare recifale (Malm-Berriasian); 5 – Strate cu Aptychus (Tithonic-Neocomian); 6 – calcare
stratificate (Kimmeridgian); 7 – Barremian-Apþian; 8 – Neocretacic; 9 – Senonian in facies de Gosau
Secþiune geologicã prin Munþii Trascãu-Abrud

Fig. 42. Profile geologice prin Munþii Apuseni de sud (dupã V. Mutihac)

53
 Totodatã rezultã bazine tectonice formate în badenian, dar care au înregistrat
o sedimentare în miocenul superior (Zlatna, Roºia Montana) sau prelungitã pânã
în panonian (Brad-Sãcãrâmb).
2.2.3. Avanfosa carpaticã ºi Depresiunea Geticã se aflã la contactul
orogenului carpatic cu regiunile de platformã ºi corespunde ca relief Subcarpaþilor
ºi Podiºului Getic. Este alcãtuitã din douã subunitãþi separate de falia Dâmboviþa
(fig. 43).
La vest de aceasta (Subcarpaþii Getici ºi Podiºul Getic) depresiunea s-a
realizat la finele paleogenului ºi are fundament carpatic (în nord) ºi de platformã
(în sud) separate de falia pericarpaticã. Peste acestea urmeazã o suprastructurã
sedimentarã formatã din strate de roci din mai multe cicluri (paleogen-miocen
inferior cu conglomerate ºi gresii; miocen-conglomerate, marne, argile, sare;
sarmaþian-pliocen cu marne nisipoase, argile, nisipuri, intercalaþii de cãrbuni;
pliocen superior-cuaternar cu alternanþe de pietriºuri, nisipuri, argile). În
Subcarpaþi se impun douã tipuri de structuri (monoclinalã între Bratia ºi Olt;
cutat㠖 între Dâmboviþa ºi Bratia în est ºi între Bistriþa ºi Motru în vest;
îmbinarea acestor structuri de la Olt la Bistriþa) care se reflectã în configuraþia
reliefului. În Podiºul Getic structura este monoclinalã.
La est de Dâmboviþa (Subcarpaþii Moldovei ºi de Curburã) depresiunea
este mai nouã (neogenã) ºi are un fundament care aparþine platformelor ce coboarã
ºi pãtrund sub unitãþile de margine ale Carpaþilor. Peste acestea se aflã depozite
sedimentare groase acumulate în douã cicluri (miocen cu argile, marne, gresii,
conglomerate, blocuri de sare etc. ºi sarmato-pliocene cu gresii, marne în bazã
ºi formaþiuni groase nisipo-argiloase la partea superioarã). Structura depozitelor
sedimentare este cutatã cu amplitudini mai mici la nord de Trotuº ºi mult mai
complicatã între Trotuº ºi Dâmboviþa.
2.2.4. Depresiunea Transilvaniei (Bazinul Transilvaniei) ocupã un spaþiu
mai larg decât cel corespunzãtor Dealurilor Transilvaniei (Depresiunea colinarã
a Transilvaniei) întrucât laturile sale de nord ºi est deja prin evoluþia din pliocenul
superior au fost incluse Carpaþilor Orientali (unitatea masivelor vulcanice ºi
unitatea marilor depresiuni tectonice ºi de baraj vulcanic).
- Fundamentul este o masã cristalinã care aparþine microplãcii transilvane
(blocului transilvan) separate printr-un sistem de fracturi dezvoltate de la nord
la sud în mezozoic. Sunt ºisturi cristaline (epimetamorfice în est ºi mezo-
metamorfice în vest) ce intrã în alcãtuirea unor blocuri rezultate prin fragmentarea
treptatã a microplãcii transilvane proces început la finele cretacicului ºi începutul
paleogenului ºi definitivat în badenian. Ca urmare, a subsidenþei diferitã ca
intensitate a acestora, ele se aflã la adâncimi deosebite. Sunt separate de geologi
trei aliniamente mai ridicate (Blaj-Pogãceaua la - 3000 m, Fãgãraº – Perºani la
- 1200 – 3000 m, Podiºul Someºan-Prisnel la - 2000 m) care alterneazã cu
compartimente foarte coborâte (Turda-Beclean la - 6000 m, Târnavele la - 8000 m,
Odorhei-Deva la - 6500 m).
- Suprastructura sedimentarã are în general grosimi mari, o alcãtuire
deosebitã dobânditã în mai multe cicluri în funcþie de caracteristicile reliefului

54
NV SE
m SUBCARPAÞII CÂMPIA m
2000 Chiojdiveºti Salcia Niscov Istriþa ROMÂNÃ 2000
0m 0m
–2000 –2000

–4000 –4000

LEGENDA: Q – cuaternar; l – romanian; dc – dacian; p – ponþian; m – meoþian;

sm – sarmaþian; to – tortonian (badenian); he – helveþian; bg – burdigalian; aq – acvitanian:
rp, y-lt, ma, st-cp – paleogen; o – oligocen; e – eocen; vrco – vracoanian – coniacian:
al – albian: J3 – jurasic superior: Ma, Mt, MS – magmatite vechi proterozoice
M-ÞII SUBCARPAÞII PODIªUL
CAPATINII GETICI COTMENEI
VNV ESE NNV ESE N S
m Vf. Stogu Comanca Gura Vãii Runcu Goleºti Topolog Vieroºi
1500
Olt
1000
500
0
–500
1000
km 5 0 5 10 km
dupã L. Badea

M. BERZUNÞI SUBCARPAÞII MOLDOVEI CULOARUL SIRETULUI

Mãgireºti DEPRESIUNEA TAZLÃU CULMEA
Tescani v. Tazlãul Mare PIETRICICA r. Bistriþa m
v. Tazlãul Sãrat v. Tazlãul Sãrat p. Nadiºa r. Siret 2000

– 2000

– 4000

– 6000
–7000

LEGENDA: Qh1,2 – holocen, Qn – pleistocen inferior, Q – cuaternar nediferenþiat; h – levantin

(romanian); dc – dacian; p – ponþian; m – meoþian; sm – sarmaþian; to – tortonian (badenian);
he – helveþian; bd – burdigalian; aq – acvitanian; Pg, Pg1,2, Pg2 – paleogen; Pf-ch – patorþian
– chatian; pr – priaborian; sn – senonian; k2 – cretacic; J2 – jurasic
N Olãneºti Bãbeni Galicea Mitrofani S
Govora
m
0
1000
2000
3000
4000
5000

LEGENDA: 1 – fundament carpatic; 2 – cretacic sup.; 3 – eocen; 4 – oligocen-acvitanian;

5 – burdigalian inf.; 6 – burdigalian sup.; 7 – badenian; 8 – sarmaþian; 9 – pliocen; 10 – volhinian;
FP – falia pericarpaticã
Depresiunea Geticã

Fig. 43. Profile prin Subcarpaþi ºi Podiºul Getic

55
uscatului limitrof de evoluþia condiþiilor climatice ºi de manifestãrile vulcanice
care au condiþionat tipul de materiale ce ajungeau în bazin. Ca ansamblu sunt
formaþiuni paleogene (dominant faciesuri continentale ºi lacustre), miocene
(depozite marine ºi salmastre) ºi din prima parte a pliocenului (depozite lacustre),
(fig. 44).
Ridicarea cu intensitãþi diferite a regiunilor montane limitrofe ºi antrenarea
în acest proces ºi a sectoarelor exterioare ale Bazinului Transilvaniei, deplasarea
îndeosebi pe verticalã, dar cu intensitate diferitã a blocurilor de sare badeniene,
proces stimulat de jocul blocurilor cristaline din fundament ºi al împingerilor
suferite dinspre Carpaþi au fost factori care au generat dezvoltarea structurilor
monoclinalã (în N, NV,SV), în cute diapire (E, S, V) ºi în domuri (centru).
2.2.5. Depresiunea panonicã
Se desfãºoarã în vestul unitãþilor carpatice, în România ei îi corespund
Câmpia ºi Dealurile Banato-Someºene. Fundamentul alcãtuit din roci metamorfice
este fragmentat de falii (cu orientare nord-sud ºi est-vest) în numeroase blocuri
care în general coboarã spre vest, dar care se afundã diferit ºi de la nord la sud.
În mai multe locuri (Silvania) apare la zi sub forma unor creste (Preluca, Þicãu,
Codru) sau mãguri (ªimleu) pe când în altele intens subsidente se gãsesc la
adâncimi importante (câmpiile Someº, Criºuri, Timiº). Peste ele existã roci
sedimentare cu grosimi variate, cele mai însemnate fiind impuse de transgresiunile
din badenian – sarmaþian (faciesuri eterogene marno-grezoase) ºi panonian
(nisipuri, pietriºuri, argile etc.).
Depresiunea se prelungeºte în spaþiul carpatic prin mai multe bazine
tectonice înguste ce formeazã depresiunile golf. Acestea au rezultat în miocen
prin coborârea unor compartimente înguste din Carpaþi ce-au funcþionat ca bazine
de sedimentare exondate la finele dacianului sau romanianului (Baia Mare,
Vad-Borod, Beiuº, Zarand, Lugoj, Oraviþa).

3. Evoluþia geodinamicã în cuaternar

Miºcãrile tectonice din pliocenul final ºi pleistocen (fazele valahã ºi respectiv

pasadenã) marcheazã finalul unei îndelungate activitãþi geodinamice începutã
încã din mezozoic ºi care a dus la crearea edificiului orogenului carpatic. Ele au
produs în Carpaþi, sub raport structural un sistem în pânze ordonate spre est ºi
sud pe direcþiile principalelor deplasãri tectonice aflate la contactul microplãcilor.
În cuaternar energia de orogen în sens de cutare s-a manifestat tot mai slab ºi
a afectat spaþii limitate din Subcarpaþi (îndeosebi la curburã). În schimb toatã
energia tectonicã acumulatã s-a manifestat în miºcãri epirogenetice diferite ca
sens ºi intensitate de la o unitate structuralã la alta dar care s-au resimþit mai
intens în lungul fracturilor majore crustale. Consecinþele producerii acestora în
relieful actual sunt multiple. Pentru a le stabili trebuie plecat de la cunoaºterea
situaþiei generale paleogeografice la începutul cuaternarului ºi de la ceea ce este
astãzi în relief ca urmare a evoluþiei din ultimii 1,5-2 milioane de ani ca efect
al acestor miºcãri.

56
 LEGENDA
Cuaternar
Pliocen
Sarmatian
Badenian
Miocen infgerior
Oligocen
Eocen
Vulcanite neogene
Masive de sare
Câmpuri de gaze

0 10 2030 km

Dealurile Transilvaniei – harta geologicã (dupã V. Mutihac)

NV SE
Someºu Mic Târnava Micã
Dârja Sic Mociu Pogãceaua ªincai Icland Praid Ocna de Sus

LEGENDA dupã v. Mutihac

1 – pleistocen; 2 – sarmaþian; 3 – buglovian; 4 – badenian (Formaþiunea cu sare); 5 – miocen
inf.; 6 – paleogen; 7 – cretacic sup.; 8 – cretacic inf.; 9 – jurasic; 10 – triasic; 11 – ºisturi
cristaline; 12 – aglomerate vulcanice neogene; 13 – bazalte

V–S–V E–N

Miocen mediu-superior
1,0 Oligoc 1,0
Eocen en - M
iocen
inf.
2,0 Cretacic sup. Eocen 2,0

3,0 3,0

4,0 Metamorfite ºi vulcanite jurasice 4,0

Secþiuni geologice prin Depresiunea Transilvaniei (dupã D. Ciulavu)

Fig. 44.

57
 3.1. Evoluþia geodinamicã în pleistocen
Din studiile geologice se pot deduce pentru începutul cuaternarului, câteva
aspecte paleogeografice importate. Mai întâi existenþa a douã mari bazine de
sedimentare lacustrã (pontic în sud ºi panonic în vest) între care se afla o regiune
întinsã de uscat. Acesta era alcãtuitã din munþi cu altitudine medie (sub 1 600
m) ce înconjurau o câmpie (podiº jos) transilvanã pe care reþeaua de vãi era în
proces de generalizare. În exterior existau atât regiuni de câmpie (podiº jos) în
Moldova pe care înaintau spre sud Siretul, Prutul ºi râurile carpatice principale.
S-au adãugat pe rama montanã în sud ºi vest fâºii de câmpie ce pãtrundeau în
munþi în lungul culoarelor tectonice sedimentate în mio-pliocen (Timiº, Cerna,
pe Criºuri, Someº etc.). Dobrogea era o peninsulã, prelungire a regiunii
est-balcanice. De pe aceste unitãþi de uscat reþeaua hidrograficã în formare aducea
aluviuni (nisip, argile, pietriºuri) pe care le depunea sub forma unor conuri
imense ce se continuau în lacuri sau pe câmpii mlãºtinoase prin pânze în care
fracþiile grosiere se diminuau treptat ca pondere.
Rezultatul impulsurilor tectonice datorate evoluþiei marilor plãci s-au
materializat în câteva direcþii:
- ridicarea treptatã pe ansamblu a masei carpatice, dar diferit ca intensitate
pe compartimente;
- antrenarea în ridicare a regiunilor limitrofe Carpaþilor care au devenit
podiºuri, câmpii;
- subsidenþe locale în spaþiul unitãþilor de câmpie în curs de realizare, dar
ºi în mai multe depresiuni tectonice intramontane (Ciuc, Gheorgheni, Braºov,
Haþeg etc.), (fig. 45);
- în Dobrogea ridicãri (NV, SV) sau lãsãri uºoare (SE) cu caracter regional.
Consecinþele producerii lor asupra reliefului în pleistocen au fost diferite.
Pe ansamblu s-au înregistrat:
- configuraþia orograficã majorã actualã cu desfãºurarea reliefului în trepte
atât la exteriorul cât ºi la interiorul arcului carpatic;
- realizarea unei vaste câmpii piemontane la începutul cuaternarului pe
cea mai mare parte la exteriorul lanþului carpatic (îndeosebi în dreptul Carpaþilor
Meridionali ºi parþial la Carpaþi Occidentali), care prin ridicare în a doua parte
a pleistocenului au format podiºuri piemontane fragmentate diferenþiat. În
sectoarele unde subsidenþa era activã (la exteriorul Carpaþilor de Curburã) s-au
dezvoltat pânze psefito-psamitice suprapuse fãrã a rezulta câmpii piemontane;
- înlocuirea lacurilor ce au fost treptat umplute de sedimente cu unitãþi de
câmpie ºi ºesuri depresionare;
- constituirea sistemului de dealuri ºi depresiuni subcarpatice prin ridicãri
diferenþiate ca intensitate ºi chiar ca sens pe compartimente. Pe ansamblu înãlþãrile
cele mai însemnate au fost în Subcarpaþii de Curburã unde pe diferite aliniamente
de anticlinale (normale sau faliate), ori de monoclin depozitele romanian-pleistocen
inferior au fost ridicate mai multe sute de metri constituind culmi ºi creste (local
ajung la 850-1000 m altitudine) ce dominau spaþii depresionare mai puþin antrenate
în ridicare ce au cãpãtat caracter de sinclinal. În acest sens în Subcarpaþii Getici
la vest de Olt ºi în Subcarpaþii Moldovei au rezultat fie unul fie douã aliniamente
de dealuri pe anticlinale aflate în ridicare care au închis spaþii largi ce-au cãpãtat

58
 UCRAINA 11 LEGENDA
1 1 – regiuni afectate de ridicãri
2 12 intense; 2 – regiuni afectate de
ridicãri cu perioade de relativã
3 13 stabilitate; 3 – regiuni unde
s-au produs cutãri; 4 – regiuni

R
cu arii de subsidenþã în

.
4 14

M
pleistocenul inferior ºi în

RI

O
GA
5 15 ridicare ulterioarã; 5 – regiuni

LD
UN
în Carpaþi care au suferit lasãri

O
6 16 îndeosebi în pleistocen;

VA
RI
6 – centre locale de lãsare;
17
GA
7 7 – regiuni subsidente în
cuaternar; 8 – regiuni subsi-
UN

8 18 dente în pleistocen ºi stabile

ulterior; 9 – regiuni stabile în
9 19 pleistocen ºi uºor subsidente
în holocen; 10 – dealuri ºi
10 20 depresiuni pe anticlinale ºi
respectiv sinclinale; 11 – axul
înãlþãrii maxime în Carpaþii
de Curburã; 12 – defilee
dezvoltate antecedent în
pliocen-cuaternar; 13 – Defi-
lee dezvoltate antecedent în
cuaternar; 14 – terase defor-
mate neotectonic; 15 – trasee
de curgere ale râurilor în ariile
subsidente; 16 – sectoare unde
s-au realizat captãri; 17 –
abrupturi de falie; 18 – cuvete
lacustre dezvoltate ºi ca

rã
urmare a miºcãrilor neotecto-

eag
M
S NT

nice; 19 – sectoare afectate de

E
U

R EN

ea N
gheþari; 20 – Limita între mari
B
IA EG

unitãþi care au suferit miºcãri

Mar
ª RU

de ridicare ºi coborâre; 21 –
I

limita între subunitãþi care au

suferit miºcãri cu schimbare
de sens ºi intensitate în
BULGARIA cuaternar
59

Fig. 45. Miºcãrile neotectonice cuaternare (pe baza materialelor geologice, geofizice ºi geografice) (Relieful României)
caracter de depresiuni sinclinale (ulucuri depresionare) fie o îmbinare între acestea
ºi dealurile pe structuri diapire (Ocnele Mari);
- ridicarea Carpaþilor cu intensitate însemnatã care s-a realizat în douã
faze distincte cu consecinþe în evoluþia reliefului.
Prima fazã a fost legatã de miºcãrile de la finele pliocenului ºi din prima
parte a pleistocenului ºi a avut douã consecinþe importante:
• în Carpaþi pe de o parte prin adâncirea însemnatã a râurilor s-a trecut de
la profilul larg de vale indicat de nivelele de eroziune extinse pliocene la sectorul
de vale îngustã cu umeri de eroziune, iar pe de altã parte la terase puþin extinse
ºi meandre încãtuºate (Jiu, Olt);
• la exteriorul Carpaþilor miºcãrile au ridicat uºor podiºurile (aflate la
contact) dar cu intensitate mai micã în lungul fracturilor profunde. Ca urmare,
aici în relief, s-au impus platouri interfluviale largi separate de culoare joase (ca
reflex tectonic) în care s-au axat marile artere hidrografice (Siretul, Bistriþa, Trotuº,
Buzãu, Oltul transilvan, Mureºul, Someºul, Timiºul, Cerna etc.). Acestea pe distanþe
diferite au urmat aliniamente mai joase axate pe porþiuni influenþate de traseul
unor fracturi sau flexuri profunde (Someºul în aval de Dej, Mureºul ºi Târnavele,
Siretul etc.) sau a unor grabene umplute (Timiºul, Cerna, Criºurile etc.).
A doua fazã de miºcãri neotectonice însemnate s-a axat în finalul
pleistocenului ºi a avut numeroase urmãri pentru relief (fig. 45). Între acestea
semnificative sunt:
• ridicarea mai intensã a unor unitãþi carpatice ce-au ajuns la altitudini
superioare limitei zãpezilor veºnice (Riss ºi Würm) încât în bazinele de recepþie
ale vãilor situate la peste 1 800 m s-au putut dezvolta gheþari dar ºi intense
procese periglaciare. Aici pe de o parte au fost create forme de relief glaciare
(circuri, vãi, praguri, morene etc.), iar pe de altã parte au rezultat o multitudine
de creste de intersecþie, vârfuri ºi însemnate mase de grohotiº care altimetric se
desfãºoarã într-un interval de peste 1 000 m;
• în munþi dar ºi în unitãþile vecine, modelarea în principal fluviatilã, pe
fondul unor ridicãri sacadate, a facilitat o adâncire însemnatã (frecvent 40-50 m)
a râurilor principale care au determinat detaºarea a 3-5 terase (se adaugã local
încã 1-2 trepte rezultate prin dedublãri pe axe neotectonice pozitive-active),
sculptarea majoritãþii bazinelor depresionare aflate pe contacte litostructurale
(însemnate în munþi cât ºi la contactul lor cu unitãþile limitrofe), dezvoltarea
unor pânze de aluviuni groase (würmiene) ce umplu funduri de vale adânci
create în timpul ridicãrii (Bistriþa, Trotuº, Buzãu etc.), realizarea la râurile
secundare a unor profile longitudinale cu pante accentuate ºi adesea rãmase
suspendate deasupra luncilor vãilor principale, crearea unor vaste conuri aluviale
în ariile de confluenþã pe marginile unor depresiuni intramontane largi sau în
cele de la marginile munþilor ce au uneori caracter de glacisuri sau de piemonturi
(Maramureº, Dornei, Ciuc, Gheorghieni, Braºov, Fãgãraº, Haþeg, cele de la ieºirea
Criºurilor în Câmpia de Vest etc.);
• diferenþierea intensitãþii ridicãrii pe unitãþi structurale, regionale sau
frecvent locale în cadrul acestora a condus pe de-o parte la deformãri în
desfãºurarea unor suprafeþe ºi nivele de eroziune concretizate mai ales în poziþia
lor la altitudini variate (Carpaþii de Curburã de la nord la sud; Carpaþii Meridionali

60
de vest la est; Munþii Banatului în raport cu ramura vesticã a Meridionalilor etc.)
sau a teraselor din lungul vãilor principale (mai ales din unele unitãþi ale
Subcarpaþilor unde cresc altimetric pe anticlinalele în ridicare ºi scad pânã la
dispariþie în sectoarele subsidente), (fig. 46). Se adaugã în unele depresiuni
extinse ºi la marginea Carpaþilor începutul realizãrii de arii de convergenþã sau
divergenþã hidrograficã, asimetrii în dezvoltarea teraselor (la Argeº, Siret inferior,
Bârlad inferior, Bistra, Jiu etc.).
Regional, pentru pleistocen, prin modul în care miºcãrile tectonice s-au
reflectat în caracteristicile reliefului, se pot separa mai multe unitãþi geodinamice
distincte:
- O mare unitate geotectonicã în care s-au produs miºcãri pozitive. Ea
înglobeazã Carpaþii, Subcarpaþii, podiºurile Moldovei, Transilvaniei, Dobrogei
(parþial) ºi o parte a câmpiilor piemontane (geticã ºi vesticã) care se aflã în
proces de ridicare cu intensitate diferitã (importantã în Carpaþi ºi pe anumite
sectoare din Subcarpaþi; medie ºi slabã în rest) ºi chiar cutãri sau dislocãri locale
pe anumite aliniamente. S-au definitivat conturul ºi altitudinile principalelor
unitãþi morfostructurale, dispoziþia reþelei de vãi majore în lungul cãrora au fost
detaºate sisteme de 2-8 terase, formarea complexelor glaciare, deformãrile
principale în desfãºurarea suprafeþelor ºi nivelelor de eroziune carpatice ºi
subcarpatice etc. Amplitudinea ridicãrilor apreciatã pe baza poziþiei în altitudine
a depozitelor romanian-pleistocen (de la 200 m la aproape 950 m), a nivelelor
de eroziune ºi teraselor din culoarele vãilor principale ºi prin acestea mãrimea
segmentelor din profilele transversale ale vãilor detaºate în cuaternar indicã
valori cuprinse între 400-600 m în munþi, 100-300 m în medie în spaþiul dealurilor
ºi podiºurilor (aici local se ajunge ºi la 900 m – exemplu în Subcarpaþi) ºi sub
50 m în unele câmpii înalte.
- Mai multe unitãþi geotectonice mici în care se produc miºcãri negative.
Sunt câmpii (Timiº, Criºuri, Someº, de la Argeº la Siret etc.) sau depresiuni
(Gheorgheni, Ciuc, Braºov etc.) cu caracter subsident care au ca specific acumulãri
aluviale sub formã de pânze suprapuse ºi o fizionomie a peisajului dominatã de
albii pãrãsite, lacuri ºi suprafeþe mlãºtinoase. Intensitatea proceselor
geomorfologice este dependentã de jocul pe verticalã al blocurilor din fundament
(Câmpia de Vest) sau de subducþia celor de la curbura Carpaþilor Aici miºcãrile
sunt determinate atât de impulsurile tectonice generate de miºcarea microplãcilor
dar ºi de presiunea exercitatã asupra blocurilor din fundament de cãtre bogatele
acumulãri de sedimente aduse de râurile cu obârºii în Carpaþi sau în dealuri.
3.2. Evoluþia geodinamicã în holocen – actual. Este în concordanþã cu
direcþiile de manifestare generate de miºcãrile din pleistocenul superior dar, sunt
ºi modificãri ca intensitate ºi chiar ca sens pe spaþii mai mult sau mai puþin
extinse. Timpul scurt (doar 9 000 – 10 000 ani nu a condus la o reflectare
importantã în relief a miºcãrilor neotectonice mai ales prin crearea de forme cu
dimensiuni mari sau prin diferenþieri marcante în peisaj pe spaþii întinse. Se
impune mai întâi tendinþa generalã de ridicare pentru cea mai mare parte a
unitãþilor de relief, iar apoi restrângerea spaþiilor unde rãmâne activã subsidenþa
(Ciocârdel R. ºi colab., Conea I. ºi colab., Popescu M. N. ºi colab, Zugrãvescu
D. ºi colab. etc.), (fig. 47).

61
 COADA-
S BOLDEªTI MALULUI D. Poduri
V. lui Mure Mislea MÃGURELE
v. Babii v. Humei PLOPENI Vârbilãul
GÃVÃNEL v. Bughea
BLEJOI

ANTICLINALUL BOLDEªTI

(III, IV, V – terase deformate, înãlþimea relativã fiind redatã prin cifre arabe)

Fig. 46. Deformarea neotectonicã a teraselor Teleajenului în cursul mijlociu

(dupã Gh. Niculescu)

Fig. 47. Miºcãrile neotectonice recente (schematizat dupã D. Zugrãvescu ºi colab.)

62
 • Miºcãrile pozitive cunosc mãrimi diferite de la o unitate la alta ca reflex
al raporturilor stabilite la contactul blocurilor din fundament care suportã
suprastructura sedimentarã. Astfel, tendinþa generalã de împingere dinspre vest
a ansamblului unitãþilor carpatice ce vin în contact cu cele de platformã rigide,
fracturate ºi coborâte diferit, se reflectã în ridicãri mai accentuate în sectoarele
aflate la nord de Bistriþa (contactul direct între fliºul carpatic ºi fundamentul
plãcii moldoveneºti pe care se revarsã) ºi între Trotuº ºi Dâmboviþa (areal în
care sub pânzele de fliº subduc unitãþi din microplãcile Marea Neagrã ºi Valahã).
Studiile geofizice, geodezice din ultimele decenii relevã ºi aici valori de 3-4
mm/an iar local peste 5mm/an. Ridicarea afecteazã pe de-o parte unitãþile montane
(mai intens în sectoarele de margine) dar ºi cele imediat limitrofe (Podiºul Sucevei,
Subcarpaþii Curburii). Aici, la nivelul luncilor au fost tãiate 2-4 trepte în pânzele
aluviale groase iar majoritatea afluenþilor principali ºi-au construit 2-3 generaþii
de conuri aluviale îmbucate. În Carpaþii ºi Subcarpaþii de Curburã ridicarea
acestora pe fondul general al subducþiei subunitãþilor de platformã dinspre sud-est
ºi sud este însoþitã de o seismicitate extrem de activã ºi de o dinamicã de versant
destul de intensã în condiþiile în care versanþii au rãmas neechilibraþi. Se pare
cã miºcãrile pozitive de ansamblu au produs local în unele depresiuni din Carpaþii
Orientali ºi schimbarea subsidenþei printr-o extrem de lentã ridicare (0-1 mm/an)
mai importantã pe latura esticã (Ciuc, Gheorgheni) sau sudicã (Braºov). Aici
râurile au dezvoltat imense conuri de aluviuni dar în peisaj pe porþiuni mari se
menþine încã peisajul de ºesuri aluviale netede cu exces de umiditate, malurile
joase ale râurilor, albiile pãrãsite ºi vegetaþia mlãºtinoasã ca reflex al dobândirii
mai târziu în morfologie a modificãrilor neotectonice.
La vest de Olt în Carpaþii Meridionali, în Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþi
intensitatea ridicãrii este mult mai micã (în jur de 1 mm/an ºi doar local 2mm/
an) situaþie în care subsidenþa uºoarã din unele depresiuni tectonice (Haþeg,
Cãlan, Petroºani, Târgu Jiu) nu a fost anulatã, ea fiind pusã în evidenþã pe de-o
parte de ºesurile locale extinse pe care râurile din masivele montane limitrofe au
dezvoltat imense pânze (conuri) de aluviuni, iar pe de alta de convergenþe
hidrografice moºtenite din pleistocen.
În unitãþile de dealuri ºi podiº situaþiile sunt diverse. Mai întâi în Subcarpaþii,
Dealurile de Vest, Podiºul Getic, Podiºul Transilvaniei existã o ridicare generalã
uºoarã (între 0 ºi 1 mm/an) rezultat al antrenãrii lor în acest proces de cãtre
miºcarea Carpaþilor. Situaþiile particulare sunt introduse local mai întâi de unele
ridicãri mai accentuate (în jur de 2 mm/an) în imediata vecinãtate a munþilor
(Subcarpaþi) sau pe aliniamente de cute diapire (Transilvania, local în Subcarpaþi;
aici se remarcã o morfodinamicã activã pe versanþii încã neechilibraþi). În al
doilea rând sunt uºoare lãsãri (0 – minus1mm/an) îndeosebi în lungul culoarelor
depresionare sau de vale orientate tectonic pe fracturi profunde, vechi, dar încã
active sau care corespund unor areale de compensare neotectonicã situate la
exteriorul unor unitãþi aflate în ridicare. Se întâlnesc în lungul Siretului, Mureºului
de la Ocna Mureº la Simeria, Oltului în Transilvania, Timiºului în aval de
Caransebeº etc. Aici existã lunci largi, netede ºi o intensã acumulare de aluviuni

63
pe care se produc frecvent despletiri. La Mureº accentuarea localã a lãsãrii în
culoarul Alba-Iulia, dupã cum indicã studiile geofizice sau geodezice, se va
transmite mult mai târziu (dacã va persista) în peisajul morfologic, dar ea este
anticipatã de luncile extinse ºi concentrãrile (pieþele) hidrografice.
Situaþii aparte se întâlnesc la Podiºul Dobrogei ºi în centrul Câmpiei
Române, În prima unitate dupã ridicarea generalã, dar cu intensitate diferitã din
pleistocen, în holocen ea a fost afectatã de douã tendinþe. Mai întâi o ridicare
de 1-2 mm/an în sud-vest (afirmarea neotectonicã a anteclizei Silistra) ºi o lãsare
care este mai accentuatã (1-2 mm/an) în sud-est (la sud de Constanþa) ºi care
tinde sã cuprindã treptat centrul ºi nordul podiºului. Labilitatea generalã a
subunitãþilor Dobrogei este favorizatã de existenþa unor fracturi profunde (Sf.
Gheorghe, Peceneaga-Camena, Capidava-Ovidiu, Dunãrea) care sunt reactivate
prin impulsurile tectonice rezultate din raporturile dintre orogenul din sectorul
de curburã (în înaintare SE) ºi blocurile dobrogene care coboarã sub acesta.
Schimbarea sensului miºcãrii podiºului, din ridicare în coborâre (Zugrãvescu M.
ºi colab.) indicã valori de –2, -3 mm/an) s-a realizat recent întrucât, în particular,
în relief ºi în general în peisaj lipsesc elemente de susþinere evidente. Poate doar
prezenþa bãlþilor Dunãrii, a malurilor în loess, a unor foste inselberguri „înecate”
de nisipurile fluviului, aluvionarea bogatã ce-a dat depozite de peste 10 m grosime
pusã doar pe seama remuului holocen (A. C. Banu) cauzat de ridicarea nivelului
mãrii la +5 m etc. par sã indice începutul reflectãrii acestui proces. Concretizarea
în relief se constatã evident doar în fâºia litoralã unde faleza suferã o activã
retragere, iar unele sectoare joase sunt deja sub apã (la Mangalia „cimitirul
roman”) ºi într-o anumitã mãsurã în culoarul larg Cernavodã-Constanþa.
Activitãþile antropice din lungul litoralului (consolidãri, îndiguiri, diverse
acumulãri, canale etc.) limiteazã consecinþele desfãºurãrii normale a proceselor
naturale.
În Câmpia Românã (centru ºi sud) de la Olt ºi pânã în mijlocul Bãrãganului,
geofizicienii pun în evidenþã ridicãri doar în douã sectoare unde sunt valori de
peste 2 mm/an. Ele probabil sunt un reflex al afirmãrii anteclizei Silistra ºi a
bombãrii Optaºi-Balº. Sigur aceastã miºcare este mai veche decât holocenul,
dovadã fiind 1-3 terase detaºate pe râurile principale care strãbat regiunea ºi
însãºi configuraþia culoarului Dunãrii.
• Miºcãrile negative sunt limitate la areale mai mici decât în pleistocen,
dar sunt menþinute ºi uneori cu intensitate mare (peste 2 mm/an) în sectoarele
cu falii profunde active ce separã blocuri din fundament.
Existã în Câmpia de Vest (banato-someºanã) areale însemnate pe Someº,
Criºuri, Timiº-Bega unde fracturile est-vest se intersecteazã cu cele nord-sud
generând stãri de instabilitate tectonicã. Deºi râurile carpatice aduc un însemnat
volum de aluviuni profilul lor datoritã subsidenþei este în situaþie de subechilibru
ceea ce conduce la persistenþa procesului de înmlãºtinire a terenurilor (pânza
freaticã este aproape de suprafaþã), la frecvente inundaþii (lipsa unor maluri
înalte), la modificãri ale poziþiei albiilor (Someº, Crasna, Timiº etc.), la trecerea
în nivelul câmpiei, a luncii înalte ºi chiar a primei terase prezente în culoarele
de vale din Dealurile de Vest, la menþinerea convergenþelor hidrografice.

64
 Aici în starea normalã (naturalã) a peisajului s-au înregistrat modificãri
prin multiple lucrãri antropice menite folosirii agricole a câmpiei. Între acestea
sunt: canalele de drenaj care formeazã o reþea densã a cãrei construire a început
a fi realizatã încã de la finele sec. XVIII-lea, apoi diguri cu înãlþime de 2-10 m
pentru a împiedica revãrsãrile (cele mai însemnate au fost amenajate dupã 1970),
delimitarea de lacuri pentru crescãtorii de peºte sau pentru irigaþii etc. Ca urmare
importante suprafeþe ºi-au pierdut fizionomia specificã câmpiei de subsidenþã.
Totuºi caracteristicile acesteia (suprafeþe mlãºtinoase) ies uºor în evidenþã în
perioadele cu precipitaþii bogate ºi de duratã.
În Câmpia Românã subsidenþa este localizatã în câteva areale, cel mai
extins fiind în câmpiile Sãrata, Buzãu, Siretului, Galaþi care coincid cu sectoarele
de intersecþie a faliei pericarpatice cu cele care se prelungesc din Dobrogea ºi
estul Platformei moesice. Deci coincid cu regiunea care reflectã cel mai evident
procesul de subducþie de la curburã. Râurile carpatice cu un potenþial eroziv
extrem de activ au dat acumulãri pe sute de metri grosime. La marginea dealurilor
ele au generat conuri îmbucate într-un enorm glacis piemontan care ascunde
limita cu acestea. La est de Mãrãºeºti-Focºani-Balta Albã subsidenþa foarte activã
a împiedicat extinderea glacisului, aici dominând terenurile mlãºtinoase (în prezent
cu multe canale de drenaj) cu soluri sãrãturoase ºi gleice, frecvenþa albiilor
pãrãsite, a lacurilor de meandru sau a limanelor fluviatile. Situaþii similare existã
ºi la Titu-Gãeºti ºi între Buzãu ºi Cãlmãþui.

3.3. Seismicitatea
Cutremurele de pãmânt, cunosc în þara noastrã o frecvenþã deosebitã (între
1901 ºi 2000 au fost peste 600 cutremure) ºi chiar o intensitate destul de mare
(1940, 1977, 1986, 1990). Marea majoritate a seismelor de la noi sunt de naturã
tectonicã. Geologul I. Atanasiu a dat cea mai completã lucrare ºi hãrþi referitoare
la aceste procese (fig. 48). Cele mai multe (cutremurele moldavice) îºi au focarul
la Curbura Carpaþilor, în zona Vrancea, la adâncimi cuprinse între 100 ºi 200 km
(focare intermediare) pe aºa-numitul plan Benioff. Zona corespunde unei pãrþi
din regiunea în care se produce subducþia microplãcii Marea Neagrã în astenosferã,
proces însoþit de acumularea lentã de energie seismicã ºi de descãrcãri bruºte,
violente, la intervale de 30-50 de ani.
Numãrul cutremurelor variazã în timp, putându-se distinge astfel intervale
cu activitate seismicã mai redusã (1957-1964) ºi intervale cu activitate seismicã
intensã (1968-1990). Anul 1940 este considerat ca având cea mai bogatã activitate
seismicã ºi aceasta datoritã cantitãþii mari de energie eliberatã de cutremurul din
10 noiembrie 1940 (56,2 · 1021erg.). Cutremurul din 4 martie 1977, cu epicentru
în zona Vrancei (hipocentrul la 97 km adâncime) a avut magnitudinea de
7,2 (39,8 × 1021erg.) s-a resimþit extrem de violent în estul, sud-estul ºi sudul
þãrii unde s-au înregistrat pierderi materiale ºi de vieþii omeneºti. Ulterior
cutremure însemnate s-au mai produs în 1986 ºi 1990 (30 august 1986, adâncime
131 m ºi magnitudine 7; 30 mai 1990 la 89 km adâncime ºi 6,7 magnitudine; 31 mai
1990 la 79 km adâncime ºi 6,5 magnitudine) toate având epicentre vrâncene ºi

65
66

LEGENDA
a. Epicentre ce nu au atins gr. 5
Epicentru notat odatã
Epicentru notat de douã
ori

Epicentre active

b. Epicentre ce au depãºit gr. 5

Epicentru notat odatã
Epicentru notat de douã
ori
Epicentru activ

Epicentru difuz
Linie de sensibilitate
seismicã
Teritoriu cu reacþie
simultanã
10 noiembrie 1940

Fig. 48. Cutremurele de pãmânt din România (dupã I. Atanasiu)

arie de largã influenþã la exteriorul Carpaþilor datoratã sistemului de falii crustale
orientate aproape E-V, NE-SV în spaþiul precarpatic, getic ºi NV-SE în Dobrogea,
Moldova.
Ca urmare, se poate separa o regiune seismicã ce încorporeazã partea sudicã
ºi esticã a României unde activitãþile seismice sunt intense fiind întreþinutã de
focarele vrâncene. În celelalte unitãþi geografice cutremurele au caracter limitat,
valori ale magnitudinii mult mai reduse; se produc la intervale mari de timp.
Sunt legate de jocul vertical al blocurilor cristaline din fundament. Între acestea
însemnate sunt cele din Banat (sectoarele Moldova Nouã, Vrsaè ºi Arad-Timiºoara)
ºi cele din Transilvania (în sectoarele Deva –Bazna, Jibou, Cluj).
Între seismicitatea regiunii de la Curbura Carpaþilor ºi celelalte regiuni
seismice existã o strânsã legãturã geneticã realizatã prin sistemul de falii crustale,
orientate E-V în Depresiunea Precarpaticã ºi Domeniul Getic, NV-SE în
fundamentul dobrogean, V-E ºi N-S în Transilvania. Acesta faciliteazã separarea
unei mari regiuni seismice, care cuprinde jumãtatea sudicã ºi o bunã parte din
cea esticã a teritoriului României, cu activitate seismicã bogatã, întreþinutã, în
principal, de focarele vrâncene adânci. La exteriorul zonei Vrancea, focarele
(normale) se gãsesc la adâncimi pânã la 60 de km, iar declanºarea cutremurelor
se realizeazã la intervale mai îndelungate.
În Transilvania ºi Banat manifestãrile seismice sunt mai reduse. Existã
câteva aliniamente seismice mai importante: Moldova Nou㠖 Vârsãc (Serbia) de
care sunt legate cutremurele danubiene, Arad-Pardani, ce dau cutremurele banatice,
Deva-Bazna, Jibou, Cluj, care provoacã cutremurele transilvane etc.

3.4. Unitãþi morfostructurale în România

Relieful României este rezultatul unei îndelungate evoluþii el pãstrând atât
componente din etape foarte îndepãrtate din precambrian ºi paleozoic dar mai
ales din etape ºi faze mai noi aparþinând mezozoicului ºi neozoicului.
Unitãþile de relief actuale reflectã pe de-o parte îndelungata evoluþie
tectonicã desfãºuratã sub impulsul miºcãrilor unor microplãci aflate între
macroplãcile euroasiaticã ºi africanã, iar pe de altã parte rezultatele modelãrii
selective efectuate de agenþii externi exercitatã pe un ansamblu variat hipsometric,
petrografic ºi structural. În acest mod în complexitatea reliefului României s-au
detaºat forme de relief care definesc anumite tipuri de unitãþi morfostructurale
cu specific distinct ce se pot încadra într-un sistem ierarhic în care la nivelul
diverselor trepte existã criterii de departajare diferite.
În acest sens mai întâi se separã patru tipuri cu dezvoltarea cea mai mare,
cu genezã complexã, fizionomie ºi potenþial morfometric aparte, precum ºi grad
diferit de valorificare a calitãþii lor în habitat ºi dezvoltare economicã. Este
vorba de munþi, podiºuri, dealuri ºi câmpii fiecare incluzând numeroase subtipuri
(fig. 49).
3.4.1. Munþii României sunt tipuri morfostructurale a cãror desfãºurare se
leagã dominant de Carpaþi. Se adaugã un fragment dintr-un strãvechi lanþ hercinic
– Munþii Mãcin. Au rezultat prin cutãri ºi ridicãri produse în mai multe faze
orogenetice condiþionate de apropierea microplãcilor ºi presarea formaþiunilor
sedimentare ºi metamorfice existente în marile depresiuni tectonice dintre acestea.

67
68

Fig. 49. Harta unitãþilor morfostructurale

Ca urmare, geneza ºi vârsta ar fi criteriile care ar impune prima diferenþiere în
douã subtipuri în cadrul cãrora se detaºeazã mai multe subsubtipuri.
- Munþii foarte vechi, hercinici sunt prezenþi în Dobrogea de NV (fig. 50).
Au fost realizaþi în paleozoic, au suferit o intensã nivelare în mezozoic fiind
reduºi la o câmpie de eroziune (pediplenã), au suferit ridicãri la finele neozoicului
care pe de-o parte le-a dat altitudinile actuale (pânã la 457 m în vf. Þuþuiatu),
iar pe de altã parte au favorizat expunerea la eroziune, a unor aliniamente
petrografice distincte în condiþiile de climat subtropical arid. În acest mod au
rezultat pedimente, dar ºi un sistem de vãi ºi interfluvii specifice structurii
apalaºiene. Aceasta a condiþionat separarea în cadrul lor a trei subtipuri care
într-o ierarhie la nivelul României sunt de rang inferior:
- masive granitice (Turcoaia ºi Mãcin) cu profil greoi ºi forme de alterare
ºi dezagregare;
- creste ascuþite pe cuarþite (Pricopan) cu versanþi abrupþi ºi profil
longitudinal cu vârfuri ºi ºei;
- culoare depresionare tectono erozive – largi, cu pedimente ºi formaþiuni
loessoide.
- Munþii din sistemul alpin aparþin Carpaþilor. Primele structuri apar în
paleozoic, dar începutul realizãrii ca unitãþi montane este legat de finele
mezozoicului pentru ca desãvârºirea ca sistem muntos sã se dobândeascã treptat
în neozoic. Au înãlþimi de la 500-800 m la 2000-2544, un grad de fragmentare
ºi fizionomii variate, un numãr diferit de trepte de nivelare toate reflectând
evoluþii, alcãtuiri ºi structuri deosebite pe subunitãþi. Aceste elemente stau la
baza separãrii de subtipuri ce se înscriu într-un sistem cu mai multe trepte.
- Munþii alcãtuiþi din roci cristaline cu intruziuni de corpuri magmatice
ºi un sedimentar vechi (paleozoic final ºi mezozoic). Sunt cei mai vechi, au o
structurã cutatã în pânze de ºariaj, prezintã aliniamente de falie rejucate în
neozoic, pãstreazã mãrturii ale unor nivelãri (de la resturi ale unei peneplene
cretacic final-paleogen la nivele de eroziune din miocen ºi pliocen ºi pânã la
terase cuaternare) dobândite în mai multe etape ºi faze. În cadrul lor principalele
subtipuri sunt:
• Masive carpatice cu înãlþimi mari (frecvent peste 1 600 m) – la care se
impun în peisaj mai multe etaje – alpin ºi subalpin al crestelor cu morfologie
glaciarã (circuri ºi vãi glaciare, praguri, morene etc.) ºi periglaciarã ºi de altitudine
medie cu trepte de nivelare prelungi separate de vãi înguste, abrupturi de falie
bine conturate. Se includ cele mai multe din masivele Carpaþilor Meridionali
apoi M.Rodnei, M.Maramureº (fig. 50).
Înfãþiºarea greoaie de platouri puþin denivelate dominate fie de creste
ascuþite, fie de vârfuri rotunjite este complimentatã de unele forme impuse de
prezenþa rocilor sedimentare, îndeosebi calcare. Impunãtor este masivul Piatra
Craiului alcãtuit în întregime din calcare ºi pe care tectonica pliocen-cuaternarã
ºi modelarea periglaciarã l-a transformat într-o creastã zimþatã la peste 2 000 m
cu imense poale de grohotiº mãrginitã de un ºir de culmi joase cu vârfuri rotunjite.

69
 Obcina Feredeu

Munþii Ceahlãu (foto I. Sãndulache)

Munþii Parâng – creasta principalã

Munþii Mãcin – Culmea Pricopanului

Munþii Bihor – Cârligatele (Munþii Apuseni)

Munþii Metaliferi

Fig. 50. Unitãþi montane

70
 • Masive carpatice cristaline cu altitudini medii (frecvent între 1 200 ºi 1
800 m). Se desfãºoarã fie la periferia masivelor alpine (M. Mic, M. Orãºtiei, M.
Vânturariþa) fie ca munþi bine individualizaþi delimitaþi de abrupturi de falie ºi
vãi înguste ºi adânci (chei, defilee); uneori constituie compartimentul principal
dintr-o grupã montanã (M. Bihor). Pe interfluviile principale sunt suprafeþe de
eroziune, extinse resturi din pediplena carpaticã (M. Semenic, M. Lucina, M.
Bihor), iar la exterior nivele ºi umeri de eroziune mioplioceni fragmentate de vãi
adânci (M. Bistriþei, M. Mestecãniº). La unele masive ca element distinct este
relieful carstic impus de o desfãºurare mai largã a sedimentarului format din
calcare ºi dolomite. Se detaºeazã masivele Vânturariþa – Buila cu altitudini mari,
relief de creste, versanþi abrupþi afectaþi de dezagregãri intense ºi Munþii Hãºmaº,
Bihor, Orãºtiei, Rarãu etc. cu platouri ºi petece de mase de calcar la înãlþimi de
1 200-1 600 m cu o bogãþie de forme endo ºi exocarstice ºi multe sectoare de
chei.
• Munþii joºi (mai ales sub 1 200 m altitudine) alcãtuiþi dominant din roci
cristaline la care se adaugã roci sedimentare, magmatice ºi eruptive în areale
fragmentate tectonic. Existã o varietate de forme de relief corelate cu alcãtuirea
structuralã ºi petrograficã de detaliu. Astfel sunt martori de eroziune cu înfãþiºare
diferitã (de la rotunjit pe roci vulcanice la ascuþit pe calcare), endo ºi exocarst
pe platourile calcaroase (munþii Aninei, Locvei, Codru Moma etc.), suprafeþele
de eroziune mio-pliocene extinse pe rocile cristaline sau magmatice vechi, versanþi
de falie care delimiteazã horsturi (Cozia, Frunþi, Ghiþu), vãi cu deschidere diferitã
în funcþie de rocile în care s-au adâncit râurile etc. Asocierea acestora conduce
la diferenþierea unor subtipuri inferioare – munþi de tip horst (Cozia), munþi
dominant calcaroºi (Anina), munþi pe structuri cu roci cristaline ºi magmatice
(Dognecea, Zarand, Poiana Ruscã) etc.
- Munþii dezvoltaþi pe structuri sedimentare fliºoide neogene de unde
varietatea petrograficã. Au cea mai mare desfãºurare în Carpaþii Orientali. Cu
excepþia câtorva masive sau vârfuri care depãºesc 2 000 m în rest dominant au
altitudini între 600 ºi 1 800 m. Fragmentarea accentuatã limiteazã mãrturiile
evoluþiei în mai multe etape ºi faze (suprafeþe ºi nivele de eroziune) la poduri
netede discontinui pe interfluviile principale; varietatea pantelor ºi a rocilor
determinã o dinamicã de versant acceleratã al cãrei specific este dat de alunecãri
de teren, ºiroire ºi torenþialitate. Se separã trei subtipuri principale:
• Munþii alcãtuiþi dominant din mase groase de conglomerate în care existã
enclave de calcare (munþii Bucegi, Ciucaº, Ceahlãu, Postãvaru, Piatra Mare).
Acestea se înscriu în structuri cutate ce-au fost fragmentate lateral încât prezintã
caracteristicile unor reliefuri de sinclinale suspendate (fig. 51). Se impun în
peisaj – frunþile de cuestã cu amplitudini de sute de metri, suprafeþele structurale
extinse, vãile de tip subsecvent ºi obsecvent, apoi un ansamblu de forme de
relief (sfincºi, babe, coloane, alveole etc.) create în conglomerate de producerea
selectivã a dezagregãrii, ºiroirii, spãlãrii în suprafaþã etc. Pe klippele calcaroase
au luat naºtere predominant forme exocarstice cu dimensiuni mici. Doar în
M.Bucegi unde calcarele au o dezvoltare mai importantã existã peºteri ºi chei cu
dimensiuni mari.

71
 Munþii Ceahlãu Munþii Piatra Craiului

Podiºul Secaºelor (Râpa Roºie) Dealul Mãgura Slãtioarei

Defileul Oltului (Cozia)

Cheile Bicazului
Fig. 51.

72
 • Munþii din fliº grezos unde sunt alternanþe frecvente de strate de gresii,
marne, argile. Au o desfãºurare importantã în estul ºi sudul Carpaþilor Orientali
apoi pe areale mai mici în Maramureº. Structural sunt pânze în care cutele sunt
asimetrice, faliate ºi adesea transformate în solzi. În peisajul morfologic se impun
pe de-o parte aliniamentele de culmi înalte în alcãtuirea cãrora predominã sratele
groase din gresii (mai ales cele din seriile Tarcãu, Kliwa, Fusaru), apoi vãile cu
sectoare largi (pe faciesuri dominant argilo-marnoase sau axate în lungul frunþilor
pânzelor) ºi înguste (adevãrate chei în pachete groase de gresii) ºi versanþi cu
alunecãri masive vechi în cea mai mare mãsurã stabilizate.
• Munþii formaþi din fliº grezos strãpuns de erupþii vulcanice neogene la
care local se asociazã klippe ºi bare de calcar. Sunt în Carpaþii Orientali în
unitãþile sedimentaro-vulcanice ºi în sud-vestul Munþilor Apuseni (M.Metaliferi
în est ºi nord ºi M. Trascãului) ele reprezentând douã subtipuri distincte. Primul
include în principal munþii Þibleº, Bârgãu care sunt formaþi din sedimentar
paleogen ºi miocen inferior cutat ºi monoclin strãpuns de corpuri vulcanice
(dominant din andezite). În alcãtuirea reliefului pe de-o parte sunt culmile netede,
uneori cu platouri la 1 000-1 200 m iar pe de alta crestele ºi vârfurile din roci
vulcanice care se impun prin altitudine (1 400-1 800 m) ºi versanþi abrupþi. În
mãgurile vulcanice râurile ºi-au tãiat sectoare înguste de vale epigeneticã (Ilva,
Leºul, Someºul Mare) între care în rocile sedimentare au rezultat bazinete
depresionare cu terase ºi lunci largi. Cel de al doilea subtip aparþine munþilor
Metaliferi – Trascãu. Este mult mai complex aici înregistrându-se prin modelarea
selectivã a rocilor marno-grezoase ale fliºului cretacic, a barelor ºi klippelor de
calcar jurasic, a rocilor ofiolite alpine ºi a aparatelor vulcanice neogene un relief
complex. Existã creste, vârfuri, culmi înalte (800-1 200 m) ºi chei în calcare ºi
rocile vulcanice iar opus culmi netede, vãi largi ºi bazinete depresionare în fliºul
marno-argilos.
- Munþi alcãtuiþi din roci vulcanice. Au o desfãºurare largã în vestul
Carpaþilor Orientali dar ºi în sudul Munþilor Apuseni. Caracteristicile
morfostructurale definesc douã subtipuri care au însã comun geneza legatã de
erupþii în douã-trei faze produse în neogen în lungul unor fracturi profunde
regenerate prin miºcarea microplãcilor, apoi masa însemnatã de roci de tipul
andezitelor ºi riolitelor ºi o morfologie specificã construcþiilor vulcanice.
• Munþii vulcanici din Carpaþii Orientalii este specific celor douã grupãri
de masive vulcanice – Oaº – Igniº – Gutâi – Lãpuº în nord ºi Cãlimani –
Gurghiu – Harghita în sud. În prima grupare erupþiile s-au produs în trei faze în
miopliocen rezultând o masã însemnatã de andezite, riolite care a fost în bunã
mãsurã erodatã încât în relief se pãstreazã resturi din vechile aparate vulcanice
(Gutâi), platouri (Igniº), versanþi abrupþi cu glacisuri la bazã; în Oaº sunt doar
un ºir de mãguri ºi neckuri. În Cãlimani – Harghita s-au manifestat douã faze
puternice de erupþii vulcanice care au creat platouri întinse (aglomerate vulcanice,
cenuºe, tufuri etc.) la cca 1 000 m dominate de aparate (strato-vulcani din andezite)
care urcã la 1400-1800 m; se pot reconstitui caldeire; se adaugã corpuri magmatice
exondate (dykuri, silluri etc.) dar ºi un con (Ciomatu) cu un crater evident. În

73
peisaj relieful se impune prin masivitate, versanþi cu pante accentuate spre
regiunile limitrofe dar ºi prin defilee adânci (Mureº, Olt).
• Munþii din sud-vestul Apusenilor relevã situaþii rezultate din manifestarea
erupþiilor în mai multe etape – unele vechi din mezozoic de care sunt legate
ofiolitele ºi gabrourile din Munþii Drocea, ºi altele din neogen care au creat
aparate vulcanice într-un sistem de depresiuni tectonice din badenian. Eroziunea
a modificat mult fizionomia masivelor vulcanice încât astãzi iese în evidenþã mai
mult un relief derivat cu neckuri , abrupturi, vãi înguste, platouri cu dimensiuni
reduse, iar pe marginea munþilor la contactul cu depresiunile sunt sectoare de vãi
epigenetice tãiate iniþial în sedimentele panoniene ºi apoi în corpurile magmatice
de sub acestea (pe Criºul Alb, Geoagiu, Bãiþa).
- Depresiunile din Carpaþi (fig. 52) sunt numeroase, ceea ce evidenþiazã
gradul ridicat de fragmentare al acestora. Au dimensiuni variate, evoluþii apropiate
dar geneze diferite. Ca urmare se pot separa câteva subtipuri:
• Depresiuni tectonice (Braºov, Comãneºti, Petroºani, Bozovici, Beiuº,
Zarand, Brad-Hãlmãgiu, Zlatna, Vad-Borod etc.) rezultate prin coborârea unor
sectoare din spaþiul montan în lungul unor fracturi, îndeosebi în miopliocen. Au
fost bazine de sedimentare umplute ºi exondate treptat. Au vatra netedã sau cu
relief de terase ºi lunci.
• Depresiuni tectonice ºi de baraj vulcanic. Constituie spaþii ce-au aparþinut
Bazinului tectonic al Transilvaniei a cãrei conturare s-a realizat de la începutul
paleogenului ºi pânã în badenian ºi care a suferit o sedimentare în mai multe
cicluri. Erupþiile vulcanice intense din mio-pliocen au produs separarea din marele
bazin tectonic a unor sectoare mai mici (Borsec, Bilbor, Drãgoiasa, Glod, Oaº
etc.) sau mai largi (Maramureº, Dornelor, Ghiorgheni, Ciuc) care treptat au fost
umplute ºi drenate constituind depresiuni cu un relief uneori de ºesuri întinse,
alteori de terase ºi glacisuri).
• Depresiunile de eroziune diferenþialã sunt cele mai numeroase, au
dimensiuni variabile, s-au nãscut în lungul unor artere hidrografice însemnate în
spatele unor aliniamente de strate de roci dure (pe Moldova, Bistriþa, Trotuºul
superior, Buzãu, Bâsca Mare etc.).
• Culoarele transcarpatice sunt sectoarele joase montane între marile unitãþi
structurale. Au fost realizate iniþial de tectonicã (multe au evoluat ca grabene),
au funcþionat în anumite etape ca bazine de sedimentare, au suferit ridicãri
diferenþiate pe compartimente iar în pliocen superior-cuaternar au înregistrat o
intensã modelare diferenþiatã. Ca urmare, configuraþia lor este extrem de variatã.
Au porþiuni mai înalte (culmi netede sau dominate de vârfuri), porþiuni joase
(unele cu caracter de depresiuni) în care râurile ºi-au format terase extinse; la
contactul cu versanþii abrupþi ai munþilor limitrofi sunt nivele de eroziune de
tipul glacisurilor. Cele mai importante culoare sunt: Bran-Rucãr-Dragoslavele,
Timiº-Cerna, Defileul Dunãrii, Bistra-Haþeg etc.
3.4.2. Podiºurile României, care se desfãºoarã pe cca 18% din suprafaþa
acesteia reprezintã un tip de relief cu dezvoltare hipsometricã de la nivelul mãrii
ºi pânã în spaþiul montan dar cu o concentrare în primii 600 m. Evolutiv la

74
Munþii Harghita ºi platoul Vlãhiþa

Munþii Apuseni – Detunatele

Depresiunea Vatra Dornei

Depresiunea Haþeg

Depresiunea Braºov

Culoarul Rucãr-Bran

Fig. 52.

75
începutul cuaternarului au avut o desfãºurare mai mare dar în urma intensei
fragmentãri suferitã de unele unitãþi, suprafeþe importante au fost transformate
în dealuri (coline). Pe ansamblu ele se caracterizeazã prin: o largã extindere a
interfluviilor, fragmentare redusã, energia vãilor importantã, o morfodinamicã de
versant acceleratã prin alunecãri, ºiroire ºi torenþialitate datoritã pantelor
accentuate. Se dezvoltã pe formaþiuni geologice variate, cu vârstã diferitã ºi
dominant în unitãþile de platformã. Au caracteristici morfologice distincte (fig.
51) în funcþie de genezã, evoluþie ºi alcãtuire structuralã. Genetic se separã trei
tipuri principale, iar la unele câteva subtipuri.
- Podiºuri de acumulare. Au cea mai largã desfãºurare în Podiºul Moldovei,
Podiºul Getic (unitãþi mai mici în celelalte regiuni geografice), unde înregistreazã
o morfodinamicã activã pe versanþi ºi în albii. Se disting ca subtipuri:
• Podiºuri cu structurã monoclinalã. Sunt specifice Podiºului Moldovei
unde stratele miopliocene de la suprafaþã au o înclinare generalã spre ESE.
Existã deosebiri de la o subunitate la alta în funcþie de alcãtuirea petrograficã.
Astfel în acelea (Podiºul Sucevei, Podiºul Central Moldovenesc etc.) unde existã
alternanþe de strate cu rezistenþã diferitã iar la suprafaþã sunt strate groase de
gresii, calcare oolitice, tufuri cimentate etc., în peisaj se impun cuestele ce
dezvoltã pe de-o parte fronturi structurale în trepte cu alunecãri de dimensiuni
mari iar pe de alta platouri structurale extinse slab fragmentate de vãi obsecvente.
Totodatã dezvoltarea vãilor subsecvente a condus la aliniamente de interfluvii
din care unele au caracter de cuestã. În unitãþile unde formaþiunile sedimentare
sunt precumpãnitor cu rezistenþã redusã (Câmpia Moldovei) eroziunea a creat o
suprafaþã generalizatã de tip glacisoplenã (V. Bãcãuanu, I. Donisã) în care
adâncirea râurilor în cuaternar a determinat dezvoltarea de aliniamente de versanþi
cuestici cu numeroase alunecãri ºi curgeri.
• Podiº cu structurã tabularã. Se aflã în Dobrogea de Sud, caracteristica
structuralã fiind legatã de existenþa la suprafaþã a unei mase de roci calcaroase
(dominant sarmaþiene) cu strate orizontale slab flexurate sau faliate. Ea este
acoperitã neuniform ºi pe grosimi diferite de cãtre o manta de loess. Este un
podiº jos cu înãlþimi de la 0 la 180 m; el are o dublã cãdere în altitudine - spre
culoarul vãii Carasu ºi de la Dunãre spre Marea Neagrã creatã de miºcãrile
neotectonice cuaternare diferite ca intensitate ºi sens de la un sector la altul.
Adâncirea reþelei hidrografice în cuaternar a impus forme de relief în concordanþã
cu aceastã structurã. Au rezultat platouri structurale extinse separate de vãi
simetrice cu versanþi în trepte (poliþe ºi surplombe).
• Podiº pe structurã cutatã, parþial nivelatã. Este Podiºul Babadag
(fig. 53) care pe ansamblu se înscrie într-un sinclinoriu larg format din calcare
cretacice. În neozoic a fost nivelat ºi ulterior uºor ridicat (are înãlþimi de la
100 m la 350 m). Prin adâncirea râurilor în cuaternar au fost puse în evidenþã
unele forme de relief structural îndeosebi cueste (frunþi extinse cu diferenþe de
nivel de 10-25 m ºi poduri structurale scurte) ºi vãi (simetrice sau asimetrice)
care se asociazã cu pedimente ºi inselberguri.

76
Deal calcaros la sud de cetatea Enisala
(Podiºul Babadag)

Dealurile Târnavei Mici

Dealurile Pâclelor

Câmpia Bãrãganului

Depresiunea Crasnei ºi Mãgura ªimleu

Alunecãri de teren în Câmpia Moldovei

Fig. 53.

77
 • Podiºuri piemontane. Au o dezvoltare mare incluzând unitãþile Podiºului
Getic. Acesta s-a realizat la începutul cuaternarului ca o câmpie piemontanã la
exteriorul Carpaþilor Meridionali care a fost antrenatã neunitar de ridicarea
acestora. Are altitudini de 250-300 m la contactul cu Câmpia Românã ºi urcã
spre nord la 550-800m. Este alcãtuit din pânze de pietriºuri mãrunte, nisipuri ºi
lentile de argilã a cãror înclinare mai mare în nord scade spre sud unde ajunge
aproape cvasiorizontalã. De aici o dublã structurã care se reflectã în relief – în
nord monoclinalã evidentã (interfluvii netede ºi vãi consecvente lungi ºi
subsecvente scurte însoþite de cueste), iar în sud aproape tabularã (platouri întinse
de unde ºi numele de platforme folosit în unele lucrãri; vãi simetrice largi ºi
puþin adâncite)
- Podiºuri de eroziune. Sunt douã (Casimcea ºi Mehedinþi) care au ca
element comun – dezvoltarea pe roci dure aparþinând unor etape vechi ale evoluþiei
reliefului României. Prin altitudine, configuraþie ºi specific evolutiv se separã
douã subtipuri.
• Podiºul Casimcea are înãlþimi de la câþiva zeci de metri la cca 350 m,
este alcãtuit dominant din ºisturi verzi (precambrian-cambrian) strâns cutate încât
la suprafaþã stratele apar aproape verticale. Peste acestea sunt petece de calcar
jurasice rãmase dintr-o manta sedimentarã rezultatã dintr-o transgresiune. Evolutiv
relieful vechi paleozoic a fost nivelat pânã la stadiul de pediplenã care a fost
fosilizatã de calcare. Eroziunea din neozoic a îndepãrtat cea mai mare parte din
formaþiunile jurasice ºi cretacice, a exhumat vechea pediplenã ºi a creat (pliocen
superior-cuaternar) în lungul vãilor principale un nivel de eroziune cu caracter
de pediment.
• Podiºul Mehedinþi prin structurã ºi evoluþie este un sector jos al Carpaþilor
Meridionali. În cea mai mare parte este format din roci cristaline aparþinând atât
Autohtonului Danubian cât ºi Pânzei Getice. Se adaugã un sedimentar vechi
(douã aliniamente de calcare jurasice) ºi unul nou (formaþiuni detritice miocene
uºor ondulate ce acoperã cristalinul în sud). În relief, pe rocile cristaline ºi pe
sedimentarul miocen, se impun platouri netede la 400-500 m altitudine separate
de vãi înguste iar pe calcare forme endo ºi exocarstice complexe. Se adaugã
local (NE) unele creste ºi vârfuri pe magmatite vechi.
- Podiº din roci eruptive. Se aflã în Dobrogea de Nord ocupând cea mai
mare parte din unitatea Niculiþel. Aici efuziunile bazaltice din triasic au dat o
placã groasã care a acoperit formaþiuni sedimentare. În relief se impune un
platou neted terminat spre nord printr-un versant abrupt ce dominã un pediment
extins; spre sud platoul este strãpuns de vãi torenþiale.
3.4.3. Dealurile ocupã 24% din suprafaþa României, au înãlþimi de la
200-300 m la 1000 m, sunt alcãtuite din roci variate (dominant sedimentare) ºi
au rezultat frecvent din fragmentarea unor unitãþi de podiº. În peisaj se remarcã
interfluviile rotunjite, vãile largi cu lunci ºi terase, versanþii pe care se înregistreazã
o dinamicã extrem de activã. Se separã mai multe subtipuri.

78
 - Dealuri pe structuri cutate. Sunt întâlnite în Subcarpaþi, Depresiunea
colinarã a Transilvaniei, Dobrogea (fig. 53). Au înãlþimile cele mai mari, structura
le-a fost creatã de tectonicã (îndeosebi pliocen-cuaternarã) ºi cunosc o modelare
actualã extrem de activã. Se pot separa în funcþie de aceste caracteristici trei
subtipuri.
• Dealurile subcarpatice cutate rezultate în avanfosa carpaticã (fig. 53) în
pliocen ºi cuaternar. Structural dealurile se înscriu pe cute anticlinale simple ºi
faliate. Unde rocile mai rezistente abundã (pachete groase de gresii) culmile au
înãlþimi mai mari, o desfãºurare mai omogenã ºi continuã existând chiar o
concordanþã între structurã ºi forma de relief. Invers, dealurile alcãtuite din roci
marno argiloase ºi nisipoase slab consolidate sunt mai joase, iar intensitatea
dinamicei actuale conduce la o fragmentare accentuatã ºi o configuraþie atipicã
structural, dar cu evidenþierea prin creste locale ºi versanþi abrupþi a aliniamentelor
de roci dure.
• Dealuri cutate prin dinamica masivelor de sare. Sunt frecvente în
Depresiunea colinarã a Transilvaniei dar ºi în unele sectoare din Subcarpaþi.
Ascensiunea blocurilor de sare a impus crearea unor cute specifice (diapire) la
care bolþile anticlinale adesea corespund unor aliniamente de dealuri. În
Transilvania unele pãstreazã la partea superioarã ºi petece de aglomerate vulcanice
rãmase din fragmentarea extremitãþii vestice a platourilor vulcanice, din M.
Harghita-Gurghiu. Acolo unde acestea lipsesc dealurile au înfãþiºarea unor culmi
rotunjite pe versanþii cãrora alunecãrile au scos la zi sarea, argila sãrãturoasã ºi
izvoare sãrate. La cele cu petece de materiale vulcanice acestea au rol de protejare,
menþin altitudini mari ºi chiar impun pante accentuate pe toatã grosimea lor (la
vest de Sovata, Praid).
• Dealurile pe structuri în dom. Structura este specificã Podiºului
Transilvaniei (Câmpia colinarã a Transilvaniei, Dealurile Târnavei Mici, fig. 53)
ºi reprezintã boltiri ale stratelor mio-pliocene ca efect al ascensiunii diferite ca
mãrime a unor sâmburi de sare aflate la adâncime. Datoritã rezistenþei reduse la
eroziune a rocilor din stratele ce intrã în alcãtuirea lor nu se impun formele de
relief specific structurii. Se pot urmãri forme derivate, secundare în lungul
interfluviilor ºi la obârºia bazinelor hidrografice mici (versanþi cuestici, suprafeþe
cvasistructurale, reþea convergentã spre centrul unor domuri fragmentate etc.).
• Dealuri pe structuri cutate vechi (Dealurile Tulcei ºi sudul Podiºului
Niculiþel). Sunt legate de formaþiuni cutate de miºcãri tectonice produse în
paleozoic ºi mezozoic. Relieful rezultat atunci a fost nivelat, a suferit ulterior
fracturãri, chiar intruziuni magmatice, reînãlþãri ºi remodelãri. Ca urmare numai
întâmplãtor apar trãsãturile unei concordanþe între structura cutatã ºi relief. Aici
se impun unele aspecte legate de diferenþele petrografice sau de aliniamentele de
falie.
- Dealuri pe structuri monoclinale. Sunt în Subcarpaþi, pe marginile
Depresiunii colinare a Transilvaniei, dominant în Dealurile de Vest, în nordul
Podiºului Getic ºi sudul Podiºului Moldovei. Sunt formaþiuni din epoci diferite
ºi care prin alcãtuire, grosime implicã o rezistenþã variatã la atacul agenþilor
externi situaþii reflectate în caracteristicile morfografice ºi morfometrice ale lor.

79
 Se pot separa douã situaþii:
• Dealuri pe structuri monoclinale pliocene ºi miocene. Dominant sunt
alcãtuite din strate groase de gresii, microconglomerate în alternanþã cu
marno-argile sau tufuri (Subcarpaþii dintre Bratia ºi Topolog; Dealurile Ciceului
ºi Nãsãudului etc.). Relieful se caracterizeazã prin interfluvii cuestice, vãi
consecvente înguste ºi subsecvente în formare, unele bazinete de eroziune cu
caracter subsecvent, versanþi cu pantã accentuatã pe care se produc ºiroiri,
prãbuºiri ºi alunecãri în masã.
• Dealuri pe structuri monoclinale pliocen superior-cuaternare sunt formate
din pânze de pietriºuri, nisipuri, argile slab cimentate ce au înclinãri diferite.
Fragmentarea realizatã de reþeaua formatã în cuaternar a produs dezvoltarea de
interfluvii paralele prelungi, cu versanþi puternic afectaþi de alunecãri, torenþi ºi
ravene; ele sunt separate de vãi cu albii largi cu mult material aluvionar.
Dezvoltarea reþelei torenþiale secundare cu caracter subsecvent a condus la
individualizarea unor frunþi de cueste abrupte cu alunecãri (tipice sunt în Colinele
Tutovei, Dealurile Fãlciului, Dealurile de Vest, estul Subcarpaþilor Vrancei etc.).
- Dealuri alcãtuite din roci cristaline sau eruptive. Sunt izolate ºi frecvent
incluse în arealul categoriilor anterioare. Apar ca mãguri sau creste care se ridicã
cu câþiva zeci sau sute de metri deasupra platourilor ºi culmilor formate din roci
sedimentare (ex. Culmea Codrului, Dealul Prisnel, Mãgura ªimleului, dealurile
din riolite din Dobrogea de Nord etc.). Unele au fost acoperite de rocile
sedimentare ºi doar eroziunea selectivã le-a exhumat. În aceste locuri râurile
ºi-au tãiat defilee epigenetice (defileele râurilor Sibiel, Criºul Negru, Crasna,
Barcãu etc.).
3.4.4. Câmpiile constituie cele mai recente forme de relief rezultate în
cuaternar prin umplerea cu depozite a unor bazine lacustre mari. Au fundament
vechi precambrian sau paleozoic fragmentat în blocuri aflate la adâncimi de la
câteva sute de metri la peste o mie metri. Peste ele sunt strate dominant alcãtuite
din gresii, nisipuri, argile în structurã tabularã sau monoclinalã. Din suprafaþa
României le revin cca 30% desfãºurându-se între 0 m ºi 300 m (cea mai mare
parte încadrându-se în intervalul hipsometric sub 150 m). Specificul reliefului
este dat de interfluviile extrem de largi ºi slab fragmentate (câmpuri), vãile puþin
adâncite aparþinând la 2-3 generaþii, multe având o scurgere semipermanentã ºi
versanþi de tipul malurilor cu dinamicã activã. La unele se adaugã în complexul
vãilor un sistem de 1-3 terase care pot avea o extensiune largã imprimând
caracteristica morfologicã principalã. Prin genezã, evoluþie ºi morfologie se disting
câteva subtipuri.
- Câmpiile de terase. Sunt creaþia unor râuri mari care din diverse cauze
(îndeosebi de naturã neotectonicã) au suferit în pleistocen o deplasare sacadatã
pe o anumitã direcþie. Urmarea a fost dezvoltarea unui sistem de terase extinse
cu desfãºurare asimetricã. În acest tip se includ Câmpia Olteniei creaþie în principal
a Dunãrii, Câmpia Piteºti formatã de Argeº, Câmpia Târgoviºtei generatã de
Dâmboviþa ºi mai ales Ialomiþa, Câmpia Tecuci în cursul inferior al Bârladului.
Râurile mari din vestul þãrii la ieºirea din Dealurile de Vest ºi-au creat „câmpii

80
golf” cu terase extinse care trec lateral în glacisuri acumulative. Specificul
reliefului îl reprezintã pe de-o parte podurile largi ale teraselor care se dispun
în amfiteatru ºi apoi coborârea altimetricã (uneori efilare) spre aval cãtre sectoarele
subsidente.
- Câmpiile piemontane. Sunt formate din pânze groase de aluviuni depuse
de râuri cu debit solid bogat la contactul dintre regiunile mai înalte deluroase ºi
câmpiile uºor subsidente. Relieful este alcãtuit din suprafeþe interfluviale netede
cu pietriºuri în care se mai pãstreazã urmele unor albii vechi pãrãsite ºi prin care
temporar se mai scurge apa. Specifice sunt câmpiile Ploieºti (formatã de Prahova),
Buzãului, Aradului (creatã de Mureº) etc. Terasele râurilor existente în unitãþile
deluroase vecine se pierd treptat în câmpiile piemontane aici lor corespunzându-le
diversele pânze de pietriºuri suprapuse (sistemul teraselor în foarfecã).
- Câmpiile de glacis. Sunt câmpii slab înclinate dezvoltate la contactul
dintre dealuri ce-au suferit uºoare ridicãri (în pleistocenul superior, holocen) ºi
câmpiile de subsidenþã. Râurile, torenþii ºi spãlarea în suprafaþã manifestate în
spaþiul deluros au transportat materiale care s-a acumulat în câmpie formând o
prispã continuã pe marginea lor (în Câmpia Românã între Telejean ºi Trotuº).
Uneori se pot separa 2-3 generaþii de glacisuri (coluvio-proluviale) care se
racordeazã cu terasele inferioare ale râurilor principale din regiunile înalte vecine
(Dealurile de Vest). Caracteristicile reliefului sunt - înclinare generalã ºi pe
distanþe mari de la dealurile vecine spre exterior, uºoare bombãri în dreptul
râurilor mai viguroase (aport solid mai important), una douã generaþii de vãi
adâncite cu câþiva metri dar care în cea mai mare parte a anului sunt seci,
depozite loessoide groase ºi o trecere linã atât spre dealuri cât ºi spre câmpurile
de la exterior.
- Câmpiile de subsidenþã. Sunt unitãþile cele mai joase de câmpie în care
miºcãrile negative ale scoarþei (1-3 mm/an) impun un proces continuu de
aluvionare ce dã pânze de nisip, argilã, mâl care se suprapun pe grosimi de sute
ºi chiar mii de metri. Ca urmare, în câmpurile extinse existã în afara albiilor
largi ale râurilor principale (încadrate de maluri care rar depãºesc 1 m înãlþime),
multe albii pãrãsite, sectoare joase mlãºtinoase, suprafeþe cu acumulãri de nisip
(grinduri) sau cu sãrãturi. În acest tip se includ câmpiile: Siretului; Buzãu-Cãlmãþui,
fig. 54, Titu-Potlogi, Timiºului, Criºurilor, Someºului).
- Câmpiile tabulare. Reprezintã unitãþi de câmpii netede (fig. 53), (ex.
Burnasul, Bãrãganul) cu câmpuri foarte extinse care la suprafaþã au depozite
loessoide groase ºi care se suprapun pe formaþiuni nisipo-argiloase ºi chiar strate
de pietriºuri într-o desfãºurare aproape orizontalã. Structura este rezultatul
acumulãrii treptate a materialelor într-un sector al bazinului lacustru situat mai
departe de regiunile colinare limitrofe.
- Câmpiile piemontane terminale1. Sunt câmpii construite în pleistocenul
superior prin umplerea treptatã a sectorului central al lacului din bazinul dunãrean.
Aluviunile erau aduse de Olt, Argeº dar ºi de o generaþie de pâraie care se forma

1
Nume dat de Gr. Posea.

81
 LEGENDA

Fig. 54. – Câmpia Buzãu – Cãlmãþui – hartã geomorfologicã;

1. terasã de 25–30 m; 2. terasã de 4–6 m; 3. terase locale; 4. lunci; 5. lacuri; 6. popine; 7. limitã
între unitãþi de câmpie; 8. limitã între subunitãþi ale câmpului; 9. subunitãþi ale Câmpului Buzãu-Fãurei
(a. Câmpul Buzãu; b. Câmpulung Pogoanele-Cilibia; c. Câmpul Buzãului); 10. localitãþi.

în Podiºul Getic de unde aduceau nisipuri ºi pietriºuri. Astfel, în alcãtuirea lor

intrã pânze de aluviuni fine ºi mediu grosiere ce coboarã spre S, SE ºi care sunt
repartizate sub forma unor evantaie. Pe ele s-au acumulat diverse formaþiuni
loessoide. În relief se impun câmpuri netede ce coboarã spre sud separate de vãi
aparþinând la trei generaþii (una autohtonã) cu lunci largi, uneori ºi 1-2 terase.
- Câmpia de nivel de bazã, fluvio-marinã este o unitate în formare la gurile
de vãrsare ale fluviului Dunãrea. Procesul a început cu cca 2 500 ani în urmã
într-un golf ce ajungea la Galaþi rezultat în urma ultimei transgresiuni a Mãrii
Negre. Acþiunea de colmatare a fost facilitatã de mai mulþi factori – debitul solid
mare al Dunãrii, adâncimea redusã a platformei litorale, lipsa mareelor ºi prezenþa
curenþilor litorali ce transportau importante materiale organogene de pe platformã.
Au rezultat grinduri fluvio maritime care au închis în mai multe faze golful
dezvoltând lagune care treptat au fost transformate într-un complex de fâºii
nisipoase, mlaºtini, bãlþi, canale toate suferind în ultimele decenii modificãri
antropice.

82
CAPITOUL IV

RELIEFUL ROMÂNIEI

1. Trãsãturi morfografice ºi morfometrice

Relieful României are alcãtuire, structurã dar ºi caracteristici calitative ºi

cantitative care reflectã o îndelungatã evoluþie a raporturilor dintre factorii de
naturã geologicã (îndeosebi miºcãri tectonice ºi diversitatea litologicã) ºi o
multitudine de agenþi care prin procese au creat forme cu fizionomie ºi dimensiuni
variate. Acestea din urmã se înscriu într-un sistem unitar în care fiecare aparþine
unei trepte ierarhice distincte ºi se defineºte prin anumite trãsãturi morfografice
ºi morfometrice ce o personalizeazã în peisajul morfologic. Sintetizarea acestor
caracteristici individuale conduce la relevarea unora în ansamblul sistemului
(întregului relief) dar ºi la stabilirea principalelor sale tipuri (munþi, dealuri,
podiºuri, câmpii sau vãi, interfluvii, versanþi etc.).
1.1. Elemente morfografice definitorii.
Ansamblul orografic evidenþiazã un sistem alcãtuit din lanþul carpatic ce se
dezvoltã ca o imens㠄coroan㔠încadratã la exterior ºi interior de unitãþi joase
(dealuri, podiºuri, câmpii). Desfãºurarea acestora indicã patru trãsãturi de bazã
ale reliefului ca reflectare a specificului genetico-evolutiv al lor (într-un sector
de ciocnire a mai multor microplãci) ºi anume: dezvoltarea concentricã, propor-
þionalitatea apropiatã a treptelor ce-l alcãtuiesc (munþii, dealurile, câmpiile),
simetria distribuþiei aproape în toate direcþiile, îmbinarea lor într-un uriaº amfi-
teatru natural.
- Carpaþii alcãtuiesc osatura sistemului. S-au format în mai multe etape.
Prin ridicarea accentuatã de la finele pliocenului ºi din cuaternar, dar ºi prin
volumul imens de materiale pe care râurile ce-ºi au obârºiile în cadrul acestora
le-au acumulat în bazinele de la exteriorul sau interiorul lor au contribuit la
realizarea treptelor de relief vecine. Sunt munþi cu altitudini medii în raport cu
alte sisteme de pe Glob ºi au un grad accentuat de fragmentare impus de sistemul
de vãi ºi depresiuni. Ca urmare, apar ca asocieri de masive separate de culoare
de vale ºi pasuri ce înlesnesc legãturile de-o parte ºi de alta a lor.
- Dealurile ºi podiºurile alcãtuiesc o treaptã intermediarã care ocupã peste
42% din teritoriul României ºi încadreazã aproape dominant lanþul Carpaþilor.
Sunt intens fragmentaþi de un ansamblu de vãi cu obârºii în munþi dar ºi în
cadrul lor, ele constituind o reþea în mare mãsurã cu caracter radial favorabil
comunicaþiilor dar ºi habitatului.

83
 - Câmpiile ce au poziþie în sudul ºi vestul þãrii constituie o asociere de
câmpuri, lunci ºi ºesuri aluviale extinse. Ele alcãtuiesc treapta morfologicã cea
mai joasã (sub 300 m) dominatã de spectrul culturilor agricole.
Componentele de bazã ale acestor trepte sunt culoarele de vãi, interfluviile
ºi versanþii care au trãsãturi aparte de la o unitate la alta impuse de diferenþierile
de generaþie, rocã, altitudine etc.
Pe ansamblu urmãrirea desfãºurãrii în spaþiu a culoarelor de vãi ºi interfluvii
evidenþiazã caracterul radial-divergent al lor în exteriorul Carpaþilor ºi convergent
ºi parþial inelar în Depresiunea colinarã a Transilvaniei aflatã la interiorul lor.
Analiza morfograficã în detaliu conduce ºi la alte caracteristici.
- Vãile aparþin la mai multe generaþii din care cinci sunt de bazã. Ele au
obârºii în munþi, la contactul cu munþii, în dealuri, la contactul dealurilor cu
câmpia, în câmpie dar cu puncte finale în treptele de relief inferioare locului de
sorginte. Se constituie adesea în culoare largi de habitat ºi de legãturi prin
diverse tipuri de cãi de comunicaþie.
Raportarea desfãºurãrii lor la direcþiile de dezvoltare ale unitãþilor structurale
sau de relief (mai ales în Carpaþi, Subcarpaþi) conduce la diferenþierea a douã
categorii – vãi transversale pe acestea (în general înguste ºi cu multe rupturi de
pantã în talveg) ºi vãi longitudinale (largi, cu terase). Primele sunt specifice
Carpaþilor Meridionali ºi Orientali ºi ocupã sectoare limitate în celelalte. Unele
vãi îi traverseazã în totalitate (Oltul între Turnu Roºu ºi Cozia, Dunãrea, Criºul
Repede etc.), altele parþial (Jiu, Buzãu, Prahova, Teleajen etc.). Frecvent marile
vãi carpatice sunt constituite din asocieri de sectoare transversale ºi longitudinale
de unde aspecte variate în fizionomia reliefului în lungul lor (Moldova, Bistriþa,
Trotuºul etc.). Alternanþa de sectoare înguste (defilee) ºi largi (bazinete
depresionare) este condiþionatã ºi de formaþiunile litologice în care râurile s-au
adâncit. Este cazul celor care traverseazã unitãþi cu alcãtuire geologicã diferitã,
a celor care au chei epirogenetice în culoarele tectonice sedimentare (Criºul Alb,
Criºul Negru, Ilva, Someºu Mare etc.). Spre deosebire de acestea vãile
longitudinale sunt pe direcþia unitãþilor montane, a depresiunilor tectonice mari
(grabene, sinclinale), pe liniile de fracturã sau de flexuri, pe contactele structurale
sau petrografice. Fizionomia acestora se detaºeazã prin culoare extinse cu lunci
mari (uneori au caracter de ºesuri) încadrate de glacisuri ºi terase de unde ºi
denumirea regionalã de câmpulunguri (Moldova, Moldoviþa, Bâsca Rosilei,
Tazlãu, Zãbala ºi Putna, Lotru, Jiul de Vest, Timiºul etc.).
Înfãþiºarea în profil transversal condiþionatã de stadiul de evoluþie ºi de
rocile în care s-au adâncit râurile este extrem de variatã. Se pot distinge câteva
situaþii:
• Vãi în formã de „V” deschis specific majoritãþii vãilor formate în roci
cu rezistenþã medie dar ºi generaþiilor recente (versanþii se întâlnesc în albie sau
la marginea luncilor).
• Defileele sunt sectoare de vãi tãiate pe distanþe mari în unitãþi montane
alcãtuite dominant din roci dure dar unde sunt ºi fâºii din roci cu rezistenþã mai
micã. În lungul lor sectoarele foarte înguste alterneazã cu bazinete depresionare

84
unde sunt terase ºi aºezãri (Dunãrea la Baziaº-Vârciorova; Oltul la Turnu
Roºu-Cozia, Racoº-Augustin, Tuºnad; Jiul între Livezeni ºi Bumbeºti, Bâsca
Mare, Prahova la Posada-Sinaia etc.).
• Cheile sunt sectoare foarte înguste tãiate frecvent în calcare (Dâmboviþa
ºi Dâmbovicioara, Bicaz, Hãºdate, Olteþ, Cerna, Nera, Caraº, Runcu, Olteþ,
Ialomiþa în Bucegi etc.) dar ºi în alte roci dure (Argeºul în cristalin, Bistriþa la
Zugreni ºi Toance în roci cristaline, Criºul Repede la Ciucea în roci magmatice
etc.); au versanþi abrupþi care se intersecteazã în albie.
• Vãile largi cu profil transversal în trepte datoritã prezenþei a numeroase
terase cu poduri extinse pe care sunt aºezãri mari, terenuri de culturã, cãi de
comunicaþie. Sunt ºi în munþi dar dominant în regiunile de podiº ºi de dealuri.
• Vãile largi cu lunci ºi una douã terase înguste ºi discontinui; sunt vãile
principale din regiunile de câmpie.
• Vãile cu albii ºi lunci extinse cu maluri slab evidenþiate; sunt caracteristice
câmpiilor de subsidenþã sau arealelor subsidente din unele depresiuni montane
(Ciuc, Gheorgheni, Braºov).
• Vãile cu scurgere torenþialã individualizate pe majoritatea versanþilor
(dominant în regiunile de dealuri, podiºuri ºi munþi); au pantã mare ºi grad de
dezvoltare ºi fizionomie în funcþie de înclinarea versanþilor ºi rocã (foarte înguste
ºi puþin adâncite în rocile dure ºi mult mai largi ºi mai adânci în cele cu roci cu
rezistenþã redusã); în câmpii au înfãþiºarea unor vâlcele cu profil transversal în
formã de „U” sau „V” larg deschis ºi puþin adâncit.
• Ogaºele, ravenele – sunt frecvente pretutindeni unde versanþii sunt
despãduriþi, presiunea antropicã este mare, iar ploile torenþiale sunt active.
- Interfluviile au caracteristici morfografice diferite în funcþie de: unitatea
de relief cãreia îi aparþin, rocile ºi modul de desfãºurare al stratelor, procesele
care au loc. La fel ca ºi vãile pe care le separã se înscriu într-un sistem de culmi,
platouri, creste care se dispun divergent ºi tot mai ramificat de la nivelul superior
spre bazã. În munþii ºi dealurile mai înalte sunt situaþiile cele mai variate, iar în
podiºuri ºi câmpii cele mai simple. Prin fizionomie ºi dimensiuni se pot separa
câteva tipuri reprezentative.
• Crestele – sunt interfluvii înguste încadrate de versanþi cu pantã mare
care dominã culoare de vale sau depresiuni prin diferenþe de nivel de zeci sau
sute de metri. Au origine variatã putând fi rezultatul modelãrii periglaciare,
(creste de intersecþie) sau glaciare (custuri), impunerii unor aliniamente petro-
grafice sau structurale (creasta Piatra Craiului, Colþii Trascãului, Vânturariþa,
Creasta Cocoºului etc.).
• Platourile sunt legate de foste suprafeþe de nivelare, de acumulãrile bogate
de lavã ºi piroclastite (în munþii Igniº, Harghita, Gurghiu, Cãlimani) sau podiºuri
de eroziune (Casimcea, Mehedinþi), de poduri sinclinale sau litologice pe calcare,
conglomerate (în M. Padiº, M. Aninei, M. Pãdurea Craiului, M. Ceahlãu, M.
Bucegi etc.), în regiunile de podiº ºi pe câmpurile largi din regiunile joase de
câmpie (Bãrãgan). Le sunt specifice netezimea platoului ºi versanþii cu pantã
accentuatã care le încadreazã.

85
 • Culmile rotunjite au cea mai largã dezvoltare în regiunile deluroase ºi
montane. Au aspect convex fiind încadrate de versanþi cu pantã medie ºi profil
convex-concav. În majoritatea situaþiilor provin din fragmentarea platourilor.
Sunt mai semeþe ºi au pantã longitudinalã accentuatã în munþi ºi mai linã în
dealuri.
- Versanþii constituie suprafeþele de racord între interfluvii ºi terase fiind
în marea majoritate a situaþiilor rezultatul primar al eroziunii fluviatile. În regiunile
carpatice ºi de dealuri unde fragmentarea este accentuatã ei ocupã cea mai mare
parte a reliefului având ºi configuraþii variate impuse de eroziunea diferenþialã
în condiþiile alcãtuirii lor din strate cu roci cu rezistenþã diversã la atacul agenþilor
externi. Se impun cei cu profil în trepte unde diferenþele de înãlþime sunt mari,
apoi cei cu formã convex-concavã. Dimensiunile scad de la spaþiul montan la cel
colinar, iar dinamica diferã în funcþie de alcãtuirea petrograficã, înclinare ºi grad
de acoperire cu vegetaþie, marea majoritate evidenþiind spaþii de stabilitate relativã.
În regiunile de podiº versanþii ocupã suprafeþe mai mici în raport cu podurile
interfluviale, dar au pante accentuate, diferenþe de nivel de ordinul a câtorva zeci
sau sute de metri ºi o dinamicã activã impusã de ºiroire ºi procese gravitaþionale.
În câmpii versanþii au un rol secundar având în lungul vãilor principale
diferenþe mai însemnate (câteva zeci de metri) unde sunt abrupþi în depozite
loessoide ºi loessuri ºi se racordeazã cu luncile sau terasele inferioare prin
glacisuri coluvio-deluviale rezultate din acumularea materialelor povenite din
spãlarea în suprafaþã, prãbuºiri, sufoziuni etc. La vãile secundare au formã
concavã, înclinare redusã ºi energie micã fiind în concordanþã cu o dinamicã
dominatã de spãlarea în suprafaþã.
Variabilitatea în fizionomia reliefului devine tot mai accentuatã pe mãsura
trecerii la tipurile de nivel inferior generate de agenþi ºi procese (formele realizate
de gheþari, vânt, apa mãrii în lungul þãrmului, îngheþ-dezgheþ, activitãþile antropice
etc.) sau la cele impuse de anumite structuri geologice (monoclinale în Podiºul
Moldovei, tabulare în Dobrogea de Sud etc.) sau complexe petrografice (masele
de conglomerate în munþii Bucegi, Ciucaº, Ceahlãu ori de calcare cu exo ºi
endocarst etc.).
Trãsãturi distincte prezintã ºi marile depresiuni tectonice, unde în fizionomie
se impun ºesurile aluviale extinse ºi mlãºtinoase încadrate de versanþi, glacisuri
ºi uneori terase.
1.2. Caracteristicile morfometrice pun în evidenþã diferenþieri importante
la nivelul fiecãrei mari unitãþi de relief.
- Hipsometric, teritoriul României se desfãºoarã între nivelul Mãrii Negre
ºi vârfurile care depãºesc 2 500 m de pe unele creste din Carpaþi. S-ar mai putea
adãuga spaþiul submers din apele teritoriale din spaþiul marin. Ponderea treptelor
hipsometrice este diferitã (fig. 55).
Interpretarea acestora relevã o suprafaþã de cca 42% desfãºuratã sub 200 m
altitudine, 46% între 500 ºi 1000 ºi numai 12% pentru culmile ºi crestele carpatice
înalte (1% la peste 2000 m). Rezultã cã pe ansamblu relieful României este

86
dominant jos (câmpii, podiºuri, dealuri, culoare de vale ºi depresiuni) desfãºurate
pânã în 500 m (73%). În detaliu treptele hipsometrice se înscriu într-un sistem
relativ concentric în jurul Carpaþilor ºi prezintã pãtrunderi adânci prin culoarele
vãilor de la una la alta.

Tabelul 1
Suprafaþa principalelor unitãþi de relief

Din total unitatea

Unitãþi de relief Km2 % majorã
Munþi 66 720 28
Carpaþii Orientali 35 900 15 53,82
Carpaþii Meridionali 13 800 5,9 20,68
Carpaþii Occidentali 17 020 7,1 25,50
Munþii Banatului 4 620 1,9 6,92
Munþii Apuseni 12 400 5,2 18,58
Dealuri ºi podiºuri 99 580 42
Subcarpaþi 15 100 6,35
Subcarpaþii Moldovei 3 725 1,56 24,67
Subcarpaþii de Curburã 6 950 2,92 46,02
Subcarpaþii Getici 4 425 1,86 29,31
Dealurile Vestice (Banato-Someºene) 9 275 3,9
Podiºul Moldovei 22 200 9,38
Podiºul Sucevei 5 550 2,35 25
Câmpia Moldovei 6 725 2,85 30,3
Podiºul Bârladului 9 925 4,17 44,7
Depresiunea colinarã a Transilvaniei (Dealurile
Transilvaniei) 26 675 11,25
Podiºul Someºan 4 650 1,95 17,43
Câmpia Transilvaniei 4 550 1,91 17,06
Podiºul Tîrnavelor 10 975 4,62 41,14
Subcarpaþii Transilvaniei 6 500 2,75 24,37
Podiºul Getic 13 950 5,9
Podiºul Mehedinþi 760 0,32
Podiºul Dobrogei 11 620 4,9
Câmpii 71 200 30
Câmpia Românã 49 975 21,07
Câmpia de Vest (Banato-Someºanã) 17 725 7,46
Delta Dunãrii ºi Complexul lagunar Razelm 3 500 1,47

87
 Tabelul 2
Suprafaþa treptelor hipsometrice

Trepte hipsometrice Km2 %

00000 – 00100 m 49 780 21
0100 – 00200 m 49 970 21
0200 – 00500 m 73 625 31
0500 – 1 000 m 35 625 15
1 000 – 1 500 m 19 000 8
1 500 – 2 000 m 7 125 3
2 000 – 2 500 m 2 292 0,96
00000› 2 500 m 83 0,04

• Treapta de 0-200 m se aflã doar în sud ºi vest incluzând mari porþiuni

din câmpii ºi Podiºul Dobrogei, dar cu unele prelungiri în podiºurile Moldovei
ºi Getic, Dealurile de Vest prin culoarele vãilor Siret, Prut, Olt, Jiu, Mureº,
Criºuri, Someº etc. Printr-o fâºie din baza Defileului Dunãrii realizeazã legãtura
dintre spaþiile ce aparþin celor douã unitãþi de câmpie.
• Treapta de 201-500 m aparþine dealurilor, podiºurilor dar ºi unor sectoare
înalte din câmpii sau unor depresiuni ºi culoare de vale din spaþiul carpatic. Prin
câteva vãi mari (Olt, Timiº, Cerna, Criºul Alb, Criºul Repede, Someº etc.) se
pãtrunde din exteriorul Carpaþilor în spaþiul transilvan.
• Treapta de 501-1000 m cãreia îi revin15% din teritoriul României include
dealurile înalte (mai ales în Transilvania ºi Subcarpaþii dintre Argeº ºi Trotuº),
cele mai înalte depresiuni ºi culmi joase carpatice.
• Treapta de 1001-1500 m delimiteazã grupãri de masive carpatice separate
de culoare de vale principalã ºi pasuri. În cadrul ei apar izolate sistemele de
culmi ce depãºesc 1500 m (4% din suprafaþa României) care au desfãºurare mai
largã în Carpaþii Meridionali ºi izolat în câteva masive în Carpaþii Orientali ºi
Munþii Apuseni. Înãlþimile care depãºesc 2000 m sunt numai în Carpaþii Meri-
dionali aici fiind ºi cele 11 vârfuri cu altitudine de la 2500 m în sus (Moldoveanu
2 544 m, Negoiu 2 535 m, Viºtea Mare 2 527 m, Cãlþun 2 522 m, Parângu Mare
2 519 m, Peleaga 2 509 m, Vânãtoarea lui Buteanu 2 506 m, Omu 2 505 m,
Bucura 2 500 m, Dara 2 500 m, Pãpuºa 2 500 m).
- Fragmentarea reliefului este impusã de un ansamblu de vãi care formeazã
în fiecare unitate mare de relief un sistem de mai multe generaþii. Valorile cele
mai importante ale desimii fragmentãrii sunt în Carpaþi ºi în dealurile înalte unde
numai cele legate de vãile cu scurgere permanentã oscileazã între 0,7 ºi 1,4 km/km2
(maximum în masivele cristaline foarte înalte, ex. în Munþii Fãgãraº se situeazã
la 1,4-1,5 km/km2). Dacã se þine cont ºi de mulþimea vãilor secundare, torenþiale
atunci valorile fragmentãrii urcã la 3,5-4,5 km/km2. Situaþii similare se întâlnesc
în sectoarele de concentrare a reþelei de vãi (confluenþe, unele bazinete depre-
sionare). Opus sunt platourile extinse ºi depresiunile cu ºesuri largi unde densitatea
se reduce sub 0,7 km/km2.

88
 Fig. 55.
89
 În regiunile deluroase ºi de podiº desimea fragmentãrii la nivelul generaþiilor
de vãi cu scurgere permanentã se situeazã între 0,5 ºi 0,8 km/km2 cu maxime în
sectoarele de confluenþe ºi minime în cele cu desfãºurare largã a platourilor.
Includerea valorilor generate de torenþi (mai ales în bazinele de recepþie ale unor
vãi mari din dealuri cu versanþi despãduriþi) conduce frecvent la mãrimi de
2,5-3 km/km2.
În regiunile de câmpie fragmentarea majorã este micã (sub 0,5 km/km2),
aici câmpurile având o extindere deosebitã. Existã însã una-douã generaþii de vãi
secundare cu scurgere precumpãnitor temporarã care local ridicã aceastã valoare
la 0,7 km/km2.
- Energia de relief este dependentã de profunzimea fragmentãrii impusã de
reþeaua hidrograficã, amplitudinea regionalã a ridicãrilor din cuaternar, alcãtuirea
structuralã etc. În Carpaþi energia majorã are valori de la câteva sute de metri
la peste 1000 m (marile abrupturi raportate la vatra depresiunilor); ea se
micºoreazã de la o generaþie de vãi la alta. În dealuri ºi podiºuri cu platouri
interfluviale la 400-800 m ºi culoare de vãi principale la 200-500 m, energia se
va situa în intervale de 150-350 m, dar ºi aici în lungul vãilor din generaþia cea
mai nouã ea va fi sub 100 m. În câmpii sunt cele mai mici valori, râurile
adâncindu-se în nivelul general al câmpurilor cu 5-20 m.
- Pantele reflectã, prin numãrul mare de situaþii determinate de înclinare,
forma de expunere, multitudinea de influenþe cauzate de fragmentarea ºi
diferenþele de rocã, structurã, evoluþie. În Carpaþi ºi dealurile înalte sunt cele
mai complexe situaþii. Existã pante care depãºesc 60° (uneori ajung la 90°) în
patru situaþii - pe abrupturile structurale, petrografice (mai ales în culmile alcãtuite
din calcare sau conglomerate – Piatra Craiului, Bucegi, Ciucaº, Ceahlãu), pe
fragmentele corpurilor vulcanice (Cresta Cocoºului, Detunatele etc.), în chei ºi
defilee, pe crestele alpine supuse în cuaternar modelãrii glaciare ºi periglaciare.
Aici însã marea majoritate a lor se aflã la 25-40° stabilitatea dinamicã fiind
menþinutã de prezenþa pãdurii. Acolo unde aceasta a fost îndepãrtatã (mai ales
în formaþiunile fliºoide) echilibrul este frecvent rupt, iar procesele de ºiroire ºi
alunecãrile produc degradãri însemnate însoþite de modificãri ale caracteristicilor
pantelor. Profilele longitudinale ale vãilor pe ansamblu prezintã înclinãri
importante la generaþiile recente (mai ales în bazinele de obârºie dezvoltate pe
crestele alpine ºi subalpine) ºi o desfãºurare în trepte (sectoare cu pante reduse
în alternanþã cu praguri) la cele vechi.
În regiunile deluroase pe ansamblu pantele sunt mai mici (15-25°) dar
valorile cresc local în câteva cazuri – pe versanþii alcãtuiþi din strate de calcare,
conglomerate, gresii ce au grosime mare, în râpele de desprindere ale alunecãrilor,
în chei, pe frunþile de cuestã ºi de terase etc. De altfel, aici în profilul longitudinal
al vãilor sunt ºi cele mai multe repeziºuri.
La unitãþile de podiº sunt douã situaþii distincte – platourile (de eroziune,
acumulare, structurale, petrografice) a cãror înclinare se menþine între 0° ºi 10°
ºi versanþii vãilor care în jumãtatea superioarã depãºesc 40° (uneori sunt abrupturi
structurale), iar la bazã trec în pante de 5-15° legate de glacisuri. Ele se reflectã
similar ºi în profilul longitudinal al râurilor.

90
 În regiunile de câmpie podurile interfluviale sunt netede (sub 3°) ºi doar
pe malurile râurilor, versanþii vãiugilor sau pe unele frunþi de terasã pantele
depãºesc 5° ajungând local la 20-30°.
Cum regiunile de câmpie, de dealuri ºi podiºuri joase depãºesc 70% din
teritoriul României rezultã cã pantele mici sunt dominante ceea ce faciliteazã
habitatul, dezvoltarea culturilor agricole ºi a reþelei de cãi de comunicaþie. Opus,
în munþi ºi în dealurile înalte, unde versanþii au pante accentuate dar cu variaþii
locale însemnate, dinamica ºi gradul de stabilitate ale acestora sunt diferenþiate.
Aici terenurile propice locuirii, drumurilor ºi pentru unele culturi sunt limitate la
podurile de terasã, glacisuri ºi sectoarele bazale ºi concave ale versanþilor.

2. Suprafeþele de nivelare

2.1. Aspecte generale. În literatura geomorfologicã româneascã sunt folosite

denumiri diferite, raportate la forme de relief care reflectã rezultatul unei modelãri
(nivelãri) de duratã (zeci ºi sute de milioane de ani). Un relief creat de tectonicã
din momentul exondãrii începe sã fie erodat, acest proces fiind dependent de o
mulþime de factori care pot sã accelereze nivelarea (ridicare tectonicã înceatã,
coabitarea mai multor agenþi externi etc.) sau o pot încetini (un ritm alert al
ridicãrii). Frecvent se separã faze în care relieful este înãlþat puternic, când se
creeazã energie mare, pante ridicate ºi se produce o fragmentare activã ºi faze
în care înãlþarea slãbeºte mult, acþiunea agenþilor externi devine extrem de activã
ºi ca urmare se produce o nivelare treptatã care în virtutea teoriei ciclurilor de
eroziune s-ar materializa dupã sute de milioane de ani într-un relief de câmpie
de eroziune (peneplenã sau pediplenã). Aceastã fazã a nivelãrii totale poate fi
întreruptã de ridicãri tectonice noi care revigoreazã eroziunea în adâncime. Deci,
relieful relativ netezit în faza anterioarã începe a fi fragmentat în tendinþa de
realizare a unui nou echilibru concretizat într-o nouã suprafaþã de nivelare.
Deci o unitate geograficã care de-a lungul erelor geologice a suferit mai
multe faze de ridicare ce-au alternat cu faze de nivelare va pãstra în alcãtuirea
sa mãrturii ale acestora, semnificative fiind podurile interfluviale netede situate
la altitudini diferite. De regulã cele superioare aparþin unor faze vechi, iar cele
de la baza reliefului, din lungul vãilor, unor faze recente. Fizionomia acestor
suprafeþe este diferitã în funcþie de duratã ºi condiþiile climatice în care s-a
realizat nivelarea, de rocile pe care le reteazã ºi de gradul de fragmentare
intervenit ulterior. De aici ºi termenii folosiþi frecvent în literatura de specialitate:
- peneplen㠖 o suprafaþã de nivelare totalã, o câmpie de eroziune realizatã
în condiþiile climatului temperat; realizarea ei solicitã un timp îndelungat de
evoluþie ºi de relativã stabilitate tectonicã (ex. suprafaþa Borãscu);
- pediplen㠖 o suprafaþã de nivelare totalã, câmpie de eroziune, realizatã
în condiþiile climatului semiarid; presupune o evoluþie de duratã ºi stabilitate
tectonicã (ex. suprafeþele vechi paleozoice)
- suprafeþe de eroziune (de nivelare) – sunt caracteristice regiunilor de
podiº sau chiar montane a cãror nivelare s-a efectuat în timp foarte îndelungat

91
(sute de milioane de ani) când s-au succedat la intervale mari de timp mai multe
sisteme morfoclimatice (caracter poligenetic) dar a existat ºi o relativã stabilitate
tectonicã (ex. suprafaþa care reteazã Dobrogea de Nord); termenul are caracter
general putând fi atribuit oricãrei trepte ce-a suferit o nivelare cu duratã variatã
ºi condiþii morfogenetice deosebite;
- suprafaþã de eroziune fosilizat㠖 corespunde oricãrui tip de treaptã de
nivelare care în urma unor transgresiuni de duratã este acoperitã de formaþiuni
sedimentare. Geologic reprezintã suprafeþele de discontinuitate (ex. în Carpaþi
contactul dintre sedimentarul jurasic ºi cristalinul nivelat sau în Podiºul Babadag
dintre masa de calcare cretacice ºi cristalinul paleozoic). Dupã o nouã exondare
sedimentarul acoperitor poate fi fragmentat ºi îndepãrtat total sau parþial, iar
vechea suprafaþã sã fie scoas㠄la zi” ea fiind denumit㠄suprafaþã exhumatã”
(ex. în Podiºul Casimcea suprafaþa care reteazã ºisturile cristaline exhumate de
sub calcarele jurasice);
- platformã de eroziune – se dorea a fi similar peneplenei, care a fost
fragmentatã rezultând poduri pe interfluviile principale ºi culmi rotunjite pe cele
secundare în prezent se utilizeazã tot mai rar;
- nivele de eroziune – interfluvii secundare netede sau rotunjite care se
desfãºoarã în acelaºi interval altimetric fiind situate atât sub planul general al
suprafeþelor de eroziune cât ºi în lungul culoarelor de vale deasupra teraselor.
Frecvent indicã faze de evoluþie recente (pliocene) cu duratã limitatã;
- umeri de eroziune – suprafeþe netede mici pe interfluviile secundare
aflate în culoarele de vale principale; prin racordare indicã faze în organizarea
reþelei de vãi dintr-o regiune; de multe ori sunt martori din nivelele de eroziune
care au suferit o intensã fragmentare.
Sub acestea, în lungul vãilor, sunt terase, lunci ºi glacisuri care aparþin
frecvent evoluþiei cuaternare, spre deosebire de celelalte care s-au format în
intervale de timp mai lungi ºi antecuaternare.
2.2. Abordarea problemei suprafeþelor de nivelare în literatura
geograficã ºi geologicã. S-a fãcut încã de la finalul sec. al XIX-lea dar susþinut
în primele opt decenii din sec. al XX-lea autorii plecând de la necesitatea explicãrii
genetice ºi a datãrii treptelor netede care reteazã diverse structuri geologice la
nivelul interfluviilor în majoritatea situaþiilor pentru dotãri se folosesc date
geologice cãrora li se dau interpretãri paleogeografice.
Baza teoreticã a fost constituitã din ideile teoriilor clasice (W.M. Davis, W.
Penck, L. King etc.) care au fost aplicate diferit de la o etapã la alta. S-au
adãugat interpretãri ºi corelãri ale unor rezultate din analiza depozitelor geologice,
a hãrþilor litofaciale, apoi aplicarea ideilor tectonicii plãcilor într-un spaþiu de
ciocnire permanentã a unor fragmente mai mici etc.
În prima jumãtate a sec. al XX-lea cartãrile ºi analizele conduceau mai ales
cãtre suprafeþele de nivelare în sens clasic (peneplene, platforme) cu dispoziþie
etajatã ºi etape de realizare încadrate între o ridicare tectonicã de amploare ºi un
final de perfectare a suprafeþei prin abraziune în urma unei transgresiuni.

92
 Dupã 1955 aspectele de tratare au devenit mult mai nuanþate diferenþiindu-se
rolul sistemelor morfogenetice care s-au succedat în timp, dar ºi interferarea lor
cu dinamica epirogeneticã a unitãþilor structurale. Lucrurile au fost posibile
pentru cã a doua parte a sec. al XX-lea a corespuns unui volum însemnat de date
consemnate în special într-o mulþime de teze de doctorat geomorfologice, dar ºi
în sinteze la nivel regional sau pe întregul spaþiu românesc (Monografia geograficã
1960, Relieful României 1974, Geografia României 1983). În multe din aceste
lucrãri s-a mers în analize de profunzime cu evidenþierea de etape ºi faze de
evoluþie de la care au rãmas diverse tipuri de suprafeþe pe care le-au caracterizat
spaþial, genetic ºi cronologic. Au existat ºi pãreri care neagã în multe regiuni
existenþa acestor suprafeþe (mai ales cele premiocene) sau le generalizeazã punând
accent pe diferenþieri de ordin structural, petrografic sau exagerând rolul tectonicii
pliocene (îndeosebi pentru Carpaþi). Indiferent de opinii suprafeþele existã ºi se
pot corela de la o unitate la alta numai dacã se þine cont de raportul dintre jocul
pe verticalã al unitãþilor structurale (impus de tectonicã) ºi sistemele
morfogenetice ce le-au creat. Se pot separa unitãþi care dupã definitivarea
structuralã au suferit fie ridicãri sacadate cu intensitate diferitã (Carpaþii în
neozoic, Subcarpaþii în pliocen-cuaternar), fie ridicãri slabe ºi în alternanþã cu
coborâri însoþite de transgresiuni (unitãþile de Vorland). Se pot adãuga unitãþile
depresionare posttectonice care dupã o etapã de sedimentare bogatã în mai multe
faze au fost ridicate sacadat ºi supuse unei modelãri continui (Depresiunea colinarã
a Transilvaniei, depresiunile tectonice carpatice). O situaþie distinctã aparþine
regiunilor vulcanice neogene unde detaºarea de suprafeþe ºi nivele de eroziune
nu poate fi corelatã decât cu finalul pliocenului ºi începutul cuaternarului.
De-a lungul acestor etape de cercetare ºi analize au fost elaborate studii
valoroase a cãror rezultate de seamã se raporteazã la: - identificarea suprafeþelor
ºi nivelelor de eroziune cu mãrturii ale unor nivelãri precuaternare; corelarea
acestor trepte pe spaþii variate ca extindere; interpretãri genetico-evolutive ºi
cronologice; sinteze la nivelul Carpaþilor, a unor mari unitãþi de dealuri ºi podiºuri
sau a întregului spaþiu românesc.
Între autorii cu rezultate distincte în ordine cronologicã amintim: Emm de
Martonne (pentru întreg spaþiu din Carpaþii Meridionali ºi Occidentali, dar ºi
pentru unele idei valabile în alte regiuni), A. Nordon (Carpaþii Orientali ºi nordul
Dobrogei), C. Brãtescu (Dobrogea), G. Vâlsan (bazinul Prahovei superioare),
N. Popp (Subcarpaþii), V. Mihãilescu (Podiºul Sucevei ºi alte unitãþi din Carpaþi),
M. David (Munþii Bistriþei, Subcarpaþii Moldovei, Podiºul Moldovei), T. Morariu
(M. Rodnei ºi unele sinteze regionale). P. Coteþ (sinteze la nivelul Carpaþilor ºi
Dobrogei), Gr. Posea (diverse unitãþi din Carpaþi, Dobrogea, Podiºul Transilvaniei
ºi sinteze la nivelul României), V. Velcea (M. Bucegi), V. Gârbacea (Dealurile
Bistriþei), Gh. Niculescu (M. Godeanu), L. Badea (Subcarpaþi), Al. Roºu
(Subcarpaþii Gorjului), I. Rãdulescu (Dobrogea), I. Sârcu (M. Rodnei, M. Bârgãu),
I. Mac (Subcarpaþii Transilvaniei), N. Popescu (M. Fãgãraº ºi sinteze la nivelul
României), I. Marin (Dobrogea), N. Barbu (Obcinele Bucovinei), V. Bãcãuanu
(Podiºul Moldovei), M. Ielenicz (Carpaþii Orientali, Dobrogea ºi unele sinteze la

93
nivelul României), C. Brânduº (Subcarpaþii Moldovei), N. Josan (Podiºul
Târnavelor), C. Rusu (M. Rarãu), E. Rusu (M. Bârgãu) etc. Dintre geologi
remarcabile sunt ideile lui – Gh. Munteanu Murgoci, I. Popescu Voiteºti, L.
Mrazec, D. Paraschiv, M. Bleahu etc.
2.3. Etape genetico-evolutive. Regiunile din est ºi sud aparþin unor etape
îndepãrtate (proterozoic, paleozoic), iar celelalte unor etape din mezozoic ºi
neozoic. Durata nivelãrii a fost diferitã, condiþiile climatice ºi deci gruparea
agenþilor modelatori s-au schimbat ºi ca urmare ºi reliefurile rezultate au avut
caracteristici deosebite.
Analiza desfãºurãrii acestor reliefuri (suprafeþe de eroziune), studierea
depozitelor corelate lor din regiunile limitrofe ºi a situaþiilor paleogeografice la
nivelul þãrii sau regional (fig. 56) au permis stabilirea mai multor etape genetico-
evolutive. Numele lor a fost stabilit de Gr. Posea ºi colab. în funcþie de rezultatul
evoluþiei.
2.3.1. Etapa suprafeþelor de nivelare prehercinice. Suprafeþele s-au realizat
între proterozoic superior ºi carbonifer. Constituie etapa cea mai veche de la care
s-au pãstrat mãrturii ale unor nivelãri de amploare.
Modelarea s-a produs în unitãþile de uscat corespunzãtoare azi Câmpiei
Române, Podiºului Moldovei, Dobrogei de sud ºi centrale. Aici s-au realizat
douã suprafeþe legate de douã faze de modelare separate de miºcãrile orogenetice
caledonice.
- Prima suprafaþã aparþine modelãrii din proterozoicul superior-paleozoicul
inferior.
Miºcãrile orogenetice de la finele proterozoicului au creat un relief muntos
ºi deluros în regiunile corespunzãtoare Podiºului Moldovei, Câmpiei Române ºi
Dobrogei de Sud care au fost supuse unei modelãri active în condiþiile în care
uscatul era lipsit de vegetaþie iar climatul era cald, dar arid (se coreleazã cu
prezenþa coralilor în mãrile limitrofe ºi cu abundenþa sedimentelor nisipoase).
Modelarea timp de cca 100 milioane de ani a dus la realizarea unei suprafeþe de
nivelare de tip pediplenã (peneplenã) care a retezat reliefurile muntoase. În final
ea a fost acoperitã de apele oceanului fiind fosilizatã.
Suprafaþa a fost numitã în literaturã diferit:
• Peneplena soclului precambrian (V. Bãcãuanu) prezentã în Podiºul
Moldovei sub depozite paleozoice care o fosilizeazã; înclinã ºi coboarã mult
spre contactul cu Carpaþii ºi este fracturatã în blocuri cãtre sud.
• Peneplena din Câmpia Românã prezentã la nivelul blocurilor cristaline
ce aparþin fundamentului; este fosilizatã de depozite paleozoice.
• Suprafaþa care reteazã blocurile cristaline precambriene din Dobrogea
de sud aflate la adâncimi variate sub depozite paleozoice.
Miºcãrile caledoniene au avut douã urmãri distincte – cutarea ºi formarea
unui relief înalt în Dobrogea Centralã ºi exondarea Dobrogei de Sud ºi a regiunii
moldoveneºti care au constituit câmpii de sedimentare.
- A doua suprafaþã este legatã de modelarea în paleozoicul mijlociu. S-a
fãcut în condiþiile unui climat cald ºi arid cu o slabã desfãºurare a formaþiunilor

94
 Unitãþi de platformã Unitãþi de orogen
Podiºul
Câmpia Podiºul Podiºul Podiºul Podiºul Podiºul Podiºul Munþii Munþii Zona Re- Zona Munþii Bu- Munþii Piemontul Transil- Câmpia
Dobrogei Dobrogei Mure- Bihor-Pãd. ºiþa-Mol- Presacina cegi-Pia- Hãºmaº Getic de
Românã Moldovei Mãcin Tulcei Babadag vaniei
Centrale Sudice ºului Craiului dova Nouã tra Mare Vest
Cuaternar
Levantin
Dacian
Ponþian
Meoþian
Neogen

Sarmaþian
Tortonian
Neozoic

Helveþian
Burdigalian
Acvitanian
Oligocen
Fig. 56. Coloane stra-
Paleogen

Eocen
tigrafice schematice ce
Paleocen
evidenþiazã perioade de
Danian
CretacininaCretacic mediu Cretacic

modelare subaerianã (N.

sud

Senonian
Popescu).
Turonian
Cenomanian 1. Fundament cristalin;
Albian 2. Fundament cristalin de
ºisturi verzi; 3. Formaþiuni
mezozoic

Apþian
Berriasian
marine; 4. Formaþiuni
Malm
fluvio-lacustre ºi epiconti-
nentale grosiere; 5. For-
Jurasic

Dogger
maþiuni fluvio-lacustre ºi
Liasic
epicontinentale mai fine;
Triasic
6. Formaþiuni continentale
Permian
ºi fluvio-lacustre; 7. Depo-
Carbonifer
zite continentale; 8. La-
Paleozoic

Denovian
Silurian LEGENDA cune de sedimentare (peri-
Ordovician oade de modelare sub-
Cambrian aerianã); 9. Discordanþe
95

Precambrian stratigrafice.
vegetale. S-a produs nivelarea reliefului Dobrogei Centrale rezultând o pediplenã
ce reteazã ºisturile verzi. În celelalte unitãþi de uscat au fost modelate câmpiile
exondate rezultând suprafeþe care reteazã roci sedimentare paleozoice; ulterior
acestea au fost fosilizate.
Concluzii:
În Podiºul Moldovei, Dobrogea de Sud ºi Câmpia Românã la adâncimi
diferite se aflã resturi dintr-o pediplenã care reteazã formaþiuni cristaline ºi
magmatice foarte vechi (precambriene).
În aceste regiuni dupã exondarea produsã de miºcãrile caledonice (paleozoic
inferior) sedimentarul care fosiliza pediplena a fost nivelat parþial rezultând o a
doua suprafaþã de eroziune.
În Dobrogea Centralã de abia în paleozoicul mediu s-a produs prima nivelare
ce-a dus în final (mezozoicul inferior) la realizarea unei pediplene.
Aceste suprafeþe au fost ulterior coborâte tectonic, acoperite de apele mãrii
ºi fosilizate de depozite sedimentare. Doar cea din Dobrogea Centralã a fost uºor
ridicatã ºi exhumatã treptat în neozoic, încât în prezent apare „la zi” (suprafaþã
exhumatã).
2.3.2. Etapa suprafeþelor de nivelare prealpine. Etapa dureazã de la finele
paleozoicului ºi pânã în cretacicul superior, interval în care s-au produs mai
multe faze de orogenezã cu consecinþe în extinderea regiunilor de uscat. Astfel
miºcãrile tectonice hercinice au creat orogenul din nord-vestul Dobrogei ºi au
exondat suprafeþe mari din regiunile de platformã. Miºcãrile kimmerice din triasic
ºi jurasic au impus structura unitãþii Tulcea pe care au exondat-o. Ele dar ºi cele
austrice (cretacic mediu) au determinat metamorfozãri ºi crearea de insule în
bazinul carpatic. Rezultã cã intervalele în care diferitele regiuni de uscat au fost
supuse modelãrii au variat situaþii complicate ºi prin producerea de transgresiuni
prin care tot ceea ce era nivelat anterior era fosilizat de sedimente (situaþii
frecvente în regiunile de platformã din sud ºi nord-est.
Pe ansamblu modelarea s-a înfãptuit în condiþiile unui climat cald ºi umed
cu vegetaþie luxuriantã în carbonifer ºi în prima parte a permianului, apoi a unui
climat cald ºi uscat (permian ºi triasic) ºi din nou un climat cald ºi umed cu
vegetaþie bogatã în jurasic ºi cretacic.
Rezultatele modelãrii sunt diferite în Dobrogea, în raport cu celelalte regiuni.
În Dobrogea de Nord existã trei situaþii aparte – Munþii Mãcinului care au
fost nivelaþi pe toatã durata etapei, rezultatul fiind o suprafaþã de nivelare din
care sunt unele mãrturii la nivelul de ±300 m al culmilor principale; unitãþile
Niculiþel ºi Tulcea a cãror modelare a început la finele jurasicului, dar care a
continuat ulterior; unitatea Babadag nivelatã pânã în cretacic când suprafaþa de
eroziune rezultatã a fost acoperitã de mare ºi fosilizatã de o masã de calcar.
În celelalte regiuni de platformã care au fost exondate de cãtre miºcãrile
hercinice devenind niºte câmpii, nivelarea a afectat doar sedimentarul (exemplu
în Câmpia Românã erodarea s-a înfãptuit din carbonifer ºi pânã în triasicul
inferior când marea a revenit; miºcãrile austrice produc o nouã exondare dupã
care marea va reveni la finele cretacicului).

96
 În spaþiul carpatic modelarea a nivelat insulele cristaline, suprafeþele
rezultate fiind fosilizate de depozite în triasicul superior sau în jurasic. Deci
suprafaþa de eroziune poate fi identificatã la nivelul discontinuitãþilor stratigrafice.
Concluzii:
Peneplena posthercinicã este legatã de Dobrogea de Nord. Fragmente „la
zi” sunt doar în M. Mãcin; sub formã fosilizatã sunt în Podiºul Babadag.
În Dealurile Tulcei ºi Podiºul Niculiþel – suprafaþa de nivelare este realizatã
începând cu jurasicul superior ºi pânã în prezent având caracter poligenetic ºi
policiclic.
În Carpaþi mãrturiile unor nivelãri parþiale ºi locale sunt suprafeþele de
discontinuitate.
În regiunile de platformã în fazele de exondare se producea nivelarea
sedimentarului, suprafeþele rezultate fiind ulterior fosilizate în timpul unor noi
transgresiuni.
2.3.3. Etapa pediplenei (peneplenei) carpatice. Reprezintã etapa de la care
în Carpaþi modelarea îndelungatã este consemnatã sub forma unei câmpii de
eroziune (peneplenã sau pediplenã) care reteazã toate unitãþile cristaline
(Gr. Posea ºi colab.).
Modelarea s-a realizat în principal între finalul cretacicului superior ºi
eocen dar în unele regiuni care au fost relativ stabile tectonic ea s-a prelungit ºi
în perioadele urmãtoare (oligocen ºi chiar la începutul miocenului).
Miºcãrile orogenetice laramice au definitivat stilul tectonic al unitãþilor
cristaline carpatice ºi le-au înãlþat formând un relief muntos. De asemenea, au
produs ridicãri ºi deci exondãri ºi în regiunile extracarpatice.
Condiþii climatice care au impus specificul modelãrii au fost de tip tropical
–subtropical cu sezoane distincte sub raportul gradului de umiditate (umed cu
alterãri intense ce-au dus la formarea unor scoarþe de alterare de tip feralitic sau
alitic ºi semiarid când rarele ploi torenþiale spãlau scoarþele de alterare). Condiþiile
climatice au fost deduse prin raportare la unele depozite de argilã roºie rezultate
prin spãlarea lor de pe uscatul carpatic ºi acumularea în bazinele marine vecine.
S-au produs pedimentãri intense ce-au dat în final pediplene. Unele diferenþieri
litologice ºi mai ales de naturã tectonicã (ridicãri sau coborâri cu caracter local)
au favorizat generarea regionalã a douã-trei trepte de pedimente cu poziþie
altimetricã deosebitã.
Numele ei diferã de la o unitate carpaticã la alta. Emm. de Martonne i-a
spus „platforma marilor înãlþimi carpatice” ºi Borãscu în Carpaþii Meridionali,
Fãrcaº-Cârligatele în Munþii Apuseni, Semenic în Munþii Banatului (fig. 57).
Gr. Posea în 1962 i-a zis peneplena carpaticã, iar ulterior (1974) pediplena
carpaticã considerând-o ca cea mai veche suprafaþã prezentã la zi în Carpaþi.
Sunt ºi alte denumiri date de diferiþi geografi plecând de la situaþii prezentate
în diferite masive muntoase (suprafaþa înaltã a M. Gilãu – L. Sawicki; platforma
Almãj în sudul M. Banatului la Gr. Posea; platforma Nedeilor în M. Rodnei la
T. Morariu etc.).

97
 a b
1 5

2 6

3 7
4 8
0 1 2 3 km

LEGENDA
1 – sub formã de poduri (a – cu caracter de eroziune; b – cu caracter structural); 2 – sub formã
de culmi rotunjite; 3 – sub formã de martori de eroziune; 4 – nivel secundar din suprafaþa
Borãscu; 5 – martori de eroziune care dominã suprafaþa Borãscu; 6 – vãi ºi circuri glaciare;
7 – topografia probabilã a suprafeþei Borãscu la sfârºitul paleogenului; 8 – direcþia profilelor
Suprafaþa de eroziune Borãscu

E
V Vf. Godeanu V. Moraru Vf. Scãriºoara Vf. Micuºa
2230 Vf. Galbena Vf. Scurtul Vf. Paltina
I
2284 2244 2175 2194 2152 Curmãtura
2151 2090 Soarbele
2024
2000

1600
Vg. Gugu vf. Galbena
S vf. Moraru vf. Borãscu Mic
II 2284 2237
2290 Vf. Branul
N III S 2194 2116 B
N
2031 2134 1
B1 B2
2000 B2 Lãpuºnicul
Lãpuºnicul Mare Mare
1600 1600

1200 1200

800 800

Ondulãri majore ale suprafeþei Borãscu

Fig. 57. Munþii Godeanu – suprafaþa de eroziune Borãscu (Gh. Niculescu)

98
 - Evoluþia ulterioarã formãrii, a fost marcatã de fragmentãri ºi ridicãri
deosebite de la o unitate la alta ceea ce face ca în prezent sã se afle la altitudini
diferite.
Astfel, în Carpaþii Meridionali ei îi aparþin douã trepte (la 1 800 – 1 900 m
ºi 2000 – 2200 m) care sunt dominate cu 200-300 m de vârfuri (martori de
eroziune) (fig. 58). De asemenea, urcã de la vestul la estul acestui lanþ muntos.
În munþii Banatului existã o singurã treaptã la înãlþimi deosebite (în Semenic de
la ±1400 m ºi la 1000 m la periferie; Almaj la 800-1100 m), în M. Apuseni se
aflã la ±1600 m fiind dominatã cu 200-300 m de vârfuri (în M. Bihor), la 1100 m
în M. Gilãu; în M.Rodnei la 1800-2000 m.
- Situaþiile din regiunile extracarpatice sunt diferite. În Podiºul Moldovei
ºi Câmpia Românã miºcãrile laramice determinã exondãri, iar uscatul generat
(câmpie sau podiº) este supus unei noi nivelãri care s-a produs pânã în badenian.
Suprafaþa rezultatã a fost numitã în literatur㠄peneplena paleogenã moldav㔠ºi
respectiv „peneplena moesicã”. Ele vor fi fosilizate în badenian (miocenul mediu).
În Dobrogea situaþiile sunt diferite. Astfel, unitãþile nord dobrogene
(Mãcin-Tulcea) ºi Dobrogea Centralã îºi continuã modelarea începutã în momente
diferite în mezozoic. Miºcãrile laramice exondeazã unitatea Babadag ºi Dobrogea
de Sud unde relieful (de câmpie sau de podiº) este supus nivelãrii. Pe ansamblu
aceastã etapã în Dobrogea de Sud se încheie în badenian-sarmaþian. Suprafaþa
generalizatã pentru întreaga provincie a fost denumitã în literatur㠄peneplena
dobrogeanã postcretacicã”. În sudul Dobrogei ea va fi fosilizatã la finele
miocenului.
Concluzii
Pediplena (peneplena) carpaticã este legatã de masivele cristaline carpatice
unde se prezintã în una-trei trepte; miºcãrile tectonice din neozoic au fragmentat-o
ºi au înãlþat-o la altitudini variabile (de la 1000 m în masivele periferice la
2000-2200 m pe crestele carpatice). Modelarea s-a realizat de la finalul cretacicului
ºi pânã în oligocen, dar în unele unitãþi ºi la începutul miocenului (Gr. Posea ºi
colab.).
În Dobrogea miºcãrile laramice au ridicat toate unitãþile (cele submerse au
devenit uscat) care au fost supuse modelãrii. A rezultat o peneplenã care este la
zi în centru ºi nord ºi fosilizatã în sud (badenian-sarmaþian).
În Podiºul Moldovei ºi Câmpia Românã suprafeþele exondate la începutul
eocenului au fost fragmentate ºi nivelate în ansamblul unei peneplene ce-a fost
fosilizatã în badenian.
2.3.4. Etapa suprafeþei medii carpatice. Suprafaþa medie carpaticã
(denumire datã de Gr. Posea ºi colab.) este a doua ca vechime în Carpaþi unde
are o dezvoltare mare atât în unitãþile cristaline cât ºi în unele de fliº. Apare în
primele ca poduri interfluviale relativ netede ºi slab înclinate desfãºurate sub
nivelul pediplenei cu cca 200-300 m. În unitãþile de fliº intern constituie însã
suprafaþa superioarã netedã a culmilor principale.
- Formarea suprafeþei aparþine miocenului mediu-superior ºi primei pãrþi
a pliocenului. Începutul este corelat cu faza orogeneticã savicã care ridicã regiunile

99
Suprafaþa Borãscu – M. Bucegi ºi suprafaþa
brãneanã

Suprafaþa Borãscu – M. Parâng

Suprafaþa Borãscu – M. Lotrului

Suprafaþa Borãscu – M. Godeanu

Suprafaþa medie carpatic㠖 M. Siriu

Suprafaþa Feneº – Deva (M. Metaliferi)

Fig. 58.

100
montane ºi parþial cele vecine favorizând fragmentarea pediplenei carpatice, iar
finalul cu transgresiunea ponþianã. În aceastã etapã producerea miºcãrilor
stirice-moldavice a condus la întreruperea proceselor de nivelare începute în
miocenul inferior. În urma ridicãrii ºi extinderii uscatului s-a intrat într-o altã
fazã de modelare tot prin pedimentare. Ca urmare, în aceastã etapã au fost
realizate douã trepte de nivelare etajate ce corespund la douã faze (pre ºi post
stirice).
Clima a fost de tip mediteranean (subtropical) cu un sezon ploios ºi rãcoros
ºi altul secetos ºi cald, iar vegetaþia era de tip garriga ºi maquis (Gh. Pop).
Modelarea s-a realizat prin pedimentare, cu dezagregãri (produceau nisip
ºi pietriºuri prezente în cantitãþi mari în formaþiunile fliºului) ºi alterãri dar ºi
ploi torenþiale ce conduceau la evacuãri rapide ºi acumulãri bogate în bazinele
marine limitrofe unde climatul cald favoriza dezvoltarea evaporitelor. Ca urmare
a acestei evoluþii în spaþiul montan au rezultat suprafeþe de tip pediment, iar la
marginea munþilor piemonturi.
În regiunile exterioare Carpaþilor care erau unitãþi de uscat joase (câmpii,
podiºuri) au continuat procesele de nivelare începute anterior (ex. Dobrogea de
nord ºi centralã), iar în altele doar în fazele dintre transgresiuni.
- Numele suprafeþei diferã de la o regiune la alta ele fiind în funcþie de
autorii care le-au studiat. Emm. de Martonne a numit-o în Carpaþii Meridionali
– Râul ªes (are o largã desfãºurare în M. Godeanu în bazinul Râului ªes), în
Munþii Apuseni – platforma Mãguri-Mãriºel sau Þara Moºilor iar în M.Semenic
– Cârja – Tomnacica. A. Nordon în Carpaþii Orientali îi zice peneplena prebur-
digalianã sau a miocenului inferior, T. Morariu – platforma Bãtrâna (în M.
Rodnei), I. Sârcu – platforma Cerbu (M. Rodnei), Gr. Posea – suprafaþa pretor-
tonianã (în masivul Preluca) etc.
În studiile de dupã 1960 au fost separate douã trepte prima aparþinând
primei pãrþi a miocenului, iar cea de-a doua finalului acestuia ºi pliocenului
inferior. Ca nume frecvent s-au folosit în Carpaþii Merdionali - Râu ªes I ºi Râu
ªes II, în M. Apuseni – Mãriºel I ºi Mãriºel II, în Carpaþii Orientali – Plaiuri I
ºi Plaiuri II. În unitãþile montane mai mici numele acordat a fost legat de culmea
sau platoul unde suprafaþa are o dezvoltare clarã.
Cele douã trepte au caracter de pedimente. Ele au fost ridicate la altitudini
diferite de miºcãrile din pliocen-cuaternar. Astfel:
• În Carpaþii Meridionali se aflã la 1400-1600 m în centru ºi în est (în M.
Fãgãraº ajunge la 1800) ºi la 1200-1300 la exterior; apare sub formã de culmi
netede, prelungi apoi ca umeri ºi bazinete la obârºia unor vãi sub nivelul
pediplenei. Prima treaptã s-a realizat în burdigalian-helveþian, iar cea de a doua
în badenian superior-sarmaþian.
• În Munþii Apuseni în bazinul Arieºului se aflã la ±1100 m, în M. Gilãu
la 1000-1200 m ºi 800-900 m (trece în Podiºul Huedin la 800 m), în M. Pãdurea
Craiului ºi M. Plopiº existã ca treaptã la 700-800 m.
• În Munþii Banatului se desfãºoarã ca treaptã care coboarã de la 1000 m
la 700 m în M. Semenic ºi 800 la 550 m în M. Almãj; în munþii din vest coboarã
sub nivelul sedimentarului panonian aflat la 350 m.

101
 • În Carpaþii Orientali – treapta superioarã prebadenianã este la 1500-1600 m
la nord de Vatra Dornei ºi este deformatã situându-se între 1300 ºi 1700 m în
munþii cristalini de la sud ºi est unde este dominatã de vârfuri cu 100-300 m. În
nivelul ei au apãrut depresiunile tectonice Borsec, Bilbor, Drãgoiasa. În sud se
aflã în Munþii Piatra Mare-Postãvaru la 1600 m ºi M. Ciucaº la ±1650 m urcând
în M. Bucegi (G. Vâlsan) de la 1500 la 1800 m (în bazinul Ialomiþei). Treapta
a doua (sarmaþian superior-meoþian) este desfãºuratã în tot lanþul Carpaþilor
Orientali dar ºi la nivelul unor culmi ºi platouri din podiº ºi din Subcarpaþii
Moldovei. În jumãtatea nordicã (pânã la valea Bicazului) se desfãºoarã la
1200-1400 m (culmi netede în munþii fliºului ºi umeri în munþii cristalini) pentru
ca în cea sudicã sã se afle la altitudini mai mari 1450-1600 m (fig. 59).
• În unele lucrãri mai vechi este indicatã în Podiºul Sucevei, Podiºul Central
Moldovenesc la nivelul unor platouri situate la 450-500 m, iar în Podiºul
Târnavelor ca suprafaþã fosilizatã de depozitele ponþiene.
2.3.5. Etapa suprafeþei carpatice de bordurã. Numele i-a fost dat de Gr.
Posea ºi colab. (1974) þinând cont de situarea ei la exteriorul Carpaþilor.
Suprafaþa se desfãºoarã în general sub formã de culmi ºi platouri netede la
1000-1100 m pe rama montanã carpaticã de unde dominã depresiunile ºi culmile
mai joase prin versanþi cu pantã accentuatã ºi diferenþe de nivel de 200-400 m.
De pe rama montanã pãtrunde pe vãi ca niveluri ºi umeri de eroziune mai mult
sau mai puþin extinºi în funcþie de rocã, structurã ºi dinamica proceselor de
versant.
- Formarea ei aparþine pliocenului mediu-superior. S-a realizat în condiþiile
pe de-o parte a unui climat subtropical cu variaþii în gradul de uscãciune, iar pe
de alta a existenþei a trei nivele de bazã diferite ºi fãrã legãturi (bazinele transilvan,
panonic, pontic). S-au îmbinat pedimentarea (glacisarea în unele lucrãri) cu
abraziunea.
Miºcãrile tectonice de la finele pliocenului ºi din cuaternar au ridicat diferit
regiunile în care se aflã ceea ce a fãcut ca în prezent sã fie la altitudini deosebite.
Indicarea ei în lucrãrile geomorfologice se face fie prin denumiri provenite
de la locurile unde are o desfãºurare clarã ca suprafaþã, fie prin valori numerice.
Emm. de Martonne i-a zis în Carpaþii Meridionali – platforma Gornoviþa, în
Munþii Apuseni suprafaþa Feneº-Deva, iar G. Vâlsan o numeºte „platforma
pasurilor înalte carpatice”. Alþii au folosit diferite denumiri locale.
Desfãºurarea implicã altitudini diferite dupã cum urmeazã:
• În Carpaþii Meridionali se aflã la 800 m pe ramã urcând pe vãi la 1000
ºi 1200 m constituind ºi culmile ce încadreazã depresiunile mari.
• În Munþii Apuseni în vest este la 500-600 m, în nord la 600-800 m, iar
în sud la ±450 m
• În Munþii Banatului se aflã la 650-750 m în Munþii Semenic, la 400-450 m
în Almãj ºi ±750 m în Munþii Poiana Ruscã.
• În Carpaþii Orientali în cea mai mare mãsurã se aflã la 900-1000 m
(îndeosebi în unitãþile de fliº), dar urcã pe vãile principale în unitãþile cristaline
(ca umeri de vale) la 1100-1200 m ºi scade la periferie la 700-800 m formând
rama unor depresiuni tectonice (Ciuc, Gheorgheni, Braºov, Comãneºti).

102
Suprafaþa Chiruºca Terase
Suprafaþa medie carpaticã (Podu Calului) Lunci
Nivelul montan superior(Buzãu) Conuri aluviale (Pleistocen)
Nivelul montan mediu(Întorsura Buzãului) Conuri aluviale (Holocen)
Nivelul montan inferior Vârfuri
Glacisuri Limita regiunii montane

Fig. 59. Suprafeþele ºi nivelele de eroziune în M. Buzãului (fragment)

103
 2.3.6. Etapa nivelelor de vale carpatice ºi a suprafeþelor de eroziune din
regiunile colinare. Numele a fost stabilit de Gr. Posea ºi colab., þinând cont de
caracteristicile morfografice ºi repartiþia ei.
Reprezintã etapa în care aproape toate unitãþile de relief din România au
suferit nivelãri însemnate, rezultatul acestora fiind douã categorii de forme. Mai
întâi sunt suprafeþele extinse la nivelul interfluviilor (caracter de glacisuri de
eroziune) indicând o planaþie generalizatã în unitãþile de podiºuri ºi deluroase.
În al doilea rând sunt nivelele de vale din unitãþile montane ºi cele deluroase
înalte care indicã faze de adâncire succesive precuaternare.
Modelarea s-a realizat în condiþii climatice de trecere de la regimul
subtropical la cel temperat propriu-zis al reducerii treptate a bazinelor marine ºi
lacustre limitrofe ºi al unor miºcãri tectonice ce-au produs cutãri în Subcarpaþi
ºi ridicãri sacadate în celelalte unitãþi.
Denumirea acestora variazã de la o unitate la alta, dar în literaturã a devenit
frecventã indicarea lor prin valori medii de înãlþime.
Desfãºurarea altimetricã este diferitã de la o unitate la alta.
• În Carpaþi sunt prezentate douã nivele de eroziune generale: primul
indicând partea superioarã (mai larg㠖 1-4 km) a culoarelor de vale, iar celãlalt
(mai îngust) trecerea spre o fazã de adâncire rapidã a râurilor.
Nivelul superior de vale în Carpaþii Meridionali coboarã de la 900 m în
regiunile înalte la cca 500 m pe contactul munþilor cu regiunile limitrofe unde
apare ca prispe. De asemenea, este prezent pe marginile unor depresiuni de
eroziune.
În Carpaþii de Curburã urcã de la contactul cu Subcarpaþii (cca 850 m) la
1050-1100 m în centru.
În restul Carpaþilor Orientali creºte altimetric pe vãi de la 700 m (exterior)
la cca 1000 m în interior.
În Munþii Apuseni ºi Munþii Banatului se menþine la cca 300-400 m ajungând
uneori pe vãile principale la 500 m
Nivelul inferior se aflã sub cel anterior cu cca 100-150 m ºi apare sub douã
tipuri. Astfel, mai întâi se dezvoltã sub formã de aliniamente de culmi secundare,
înguste ce înclinã spre axul vãilor indicând o lãrgime maximã a acestora de pânã
în 2 km; apoi se dezvoltã ca un nivel de prispe de glacis de eroziune ce reteazã
unele culmi mãrginaºe munþilor. În general se aflã pe vãi la 650-700 m în interiorul
munþilor ºi 300-450 m la contactul cu regiunile vecine.
• În Subcarpaþi ºi Podiºul Moldovei în studiile mai vechi au fost indicate
trei suprafeþe prezente la nivelul culmilor. Studiile recente indicã o suprafaþã
generalizatã cu caracter de glacis de eroziune (glacisoplenã) la nivelul interfluviilor
principale care s-a pãstrat mai bine pe formaþiunile sedimentare cu rezistenþã
mai mare. Are altitudini diferite fiind mai înaltã în Subcarpaþi unde a fost ridicatã
mai mult în cuaternar (în Subcarpaþii de Curburã la contactul cu muntele ºi la
nivelul unor culmi înãlþate ajunge la 650-700 m) ºi mai joasã în podiº (350-450 m).
Sub aceasta urmeazã unul, iar în câteva regiuni douã nivele de umeri de eroziune
ce apar ca boturi de deal deasupra teraselor sau a vetrelor bazinetelor depresionare.

104
 • În Depresiunea colinarã a Transilvaniei în studiile vechi sunt descrise
trei suprafeþe de eroziune pe când în cele recente douã trepte la altitudini apropiate.
Treapta superioarã reteazã culmile înalte având caracter fie de suprafaþã de
eroziune în cea mai mare parte a regiunii fie de umeri (nivele înguste) de vale
sau de resturi din vechi piemonturi (la contactul cu munþii). Se aflã la 500-550
m ºi poartã denumiri variate (Amnaº la Gr. Posea, nivelul piemontului Cãlimani
la V. Gârbacea etc.) ºi este consideratã de vârstã dacian-romanian. Indicã faza
de nivelare generalizatã a întregului spaþiu intracarpatic.
Treapta inferioarã este descrisã în patru ipostaze – poduri netede ale unor
culmi secundare, umeri în lungul unor vãi, prispe de glacis pe marginea unor
depresiuni ºi bazinete suspendate pe vãile secundare (fig. 60). Poate fi corelatã
cu faza primei fragmentãri importante a regiunii ºi de separare prin culoare de
vãi a subunitãþilor principale. Este numitã diferit – suprafaþa Agârbiciu de cãtre
M. David, nivelul Visei ºi suprafaþa Secaºelor de cãtre Gr. Posea, pediment de
vale de cãtre I. Mac etc. Se aflã la 350-450 m ºi este apreciatã ca romanian
superior-pleistocen inferior.
• În Podiºul Dobrogei în romanian-pleistocen se înregistreazã o bombare
a sectorului de SV ºi o ridicare a celui de NV. Climatul mai arid a favorizat
individualizarea în nord a douã nivele de pedimente.
• În Podiºul Getic ºi Dealurile de Vest la începutul cuaternarului în lungul
vãilor este sculptat un nivel de eroziune care apare sub formã de umeri puternic
degradaþi de alunecãri ºi eroziune torenþialã.
2.3.7. Concluzii generale:
- Relieful României este rezultatul unei îndelungate evoluþii în cadrul cãreia
pot fi separate mai multe etape încadrate între faze cu activitãþi tectonice intense
materializate în definitivãri structurale pentru unele unitãþi ºi în ridicãri de
amploare pentru altele.
- Fiecãrei etape i-a fost specific dominant un sistem de modelare care în
funcþie de durata acþiunii a determinat un tip de suprafaþã de nivelare (de la
peneplene-pediplene corespunzãtoare unei evoluþii de sute de milioane de ani la
nivele ºi umeri de eroziune individualizate în intervale de câteva milioane de
ani).
- Marilor unitãþi morfostructurale le sunt caracteristice diferite tipuri de
suprafeþe de modelare.
• În Carpaþi se pãstreazã cele mai multe deºi au fost fragmentate ºi micºorate
ºi au suferit remodelãri ulterioare. În masivele cristaline la nivel superior sunt
fragmente dintr-o pediplenã (cretacic-oligocenã) la altitudini diferite. Sub aceasta
urmeazã mai întâi un complex de nivelare miocen cu una sau douã trepte de
înãlþime ce au caracter de pedimente din care cea superioarã în munþii fliºului
cretacic are caracter de suprafaþã de eroziune la nivelul interfluviilor principale,
iar cea de-a doua are aceastã caracteristicã în fliºul paleogen. În al doilea rând
existã un complex de nivelare pliocen alcãtuit din una sau douã trepte la marginea
munþilor dar care pãtrund în munte în lungul culoarelor de vale principale.
Trecerea de la pliocenul superior la cuaternar este marcatã de nivele de eroziune

105
106

LEGENDA

1 – nivelul superior; 2 – treapta înaltã a nivelului inferior; 3 – treapta joasã a nivelului inferior (nivel de vale)

Fig. 60. Nivelele de eroziune din Dealurile Târnavei Mici (dupã N. Josan)
(unul-trei ca numãr în funcþie de mobilitatea pe verticalã a regiunii). În Carpaþi
se mai pot aminti faze de nivelãri din mezozoic identificate prin suprafeþele de
discontinuitate stratigraficã. O notã aparte este în munþii vulcanici care s-au
constituit în mio-pliocen. Aici existã glacisuri marginale ºi nivele de eroziune în
culoarele vãilor principale realizate în pliocenul superior.
• În Podiºul Moldovei existã douã trepte pliocene cu caracter de glacisuri
de eroziune reduse mult prin fragmentarea cuaternarã; s-a pãstrat bine cea
superioarã pe formaþiunile cimentate groase. Se adaugã mai multe suprafeþe de
eroziune fosilizate aflate la adâncimi diferite, cea mai importantã fiind la nivelul
blocurilor cristaline precambriene.
• În Dobrogea, la zi existã suprafaþa prehercinicã exhumatã din Podiºul
Casimcea, apoi o suprafaþã posthercinicã care reteazã relieful unitãþilor Dobrogei
de nord (este fosilizatã în Podiºul Babadag). Amândouã ºi-au continuat modelarea
în neozoic când li s-a adãugat ºi câmpia de eroziune postcretacicã din Dobrogea
de Sud. Aceasta din urmã a fost fosilizatã însã în sarmaþian. Întreaga Dobroge
a fost uscat fiind supusã unei uºoare nivelãri în pliocen. Slabele ridicãri de la
finele acestuia au condus la conturarea unor pedimente (glacisuri de eroziune)
mai ales în sectorul nordic. ªi în Dobrogea de Sud sunt mai multe suprafeþe de
nivelare puse în evidenþã de suprafeþele de discontinuitate.
• În Dealurile Transilvaniei existã o suprafaþã discontinuã miocen superioarã
la contactul cu unitãþile montane cristaline apoi douã trepte pliocene în interiorul
Transilvaniei din care cea superioarã cu caracter de suprafaþã extinsã ºi bine
pãstratã pe formaþiuni rezistente.
• În Dealurile de Vest ºi Podiºul Getic sunt umeri de eroziune la partea
superioarã a vãilor care indicã primele culoare ale acestora, realizate la finele
pliocenului ºi în pleistocenul inferior.
• În regiunile de câmpii existã suprafeþe de eroziune fosilizate (mai multe
în Câmpia Românã) la diferite adâncimi.

3. Piemonturile

3.1. Date generale. Constituie mari acumulãri de pietriºuri, nisipuri ºi

lentile de argilã sub formã de pânze suprapuse ce au grosimi variabile. Ele sunt
acumulate la exteriorul unor unitãþi de relief înalte, cu versanþi accentuaþi dar pe
suprafeþe întinse ºi cu pante mici ce aparþin unor terenuri de uscat sau submerse
(adâncime micã ºi fãrã subsidenþã activã). O condiþie esenþialã însã este de
naturã climaticã ea impunând un sistem morfodinamic în care alterneazã activitãþi
intense de meteorizare cu cele de scurgere torenþialã ale unor râuri cu bazine
mari impuse de frecvenþa averselor. Tipic este climatul subtropical cu douã
sezoane distincte sub raportul precumpãnirii celor douã componente de naturã
climaticã ce conduc la realizarea pânzelor de aluviuni. În cele mai multe faze
desfãºurate în neogen predomina un astfel de climat. În pleistocenul superior
însã realizarea de piemonturi, glacisuri ºi conuri piemontane a fost posibilã în
condiþii de climat periglaciar. În ambele situaþii procesele au fost favorizate ºi
de discontinuitatea vegetaþiei dominant alcãtuitã din ierburi ºi tufãriºuri.

107
 Relieful rezultat din aceste acumulãri este alcãtuit din forme cu dimensiuni
ºi înfãþiºare variabile. Cele mai mici sunt conurile piemontane, apoi glacisurile
ºi câmpiile piemontane. Dacã acestea din urmã sunt ridicate tectonic cu mai
multe sute de metri ºi supuse eroziunii, rezultã mai întâi podiºuri piemontane iar
la o fragmentare mai accentuatã dealuri ºi martori de eroziune piemontani.
În îndelungata evoluþie a genezei ºi întregirii treptate a reliefului þãrii noastre
formarea de piemonturi s-a produs în mai multe faze, etape atunci când cel puþin
cele douã condiþii majore s-au realizat. În general acestea pot fi corelate pe
fondul unui climat subtropical cu fazele în care ridicãrile impuse de miºcãrile
tectonice au avut o intensitate mai mare creând diferenþe altimetrice însemnate.
Dar nu toate reliefurile piemontane s-au pãstrat, unele au fost intens fragmentate
ºi îndepãrtate de eroziune, iar în alte situaþii ele au suferit transformãri fiind
cuprinse de miºcãrile tectonice apãrând în prezent doar ca depozite corelate.
Sunt ºi situaþii de acumulãri bogate de pietriºuri, nisipuri în bazine sedimentare
subsidente, care se întâlnesc în coloanele stratigrafice din diverse regiuni fãrã ca
ele sã poatã fi asimilate cu formaþiunile piemontane ºi mai ales cu reliefuri
specifice (câmpiile de subsidenþã). De aici o diversitate de situaþii atât spaþialã
cât ºi în timp.
3.2. Cunoaºterea în literaturã. Prezentarea geograficã a unor formaþiuni
sau reliefuri piemontane a început în România prin articolul lui V. Mihãilescu
dedicat Piemontului Getic. Ulterior în mai multe teze de doctorat cu caracter
regional sunt analizate diverse unitãþi piemontane (Gr. Posea, V. Gârbacea,
I. Velcea, I. Mac, N. Popescu, N. Aur, D. Paraschiv, N. Mihãilã etc.) mai ales
sub aspectul desfãºurãrii, genezei, evoluþiei ºi importanþei. Sunt ºi lucrãri de
sintezã în care piemonturile fie cã sunt urmãrite la nivelul României (Monografia
geograficã a R.P. Române 1960, Relieful României, 1974, Geografia României
vol. I, 1983 etc.), fie cã în acesta sunt abordate probleme teoretice cu exemplificãri
ºi din România (cursurile de Geomorfologie generalã).
3.3. Reliefuri ºi structuri piemontane. Sunt legate de unitãþile de contact
din regiuni vecine. Poziþional se desfãºoarã dominant la exteriorul Carpaþilor
mai ales a celor Meridionali. Fragmente cu aceste caracteristici se aflã ºi la
contactul cu Depresiunea colinarã a Transilvaniei, pe marginea unor depresiuni
intramontane etc.
Temporar, cele mai bine dezvoltate s-au realizat îndeosebi la finele plioce-
nului ºi începutul pleistocenului. Sunt situaþii în care ºi astãzi se individualizeazã
unele conuri ºi chiar glacisuri piemontane dupã cum sunt identificate fragmente
aparþinând unor evoluþii mio-pliocene.
Dar în lungul contactului muntelui cu regiunile limitrofe, în timp modul de
întrunire a celor douã condiþii de bazã s-a diversificat prin altele locale (ridicare
înceatã sau rapidã a muntelui, bazine hidrografice cu mãrimi diferite, stabilitate
sau subsidenþã în spaþiul limitrof al muntelui unde se acumuleazã materialele
cãrate de râuri etc.) ceea ce a condus la cazuri deosebite de la o unitate la alta
(fig. 61).

108
 LEGENDA PIEMONTUL
UCRAINA PRECARPATIC 1 – Platouri ºi culmi piemontane (lv
15 0 15 30 km – Q1); 2 – Conuri piemontane (Q2);
1 3 – Conuri piemontane (lv – Q3); 4 –
Pietriºuri piemontane disiminate ºi
2 relicte (lv – Q1); 5 – Piemonturi relicte
PIEMONTURI (conglomerate, pietriºuri): a – creta-

IA
INTRACARPATICE ªI
CIRCUMTRANSILVÃNENE cice, b – acvitanian-burdigaliene,

R
c – sarmaþiene
3

A
Unitãþi ºi subunitãþi piemontane (1–
G
PIEMONTURI
N RELICTE
24): 1 – Conul piemontan al Dâm-
boviþei ºi Ialomiþei; 2 – Pintenul
U

4 Mãgurii; 3 – Conul piemontan al

Prahovei; 4 – Piemontul Praho-
5 va-Mislea (complex piemonta-
a b c no-subcarpatic); 5 – Conul pie-
montan al Buzãului; 6 – Piemontul

R. M O
Zãbrãuþi; 7 – Piemontul Orbenilor;
8 – Piemontul Poiana Nicoreºti;
9 – Piemontul Bereu Roºu;
10 – Piemontul Cibinului (Poiana
ªopa); 11 – Piemontul Sadului;

L D O
12 – Piemontul ºi glacisurile
fãgãrãºene; 13 – Piemontul Gutinu-
lui; 14 – Piemontul Negreºtilor; 15 –

VA
Piemontul Cãrpiniº;
16 – Piemontul ªatrei;
17 – Piemontul ªim-
leului; 18 – Podul
Osteana; 19 – Pie-
montul Budureasa;
M

20 – Piemontul Ha-
þegului; 21 – Pie-
S E T E
U

monturile Braºovu-
N

lui– 22 – Piemonturile
R B N E

Ciucurilor; 23 – Pie-
monturile Gheor-
I A G R

ghenilor; 24 – Pie-
montul Poienii (De-
presiunea Dornelor)
ª I U

BULGARIA
109

Fig. 61. Piemonturile din România (N. Popescu)

 - Podiºul (piemontan) Getic, se desfãºoarã între Dunãre (vest) ºi Dâmboviþa
(est) ºi reprezintã o parte dintr-o vastã câmpie piemontanã dezvoltatã din a doua
parte a pliocenului în sudul Carpaþilor aflaþi în proces de ridicare. Materialele
cãrate de râurile carpatice au umplut depresiunea corespunzãtoare avanfosei în
pliocen iar la finele acestuia se definitiva o câmpie de pietriºuri ºi nisipuri care
pornea de la marginea munþilor ºi se extindea treptat spre sud. În pleistocen ca
reflex al ridicãrii munþilor se produc douã situaþii distincte. Lângã aceºtia
formaþiunile pliocene acoperite de pânze de pietriºuri piemontane villanfranchiene
subþiri au suferit o ridicare accentuatã (mai multe sute de metri) care a determinat
regional fie conturarea unei structuri monoclinale, fie dezvoltarea unei structuri
cutate (unul sau douã aliniamente de anticlinale ºi sinclinale) reflectatã în
conturarea unor dealuri ºi depresiuni paralele. Astfel au rezultat Subcarpaþii
Getici în spaþiul cãrora depozitele villafranchiene subþiri au fost îndepãrtate de
eroziune. A doua situaþie se referã la partea sudicã a câmpiei piemontane. Aici
depozitele groase au fost ridicate (din ce în ce mai slab cãtre sud) rezultând un
imens monoclin. Totodatã câmpia s-a extins prin acumularea de noi pânze de
aluviuni în lacul cuaternar. Peste aceste unitãþi de uscat paralel cu prelungirea
cursurilor râurilor carpatice s-a dezvoltat ºi o reþea proprie (douã-trei generaþii).
Adâncirea lor a condus la o fragmentare diferenþiatã regional. Mai întâi aceasta
s-a înfãptuit accelerat în nord (altitudini ºi pante ridicate) unde s-a ajuns la un
ansamblu de dealuri cu versanþi cu pantã mare, pe care se produc intense procese
de ravenare ºi alunecãri. În centru ºi sud se pãstreazã caracteristicile podiºului.
Râurile carpatice importante au creat largi culoare de vale separând mai multe
subunitãþi (Podiºul Motrului, Dealurile Jiului, Dealurile Olteþului, Podiºul
Cotmenei, Dealurile Argeºului, Podiºul Cândeºti).
- Structuri piemontane ºi glacisuri de acumulare caracteristice sectorului
subcarpatic ºi de câmpie limitrofã cuprinse între Dâmboviþa ºi Trotuº. Pe ansamblu
în pliocen în spaþiul avanfosei a fost un regim de sedimentare într-un bazin cu
subsidenþã accentuatã (mai ales la exterior). S-au acumulat stive groase de
pietriºuri, nisipuri, argile aduse de râurile carpatice ºi care pot fi corelate cu
specificul modelãrii uscatului carpatic sau a unor porþiuni emerse din Subcarpaþi.
Ele au fost ridicate, cutate, faliate de miºcãrile tectonice de la finele pliocenului
ºi din cuaternar rezultând dealuri ºi depresiuni (cu influenþe structurale evidente).
La exteriorul acestora, în unele sectoare formaþiunile villafranchiene – pleistocen
inferioare (dominant pietriºuri în alternanþã cu nisipuri) au fost ridicate cu sute
de metri cãpãtând caracter monoclinal în care stratele au ajuns uneori la verticalã
(Vrancea) sau au suferit uºoare bombãri (între Prahova ºi Cricovul Sãrat) rezultând
(în pleistocenul superior-holocen) dealuri (Þintea, Degeraþi, Bucovel). La trecerea
de la pleistocen la holocen ºi în cadrul acestuia râurile cu bazine diferite ce
veneau din Subcarpaþi au construit la marginea lor conuri aluviale, care prin
îmbinare ºi îmbucare (douã-trei generaþii) au creat între vãile Slãnicul de Buzãu
ºi Trotuº câmpii de glacis de acumulare sau glacisuri piemontane (evidente în
câmpia Râmnicului, Putnei, Zãbrãuþi). În unele lucrãri acestea sunt asociate ca
mãrturii dintr-un „piemont al curburii” care ar fi avut o desfãºurare limitatã

110
determinatã de subsidenþa activã a regiunii de câmpii limitrofe Subcarpaþilor. De
altfel, un glacis coluvio-proluvial foarte îngust existã ºi pe marginea culmilor
subcarpatice Istriþa-Dealul Mare la contactul cu câmpia de subsidenþã Sãrata. Se
mai adaugã cele douã conuri aluviale foarte mari create de Buzãu ºi Prahova la
ieºirea din Subcarpaþi. Deci, între Dâmboviþa ºi Trotuº în condiþiile unei subsidenþe
active în miopliocen ºi a migrãrii acesteia spre sud ºi est pe mãsura cutãrilor ºi
ridicãrilor din pliocen ºi pleistocen nu au rezultat piemonturi ca în spaþiul getic
ci numai formaþiuni ºi structuri ce au fost cuprinse în sistemul orografic al
Subcarpaþilor. Ceea ce existã în peisaj sunt doar conuri aluviale mari ºi glacisuri
piemontane în una-trei trepte cu extindere diferitã.
- Structurile piemontane ºi martorii din piemonturi la nord de Trotuº.
Condiþii pentru realizarea piemonturilor în estul Carpaþilor Orientali au existat
la finele sarmaþianului ºi începutul pliocenului când s-au definitivat structural ºi
înãlþat munþii fliºului paleogen. Au rezultat conurile aluviale întinse de la marginea
muntelui spre est considerate delte pentru Suceava, Moldova, Bistriþa. Unii autori
(C. Martiniuc, N. Barbu ºi colab. extind aria formaþiunilor piemontane ºi la est
de Siret inclusiv în Podiºul Central Moldovenesc). Ulterior piemonturile au fost
înãlþate ºi fragmentate încât în prezent ele sunt reconstituite pe baza unor petice
de pietriºuri aflate pe unele dealuri (Ciungi, Boiºtea, Corni, Runcu etc.). Se
adaugã formaþiunile villafranchiene (pietriºuri, nisipuri) din Piemontul Pãnceºti,
cele din sudul Colinelor Tutovei (de la Poiana Nicoreºti). Ele sunt puse pe seama
unor acumulãri târzii sub formã de conuri aluviale la marginea lacului din sudul
Podiºului Moldovei (I. Sârcu, Elena Cojocaru, I. Hârjoabã).
- Martori din piemonturi pe rama Depresiunii colinare a Transilvaniei.
Existã trei faze când s-au putut realiza pânze de pietriºuri piemontane. Prima
aparþine finalului sarmaþianului ºi este corelatã cu acumularea pietriºurilor ce-au
dat formaþiunile de conglomerate prezente în mai multe locuri în sud-vestul ºi
nord-estul Transilvaniei. A doua a fost în pliocen (dacian-romanian) când s-au
dezvoltat piemonturi ºi glacisuri piemontane în mai multe depresiuni de contact
(Lãpuº, Copalnic, sud-vestul Transilvaniei) din care au rãmas martori de eroziune.
A treia fazã aparþine pleistocenului ºi de ea sunt legate unele glacisuri piemontane
(proluvio-coluviale) de pe rama unor depresiuni, unele cu o dezvoltare deosebitã
(Fãgãraº), altele reduse de eroziune la câþiva martori (Sibiu).
- Glacisurile piemontane ºi conurile aluviale. Sunt pe rama unor depresiuni
carpatice (Oaº, Moisei, Gheorgheni, Ciuc, Braºov, în vestul Apusenilor etc.) faþã
de care munþii se terminã prin versanþi cu pante accentuate, dezvoltate mai ales
în pleistocen. Începutul realizãrii lor poate fi corelat cu finalul pliocenului (climat
subtropical) dar constituirea efectivã aparþine pleistocenului (alternanþe de climat
temperat ºi periglaciar). Au o desfãºurare largã în sectoarele depresionare unde
subsidenþa era slabã (sau a încetat) ºi mai ales în dreptul unor bazine hidrografice
mari în care râurile aveau o pantã longitudinalã accentuatã ce le asigura putere
de transport însemnatã. Acumulãrile sunt îndeosebi pleistocen superioare ºi
holocene.

111
 - Structuri sedimentare din Carpaþi corelate cu foste piemonturi. Sistemul
orografic al Carpaþilor s-a constituit treptat, în mai multe etape morfotectonice
ceea ce a fãcut ca la unitãþile vechi sã se alipeascã altele tot mai noi. Procesul
a început la finele mezozoicului ºi s-a definitivat în pliocen dupã fiecare fazã în
care miºcãrile tectonice pe de o parte ridicau intens un sistem de culmi cu
versanþi cu pantã accentuatã, iar pe de alta produceau coborâri în spaþiile limitrofe
(mai ales din Vorland). Pe ansamblu climatul a evoluat de la unul specific
regiunilor calde cu douã sezoane (savane) din cretacic ºi pânã la finele miocenului
la cel subtropical (în pliocen). În aceste condiþii eroziunea în anumite faze de
evoluþie a generat imense volume de pietriºuri ºi nisipuri pe care râurile le-au
adus în bazinele tectonice limitrofe sau pe câmpiile litorale înguste unde s-au
acumulat pe grosimi diferite (ca delte, conuri aluviale, conuri fluvio-lacustre,
glacisuri ºi piemonturi pe uscat). Ele sunt corelate cu masele de conglomerate
din fliºul cretacic ºi cele de gresii din cel paleogen.
3.4. Concluzii.
- Structurile piemontane, de la cele mai simple la vastele acumulãri aparþi-
nând câmpiilor s-au dezvoltat în mai multe faze de evoluþie când s-au întrunit
condiþiile genetice specifice procesului de formare a lor.
- Dezvoltarea spaþialã a fost condiþionatã pe de-o parte de caracteristicile
unitãþii montane ce era supusã erodãrii, iar pe de alta de relativa stabilitate a
celei pe care materialele se acumulau.
- Au rezultat pe de o parte pe uscatul de la marginea munþilor conuri,
glacisuri ºi câmpii piemontane cu dimensiuni variabile, iar pe de alta în bazinele
marine, lacustre sau în câmpiile subsidente (depozite groase de sute de metri).
- Ulterior formãrii, reliefurile piemontane au suferit transformãri însemnate
fiind erodate diferenþiat (în funcþie de vechime ºi extensiune) iar depozitele
lacustre, marine au fost cuprinse în procese de cutare ºi ridicare fiind încorporate
în diverse structuri ºi reliefuri noi.
- Reliefurile piemontane se aflã în spaþiul extracarpatic, pe rama Depresiunii
colinare a Transilvaniei sau a unor depresiuni din Carpaþi. Cele mai extinse
aparþin Podiºului piemontan Getic ºi câmpiilor de glacis piemontan de la curbura
Subcarpaþilor. În rest sunt doar mãrturii ale unei astfel de evoluþii.

4. Terasele

4.1. Cunoaºterea în literatura de specialitate. Evoluþia reliefului în

cuaternar este reflectatã mai ales de desfãºurarea teraselor, ce constituie repere
semnificative pentru rolul jucat de variaþiile climatice, miºcãrile neotectonice ºi
poziþia nivelului de bazã. Se întâlnesc în numãr diferit în marea majoritate a
vãilor ºi în aproape toate unitãþile de relief, excepþie fãcând generaþia recentã de
vãi cu regim de scurgere semipermanent ºi câmpiile de subsidenþã.
Constituie areale pe care s-au dezvoltat aºezãrile, cãile de comunicaþie ºi
se practicã o agriculturã diversificatã. Acestea au constituit câteva motive pentru
ca studiul lor sã intre încã de la finele sec. al XIX-lea în atenþia nu numai a
geografilor dar ºi a geologilor.

112
 S-a scris mult mai întâi despre terasele din lungul vãilor ce aparþineau unor
unitãþi de relief mai mari sau mai mici, multe reprezentând subiectul unor teze
de doctorat dominant geomorfologice. Autorii au realizat nu numai simpla analizã
a lor ci ºi încercãri de diferenþiere a fazelor evoluþiei în cuaternar a regiunii dar
ºi a reþelei hidrografice (îndeosebi în Subcarpaþi ºi câmpii) sau potenþialul de
habitat pe care acestea îl ofereau. Lucrãrile remarcabile prin rezultate în prima
parte a sec. al XX-lea, au fost concepute de G. Vâlsan, L. Sawicki, C. Brãtescu,
N. Popp, M. David, V. Mihãilescu, P. Coteþ. Dupã 1960 numãrul tezelor de
doctorat ºi al articolelor destinate problemelor reliefului fluviatil cu accent pe
terase este deosebit de mare (L. Badea, Al. Roºu, Gh. Niculescu, Gr. Posea, I.
Donisã, I. Hârjoabã, I. Barbu, I. Berindei, P. Tudoran, Gh. Mãhãra, N. Josan, M.
Grigore, N. Popescu, M. Ielenicz, I. Marin, I. Ilie, I. Rãdulescu, C. Brânduº, I.
Ichim, Grecu Florina, D. Paraschiv, E. Liteanu, L. Benþe, I. Mac, I. Ioniþã, I.
Ichim etc.
Existenþa unui volum însemnat de date geomorfologice a fãcut posibile ºi
dezvoltarea unor sinteze regionale ºi chiar la nivelul þãrii trecându-se de-a lungul
anilor de la simple concentrãri de informaþii la analize profunde pe probleme ºi
chiar la diferenþierea unor sisteme evolutive impuse mai ales de importanþa
miºcãrilor neotectonice ºi a nivelului de bazã regional (T. Morariu ºi colab., P.
Coteþ, Geografia fizicã R.P. România 1960, Geografia vãii Dunãrii româneºti,
1969, Al. Savu ºi colab., N. Popescu ºi colab., Gr. Posea ºi colab., M. Ielenicz,
Geografia României vol. I-V, Atlasul naþional etc.).
4.2. Caracteristicile teraselor. Cunoaºterea regionalã a teraselor se
realizeazã frecvent prin analiza câtorva caracteristici de ordin morfometric,
structural, evolutiv ºi cronologic.
- Numãrul ºi altitudinea teraselor. Sunt prezente în lungul vãilor în toate
unitãþile de relief,dar diferit ca extensie, numãr ºi altitudine. În lucrãrile de pânã
la 1960 erau descrise cu precãdere în dealuri (Subcarpaþi) un numãr de 3-5 terase
bine dezvoltate, apoi în câmpie 1-3 terase, iar în unele depresiuni montane
1-5 terase. Studiile din partea a doua a sec. al XX-lea, concentrate pe arterele
hidrografice mari din Carpaþi ºi dealuri ºi în sectoarele ce-au suferit ridicãri
neotectonice sacadate au pus în evidenþã un numãr mult mai mare, ajungând
uneori la peste 12 trepte (L. Badea, H. Grumãzescu, I. Donisã, D. Paraschiv, Gr.
Posea, N. Popescu, L. Badea, D. Bãlteanu, N. Josan, A. Posea, M. Grigore etc.).
El a rezultat din corelarea fragmentelor pe toatã lungimea râurilor mari, dar ºi
din introducerea în calcul a treptelor de luncã ºi a dedublãrilor în sectoarele cu
anticlinale în ridicare acceleratã în diferite intervale ale pleistocenului. Eliminând
extremele se ajunge la un numãr general de 8 terase pentru vãile principale,
scãzând la generaþiile inferioare de vãi ºi apoi în câmpii.
Altitudinea lor variazã fiind în funcþie de generaþii, evoluþie, influenþe
neotectonice locale. Situaþiile simple sunt legate de regiunile cu stabilitate
neotectonicã ºi doar cu oscilaþii climatice. Aici înãlþimea teraselor creºte din
amonte în aval. Existã însã frecvent ºi abateri însemnate impuse local de existenþa

113
unor aliniamente care în diverse faze din cuaternar au suferit ridicãri sau coborâri
însemnate ceea ce condus la creºteri ºi respectiv scãderi în altitudinea teraselor.
Sunt ºi situaþii, locale unde prin îndepãrtarea de cãtre eroziune a pânzei aluviale
(în munþi) sau prin acumulãri deluvio-proluviale însemnate pe podurile teraselor
(în dealuri) s-a ajuns la valori altimetrice ale acestora cu mult diferite de cele
iniþiale.
Situaþiile medii, atât la numãrul cât ºi la înãlþimea teraselor (raportarea la
partea superioarã a pânzei de aluviuni) relevã urmãtoarele valori generale. În
marile unitãþi de relief, la nivelul culoarelor vãilor principale este identificat un
numãr general de 6-8 terase în Carpaþi (5-6 m, 8-12 m, 18-25 m, 35-50 m,
60-80 m, 90-115 m, 140-150 m, în jur de 180 m), 6-8 terase în Subcarpaþi
variabil de la un sector la altul (6-12 m, 18-22 m, 25 m, 30-35 m, 40-50 m,
60-70 m, 90-110 m, 130-140 m, ºi local 150-170 m), Podiºul Moldovei (8-15 m,
20-30 m, 30-35 m, 50-60 m, 85-100 m, 100-120 m, 140-150 m; la Siret existã
ºi un nivel pliocen la peste 160 m), Dealurile Transilvaniei (8-12 m, 15-22 m,
35 m, 55-60 m, 85 m, 90-100 m ºi 140 m), 2-5 terase în Podiºul Getic, Dealurile
de Vest (5-10 m, 15-22 m, 25-35 m, 50-60 m, 80-110 m); unu-trei terase în
Câmpia Românã, (frecvent la 5-7 m, 10-15 m, 20-35 m; în unele locuri ajunge
la 5 trepte pânã în 100 m, ex. Câmpia de terase a Piteºtiului) ºi în Podiºul
Dobrogei (fig. 62).
La nivelul generaþiilor de vãi cuaternare frecvent ele sunt în numãr de 1-4
ºi lipsesc în câmpiile ºi depresiunile subsidente.
La contactul dealurilor cu câmpiile sunt douã situaþii distincte – fie cã
terasele inferioare din dealuri se continuã în tronsonul de vale din aval (Câmpia
Olteniei), fie cã trec în nivele de conuri aluviale extinse (câmpiile Buzãului,
Târgoviºtei, Piteºtiului etc.) sau în câmpii de glacisuri aluviale formate din 2-3
generaþii de conuri îmbucate (Câmpia de Vest, Câmpia Vrancei sau Râmnicului).
O situaþie aparte existã în lungul Dunãrii unde în defileu sunt opt terase care
dupã unii autori (Gr. Posea ºi colab.) s-ar continua în aval doar prin ultimile
cinci (numãrul scade spre est – pânã la Olt cinci, apoi pânã la Argeº patru, trei
pânã la Cãlãraºi ºi douã în aval de acestea (situaþie evidenþiatã de C. Brãtescu,
N. Popp) iar dupã alþi autori (Geografia Dunãrii româneºti, 1969) prin toate dar
în scãdere de la vest la est.
- Dimensiunile teraselor sunt dependente de mai mulþi factori între care –
vârsta (cu cât sunt mai vechi cu atât prin evoluþia ulterioarã au fost transformate
în fragmente mai mici), generaþia de vãi (acelaºi nivel de terasã scade ca lãþime,
adesea transformându-se în fâºii, petece, de la arterele principale la cele mai
noi), caracteristicile litostructurale locale sau regionale (au dimensiuni reduse
în formaþiunile cu rezistenþã mare în care sunt tãiate defilee ºi chiar lipsesc în
cheile formate în calcare; opus, în roci uºor de erodat, râurile au terase extinse),
influenþe tectonice locale (în unele sectoare ale vãilor care au suferit ridicãri
importante sacadate în pleistocen au rezultat terase înguste, ex-în defilee; în
sectoarele subsidente din unele depresiuni precum Gheorgheni sud, Ciuc, Braºov
sau din unitãþile de câmpie - Siretului, Titu, Criºurilor, Someºului etc.) s-au
acumulat pânze de aluviuni groase dar n-au rezultat terase.

114
 LEGENDA
UCRAINA
luncã ºi terase de luncã

terase din pleistocenul superior

IA
terase din pleistocenul mediu

R. M O
R
A
G
terase din pleistocenul inferior
N
U

L D O
defilee ºi sectoare de vale
îngustã cu fragmente de terase

VA
M
S E T E
U
N
R B N E
I A G R
ª I U

15 0 15 30 45 km

BULGARIA
115

Fig. 62. Harta teraselor

 Pe ansamblu, dimensiunile cele mai mari sunt la terasele din unitãþile
deluroase, de podiº, în câmpiile de glacis, în depresiuni. Aici existã ºi cea mai
mare concentrare de aºezãri dar ºi de exercitare a presiunii umane pe terasele de
pânã la 60 m ºi pe cele de la confluenþe.
Ele sunt reduse la terasele superioare (podurile au fost fragmentate), la cele
din defilee ºi din sectoarele relativ înguste ale vãilor, la generaþiile de vale
aparþinând afluenþilor în raport cu cele ale colectorilor.
- Desfãºurarea teraselor implicã aspecte regionale diverse. Situaþiile simple
sunt la reþeaua autohtonã din fiecare unitate mare de relief. Ele au o dezvoltare
bilateralã sau alternativ-bilateral cu o convergenþã uºoarã cãtre obârºia vãilor. La
vãile mari ºi vechi ce au obârºii în munþi sau în dealurile subcarpatice ºi bazin
inferior în câmpii existã un grad de complexitate însemnatã care s-ar putea
rezuma astfel:
• în bazinul superior, îndeosebi în unitãþile structurale care n-au suferit
deformãri altimetrice pricinuite de neotectonicã existã o convergenþã a teraselor
în amonte ºi racordãri normale la confluenþe;
• alternanþa de sectoare afectate de ridicãri sau coborâri (limitate) în diverse
faze din cuaternar s-a concretizat în profilul longitudinal al vãilor în poziþii
altimetrice ale petecelor de terasã modificate în raport cu situaþiile normale
(creºteri ºi respectiv coborâri pânã la efilãri în nivelul luncilor) dar ºi în strate
de aluviuni subþiri (în sectoarele ridicate) ºi respectiv extrem de groase (unde au
suferit coborâri);
• în sectoarele din regiunile de podiº care pe ansamblu au suferit uºoare
ridicãri iar variaþiile climatice din pleistocen au avut rol esenþial, terasele sunt
paralele cu talvegul;
• la ieºirea din dealuri ce au suferit ridicãri spre câmpiile subsidente în
cuaternar terasele scad altimetric trecând succesiv în nivelul general al câmpiei
(se efileazã); fiecãrui nivel de terasã din amonte îi corespunde o pânzã de aluviuni
aflatã la o anumitã adâncime în câmpia de subsidenþã; situaþii similare sunt ºi în
depresiunile subsidente Braºov, Ciuc, Târgu Jiu etc.;
• influenþa unor centre de subsidenþã activã (staþionare sau în migraþie) în
Câmpia Românã ºi Câmpia de Vest, a condus la modificarea poziþiei albiilor la
ieºirea din dealuri (situaþii relevate de George Vâlsan, ªt. Manciulea, Gr. Posea
etc.). Ca urmare terasele din amonte vor cãpãta o desfãºurare monolateralã ºi în
cãdere spre ariile de lãsare (Argeºul în aval de Piteºti, Ialomiþa în aval de
Târgoviºte etc.);
• unele remanieri hidrografice produse prin captãri (în Subcarpaþi) au
modificat apartenenþa teraselor superioare la nivel de bazine hidrografice;
• frecvenþa mare a unor afluenþi cu debite însemnate pe o laturã a
colectorilor (Siret, Prut, Cibin etc.) a cauzat pe de-o parte desfãºurarea dominant
monolateralã a teraselor în lungul acestora, iar pe de alta individualizarea de
interfluvii – terase la confluenþele principale (Siret cu Suceava, Moldova, Bistriþa).
- Racordarea teraselor constituie o problemã extrem de delicatã întrucât
neglijarea raportãrii celor trei elemente morfometrice (numãr, altitudine,

116
desfãºurare) atât local cât ºi de la un sector la altul cu factorii genetico-evolutivi
ºi cu structura pot conduce la concluzii eronate. Acest lucru este cu atât mai
însemnat cu cât se trece de la o generaþie de vãi recentã la alta veche ºi mai ales
de la râurile mici la cele cu desfãºurare în mai multe unitãþi de relief. Pe vãile
scurte ºi recente unde sunt 2-3 nivele de terase urmãrirea lor în profilul
longitudinal nu constituie o problemã dificilã. La cele mari, vechi ºi dezvoltate
în mai multe unitãþi de relief (Olt, Jiu, Argeº, Criºuri, Someº, Mureº etc.),
situaþiile care solicitã interpretãri sunt numeroase (tabele nr. 3, 4, 5). Între acestea
importante sunt:
• urmãrirea sectoarelor unde în cuaternar s-au produs ridicãri (mai intense
sau mai slabe) ori coborâri (permanent sau în diferite momente) pe anumite
aliniamente (în Subcarpaþi în lungul unor anticlinale ºi respectiv sinclinale;
subsidenþe în câmpii ºi în depresiunile tectonice etc.) care conduc la convergenþe
sau divergenþe în poziþia teraselor;
• trecerea de la colectori la afluenþi (în funcþie de mãrimea bazinului au
avut o putere diferitã de adâncire ceea ce implicã realizarea de racordãri în
primul rând geometrice ºi de desfãºurare ºi nu de înãlþime (albiile celor cu forþã
de adâncire limitatã au caracter suspendat faþã de colector, iar înãlþimea teraselor
rãmâne inferioarã ca mãrime în raport cu situaþiile similare de pe colector);
• la trecerea de la munte la dealuri ºi respectiv de la acestea la câmpii
racordãrile sunt complicate ºi diferite de la un sector la altul.
Râurile care vin din Carpaþii Orientali ºi trec în Podiºul Sucevei, Subcarpaþii
Moldovei, Dealurile Transilvaniei au terase care se racordeazã geometric ºi
altimetric existând continuitate.
Între Carpaþi ºi Subcarpaþii de Curburã (regiuni cu o tectonicã cuaternarã
activã) racordãrile se fac între petece de terase aparþinând la 2-3 nivele dezvoltate
în bazinele depresionare montane suspendate în spatele unor defilee lungi ºi 6-8
trepte largi mai ales în depresiuni aflate în aval, în dealuri. Se adaugã dedublãrile
la intersectarea unor anticlinale în înãlþare, diminuãri altimetrice ºi ca numãr în
unele depresiuni uºor subsidente dar ºi efilãrile la contactul cu câmpia.
În Carpaþii Meridionali ºi Subcarpaþii Getici trecerile sunt normale dar cu
abateri în unele depresiuni unde se produc lãsãri (Târgu Jiu). Numãrul de terase
scade în Podiºul Getic ºi apoi în câmpie ele fiind racordabile doar cu cele
mijlocii ºi inferioare din munþi.
Între Carpaþii Occidentali ºi unitãþile din vestul lor trecerea este normalã
(existã unele discontinuitãþi în sectoarele de defilee epigenetice). La ieºirea râurilor
în Câmpia banato-someºanã doar terasele inferioare (pânã la 35 m) se efileazã
treptat în nivelul câmpiei; cele superioare rãmân suspendate la marginea dealurilor
(I. Berindei, Gr. Posea).
În Transilvania râurile ce au terase înguste în Munþii Apuseni trec normal
în poduri extinse ºi paralele cu albiile actuale.
La trecerea râurilor din dealuri, podiºuri spre sectoarele de subsidenþã din
Câmpia Românã se dezvoltã terase în evantai care se pierd treptat în nivelul
acesteia.

117
118

Tabelul 3
Corelãri morfocronologice la terasele râurilor din Câmpia Oltneiei ºi Piemontul Getic (Relieful României)

DUNÃRE OLT JIU ARGEª

T. BAN- FAUNA RECOLTATÃ DIN VÂRSTA
N. MIHÃILÃ LOCUL DE RECOLTARE DEPOZITELOR
DRABUR* P. COTEÞ (1957) DEPOZITELE DIN TERASÃ
(1972)
(1972)
4–6 5–10 3–10 5–12 4–10 Mammuthus primigenius Blum. Olt – Cilieni Qp33
Faunã de moluºte Teslui – Cezieni (Würm III)

12–14 15–22 12–20 15–22 15–22 Mammuthus primigenius Blum. Jiu –Malu Mare, Secui; Dunãre – Qp23

Pleistocen superior
Gura Padinei, Grojdibod (Würm II)
Megaceros giganteus Blum. Jiu – Sadova
Bison priscus Boj Olt – Fãrcaº

30–32 27–35 20–30 30–40 30–40 Coelodonta tychorhinus Blum. Dunãre – Drobeta-Tr. Severin Qp13
Mammuthus primigenius Blum. Dunãre – Caracal; Olt – Hotãrani, (Würm I)
Fãrcaºele de Sus, Cruºov
Coelodonta antiquitatis Blum. Argeº – Curtea de Argeº

Qp22

Pleistocen mediu
42–45 50–60 50 40–60 60–70 Mammuthus primigenius Blum. Olt – Slatina, Jiu – Cãciulãteºti,
Obârºia Veche (Riss)
Elephas antiquus Falc. Olt – Slatina

60–63 70–110 50–75 70 80–100 Archidiskodon meridionalis Nesti. Dunãre – Obârºia Coteni Qp12
Dicerorhinus merki Jäg. Dunãre – Pleniþa (Mindel)

* Valori înregistrate la partea superioarã a orizontului de pietriº

 Tabelul 4
Corelãri morfocronologice la terasele râurilor din Moldova (Relieful României)

PRUT BAHLUI SIRET BISTRIÞA SUCEAVA BÂRLAD

CURS CURS CURS CURS ÎN AMUNTE ÎN ZONA ÎN SUB- CURS LOCUL DE VÂRSTA
FAUNA RECOLTATÃ DIN
MIJLO- INFE- INFERIOR MIJLO- DE CHEILE FLIªULUI CARPAÞI INFERIOR RECOLTARE DEPOZI-
DEPOZITELE DIN TERASÃ
CIU RIOR CIU ZUGRENI TELOR
(1) (2) (1) (3) (4) (5) (7)
10–15 10–15 8–10 15 t1 5–7 5–7 5 5–8 Mammuthus primigenius Blum. Bistriþa – Qp33
8–12 Viiºoara (Würm

Pleistocen superior
15–16 III)
20–25 20–25 20 20–30 10–17 20–24 15–5 20–25 10–20 Mammuthus primigenius Blum. Bahlui – Qp23
Rhinoceros tichorhinus Cuv. Halboca (Würm
II)
Bison priscus Boj. Bos primi- Bârlad –
genius Boj., Megaceros euriceros Rateº
Aldrov., Equus fossilis Cuv. Qp13
30–35 35–40 30–35 40–50 20–30 35–40 35–40 (Würm
I)
60 57–65 60–70 60–70 40–50 60–70 70–75 60–70 40–70 Megaceros euriceros Aldrov. La Bahlui –
baza depozitelor loessoide: Cârlig

Pleistocen
Mammuthus primigenius Blum.,

mediu
Rhinoceros tichorhinus Cuv.;
Fauna limnicã de Barboºi
90–100 75–80 95–105 70–90 50–70 90–110 100–105
100
Bahlui –

Pleistocen
100–110115–120 120 110–120 75–90 115–130 120? 100 50–110 Fauna de moluºte. Iaºi

inferior
140–150 130–140 150 90–100 135–140 140? 130–140 Arhidiskodon meridionalis Nesti* Bistriþa
Elephas antiquus Falc. Bahlui –
Cârlig, Iaºi
Faunã de moluºte.
Bistriþa –
Mastodon arvernensis Cr. et. Job. Buhuºi 1v – Qp11
170–180 160–170 170–180 95–120 160–170 160–165 150–160
(1) V. Bãcãuanu, 1968; (2) V. Sficlea, 1972; (3) T. Bandrabur ºi P. Giurgea, 1965; I. Sârcu, 1955; (4) I. Donisã, 1968; (5) C. Martiniuc ºi V. Bãcãuanu, 1962; (6) A. Obreja, 1961.
119

* poziþie discutabilã
120 Tabelul 5
Corelãri morfocronologice ale teraselor râurilor din Transilvania ºi Banat (Relieful României)

Someºul Mic Someºul Someºul Mureº Târnava Lãpuº Crasna Bistriþa Criºul Criºul Criºul Bistra Timiº Nera Dunãre Argumente în
Vârsta
Mare Unit ªieu Repede Negru Alb datarea teraselor
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 teraselor

Qp23
10 16 8–15 6–8 8–12 8–10 6–12 5–10 5–7 8–12 10–11 7–15 6–10 6–12 10–15 8–10 6–8 Someºul Cald -
(Würm
t2–4m (Pietrele

Pleistocen superior
III)
Onachii) analize
sporopolinice
22–24 18–22 18–25 18–22 18–25 15–18 8–14 20–25 15–18 20–25 15–20 15–20 15–30 20–30 17–20 10–20
Qp23
(Würm
II)
30–40 40–45 – 35 35–40 – 24–30 30–35 35–40 31–38 – 30–40 25–35 – 35–50 30 30–50 Târnava Mare: Qp13
M a m m u t h u s (Würm
p r i m i g e n i u s , I)
Bison priscus.
Someºul Mare:
faunã de mo-
luºte (Uriu)
50–55 55 50–55 50–60 45–60 50–56 50–55 50–53 55–60 55–60 45–60 40–70 – 50–55 – Pleistocen
mediu
60–75 65–75 70–75 75 60–65 80–90 75–85 75–85 – 70–74 75–90 70–80 70–80 80–100 60–80 80–85 60–80
Pleistocen
100–110 100 90–114 90–110 100–110 100–110 95–120 90–115 90–100 110 90–110 90–110 100–120 95–120 100–110 90–115
inferior
238–140 140 130–140 130–140 140–150 140–160 150–160 1v – Qp11

160–200 150–160 260–300

1v

1. T. Morariu, I. Mac; 2. Gr. Posea; 3. A. Kéz; 4. Al. Savu; 5. V. Gârbacea, V. Belezerov; 6. E. Vespremeanu; 7. I. Mac; 8. Gr. Posea;
9. Fl. Benþe; 10. V. Gârbacea; 11. Aurora Posea; 12. I. Berindei; 13. P. Tudoran; 14. F. Mateescu; 15. M. Grigore; 16. Gr. Posea, V. Gârbacea;
17. Gr. Posea ºi colab.
 Racordãrile realizate pe baza elementelor de ordin morfometric conduc la
mai multe grupãri ale teraselor (sud danubianã, transilvanã, moldoveneascã,
banato-someºanã, carpaticã etc.) dependente de factorii cu rol general în formarea
ºi evoluþia lor. Pe ansamblu, însã existã între majoritatea acestora douã elemente
de reper morfologic – terasa de 90-115 m prezentã în marile culoare de vãi din
Carpaþi ºi în podiºurile sau dealurile imediat limitrofe ºi terasele sub 30-40 m
cu caracter general pentru aproape toate unitãþile de relief cu excepþia ariilor de
subsidenþã.
- Structura ºi alcãtuirea teraselor. Dominant fac parte din categoria teraselor
aluviale (fig. 63) indiferent de unitatea de relief. Local s-au individualizat terase
aluvionare (Subcarpaþii Moldovei ºi de Curburã) ºi terase în rocã (pe aliniamentul
unor anticlinale în ridicare în Subcarpaþi).
Soclul teraselor alcãtuit din formaþiunile petrografice intersectate de râu se
ridicã deasupra albiei de la 0,5 m la mai mulþi zeci de metri. Peste el urmeazã
un depozit aluvial care are grosimi frecvent între 2 ºi 10 m. Sunt ºi sectoare de
vale unde valorile depãºesc 20 m sau unde au grosimi foarte mici sau lipsesc
(regiunea se ridicã local în timpul formãrii lor). Grosimile cele mai mari ale
stratului de aluviuni aparþin teraselor de 30 m ºi 90-115 m fiind legate de cauze
de naturã climaticã (pânze enorme de pietriºuri realizate în condiþii periglaciar
de climat).
La ieºirea râurilor din Subcarpaþii de Curburã în Câmpia Românã ca ºi a
celor din Carpaþii Occidentali în „depresiunile golf” terasele din amonte trec în
conuri aluviale importante a cãror bazã se aflã uneori sub nivelul luncii. Conuri
aluviale îmbucate ºi parþial suprapuse lateral în continuarea unor terase au creat
ºi râurile care coboarã din munte în depresiunile Braºov, Sibiu, Fãgãraº, Haþeg.
Alcãtuirea granulometricã a pânzelor de aluviuni diferã de la o unitate de
relief la alta fiind dominant grosierã (pietriºuri ºi bolovãniºuri) în munþi ºi
dealurile subcarpatice, apoi din pietriºuri cu nisipuri în dealuri ºi podiºuri ºi
nisipuri, pietriºuri mãrunte ºi lentile de argilã în câmpii. Deosebiri evidente sunt
ºi între terasele realizate în diferite etape. Astfel la cele vechi (peste 110 m
altitudine) aluviunile sunt pe ansamblu formate din elemente grosiere alterate, la
cele medii (între 30 ºi 110 m) existã pietriºuri cu dimensiuni mai mici, lentile
de pietriºuri grosiere ºi nisipuri toate cu un grad mai redus de alterare, iar la
terasele inferioare aluviunile nu prezintã sortare, nu au suferit alterãri ºi au o
dispoziþie încruciºatã sau paralelã.
Peste aluviunile de terasã existã un depozit de acoperire cu grosimi de la
0,5 m la peste 30 m. El s-a realizat ulterior formãrii teraselor ºi are caracter
coluvio-proluvio-deluvial. Este subþire (sub 5 m) în munþii alcãtuiþi din roci
cristaline (mai ales coluvii ºi conuri de dejecþie cu elemente grosiere colþuroase),
gros de 5-10 m în Subcarpaþi ºi în munþii fliºului (deluvii de alunecare, conuri
de dejecþie cu pietriºuri ºi nisipuri), ajunge la 5-30 m pe terasele din Podiºul
Moldovei, Dealurile Transilvaniei ºi Câmpia Românã (alcãtuit din elemente fine,
deluvii de alunecare, loessuri ºi depozite loessoide). Parazitarea aluviunilor de
cãtre acestea modificã înãlþimea realã a teraselor îngreunând racordarea geometricã

121
 Terase pe valea Putnei (Vrancea)

Terase pe valea Milcovului (Vrancea)

Terasã pe valea Argeºului (Cumpãna)

Terasã pe valea Arieºului (Câmpeni)

Fig. 63.

122
a fragmentelor existente în lungul vãii. Ele s-au acumulat frecvent în holocen ºi
nu au nici o legãturã geneticã cu terasele.
4.3. Geneza teraselor. Doi factori au avut rol esenþial în detaºarea teraselor.
Mai întâi au fost miºcãrile neotectonice pozitive în ritm sacadat ºi care au ridicat
în cuaternar atât Carpaþii cât ºi celelalte unitãþi de relief dar cu intensitate diferitã.
Apoi au fost variaþiile climatului, mai ales în partea a doua a pleistocenului când
au alternat faze cu climat rece, periglaciar cu faze cu climat umed. Cât priveºte
influneþa coborârii nivelului lacurilor din vestul sau sudul þãrii ea a fost extrem
de redusã pentru cã se efectua pe pante subacvatice pe care se produceau bogate
sedimentãri cu materiale cãrate din Carpaþi ºi dealuri.
Deci, cea mai mare parte a teraselor au caracter tectono-climatic. Se impune
factorul tectonic în munþi, în Subcarpaþi ºi la terasele superioare din Podiºul
Moldovei ºi Dealurile Transilvaniei ºi cel climatic la terasele medii ºi inferioare
mai ales din regiunile extracarpatice. Dedublãrile sau lipsa teraselor sunt strict
determinate de influenþele tectonice locale.
4.4. Vârsta teraselor. Aceste trepte au rezultat în cuaternar. Aprecieri
relative s-au fãcut mai ales în prima perioadã a sec. XX în sensul cã terasele
superioare sunt vechi iar cele inferioare noi. La fel corelarea loessurilor ºi
solurilor fosile identificate pe podurile teraselor cu faze glaciare ºi interglaciare
a constituit o metodã de bazã utilizatã de C. Brãtescu, N. Al. Rãdulescu,
N. Popp, P. Coteþ, C. Ghenea ºi colab. etc. Concomitent s-a trecut la rezultate
bazate pe mai multe criterii între care fauna fosilã identificatã în depozitele de
terasã ale râurilor Olt, Jiu, Teslui, Dunãre, Argeº, Bahlui, Bistriþa, Bârlad, Siret,
Someº etc. (mamifere, moluºte), spectre sporopolinice stabilite din analiza unor
depozite turboase, încercãri de stabilire a vârstei folosindu-se C14, analize
radiometrice, urmãrirea structurilor periglaciare (prezente în unele depozite de
terasã sau loessuri), prin raportarea la depozitele de la malul unor interfluvii în
care râurile s-au adâncit creând terase ºi a cãror vârstã era stabilitã (villafranchian
– st. prestien pentru formaþiunile Podiºului Getic de unde apartenenþa primei
terase detaºatã în ele pe râurile mari la finalul pleistocenului inferior), identificarea
unor pânze groase (30-40 m) de aluviuni în albiile unor râuri (Bistriþa, Moldova,
Trotuºi, Buzãu etc.) corelate cu glaciaþiunea würm ºi în care au fost identificate
structuri periglaciare etc. Toate au condus mai întâi la identificarea unor terase
bine datate cu o repartiþie pe un spaþiu extins (terasa de 30-35 m ca antewürmianã
ea dominând pânza de aluviuni würmiene de pe Bistriþa, deci cele aflate sub ea
aparþin trecerii de la pleistocenul superior la holocen I. Donisã); terasa de 60-65 m
este corelatã de V. Sficlea cu stratele de Barboºi-Babele ce aparþin pleistocenului
mediu de unde ideea cã treptele inferioare ei aparþin pleistocenului superior;
terasa de 90-115 m este prima tãiatã în depozitele de trecere de la pliocen la
pleistocen deci ea ar aparþine pleistocenului inferior iar cele aflate deasupra ei
sunt romanian-pleistocen inferior etc.). De aici s-a trecut la încercãri de stabilire
din aproape în aproape a vârstei teraselor pe bazine hidrografice sau ale râurilor
din mari unitãþi de relief (P. Coteþ ºi C. Martiniuc în Monografia geograficã a
R. P. România, N. Popescu ºi colab., Gr. Posea ºi colab. în Relieful României,
L. Badea în Geografia României vol. I, Gr. Posea etc.).

123
 4.5. Sisteme teritoriale de terase. Au fost stabilite de N. Popescu,
M. Ielenicz, Gr. Posea pe baza corelãrii datelor semnificative de ordin morfometric,
structural, genetic ºi cronologic care conduc la diferenþieri spaþiale evidente.
- Sistemul carpatic prezintã terase dominant de naturã tectonicã ºi
tectono-climaticã, în numãr ºi desfãºurare variate de la un sector la altul al vãilor
dar ºi pe generaþii de vãi; au deformãri altimetrice locale, dedublãri ºi în general
un grad de fragmentare accentuat. Asigurã baza pentru cele mai multe aºezãri
dar ºi pentru infrastructura principalã care traverseazã munþii. Se pot separa mai
multe subsisteme regionale:
• depresiunile golf - din vestul Carpaþilor Occidentali au 4-6 terase
(fig. 64) care sunt paralele în depresiuni dar converg atât în bazinul montan
limitrof cât ºi la contactul cu Câmpia banato-someºanã; terasele inferioare sunt
largi, slab fragmentate cu multe aºezãri;
• depresiunile din interiorul spaþiului montan, cu sau fãrã subsidenþã slabã
(Maramureº, Brad, Halmagiu, Ampoi, Dornelor, Dãrmãneºti, Petroºani, Haþeg
etc.) au un numãr de 4-6 terase pe vãile principale ºi 1-4 terase pe cele secundare;
cele cu altitudini sub 60 m au poduri extinse pe care se aflã principalele aºezãri
ºi cãi de comunicaþie;
• depresiunile cu subsidenþã activã în cea mai mare parte a cuaternarului
(Ciuc, Braºov, Gheorgheni, Oaº) nu conþin decât 1-3 terase aflate frecvent la
contatul cu rama montanã. Ele trec spre centrul depresiunilor în conuri aluviale
mai mult sau mai puþin aplatisate;
• culoarele largi de vale tãiate în formaþiuni sedimentare fliºoide cu
6-8 terase care se continuã pe afluenþi cu 1-6 terase (în funcþie de generaþie);
terasele cu înãlþimi mai mari de 60 m sunt intens fragmentate ºi acoperite de
deluvii, iar cele inferioare au poduri întinse în bunã parte parazitate de conuri
de dejecþie; terasele de la 10 la 40 m au cele mai multe aºezãri;
• culoarele de vale transversale (majoritatea cu aspecte de defilee sau
chei) formate în roci cristaline, vulcanice, calcare, conglomerate etc. au terase
în numãr diferit doar pe vãile principale ºi în bazinetele depresionare, (dimensiuni
reduse, sunt discontinui ºi doar pe cele inferioare sunt sate mici). În marile
defilee sunt 6-8 terase, iar în chei doar umeri de eroziune ºi nivele de peºteri ce
se pot racorda cu unele terase din aval. În bazinetele depresionare din amonte
de chei sunt doar 1-3 nivele de terasã.
- Sistemul subcarpatic are pe de-o parte caracter tranzitoriu între Carpaþi
ºi unitãþile geografice limitrofe, iar pe de altã parte unele particularitãþi impuse
de miºcãrile tectonice (sacadate ºi intense din cuaternar) ºi de alcãtuirea orograficã
a acestora (ºiruri de dealuri ºi depresiuni intracolinare ºi submontane). Dominant
sunt terase de naturã tectonicã dar la care (mai ales la cele inferioare) ºi factorul
climatic a avut un rol important. În medie sunt pe vãile principale 5-6 terase,
(fig. 65) dar numãrul creºte prin dedublãri pe axele culmilor anticlinale în ridicare
sau scad în unele depresiuni unde sunt subsidenþe (Târgu Jiu). Au extindere
mare pe vãile principale, în depresiuni (unde nu se produc subsidenþe) ºi la
nivelul treptelor cu înãlþimi sub 60 m. Pe podurile lor sunt deluvii de alunecare

124
 0 1 2 3 4 5 km

(de luncã, albie majorã

t1
ºi albii lãrgite)
t2
S3 Suprafaþa Viºag Falii
t3 Cueste ºi abrupturi
S4 Suprafaþa Traniº structurate
t4
S5 Suprafaþa Zece Hotare Defilee
t5
S6 Glacis
Suprafaþa Fertiºag
t5
125

Fig. 64. Nivelele de eroziune ºi terasele din bazinul Criºului Repede (dupã Aurora Posea) (fragment)
 LEGENDA

0 0,5 1km
2 cm = 1 km

1 - luncã (holocen superior); A. Terase inferioare: 2 - terasa I(holocen inferior); 3 - terasa a II-a
(pleistocen superior); 4 - terasa a III-a Mãgurele (pleistocen superior); 5 - terasa a IV-a Vãleni
(pleistocen superior); B. Terase medii - Terasa a V-a Olteni (pleistocen mediu); 7- terasa a VI-a
Podul Homorâciu (pleistocen mediu); C. Terasa superioarã: 8 - terasa a VII-a nivelul aluvionar
Fântâna Rece (pleistocen inferior); 9 - terase locale; 10 - conuri de dejecþie; 11 - alunecãri;
12 - anticlinalul Boldeºti; 13 - sinclinalul Mãgurele; 14 - falia Coada Malului; 15 - pinteni de fliº
paleogen; 16 - regiuni cu miºcãri neotectonice negative (terase acumulative ºi îngropate);
17 - regiuni cu miºcãri neotectonice pozitive (terase bombate); 18 - limita de nord ºi de sud a
Subcarpaþilor; 19 - direcþia profilelor geomorfologice.

Fig. 65. Harta teraselor Teleajenului (dupã Niculescu Gh., 1963)

126
groase ºi conuri de dejecþie, iar frunþile sunt afectate de ravenare, torenþi ºi
alunecãri. În profilul longitudinal al vãilor alohtone ºi care pe ansamblu au
caracter transversal se înregistreazã creºteri altimetrice la contactul cu muntele
ºi pe direcþia dealurilor ridicate ºi cãderi spre depresiuni sau la contactul cu
câmpia. Pe vãile autohtone deformarea teraselor este mai redusã ºi doar în sectoarele
transversale. În culoarele longitudinale de vale terasele converg în amonte, cresc
în lãþime în aval ºi se racordeazã cu cele din lungul colectorilor (mai ales în
Subcarpaþii Moldovei). În unele depresiuni racordarea peticelor din nivelele
superioare de terasã indicã culoare depresionare paralele cu muntele (Vrancea,
între Olteþ ºi Motru), iar a celor inferioare trasee transversale situaþii care au
condus la diverse interpretãri privind evoluþia reþelei hidrografice în cuaternar.
- Sistemul moldovenesc cuprinde cea mai mare parte din bazinele râurilor
Prut ºi Siret spaþiu antrenat în cuaternar într-o ridicare uºoarã transmisã dinspre
munte. Rol important au avut ºi retragerea lacului din extremitatea sudicã,
miºcãrile subsidente active din Câmpia Siretului, variaþia condiþiilor climatice
(pleistocenul superior) ºi aportul râurilor carpatice cu debite mari. Ca urmare, au
rezultat terase tectono-climatice care în lungul râurilor alohtone sunt în numãr
de 6-9 aproape paralele cu talvegul, dar care se racordeazã la confluenþe unde
constituie chiar nivele locale de interfluvii (pe dreapta Siretului ºi Prutului, în
lungul Bârladului). Podurile sunt extinse fiind în întregime folosite pentru aºezãri
ºi diverse culturi agricole. Peste aluviunile de terasã existã depozite groase de
loessuri ºi luturi loessoide (uneori depãºesc 20 m grosime). Pe frunte se produc
sufoziuni, ravenãri ºi alunecãri. Pe vãile autohtone numãrul teraselor variazã
între 3 ºi 8, au extindere diferitã ºi sunt intens acoperite de deluvii de alunecare
sau depozite loessoide.
Subsidenþa din sud a condus la efilarea treptatã a teraselor Siretului (în
aval de Trotuº) ºi Bârladului (în aval de Tecuci) în nord-estul Câmpiei Române.
- Sistemul transilvan este caracteristic Dealurilor Transilvaniei. Aici sunt
trei mari bazine hidrografice (Someº, Mureº, Olt) în care în lungul vãilor
principale, alohtone sunt 6-8 terase tectono-climatice cu desfãºurare paralelã cu
albiile acestora (fig. 66). Pãtrund în culoarele montane vecine. Au o dezvoltare
largã (mai ales cele sub 60 m) cu poduri încãrcate de deluvii de alunecare,
conuri de dejecþie ºi frunþi afectate de ºiroire. Pe vãile secundare, autohtone sunt
1-3 terase înguste (mai extinse sunt terasele inferioare) uneori influenþate de
desfãºurarea proceselor geomorfologice actuale; se racordeazã cu cele ale
colectorilor. În Depresiunea Fãgãraº cele trei terase ale Oltului se continuã spre
munte cu trei generaþii de conuri aluviale (terase con) îmbucate create de râurile
ce coboarã din munte (N. Popescu).
- Sistemul danubiano-getic cuprinde terasele din Câmpia Românã ºi
Podiºul Getic. Existã cinci terase ale Dunãrii ce au o largã desfãºurare la vest
de Olt, dar al cãrui numãr se micºoreazã treptat în concordanþã cu fazele principale
ale retragerii lacului getic spre est ºi nord-est. În culoarele vãilor Olt ºi Jiu, sunt
tot cinci terase care se racordeazã cu cele ale Dunãrii ºi 1-4 terase pe afluenþii
din Podiºul Strehaia ºi Dealurile Olteþului.

127
128
LEGENDA
Lunca Terasa 2 Terasa 4 Terasa 6 Terasa 8
Terasa 1 Terasa 3 Terasa 5 Terasa 7 Terasa 9 (?)

Fig. 66. Terasele râurilor din Dealurile Târnavei Mici (dupã N. Josan)
 La est de Olt se impun trei situaþii. În primul rând terasele râurilor din
dealuri la intrarea în câmpie se lãrgesc ºi se efileazã în nivelul acesteia (rezultã
„câmpiile de terase în evantai”, Piteºti, Târgoviºte, Covurlui) sau se pierd în
vaste conuri aluviale (Ploieºti, Buzãu) sau în câmpii de glacisuri (între Râmnic
ºi ªuºiþa). În al doilea rând sunt vãile care fragmenteazã Podiºul Cotmeana ºi
unde sunt 1-3 terase joase, discontinui care ajung pe arterele mari la cele ale
Dunãrii. A treia situaþie aparþine râurilor mari care dupã ce depãºesc ariile de
subsidenþã strãbat câmpii tabulare sau piemontane terminale (Gr. Posea) creându-ºi
culoare cu 1-3 terase ce se leagã de cele dunãrene.
Tot acest ansamblu de terase a fost genetic influenþat de fazele retragerii
lacului, de antrenarea în ridicare a Podiºului Getic ºi de subsidenþã permanentã
într-o largã fâºie de câmpie de la Titu la Focºani.
- Sistemul de terase banato-someºan include treptele din lungul râurilor
din vestul þãrii care de regulã au obârºii în munþi dar strãbat dealurile în care-ºi
creeazã culoare largi ºi se îndreaptã spre centrele de subsidenþã activã din câmpie.
Pe parcurs existã 3-5 terase (local între 1-2) în dealuri. La contactul cu câmpia
cele superioare se opresc brusc iar cele inferioare trec în 1-3 generaþii de conuri
aluviale îmbucate continuate lateral prin glacisuri. Conurile se pierd treptat spre
vest în nivelul general al câmpiilor subsidente. În formarea lor importanþã au
avut: retragerea spre vest a lacului panonic (pleistocen inferior-mediu), subsidenþa
în anumite centre ºi variaþiile de naturã climaticã în pleistocenul superior-holocen.
Migrarea centrelor de subsidenþã ºi unele ridicãri locale în dealuri au condiþionat
desfãºurare asimetricã localã a sistemului de terase. O desfãºurare largã o au
terasele în dealuri pe Someº, Lãpuº, Crasna, Barcãu, Criºuri, Mureº, Timiº etc.,
pe ele aflându-se multe aºezãri dar ºi terenuri agricole.
- Sistemul teraselor dobrogene este slab reprezentat, discontinuu ºi numai
pe vãile mai importante. Pe acestea existã 1-2 terase la care local mai apar
câteva trepte în rocã cu caracter de glacis sau nivele litologice. Situaþia se
explicã prin faptul cã Dobrogea în cuaternar a reprezentat o unitate joasã care
în pleistocenul superior se întindea mult cãtre est. Pe aceastã vastã câmpie de
eroziune au evoluat vãi aparþinând unei reþele hidrografice cu scurgere
semipermanentã. Eventualele terase create în acest rãstimp se aflau lângã linia
de þãrm, aflatã mult la est de poziþia actualã. Transgresiunile de la începutul
holocenului au condus la acoperirea acestora ºi la crearea unei linii de þãrm în
vecinãtatea celei actuale. Oscilaþiile nivelului mãrii (+5, – 1 m, 0 actual) s-a
rãsfrânt în dezvoltarea unor terase locale de abraziune ºi fluviatile.

5. Luncile

5.1. Aspecte generale. Luncile sunt forme de relief holocene, a cãror

fizionomie, structurã ºi evoluþie au fost condiþionate de modificãrile intervenite
în dinamica râurilor în concordanþã cu variaþiile neotectonice ºi bioclimatice din
acest interval de timp geologic.

129
 5.2. Cunoaºterea în literatura de specialitate A început prin studii
morfohidrografice de amãnunt încã din primele decenii ale sec. al XX-lea (Gr.
Antipa asupra Luncii Dunãrii, G. Vâlsan a celor din Câmpia Românã, R. Sevastos
la Prut ºi Siret iar ªt. Manciulea pentru Câmpia banato-someºanã) dar s-au
accentuat îndeosebi dupã 1960 când analizele au cãpãtat caracter complex
corelându-se datele privitoare la relief cu cele din foraje, ºi din prelucrãri
hidrologice. Sunt studii de amãnunt geomorfologice, hidrologice, hidrogeologice
(mai ales în tezele de doctorat) dar ºi în lucrãri orientate pe probleme practice
ce vizau irigaþii, desecãri, alimentari cu apã, exploatarea balastului etc. S-au
realizat ºi lucrãri de sintezã pe bazine hidrografice mari (lunca Dunãrii) dar ºi
la nivelul þarii.
5.3. Caracteristicile luncilor. Desfãºurarea luncilor este impusã de câþiva
factori între care unitãþile de relief ºi formaþiunile litologice strãbãtute de râuri,
generaþia de vãi, caracteristicile climatice care determinã scurgerea ºi regimul
revãrsãrilor, influenþele neotectonice (îndeosebi subsidenþele) ºi intervenþia
antropicã. Sunt extinse în regiunile de câmpie, la râurile mari (Dunãrea, Siret,
Olt, Prut etc.) unde depãºesc ca lãþime mai mulþi kilometri ºi destul de reduse
în munþi (lipsesc în chei tãiate în roci dure ºi sunt mai largi în culoarele de vale
longitudinale ºi în depresiuni unde predominã rocile moi (Olt, Jiu, Dâmboviþa,
Dunãrea, Mureº etc.). Situaþii intermediare se aflã în regiunile de dealuri ºi
podiºuri unde diferenþele de la o generaþie de vãi la alta implicã valori de lãþime
de la câteva sute de metri la unul-doi kilometri.
Luncile au lãrgimi mari în sectoarele subsidente de câmpie, la confluenþele
importante (Siretul cu Suceava, Moldova) sau în depresiunile tectonice unde
lãsãrile sunt active (Ciuc, Gheorgheni, Braºov, Târgu Jiu).
Diversele construcþii hidrotehnice au condus la o suitã de modificãri în
morfologie ºi regimul scurgerii râurilor cu reflectare directã în caracteristicile
peisajului de luncã.
Dacã în munþi ºi la generaþiile noi de vãi luncile au mai ales caracter
monolateral în celelalte situaþii prezintã o desfãºurare bilateralã dar diferenþiat
ca dimensiuni (în dealuri ocupa cca 40-50% din relieful fluviatil iar în câmpii
pot ajunge împreunã cu albia minorã la peste 80%).
- Morfologia luncilor diferã în funcþie de aceeaºi factori generatori. Mai
întâi este deosebitã pe marile unitãþi de relief. În munþi sunt acumulãri bogate
de materiale grosiere provenite de pe versanþi dar ºi din transportul la viituri care
conduc la abateri sau deplasãri ale albiei ºi la o pantã longitudinalã în medie de
3-4 m/km. În regiunile colinare profilul transversal al luncilor marilor râuri este
mult mai complex (fig. 67, 68). Albiile meandrate sau cu despletiri, sunt încadrate
discontinuu de acumulãri grosiere care formeazã grinduri din pietriºuri cu înãlþime
de la 0,5 la 4 m, dupã care lateral urmeazã un sector jos cu unele braþe pãrãsite
altele folosite de afluenþi, lacuri, mlaºtini, popine etc. 1-3 trepte (la 0,5 m, 1,5 m,
3,5 m) pe care torenþii ºi-au construit conuri de dejecþie. În câmpii morfologia
este mult mai simplã deºi spaþiul luncilor în complexul de vale este foarte mare.
Existã grinduri lângã albii (au lungimi mari ºi sunt alcãtuite dominant din nisipuri

130
 ªeini A
Someºeni
Bârgãu
Pomi

Valea Vinului

ªeini
Someºeni B

Bârgãu
Pomi
Valea Vinului

1 – luncã joasã; 2 – luncã înaltã (2–3 m); 3 – terasã de luncã (4–6 m); 4 – mal abrupt activ;
5 – mal abrupt fixat; 6 – meandre ºi albii pãrãsite; 7 – con de dejecþie. B. Dinamica albiei
minore a Someºului. 8 – cursul actual; 9 – cursul abandonat anterior anului 1894; 10 – cursul
Someºului pe harta din 1894; 11 – curs abandonat între 1955 ºi 1975; 12 – limita luncii
Schiþa de detaliu a luncii Someºului între Bârgãu ºi Valea Vinului (dupã Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz)

Lunca Argeºului – în câmpie

(Bolintin)

Lunca Tazlãului (Teºcani)

Fig. 67.

131
LEGENDA
1 – albia actualã; 2 – albie pãrãsitã; 3 – luncã joasã; 4 – luncã înaltã; 5 – mal scund ºi abrupt în
luncã; 6 – mal înalt ºi frunte de terasã; 7 – terasã

Fig. 68. Luncile cu albii pãrãsite ºi cursuri paralele (dupã Geografia României, vol. I)

132
ºi pietriºuri mãrunte), apoi un larg sector jos cu braþe ºi meandre pãrãsite, bãlþi
extinse, popine aplatisate. Contactul cu frunþile de terasã s-au ale câmpurilor
limitrofe se face prin glacisuri coluviale.
La generaþiile de vãi secundare luncile au dimensiuni reduse iar morfologia
se simplificã. Pot fi separate douã sectoare – unul jos în vecinãtatea albiei cu
acumulãri rezultate la revãrsãri ºi braþe cu funcþionalitatea diferitã ºi altul înalt
(una – douã trepte la 0,5 m ºi 1,5 m) de cele mai multe ori format din conuri
de dejecþie a cãror frunte este retezatã de râu la viituri.
Regional apar ºi alte situaþii din care frecvente sunt:
• realizarea în luncile din bazinetele depresionare a unor întinse conuri
aluviale ale afluenþilor principali ce au un debit solid bogat ºi care de multe ori
împing albia spre versanþii opuºi (mai ales în munþii alcãtuiþi din roci sedimentare,
în Subcarpaþi etc.);
• la trecerea de la o unitate de relief la alta unde existã modificãri însemnate
ale pantei longitudinale (de la munþi la depresiuni, dealuri la câmpie, munþi la
dealuri etc.) modificãrile rapide hidrodinamice conduc la aluvionãri bogate în
luncã însoþite de despletiri, modificãri de albii, ostroave etc. (depresiunile Fãgãraº,
Braºov, Ciuc, Haþeg, la contactul Subcarpaþilor de Curburã cu Câmpia Românã
etc.);
• în luncile râurilor mici din regiunile de dealuri ºi podiº procesele intense
de pe versanþii despãduriþi (pluviodenudare, torenþialitate ºi alunecãri de teren)
aduc cantitãþi importante de materiale care neputînd fi transportate nici mãcar la
viituri, se acumuleazã înãlþând în general nivelul acesteia dar impun ºi pante ce
coboarã de la exterior spre albie (aceasta capãtã adesea caracteristicile unui
canal îngust de 1-2 m în nivelul luncii (Câmpia Transilvaniei, Podiºul Hârtibaci);
• în sectoarele depresionare ºi de câmpie unde sunt active miºcãrile de
lãsare luncile sunt aproape la nivelul ºesului acestora; se produc frecvent revãrsãri
ºi acumulãri laterale de materiale fine, lipsesc malurile, iar peisajul este dominat
de terenuri cu exces de umiditate ºi albii pãrãsite (câmpiile Siretului, Titu-Potlogi,
Timiºului, Someºului, Criºurilor etc.);
• râurile mici din estul Câmpiei Române sau din Podiºul Dobrogei (în
cursul mijlociu ºi inferior) au albii ºi lunci restrânse, pante mici ºi scurgere
intermitentã. Colectorii frecvent le-au barat vãrsarea ceea ce a condus la
dezvoltarea unor limane fluviatile (unele întreþinute antropic, altele transformate
în terenuri mlãºtinoase);
• sectoarele din lungul vãilor unde s-au executat diverse lucrãri hidrotehnice
au spaþiul de luncã complet modificat. Prin bararea albiilor au rezultat diverse
tipuri de lacuri (pentru obþinerea de energie electricã, alimentarea unitãþilor
economice ºi a gospodãriilor, iazuri, irigaþii, agrement etc.) care au acoperit
luncile ºi terasele inferioare. În luncile foarte mari (Dunãrii, Siretului, Prutului,
Someºului, Mureºului etc.) s-au executat canale de drenaj, diguri pentru
împiedicarea revãrsãrilor, desfiinþarea bãlþilor, nivelãri, preluarea agricolã a
terenurilor etc. În altele, cu pânze groase de nisip ºi pietriº, s-au amenajat
balastiere (Someº, Argeº, Siret etc.).

133
 - Structura depozitelor de luncã, (fig. 69, 70) care în medie se menþin între
1 m (sectoare în ridicare) ºi peste 5 m (regiuni de dealuri, câmpie), dar care
poate depãºi 20 m (în arealele de subsidenþã), indicã douã orizonturi – unul în
bazã alcãtuit din aluviuni grosiere ºi altul superior format din materiale cu
dimensiuni mici. În luncile din spaþiul montan în orizontul inferior precumpãnesc
bolovãniºurile ºi pietriºurile corelate cu finalul tardiglaciarului ºi începutul
holocenului (încã dominau procesele criogene furnizoare de mult material grosier),
iar în cel de suprafaþã pietriºurile mari ºi nisipuri (debite mai mari dar versanþi
protejaþi de formaþiuni vegetale). În dealuri ºi câmpie orizontul din baza luncilor
corespunde mijlocului holocenului (atlantic) când râurile cu debite solide
importante provenite din regiunile înalte le depuneau datoritã pantelor mai mici
de aici. Continentalizarea climatului cãtre finele subatlanticului a condus la
acumularea orizontului nisipo-argilos (procesul a fost accentuat pentru luncile
râurilor din sud/estul þãrii datoritã micºorãrii pantei generale de scurgere provocatã
de remuul ultimei transgresiuni (A.C. Banu). O fazã de intensificare a aluvionãrii
luncilor din unitãþile de deal ºi câmpie este legatã de ultimile secole când mai
întâi aceasta a fost stimulatã de defriºãri masive ºi de desþelenirea suprafeþelor
preluate în diverse activitãþi economice, iar în ultimele decenii de crearea de
lacuri de baraj ºi îndiguiri ce-au condus la modificãri importante în regimul
depunerii materialelor aluviale.
Cronologic formarea luncilor a început mai timpuriu în munþi ºi în regiunile
înalte deluroase ºi mai târziu în celelalte. Datele rezultate din studiul faunei,
fosilei, a urmelor de culturã materialã ºi din unele analize sporo-polinice conduc
la concluzia cã acumulãrile cele mai bogate sunt legate de holocenul mediu ºi
superior.
5.4. Tipuri de lunci. Corelarea datelor morfometrice, morfologice ºi
structurale permit separarea câtorva tipuri de lunci care se pot însuma în lungul
vãilor în funcþie de mãrimea acestora ºi de condiþiile regionale ce le-au direcþionat
evoluþia:
- lunci dezvoltate în culoarele de vale montane ºi din dealurile înalte; sunt
înguste, discontinui, bilaterale, au predominant depozite grosiere greu de
diferenþiat în orizonturi; sunt mai bine evidenþiate în bazinetele depresionare;
- lunci în culoarele de vale largi din munþi ºi dealuri; au desfãºurare
bilateralã, dar în alternanþã; existã cele douã orizonturi structurale dar ºi depozite
de acoperire recentã (mai ales conuri de dejecþie); se pot separa sectoare joase
ºi înalte (terase de luncã);
- lunci în depresiuni intramontane ºi intracolinare; au extensiune mare,
dezvoltare bilateralã, depozite cu grosimi mari (îndeosebi dacã se produc
subsidenþe); nivelul freatic aproape de suprafaþã faciliteazã excesul de umiditate;
existã despletiri ºi cursuri pãrãsite;
- lunci în câmpie, dealuri ºi podiºuri joase relativ stabile neotectonic;
sunt largi, au grinduri, cursuri pãrãsite, popine ºi diferenþieri în trepte joase;
depozitele au granulometrie diferitã în douã orizonturi care reflectã variaþiile
hidrodinamice ºi de presiune antropicã din a doua parte a holocenului;

134
 m N
240
Argeº
235
230
225
220 LEGENDA
215
NNE SSV
m Sabar Argeº
140
130
120
110
100
90
1. Sol actual; 2. Argile;
S Argeº SabarN 3. Argilã luno-nisipoasã;
m
110 4. Argilã nisipoasã; 5. Inter-
105 calaþii de lentile argilo-ni-
100
95 sipoase; 6. Prafuri; 7. Nisip
90 argilos; 8. Nisip luto-argilos;
m 9. Nisip lutos; 10. Nisipuri;
357 Someº
11. Pietriºuri ºi nisipuri;
356
355 12. Bolovãniºuri, pietriºuri ºi
354 nisipuri; 13. Limita dintre
353 depozitele de luncã ºi depo-
352 zitele coluvio-prioluviale;
351 14. Nivelul hidrostatic minim
350
349
348
347
346
50 100 m
Succesiuni litologice în luncile Argeº-Sabar, la Gãeºti (a), Potlogi (b) ºi Malu Spart (c), dupã
D. Bãluþã ºi Gh. Popa ºi a Someºului la Cluj-Napoca (d) dupã Gh. Constantinescu ºi I. Nimerealã.
m
40
30
20
10
0
m 25 50 km LEGENDA
40
Dunãrea 1 7
30
20 2 8
m
200 400 600 800 m
30 Dunãrea 3 9
20 4 10
10
5 11
0
200 400 600 800 m
Ostrovul Lung 6
Amplasarea profilelor

Br. Borcea Dunãrea Dunãrea

1. Depozite loesso-
LEGENDA

m
10 ide; 2. Luturi; 3. Ar-
0 gile nisipoase; 4. Ar-
-10 gile turboase; 5. Ni-
-20 sipuri; 6. Nisipuri de
2000 4000 6000 m dune; 7. Pietriºuri ºi
Peceneaga nisipuri; 8. Argile
Giurgeni Dunãrea veche vinete; 9. Marne;
m Dunãrea
10 10. Calcare; 11. ªis-
0 turi verzi
-10
-20
-30

2000 4000 6000 m

Profile morfolitologice longitudinale (a – dupã D. Bãluþã) ºi transversale (b, c, d, e – dupã P. Gâºtescu
ºi colab.) prin lunca Dunãrii.
Fig. 69.

135
136 m
0

10

15

20

25 Giurgiu Prundu
Maglavit Turnu Confluenþa Fãþana Brãila
Mãgurele cu
Cãlmãþuiul Boianu
m Greaca
0

5 Bistriþa
Bistriþa Arpaº
10 Fãgãraº
Cluj Viºtea
Confluenþa m
15 Iaºi Moldovei cu Siretul 0
LEGENDA 20
5
25
10
30 Mohu Bocsig
15
35
20
40
Trifeºti 25
Carasu
1. Sol; 2. Depozite loessoide; 3. Nisipuri argiloase; 4. Argile nisipoase; 5. Argile; 6. Nisipuri;
7. Pietriºuri ºi nisipuri; 8. Pietriºuri ºi bolovãniºuri; 9. Argilã compactã; 10. Marne; 11. Gresii;
12. Calcare; 13. Trunchiuri de copaci încorporate în depozite de luncã.
Fig. 70. Succesiuni litologice de luncã
 - lunci în câmpiile de subsidenþã; ocupã spaþii întinse; aici se produc
revãrsãri frecvente ºi ca urmare, existã albii cu funcþionalitate diferitã, sectoare
cu exces de umiditate ºi depozite holocene care depãºesc 30 m.
Existenþa mai multor generaþii de vãi conduce la asocierea diferitã a acestor
tipuri. Se pot separa trei categorii:
- vãi principale care traverseazã douã sau mai multe mari unitãþi de relief
(munþi, dealuri, podiºuri, câmpii) în care pot fi regãsite 3-4 tipuri care se succed
sau alterneazã (Olt, Mureº, Argeº, Someº, Gilort, Ialomiþa, Siret, Bistriþa, Criºuri
etc.);
- vãi mici axate pe o singurã unitate de relief importantã ºi la care predominã
un tip sau se asociazã douã;
- Dunãrea cu o mare varietate ºi complexitate morfostructuralã a luncii
diferitã în ºase sectoare (defileu, între Drobeta Turnu Severin ºi Olt, Olt-Cãlãraºi,
Cãlãraºi-Brãila, Brãila- primul ceatal ºi Deltã).

6. Relieful glaciar

Studiile sunt numeroase având o duratã de peste un secol. Un loc distinct

în aprecierea modelãrii glaciare l-au avut lucrãrile lui Emm. de Martone (descrierea
ºi cartarea reliefului glaciar din Carpaþii Meridionali, precizarea fazelor, evoluþiei
ºi limitelor glaciaþiunii în Carpaþi), sintezele lui L. Sawicki, Th. Kräutner, S.
Pawlowski la începutul sec.XX. Dupã 1955 cercetãrile s-au amplificat rezultatele
fiind consemnate în teze de doctorat (M. Bucegi, M. Parâng, M. Retezat, M.
Godeanu, M. Rodnei) ºi în articole de sinteze, problemele urmãrite fiind în afara
prezentãrii detaliate a formelor de relief glaciare, extensiunea glaciaþiunii în
Carpaþi, numãrul fazelor glaciare, tipurile de gheþari etc. (fig. 71).
6.1. Alcãtuirea reliefului glaciar. Formele de relief s-au pãstrat în
majoritatea masivelor ce depãºesc 2000 m prezentând caracteristici diferite în
funcþie de condiþiile locale ce permiteau acumularea ºi stagnarea gheþii.
- În M. Rodnei sunt peste 30 de circuri, între 1500 ºi 2000 m altitudine, din
care 10 au vãi glaciare care ajung pânã la aproape 1000 m, având lungimi de
0,5-2 km; sunt concentrate pe versanþii nordic ºi nord estici, pe când pe cel
sudic, au dimensiuni mici ºi se îmbinã cu circurile glacio-nivale; sunt indicaþi ºi
posibili gheþari de platou.
- În M. Maramureº existã urmele unor gheþari de circ la 1500-1700 m în
jurul vârfurilor principale (Pietrosul, Farcãu); se adaugã câteva circuri
glacio-nivale.
- În M. Cãlimani - sunt douã circuri glaciare ºi câteva glacio-nivale, pe
creasta principalã, la 1800-1900 m.
- În M. Bucegi existã forme complexe pe opt vãi care se desfãºoarã radial
din nodul orografic Vf. Omul-Vf. Obârºia; circurile sunt la peste 1800 m iar
vãile glaciare ajung pânã la 1400 m; existã morene ºi urme de circuri glacio-nivale
ºi un presupus gheþar de platou la 1900-2000 m (fig. 72).

137
138

Fig. 71.
 LEGENDA
Circ glaciar
Fundul circului
Vale glaciarã
Prag glaciar
Acumulãri de
zãpezi
Morenã lateralã
Morenã frontalã
Abrupturi

Pânze de
grohotiº
Desprinderi de Trepte
suprafeþe de strat structurale
Conuri de dejecþie Suprafeþe
structurale
Izvoare Martor de
eroziune
Organism torenþial Nivel
litologic
Înmlãºtinire Creastã cu
aspect ascuþit
Con de grohotiº Vale adâncitã
0 100 200 300 400 m Zonã de
acumulare

Fig. 72. Relieful glaciar din Munþii Bucegi (dupã V. Velcea)

139
 - În M. Leaota se pãstreazã un circ glaciar ºi unul glacio-nival.
- În M. Fãgãraº - sunt peste 175 circuri glaciare, grupate în complexe la
obârºia celor mai importante vãi la altitudini de 1800-2100 m; peste 50 circuri
sunt continuate de vãi glaciare (lungimi de 2-4 km pe versantul nordic ºi 4-8 km
pe cel sudic) pe unele pãstrându-se praguri glaciare cu striuri ºi roci mutonate,
morene glaciare pe vãile mari pânã la 1400 m; se adaugã numeroase circuri
glacio-nivale (fig. 73).
- În M. Iezer, la peste 1650 m pe creasta Iezer- Pãpuºa existã mai multe
circuri suspendate, circuri glacio-nivale.
- În M. ªureanu ºi M. Cindrel sunt 15 circuri (îndeosebi pe versanþii de
nord ºi nord-est cu praguri ºi unele morene la 1700-1900m.
- În M. Parâng - existã mai multe complexe glaciare cu circuri suspendate
ºi vãi glaciare (6-7 km lungime) concentrate în nordul ºi nord-estul crestei
principale (Lotru, Jieþ etc.), (fig. 74).
- În M. Retezat - sunt mari complexe glaciare formate fiecare din circuri
din care limbile gheþarilor reunite coborau creând vãi cu lungimi de 6-8 km ce
ajungeau la 1300-1400 m (Lãpuºnic, Pietrele etc.); alãturi de M. Fãgãraº ºi
M. Parâng constituie masivul cu cele mai variate forme rezultate prin modelarea
glaciarã (circuri, vãi, praguri, custuri, morene, roci mutonate, ºei de transfluenþã
etc.)
- În M. Godeanu existã mai multe circuri la 1800-2000 m (concentrate mai
ales în nord) unele continuate de vãi (1-2 km ce ajung la 1500-1600 m) în care
se aflã morene (fig. 75).
- În M. Þarcu sunt circuri suspendate în jurul vârfurilor principale.
În literaturã mai sunt menþionate unele fragmente de circuri, mai mult
circuri glacio-nivale sau de presupuºi gheþari de platou (munþii Ceahlãu, Piatra
Craiului, Apuseni sub vf. Bihor, Þibleº).
6.2. Extensiunea, numãrul ºi vârsta fazelor glaciare
Urmele modelãrii glaciare indicã în masivele înalte, dupã cei mai mulþi
autori, douã faze glaciare ºi mai rar trei. Cert este cã o fazã în care limita
zãpezilor veºnice se afla la cca 1600 m în nordul Carpaþilor Orientali ºi 1800-1850 m
în Carpaþii Meridionali implicã un volum de gheaþã mai mare impus de precipitaþii
solide mai multe. În aceastã fazã s-au dezvoltat marile complexe glaciare formate
fiecare din câteva circuri din care limbile de gheaþã ce ºlefuiau vãile coborau
pânã la altitudini de 1000 m în nord ºi 1300-1450 m în masivele sudice. Se
reconstituie aceastã fazã prin circurile foarte mari (diametre de mai multe sute
de metri), vãile glaciare largi, ºei de transfluenþã ºi morene frontale cu poziþie
joasã(morene în Retezat între 1300 ºi 1620 m; în M. Rodnei la 1000-1350 m, M.
Godeanu la 1350-1450 m). Atunci poate cã existau ºi gheþari de platou, iar în
masivele unde condiþiile erau mai puþin favorabile dezvoltãrii firnului, doar gheþari
de circ.
Cea de a doua fazã glaciarã, care evidenþiazã un climat rece cu precipitaþii
solide mai reduse a favorizat dezvoltarea circurilor suspendate, crearea unui al

140
 LEGENDA
Tip consecvent
Tip subsecvent
Tip obsecvent

Tip mixt
Înclinarea ºi di-
recþia suprafeþelor
0 2 4 6 km

Fig. 73. Relieful glaciar din munþii Fãgãraºului. Tipuri de circuri ºi vãi glaciare în raport cu structura (dupã E. Nedelcu)
141
142

LEGENDA 1 – creste glacio-crio-nivale;

1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 2 – martori de congelifracþie;
2 5 8 11 14 17 20 23 26 29 3 – culoare crio-nivale; 4 – la-
3 6 9 12 15 18 21 24 27 30
piezuri nivale; 5 – ºanþuri peri-
glaciare; 6 – pseudodoline
periglaciare; 7 – vãi plate ni-
vale; 8 – niºe crio-nivale ºi cir-
curi glacio-nivale, 9 – înºeuãri
nivale; 10 – torenþi nivali;
11 – pante mãturate de ava-
lanºe; 12 – câmpuri de pietre
ºi grohotiºuri în circuri;
13 – torenþi de pietre; 14 – pa-
vaj de pietre; 15 – poligoane
de pietre; 16 – soluri striate;
17 – terasete; 18 – poteci de
vite; 19 – muºuroaie înierbate;
20 – solifluxiuni; 21 – por-
nituri; 22 – potcoave nivale ºi
glacio-nivale; 23 – eluvii;
24 – turbãrii; 25 – crioturbaþii;
26 – pavaj de pietre îngropat;
27 – vãi ºi circuri glaciare;
28 – suprafeþe modelate gla-
ciar; 29 – limita superioarã a
pãdurii; 30 – vârfuri

Fig. 74. Relief glaciar ºi periglaciar în Munþii Parâng (dupã S. Iancu)

 MUNTELE STÃNULEÞI
Curmãtura Soarbele
Muntele Paltina v. Faþa Iarului

2000
M. Fãgãraº
1800 Stâna din Soarbele Valea Soarbele
Circul glaciar 1600 (dupã Gh. Niculescu)
Bâlea 1400
M1 – morena frontalã inferioarã;
1200
1000
M2 – morena frontalã superioarã;
M3 – morene stadiale din faza de
extincþie a gheþarului

2
km
m
2k

M. Fãgãraº,
valea glaciarã Zãnoaga Mare Vf. Borãscu Mare
Bâlea Zãnoaga Micã L. Zãgoaga 2157
v. Izvorului Zãnoaga Stânei Mari

2200
2000
Stâna Mare
1800 din Borãscu
1600
1400 Lãpuºnicul Circurile glaciare din muntele
1200 Mare Borãscu (dupã Gh. Niculescu)
1000
M. Morene; 1 – granodiorite;
2 – sedimentarul autohtonului;
3 – pânza geticã

M. Retezat
Complexul
glaciar Bucura
143

Fig. 75.
doilea jgheab glaciar îmbucat în cel format în faza anterioarã, mai multe nivele
de morene frontale (1650-1800 m în M. Rodnei, 1700-1900 m în M. Godeanu,
1600-2000 m în M. Retezat; în M. Parâng ºi M. Godeanu au fost identificate
morene la 1850 m, 1920 m, 2000 m) ce-ar releva momentele principale ale
retragerii ultimei glaciaþii. Limita zãpezilor permanente în aceastã fazã se aflã la
cca 1800 m în nord ºi 2000 m în sud.
Manifestarea a douã faze glaciare a mai fost susþinutã în M. Bucegi
(V. Velcea) prin prezenþa a douã cruste de calcar separate de o acumulare detriticã
în Peºtera Ialomiþei ºi de alþii pe baza loessurilor separate de soluri fosile în
regiunile extracarpatice.
Trei faze glaciare sunt indicate mai ales în M. Rodnei (L. Sawicki,
I. Sârcu), iar o singurã fazã glaciarã importantã pentru Carpaþi de cãtre Gr.
Posea. (cele douã troguri din lungul vãilor ar fi fost create simultan). Astfel, cel
jos a fost realizat de cãtre limba de gheaþã, iar cel superior (umerii), de retragerea
versanþilor situaþi deasupra nivelului gheþii prin procese periglaciare.
Vârsta fazelor glaciare este doar presupusã. Prima este corelatã cu
glaciaþiuna riss pentru care se invocã poziþia, marginii calotei glaciare la poalele
Beschizilor ºi la latitudinea Kiewului (49° latitudine nordicã), un volum important
de gheaþã rezultat al unor precipitaþii bogate (situaþie specificã rissului), poziþia
limitei zãpezilor permanente la altitudini coborâte care astfel permitea existenþa
deasupra ei a crestelor carpatice.
Cea de a doua fazã este legatã de würm când limita zãpezilor era mai sus
întrucât acestuia îi sunt specifice o calotã glaciarã la 52° latitudine nordicã, un
climat rece riguros cu zãpezi mai puþine, ce-a creat gheþarii de circ ºi limbi
glaciare scurte ce s-au retras treptat lãsând morene stadiale. Alþi geografi au
plasat întreaga modelare glaciarã în würm cu diferenþieri în stadialele acestuia.

7. Relieful periglaciar

7.1. Date generale. Pe continentul european în pleistocen s-au dezvoltat,

ca urmare a rãcirii generale a climei Globului în mai multe faze, calote glaciare
care au avut extinderi variate. În afara calotelor, bine dezvoltate la latitudini
mari (peste 48°), existau spaþii montane acoperite de gheaþã ºi vaste întinderi sub
regim de modelare periglaciar. România se afla în sud estul calotei principale ºi
cel puþin în douã faze (riss ºi würm) avea în Carpaþi la peste 1800 m gheþari, iar
restul teritoriului afectat dominant de îngheþ ºi nivaþie.
Unele idei privind rolul acestor procese în evoluþia reliefului în cuaternar
se întâlnesc în câteva lucrãri din prima parte a sec. al XX-lea. Studierea amãnunþitã
a lor, prin urmãrirea depozitelor, structurilor ºi formelor de relief realizate în
acel timp, s-a efectuat dupã 1955. Sunt contribuþii notabile în multe teze de
doctorat axate pe spaþiul carpatic (Valeria Velcea, Gh. Niculescu, I. Sârcu,
I. Donisã, Iancu Silvia, M. Iancu, M. Grigore M. Ielenicz, W. Schreiber, I. Mac,
I. Ichim, P. Urdea etc.) dar ºi în articole ºi studii în care sunt vizate alte spaþii
(V. Mihãilescu, P. Coteþ, Gr. Posea, Al. Savu, I. Berindei, E. Nedelcu, I. Ilie etc.)

144
sau întregul teritoriu al României (V. Mihãilescu, T. Morariu, Al. Savu, P. Coteþ,
Gr. Posea ºi colab., Geografia României vol. I, 1983 etc.). S-au stabilit mai întâi
caracteristicile climatului în cele douã faze ce-au impus sistemul de evoluþie
periglaciar (riss – pe ansamblu umed ºi cu multã zãpadã; würm – foarte rece ºi
cu zãpadã mai puþinã). Au la bazã corelãri ale elementelor identificate ca forme,
structuri, depozite cu date rezultate din diverse analize fãcute în Europa dar ºi
în câteva locuri din þara noastrã care permit deduceri asupra regimului termic,
circulaþiei maselor de aer, volumului de precipitaþii, dar ºi a repartiþiei tipurilor
de formaþiuni vegetale. În al doilea rând s-a ajuns la diferenþieri regionale ale
modului de manifestare a proceselor crionivale ºi a stabilirii rolului lor în evoluþia
reliefului.
7.2. Forme de relief, depozite ºi structuri. Periglaciarul fiind sistemul
morfogenetic de bazã în evoluþia reliefului din pleistocenul superior a condus la
dezvoltarea unor forme de relief multiple, depozite variate cu unele structuri
specifice. Ulterior, în holocen în alte condiþii morfoclimatice multe dintre acestea
au dispãrut (îndeosebi structurile) ori ºi-au pierdut din caracteristicile iniþiale.
- Formele de relief existã în Carpaþi (fig. 76) ºi câteva tipuri ºi în regiunile
colinare înalte. Crestele, turnurile, coloanele, versanþii abrupþi sau cu pantã mare
sunt rezultatul unei intense ºi repetate modelãri gelivale în spaþiul înalt carpatic
(la peste 1500 m, dar ºi cu frecvenþã deosebitã la nivelul 1800-2544 m). Forme
similare dar cu dimensiuni mai mici sunt local în defilee ºi chei la altitudini sub
1000 m ºi în unele masive joase alcãtuite din roci granitice sau cristaline (M.
Mãcin).
Treptele rezultate la baza versanþilor prin retragerea acestora, ce au caracter
de glacis de eroziune (altiplanaþie), sunt frecvente în unele masive carpatice la
peste 1 600 m. Unele dintre acestea sunt la baza vârfurilor ºi crestelor ce dominã
suprafeþele ºi nivele de eroziune precuaternare, altele s-au realizat la contacte
petrografice ºi structurale majore (sunt înguste având caracter de poliþe, brâne).
În regiunile deluroase sau podiº unde formele sunt mai puþine, reþin atenþia
unele râpe de desprindere ºi trepte de alunecare cu dimensiuni mari (îndeosebi
în Transilvania) de tipul glimeelor. Ulterior ele ºi-au continuat evoluþia începutã
în pleistocen atât prin retragerea râpelor cât ºi prin multiple modificãri
(fragmentãri) la nivelul treptelor. Gelivaþia, aluviunile ºi solifluxiunile au constituit
procesele de bazã în retragerea versanþilor cu pantã mare (caracter structural sau
petrografic) care în unele situaþii (unde stratele alcãtuite din roci dure aveau
grosimi mari) prin intersecþie au creat creste (Subcarpaþii Transilvaniei), iar în
altele au impus fronturi de cueste cu dimensiuni de ordinul kilometrilor (Podiºul
Central Moldovenesc, Podiºul Someºan etc.).
- Depozitele periglaciare au forme ºi alcãtuire diferite în funcþie de treapta
majorã (munþi, dealuri, câmpii) ºi de condiþiile genetice.
În Carpaþi ºi dealurile înalte unde versanþii erau în totalitate lipsiþi de
formaþiuni vegetale, iar procesele crionivale precumpãneau în sistemul de modelare
au rezultat câteva tipuri de depozite. Mai întâi sunt masele de grohotiº ce
alcãtuiesc poale ce îmbracã baza versanþilor, vârfurilor ºi culmilor. Diferenþele

145
 LEGENDA
I. MICRORELIEF NIVAL I. Microrelief nival. A. Forme de tasare, eroziune ºi dizolvare.
A B
1 – microdepresiuni de platou; 2 – microdepresiuni de culme;
3 – microdepresiuni de versant; 4 – microdepresiuni în circuri ºi
1 4 7 vãi glaciare; 5 – niºe de nivaþie; 6 – lapiezuri ºi doline. B. Forme
2 5 C
8
de eroziune. 7 – culoare de avalanºe; C. Forme de acumulare.
3 6 8 – potcoave nivale.
II. MICRORELIEF CRIOGEN
A B II. Microrelief criogen. A. Forme de dezagregare (relief rezidual).
9 13 9 – creste de dezagregare;
10 10 – vârfuri piramidale cu microrelief de dezagregare; 11 – ver-
14
11
sanþi abrupþi cu microrelief de dezagregare; 12 – ace, turnuri,
15 piscuri; B. Forme de acumulare. 13 – câmpuri de grohotiºuri pe
12 16 interfluvii; 14 – câmpuri de grohotiºuri în circuri ºi vãi glaciare;
C D
15 – torenþi de pietre; 16 – suprafeþe de denudaþie cu depozite
17 20 eluviale. C. Microrelief format prin deranjarea structurii depo-
18 21 zitelor afânate. 17 – poligoane de pietre; 18 – ghirlande de pietre;
19 19 – muºuroaie inerbate. D. Forme de solifluxiune. 20 – terasete
III. ALTE SEMNE de solifluxiune; 21 – alunecãri de blocuri.
22 26 III. Alte semne. 22 – limita zonei crio-nivale; 23 – zone
23 27 crio-nivalã; 24 – zona fluvio-torenþialã; 25 – circuri ºi praguri
24 28 glacio-nivale; 26 – circuri ºi vãi glaciare; 27 – praguri glaciare;
25 29 28 – lacuri glaciare; 29 – râuri

Fig. 76. Relief periglaciar actual ºi glaciar pleistocen în M. Retezat (dupã Gh. Niculescu; fragment)

146
în dimensiunile masei acumulate ºi în cele ale blocurilor colþuroase ce intrã în
componenþa acesteia sunt legate de gradul de gelivitate al rocilor (deosebit de
mare la calcare, granite, conglomerate etc.), frecvenþa ºi intensitatea ciclurilor
gelivale dictate de deosebirile de ordin termic în raport de altitudine (extrem de
active la peste 1700 m). În al doilea rând sunt marea majoritate a depozitelor ce
acoperã versanþii culmilor montane (la altitudini medii) ºi ai dealurilor. Au
grosime mai micã, frecvent au caracter de materiale intens amestecate întrucât
prin genezã crionivaþia s-a îmbinat cu alunecãrile masive ºi solifluxiunile. Cele
douã grupãri, în prezent, sunt acoperite de formaþiuni vegetale (subalpine ºi
forestiere) sau de conuri ºi poale de grohotiº recente (în spaþiul alpin). Al treilea
tip îl reprezintã depozitele de dezagregare de pe platourile alpine care alcãtuiesc
„mãrile de pietre” din munþii Retezat, Rodnei, Godeanu, Cãlimani, Ceahlãu,
Bucegi etc. La altitudini mai mici pe fundul unor vãi carpatice (Bistriþa, Moldova,
Trotuº, Buzãu etc.) sunt pânze groase de aluviuni sau conuri de pietre acumulate
prin aportul solid extrem de mare pe care râurile trebuiau sã le transporte în
scurtele veri periglaciare.
În dealurile ºi podiºurile joase, la nivelul câmpiilor rezultau pe de-o parte
depozite deluviale (prin alunecãri ºi solifluire) pe versanþi, dar ºi unele depozite
loessoide acumulate pe podurile câmpurilor (unele materiale erau aduse eolian
din luncile râurilor, iar altele de la depãrtãri – de exemplu de pe platforma
exondatã a Mãrii Negre pentru Dobrogea).
- Structurile periglaciare sunt indicate în mai multe locuri – Tisa, Moldova,
Bistriþa, Trotuº, Buzãu, Olteþ, Cerna, Someº, pe litoral, Câmpia Burnas (frecvent
în depozitele de terasã sau versant din regiunile colinare, podiº sau câmpie).
Sunt de tipul penelor ºi pungilor ºi au dimensiuni variabile.
7.3. Diferenþieri regionale. Sunt determinate mai întâi de etajarea treptelor
de relief majore, în care Carpaþii se includ în spaþiul cu pergelisol (limita lui se
afla la cca 1000 m, Gr. Posea ºi colab.) dar ºi cu gheþari ºi apoi de deosebiri de
naturã climaticã, alcãtuire petrograficã etc.
Se pot separa mai multe unitãþi ºi subunitãþi (fig. 77) care au avut o evoluþie
diferitã a reliefului sub influenþa proceselor periglaciare (Gr. Posea ºi colab.)
- Carpaþii ºi dealurile înalte subcarpatice. Se încadreazã în spaþiul cu
gelisol bi sau multianual supus unor intense procese de gelivaþie, nivaþie,
solifluxiune, eoliene ºi fluviogelivaþie. Dezvoltarea în altitudine de la cca 600 m
la 2 544 m ºi desfãºurarea gheþarilor între 1 800 ºi 2 200 m au determinat o
diferenþiere a modelãrii periglaciare în mai multe etaje.
• etajul supraglaciar ce încadreazã vârfurile ºi crestele situate deasupra
gheþarilor; limita inferioarã variazã în funcþie de condiþiile locale de pe fiecare
vale, platou ce permiteau formarea ºi menþinerea gheþarilor. Active au fost
gelivaþia, eolizaþia ºi nivaþia îndeosebi prin avalanºe (pe versanþi) ºi tasarea (pe
platouri), iar ca forme rezultante sunt - crestele, vârfurile ascuþite, turnurile,
unele mase de grohotiº, versanþii cu pante foarte mari. Reprezenta spaþiul de
alimentare al gheþarilor cu zãpadã ºi gelifracte (sursã pentru morene). În prezent
constituie cea mai mare parte din etajul de modelare crionivalã ºi fluviatilã.

147
148
I. PROVINCIA CENTRAL-NORDICÃ
UCRAINA A. Regiunea carpaticã
1 Etajul supraglaciar
2

I A
Etajul glaciar
a b Etajul periglaciarul detritic

R
3 a – subetajul nivo-criogen

R.
A
b – subetajul crio-nival

M
G
N 4 Etajul periglaciarului de
contact

O
B Regiunea transilvãneanã
U

L D
Regiunea nord-moldove-
C neascã

O
II. PROVINCIA SUDICÃ

VA
A Regiunea deluroasã din
nordul Câmpiei Române
Regiunea Câmpiei Române
B ºi Podiºul Dobrogei
C Regiunea munþilor Dobrogei
III. PROVINCIA VESTICÃ
A Regiunea deluroasã vesticã
B Regiunea Câmpiei de Vest

1 Limita dintre provincii

Limita gelisolului bi- ºi
2 multianual
3
M

Limita dintre regiuni

S

4 Limita dintre etaje

U
E

5 Limita dintre subetaje

N
R
T
B
E
I
A G
N
E
ª R
I U

BULGARIA

Fig. 77. Unitãþile periglaciare pleistocene (Relieful României)

 • etajul glaciar – avea în Carpaþii româneºti caracter discontinuu cu o mai
mare desfãºurare în masivele Carpaþilor Meridionali. Procesele periglaciare erau
active la contactul cu gheaþa unde pe de-o parte prin dezagregãri mult mai
intense genera grohotiºuri, iar pe de altã parte permitea dezvoltarea prin retragerea
versanþilor a unor fâºii de glacisuri de gelivaþie (Gr. Posea include în acest tip
umerii din lungul vãilor glaciare susþinând o singurã etapã glaciarã când au
rezultat profile transversale de vale în trepte). Gelivaþia era activã ºi pe pereþii
(pantele) ce mãrgineau masa de gheaþã (sectorul rymaielor).
• etajul periglaciar detritic se desfãºura sub limita zãpezilor veºnice
incluzând cea mai mare parte a Carpaþilor ºi dealurile înalte. Sistemul morfogenetic
îngloba alãturi de procese periglaciare ºi pe cele fluviatile ºi gravitaþionale,
primele având rol esenþial. Diferenþele locale în combinarea acestora erau
determinate de deosebiri în alcãtuirea structuralã ºi petrograficã, altitudine, pantã
etc. În vecinãtatea limitei zãpezilor veºnice au rezultat circuri glacionivale,
microdepresiuni nivale, culoare de avalanºe transformate prin acumularea
grohotiºurilor în „râurile de pietre”, versanþi abrupþi, poale de grohotiº (la baza
versanþilor din roci macrogelive) ºi depozite cu materiale intens sfãrâmate ºi
amestecate (la altitudini mai mici ºi pe versanþi formaþi din roci sedimentare în
strate subþiri). Pe vãile largi ºi în depresiuni râurile au depus conuri de bolovãniºuri
în general grosiere (existã uneori o stratificaþie evidentã de la bazã cãtre partea
superioarã) sau pânze groase de aluviuni. O evoluþie aparte era în masivele ºi
platourile calcaroase (unde pe de-o parte pe versanþii vãilor se produceau intense
dezagregãri, iar în endocarst un profil complex al galeriilor ºi sãlilor (urmare a
variaþiei microclimatului ºi evoluþiei scurgerii cursurilor subterane în fazele
periglaciare ºi postglaciare).
- În dealurile ºi podiºurile extra ºi intracarpatice cu altitudini la 300-600 m
procesele periglaciare au fost ºi mai puþin intense îmbinându-se cu cele fluviatile
ºi gravitaþionale în condiþiile pe de-o parte ale unui climat mai umed în vest ºi
centru ºi mai secetos în est ºi sud, iar pe de alta a unei vegetaþii de pãduri de
conifere (vest, în sectoarele înalte) sau de pajiºti în sud ºi sud-est. Procesele
periglaciare au fost însoþite de câteva consecinþe – retragerea acceleratã a
versanþilor formaþi din strate cu roci dure ºi impunerea fronturilor de cuestã
(Moldova, Podiºul Someºan, Podiºul Hârtibaciului); dezvoltarea de alunecãri
masive de versant în 3-5 trepte (glimeele din Câmpia Moldovei, Dealurile
Transilvaniei); crearea de criostructuri în depozitele teraselor (Someº, Mureº); o
evoluþie rapidã a bazinelor torenþiale pe seama îmbinãrii ravenãrii cu solifluxiunea
ceea ce a condus la fragmentarea marilor interfluvii; dezvoltarea de vãi cu albii
largi în care s-a cumulat un volum însemnat de materiale provenite din evoluþia
versanþilor.
În nord-vestul Dobrogei eterogenitatea petrograficã ºi structuralã a permis
o modelare gelivalã diferenþiatã determinând individualizarea de creste, vârfuri,
abrupturi dar ºi a unei cantitãþi însemnate de materiale detritice ce-au fost ulterior
supuse alterãrii. În restul podiºului se produceau acumulãri de loess ºi depozite
loessoide în fazele periglaciare pe seama cãrora în cele interperiglaciare s-au

149
format soluri. În faleze ºi pe versanþi se pot urmãri mai multe alternanþe de
loessuri ºi soluri fosile dar ºi urme ale unor criostructuri.
În Podiºul Getic ºi în Dealurile de Vest, alcãtuite dominant din roci uºor
de dislocat (nisipuri, argile, pietriºuri etc.) procesele periglaciare au avut rol
secundar atât în evoluþia versanþilor (solifluxiuni) cât ºi în dezvoltarea unor albii
largi.
În câmpii, îndeosebi în finalul pleistocenului se acumuleazã formaþiuni
loessoide.

8. Relieful litoralului – rezultat al evoluþiei liniei þãrmului în

cuaternar:

Marea Neagrã ºi în particular sectorul litoral au fost în câmpul interesului,

din motive variate, încã din antichitate când semnificative sunt diverse aprecieri,
descrieri, multe cu caracter geografic.
Cercetãrile ºtiinþifice orientate pe diverse direcþii aparþin finalului sec XIX
ºi mai ales sec. al XX-lea la ele participând mai ales geografi, naturaliºti, geologi,
oceanografi, navigatori etc. din þãrile riverane pentru ca dupã 1960 activitãþile
sã fie încadrate în programe multinaþionale cu reprezentanþi din numeroase
instituþii oceanografice de pe Glob.
Contribuþiile româneºti sunt concentrate pe câteva direcþii – ecosisteme
marine ºi deltaice, dinamica marinã, meteorologie costierã, geneza ºi evoluþia
reliefului litoral etc. Între numele cu semnificaþie pentru problemele de naturã
geograficã sunt: Gr. Antipa, I. Borcea, G. Vidraºcu, C. Brãtescu, I. Popescu
Voiteºti, R. Ciocârdel, E. Liteanu, A. Pricãjan, A.C. Banu, I. Petrescu, P. Gâºtescu,
P. Coteþ, A. Breier, N. Panin, E. Vespremeanu, I. Ionesi, C. Bondar, O. ªelariu,
C. Caraivan, B. Driga, Gh. Romanescu etc. S-au realizat ºi sinteze asupra mãrii,
deltei ºi litoralului.
Bazinul Mãrii Negre este rezultatul unei evoluþii tectonice complexe într-un
sector sudic fragmentat al macroplãcii Euroasiatice. Începutul individualizãrii ei
se leagã de mezozoic prin formarea unor bazine (vestic ºi estic) cu subsidenþã
activã dar diferenþiatã ca intensitate în neozoic. Cert este faptul cã în cuaternar
s-a realizat un bazin bine conturat ce avea în anumite faze legãturi cu M.
Mediteranã sau cu M. Caspicã, iar în altele era izolat formând un mare lac
continental.
Ultima parte a pleistocenului, dupã transgresiunea din faza Karangat când
nivelul era cu cca 10 m deasupra celui actual, a urmat în tot würmul superior o
etapã în care bazinul a fost un lac al cãrui þãrm a oscilat între poziþia izobatelor
actuale de – 10 m ºi – 130 m. La finele primei pãrþi a holocenului (acum cca
8000 ani) începe transgresiunea Flandrianã care a produs la început o creºtere
rapidã a nivelului sãu, ajungând acum cca 5000 de ani în jurul valorii actuale.
Este rezultatul realizãrii legãturii, prin strâmtoarea Bosfor cu Marea Mediteranã
pe fondul general al ridicãrii nivelului Oceanului Planetar în postglaciar în ultimele
cinci milenii s-au produs mai multe oscilaþii ale nivelului mãrii în raport cu

150
poziþia actualã evidenþiind când creºterea, când scãderea lui. În prezent este o
fazã de ridicare (acceleratã dupã 1960) cu un ritm mediu în spaþiul românesc de
cca 1,3 mm/an (E. Vespremeanu) (fig. 78).
Configuraþia actualã a litoralului românesc nu poate fi legatã decât de
raporturile ce s-au stabilit între uscat ºi apã în ultimele 4000-4500 de ani în
contextul manifestãrii pe de o parte a unei transgresiuni continue, dar cu oscilaþii
ºi mici stagnãri iar pe de alta a unor miºcãri de lãsare uºoarã a Dobrogei (mai
ales la sud de Constanþa).
Studiile realizate de diverºi geografi, geologi îndeosebi în spaþiul deltaic ºi
lagunar au relevat câteva momente semnificative pentru evoluþia holocenã a
spaþiului litoral ºi construcþia reliefului.
În optimum climatic (mijlocul holocenului) nivelul mãrii s-a ridicat la +5
m (transgresiunea Marea Neagrã Nouã) însoþit de dezvoltarea unor golfuri (sudul
Bugeacului, Delta, Razim-Sinoe, Siutghiol) extinse mult spre vest; golfuri mai
mici au rezultat prin inundarea albiilor râurilor dobrogene. Deci, un þãrm crestat
cu o peninsulã mare (Mahmudia-Dunavãþ) ºi mai multe insule ºi capuri. Cãtre
final se realizeazã o mare parte din grindurile maritime din golful viitoarei delte.
Urmeazã o retragere a nivelului mãrii cu o amplitudine de 4 m (regresiune
dacicã între mijlocul mileniului I î.Hr. ºi pânã aproape de mijlocul mileniului I.
d. Hr.) ceea ce conduce la deplasarea liniei de þãrm spre est însoþitã de prelungirea
râurilor dobrogene pe platforma litoralã.
Din partea a doua a primului mileniu ºi pânã în prezent nivelul mãrii s-a
ridicat (transgresiunea valahã) provocând refacerea vechilor golfuri ºi a þãrmului
crestat.
Acþiunea curenþilor litorali ºi a valurilor în condiþiile unui debit solid bogat
adus de Dunãre ºi a unor depozite marine de pe platforma submersã a condus la
realizarea de cordoane ce-au închis treptat gurile de vãrsare ale râurilor dobrogene
ºi golfurile (au rezultat limane ºi respectiv lagune). La vest de aliniamentele
grindurilor fluvio-maritime Letea-Sãrãturile se dezvoltã grinduri fluviale ºi se
intensificã procesele de aluvionare. În ultimul secol pe de-o parte are loc accentuarea
colmatãrii lagunelor unele fiind în stadiu de mlaºtini (Mangalia, Neptun) altele
devenind câmpii fluvio marine (la nord de Razelm). Pe de altã parte pe fondul
tendinþei generale de „îndreptare a liniei de þãrm” se produc local retrageri (datoritã
acþiunii curenþilor secundari), mici înaintãri (la gurile de vãrsare ale fluviului
îndeosebi la gurile de vãrsare ale braþelor Chilia, Sfântu Gheorghe) ºi multe
modificãri de naturã antropicã (de la Nãvodari la Mangalia).

9. Relieful structural

9.1. Caracteristici structurale:

Pe teritoriul României existã unitãþi care ºi-au dobândit anumite alcãtuiri
ºi structuri în diferite etape de constituire a reliefului ei. Sunt roci metamorfice,
vulcanice ºi sedimentare cu proprietãþi diferite (mineralogice, fizice, chimice)
dar ºi cu un anumit mod de desfãºurare spaþialã a componentelor lor ceea ce a
dus la anumite structuri.

151
 ani Î. Hr. 70000 6500 6000 5500 5000 4500 4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500
+2
0
–2
–4
–6
–8
–10
–12
–14
–16

Transgresiunea Regresiunea Transgresiunea Djmetiana Regresiunea Fanagoriana Transgresiunea Nimfeana

Vitiaziana Pontiana

Oscilaþia nivelului Mãrii Negre în holocen

26000
24000
22000
20000
18000
16000
14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
m ani Î. Hr.
10 Nivelul mãrii în prezent
0
–10
–20
–30
–40
–50
–60
–70
–80
a b
–90
–100
–110
–120
–130
–140

Variaþiile nivelului Mãrii Negre în würn-holocen

Fig. 78. Oscilaþia nivelului Mãrii Negre (dupã E. Vespremeanu)

152
 Fiecãrei structuri geologice îi este specific un anumit comportament (reacþie)
la acþiunea agenþilor externi ceea ce a determinat realizarea în timp a anumitor
forme de relief.
Alãturi de formele de relief specifice unei structuri în timp au luat naºtere
ºi forme comune tuturor structurilor (ex. vãile, interfluviile) dar ºi la acestea
s-au impus unele trãsãturi (simetrie, asimetrie, îngustãri etc.) determinate de
structurã.
Dezvoltarea formelor de relief structural ºi mai ales impunerea în peisaj
este condiþionatã de rezistenþa rocilor dar ºi de alternanþa de strate, orizonturi,
blocuri etc. cu comportament deosebit la atacul agenþilor externi.
Structurile geologice specifice României sunt pe de-o parte cele legate de
regiunile de platformã (Vorlandul) ºi apoi cele caracteristice orogenului carpatic
ºi unitãþilor dependente de el.
- Platformele au la suprafaþã roci sedimentare în strate orizontale ºi mai
ales monoclinale.
- Orogenului carpatic îi sunt caracteristice structura cutatã, ºariatã, faliatã;
aceasta cuprinde în cea mai mare parte a lui roci cristaline ºi sedimentare; se
adaugã munþii vulcanici.
- Unitãþile legate direct de evoluþia orogenului sunt alcãtuite de roci
sedimentare cu structurã cutatã, monoclinalã, în domuri; suprastructura
sedimentarã acoperã blocuri cristaline situate la adâncimi variate.
Acestor structuri le sunt caracteristice anumite forme de relief care au un
specific aparte la nivelul fiecãrei unitãþi importante
9.2. Cunoaºterea în literaturã. Pânã în 1960 se poate vorbi pe de-o parte
de studii regionale amãnunþite în unitãþile unde structura a avut un rol distinct
în imprimarea caracteristicilor reliefului (se impun lucrurile lui M. David,
N. ªenchea din Podiºul Moldovei) iar pe de alta unele referiri la influenþe
structurale în dezvoltarea reþelei de vãi, desfãºurarea unor culoare tectonice,
explicarea unor sectoare de vale antecedente în lungul fracturilor carpatice
importante.
Dupã 1960 aprecierile sunt tot mai numeroase fiind legate de analize în
teze de doctorat (V. Velcea, Gr. Posea, L. Badea, Gh. Niculescu, Al. Roºu,
E. Nedelcu, V. Bãcãuanu, I. Donisã, I. Bojoi, C. Brânduº, I. Ioniþã, C. Rusu,
E. Rusu, I. Stãnescu, N. Popescu, M. Grigore, M. Ielenicz, I. Marin, Al. Savu,
I. Mac etc.), în articole ºi studii pe tematicã morfostructuralã cu caracter regional,
local etc. dar ºi la nivelul României (Relieful României, Geografia României
vol. I, Geomorfologia României). Sunt puse în evidenþã diferitele complexe
morfostructurale fãcându-se aprecieri cantitative ºi calitative, se dau explicaþii
genetico-evolutive ºi se disting tipuri de relief structural
9.3. Diferenþieri morfostructurale regionale
- Podiºul Moldovei – este considerat ca o unitate în care rolul structurii în
imprimarea caracteristicilor de bazã ale reliefului este esenþial. Suprastructura
sedimentarã tot mai nouã de la nord (sarmaþian) cãtre sud (villafranchian), se

153
desfãºoarã într-o unitate monoclinalã diversificatã petrografic (gresii, conglo-
merate, calcare în NV ºi centru, gresii, marno-argile în Câmpia Moldovei;
pietriºuri, nisipuri slab cimentate cu intercalaþii argilo-marnoase ºi tufuri în
sectorul central-sudic). Pe mãsura retragerii lacului pliocen spre sud modelarea
tot mai nouã, de la nord-vest spre est ºi sud a îndepãrtat, diferenþiat de la un
sector la altul, o bunã parte din formaþiuni ºi a creat mai întâi forme de relief
structural cu dimensiuni foarte mari (cueste, suprafeþe structurale), iar în al
doilea rând a imprimat o suitã de trãsãturi structurale ce apar în fizionomia
vãilor, versanþilor, interfluviilor.
Deci, individualizarea reliefului structural s-a produs din pliocen în jumãtatea
nordicã ºi în cuaternar în sud în concordanþã cu dezvoltarea generaþiilor de vãi,
proces dependent de exondarea treptatã a regiunii ºi de ridicarea neotectonicã
diferenþiatã ca intensitate pe subunitãþile podiºului. Aceasta face ca relieful
structural sã aibã desfãºurare ºi complexitate deosebitã pe subunitãþi.
• În Podiºul Sucevei el are o dezvoltare mare ºi se exprimã prin întinse
platouri structurale (Dragomirna, Fãlticeni ºi chiar la est de Siret) pe formaþiuni
calcaroase ºi grezoase compacte, fronturi cuestice orientate spre nord-vest ºi
vest, o reþea de vãi care în bunã parte îºi pãstreazã caracterul subsecvent sau
consecvent. O situaþie aparte se aflã la contactul cu Obcina Mare unde pe
aliniamentul Pãltinoasa-Cacica-Solca eroziunea a îndepãrtat depozitele sarmaþiene
monoclinale creând depresiuni de contact cu dimensiuni mici; în baza cãrora au
fost intersectate unele cute diapire badeniene.
• Câmpia Moldovei constituie un podiº de eroziune jos precuaternar în
care ulterior adâncirea râurilor din bazinele Jijiei, Baºeului etc. a determinat
apariþia unor versanþi (pe dreapta vãilor) abrupþi, cuestici, intens degradaþi de
alunecãri de teren ºi curgeri noroioase datoritã rocilor precumpãnitor argilo-nisipoase.
Pot fi urmãrite ºi sectoare de vãi consecvente, subsecvente (fig. 79).
• Podiºul Central Moldovenesc pãstreazã cel mai clar formele de relief
structural datoritã plãcii de calcare oolitice sau a stratelor de gresii compacte ºi
cu grosime mare. Existã platouri structurale ºi cvasistructurale extinse ce coboarã
lent spre sud-est (ªcheia, Ipatele, Suhuleþ, Cheia Domniþei, Tansa etc.), mai
multe aliniamente de cueste pe direcþie est-vest din care se detaºeazã prin
dimensiuni cele douã fronturi dispuse etajat din nord (dezvoltate aproape continuu
între Siret ºi Prut) ºi care formeaz㠄Coasta Iaºului” (peste 100 km lungime ºi
diferenþe de nivel de peste 200 m), (fig. 79).
Existã douã tipuri de vãi structurale – obsecvente (orientate spre nord,
afluenþii Bahluiului; au pante mari ºi intense degradãri sub formã de alunecãri)
ºi consecvente (afluenþii Bârladului ºi Prutului; sunt lungi, simetrice ºi bine
adâncite).
• În Colinele Tutovei se diferenþiazã mai întâi un sector nordic cu platouri
structurale (determinate de existenþa unor nivele de gresii sau tufuri meoþiene),
douã fronturi cuestice (pe dreapta Racovei ºi Bârladului superior) ºi mai multe
vãi subsecvente, obsecvente (cu caracter torenþial). În al doilea rând, în sud
existã un podiº piemontan monoclinal care, în cuaternar, în urma fragmentãrii a

154
 SCARA 1 LEGENDA 3
2
0 5 10 km
1b 2b 4

1 – Cuesta Repedea-Mogoºeºti-Vulpãneºti; 1b – Porþiuni din cuestã; 2 – Cuesta Voineºti-Si-

neºti-Strunga; 2b – Porþiuni din aceeaºi cuestã; 3 – Cuesta Bahluiului; 4 – Cueste secundare
Relief structural în Podiºul Central Moldovenesc (dupã M. David)

1 2

1 – cueste flanc de vale;

2 – cueste datoritã exclusiv proceselor deluviale

0 5 10 15 20 km

Relief structural în Câmpia Moldovei (dupã V. Bãcãuanu)

Fig. 79. Relief structural în Podiºul Moldovei.

155
fost redus la culmi paralele separate de vãi consecvente (Zeletin, Tutova, Berheci
etc.).
Situaþii similare se întâlnesc ºi la est de Valea Bârladului numai cã aici
platourile cvasistructurale au dimensiuni mai reduse, sunt intens fragmentate iar
dintre tipurile de vãi structurale se impun cele subsecvente (Dealurile Fãlciului)
ºi consecvente (Podiºul Covurlui).
- Podiºul Dobrogei reprezintã una dintre unitãþile de relief cu cea mai mare
complexitate structuralã ºi aceasta din douã cauze de naturã evolutivã:
• o îndelungatã activitate orogeneticã (proterozoic-paleozoic ºi mai slab în
mezozoic) ce-a dat structurile Dobrogei;
• o la fel de îndelungatã stare de rigiditate rezultatã prin trecerea destul de
devreme (paleozoic în Dobrogea de Sud, mezozoic în rest) a Dobrogei în starea
de platformã. În aceste condiþii reliefurile vechi, indiferent dacã au reprezentat
masive foarte înalte sau scunde, au suferit o modelare completã concretizatã în
retezarea (la nivel de pediplenã) a miezului, intens tectonizat al acestora.
Complexitatea structuralã este întregitã de suprastructura sedimentarã diferitã de
la o regiune la alta ca alcãtuire, grosime ºi fazã de acumulare în timpul unor
transgresiuni mai lungi sau mai scurte ce-au afectat soclul rigid dobrogean. Ea
este reprezentatã în nord ºi centru de formaþiuni calcaroase mezozoice cu extindere
variatã; în Dobrogea de Sud la suprafaþã existã o placã de calcare lumaºelice
sarmaþiene. Peste toate acestea existã loess ºi depozite loessoide.
Influenþa miºcãrilor orogenetice alpine manifestate intens în Carpaþi în
mezozoic-neozoic s-a reflectat prin crearea în suprastructura sedimentarã
dobrogeanã a unor ondulãri largi dar mai ales în rejucarea unor planuri de falie
sau în flexurãri.
Un rol aparte în crearea ºi mai ales în accentuarea unor trãsãturi specifice
reliefului structural l-au mai avut doi factori – miºcãrile neotectonice pozitive
cuaternare (în nord, centru ºi sud-vest) ºi mai ales diferenþierile petrografice (în
nord).
În aceste condiþii în Dobrogea apar câteva structuri distincte pe care s-au
dezvoltat forme de relief adecvat, cu extensiune diferitã.
• Structura tabularã, specificã Dobrogei de Sud (la sud de linia tectonicã
Capidava-Ovidiu) este impusã de placa calcaroasã sarmaticã bombatã în SV ºi
flexuratã în est. Aici sunt: platourile structurale (extinse mai ales în centru ºi
est ºi fragmente în vest) ºi vãile simetrice cu profil evazat la generaþiile mai noi
ºi adâncite cu versanþi cu pantã accentuatã (uneori în trepte cu poliþe structurale)
în sud-vest unde relieful atinge ºi înãlþimi mari (peste 150 m) în vecinãtatea
Dunãrii. Acestora din urmã li se mai atribuie termeni genetici de „chei”,
„canioane” etc.
• Structura discordantã simplã se aflã în Dobrogea Centralã ºi este alcãtuitã
din petice de calcare jurasice uºor ondulate ºi fisurate suprapuse pediplenei
paleozoice ce reteazã complexul ºisturilor verzi. Relieful structural nu se impune
în peisaj având caracter local datoritã, pe de-o parte, eliminãrii în cea mai mare
mãsurã a suprastructurii sedimentare iar pe de altã parte slabei fragmentãri a

156
soclului cristalin datoritã altitudinilor reduse ºi duritãþii rocilor. Ies în evidenþã:
- pediplena exhumatã în Podiºul Casimcea, abrupturile structurale ale versanþilor
ce reteazã capetele stratelor din calcare jurasice, vãile dezvoltate pe contacte de
falie (Peceneaga) sau care se desfãºoarã paralel, perpendicular sau oblic în raport
cu cutele strânse ale ºisturilor verzi (vãile Casimcea, Topolog etc. ce au ºi
caracter epigenetic).
• Structura discordantã complexã din regiunea Babadag-Tulcea. Existã un
fundament proterozoic-paleozoic fragmentat în blocuri ºi o suprastructurã din
roci sedimentare predominant carbonatice mezozoice prinse în cute largi orientate
precumpãnitor NV-SE. Neotectonica cuaternarã a dus la rejucarea unor fracturi,
ridicarea Podiºului Babadag ºi a Dealurilor Tulcei. Eroziunea produsã în neozoic
a dus la fragmentarea ºi îndepãrtarea parþialã a sedimentarului punând în evidenþã
unele forme structurale. Au rezultat abrupturi cuestice pe martorii calcaroºi,
fragmente de sinclinale suspendate faliate (în urma evoluþiei au ajuns în stadiu
de inselberguri-Denis Tepe), abrupturi de falie (nordul Dealurilor Tulcei), fronturi
de cuestã, suprafeþe cvasistructurale ºi diversele tipuri de vãi ºi depresiuni
structurale (în Podiºul Babadag), unele asimetrii ale interfluviilor legate de
influenþe structurale etc.
• Structurã veche hercinicã nivelatã, faliatã, rejucatã neotectonic ºi
modelatã în sistem apalaºian. Cuprinde compartimentul de nord-vest al Dobrogei
format din roci cristaline ºi eruptive prinse într-un ansamblu de cute strânse.
Înãlþarea neotectonicã pliocen superior-cuaternarã a permis adâncirea unei reþele
de râuri instalate mai ales pe contacte petrografice sau structurale. Ca urmare,
au rezultat forme de relief structural reprezentate de dealuri pe anticlinale, sectoare
de vãi axate pe sinclinale (Luncaviþa), pe axe de anticlinale (Megina) sau
transversale pe cute (Greci, Cerna) sau versanþi a cãror formã a fost impusã de
unele caracteristici structurale. Deci un relief apalaºian cu altitudini mici.
• Structuri vulcanice vechi scoase la zi de eroziune. Au dezvoltare mai
mare în regiunea Mãcin-Niculiþel ºi local în est. Se disting douã subtipuri. Primul
este reprezentat de câteva corpuri magmatice granitice ce strãpung cristalinul
hercinic (mai mare fiind lacolitul Mãcin-Greci) iar al doilea de platourile de
diabaze consolidate subacvatic în triasic în regiunea Podiºului Niculiþel. În ambele
situaþii se impun culmile masive ºi versanþii prãpãstioºi dezvoltaþi mai ales în
lungul contactelor cu formaþiunile vecine sau pe planuri de falie.
- Podiºul Mehedinþi, structural reprezintã o unitate carpaticã joasã (de la
400 la 700 m), nivelatã (în prebadenian) pânã la stadiul de aproape peneplenã;
a fost fragmentatã în câteva blocuri din care unele înregistrând în miocenul
superior subsidenþe, au fost acoperite de apã. Înãlþarea treptatã a Carpaþilor în
pliocenul superior-cuaternar a determinat exondarea dar ºi ridicarea (mai slabã
ºi diferitã pe sectoare) a regiunii Mehedinþi. Eroziunea a înlãturat o parte din
sedimentarul miocen punând în evidenþã sectoarele tectonice ce au caracterul de
grabene. Deci, sub raport morfostructural în Podiºul Mehedinþi se poate vorbi de
un relief dezvoltat într-o structurã cutatã, faliatã, fosilizatã ºi care în prezent
este în curs de exhumare. Elementul morfostructural major îl reprezintã unele

157
depresiuni cu caracter de graben (Bahna) parþial dezgolite. Se adaugã versanþii
cuestici, abrupturile de falie bine întreþinute de contactele petrografice.
- Podiºului piemontan Getic. În alcãtuirea lui intrã pânze de pietriºuri
villafranchiene ºi strate de nisipuri, pietriºuri ºi argile pliocen-superiore ce înclinã
spre sud. Valoarea cãderii este mai mare în nord ºi se reduce treptat cãtre sud.
Aceastã situaþie împinge spre supoziþia cã structural se trece de la un monoclin
la contactul cu Subcarpaþii (nord) la o structurã tabularã în partea sudicã spre
Câmpia Românã. Adâncirea celor trei-patru generaþii de râuri a determinat:
- detaºarea unor interfluvii asimetrice în nord (la unele existã suprafeþe
structurale extinse) ºi a unor platouri aproape orizontale în sud (de aici denumirea
generalizatã mai veche de „platform㔠atribuitã uneori;
- cele mai multe vãi, din primele douã generaþii, se desfãºoarã în
concordanþã cu sensul înclinãrii stratelor (nord-sud), direcþie pe care a avut-o ºi
suprafaþa topograficã în urma acumulãrilor piemontane, retragerii lacului ºi
înãlþãrii mai accentuate în nord;
- individualizarea localã, în sectorul nordic monoclinal, a unor cueste
simple, cueste unghiulare ce dominã depresiuni mici sau albiile vãilor subsecvente
orientate spre est sau vest;
- în sud sunt caracteristice formele de relief întâlnite în podiºurile tabulare
(platouri ºi vãi simetrice).
- Dealurile Transilvaniei au un relief structural individualizat pe
formaþiunile foarte variate ale suprastructurii sedimentare. Fundamentul cristalin
fragmentat în mai multe blocuri afundate diferit ajunge aproape de suprafaþã, în
câteva locuri iar în Culmea Preluca chiar ºi la suprafaþã.
Suprastructura sedimentarã are grosimi variabile (de la câteva sute de metri
la mai multe mii de metri).
La suprafaþã apar depozite paleogen-miocene inferioare cu extensiune mare
în NV ºi N, miocene în N, E ºi S ºi pliocene în centru ºi SV.
Structura acestora a fost precumpãnitor influenþatã de deplasarea cãtre
suprafaþã ºi exterior a sâmburilor de sare (badeniene) ca urmare, a presiunii
exercitate de stiva groasã de sedimente acumulate în centru. Pe o mare parte a
regiunii au rezultat douã tipuri de structuri – cea diapirã în vest, sud ºi est
(Ocna Dej – Sic-Cojocna – Turda – Ocna-Mureº; Aiud – Ocna Sibiu;
ªieu-Sovata-Praid-Lueta-Rupea) ºi una în domuri cu poziþie centralã (Câmpia
Transilvaniei ºi Podiºul Târnavelor). Structura monoclinalã este legatã îndeosebi
de formaþiunile paleogen-miocen inferioare (Podiºul Someºelor, contactul
depresiunilor din sud ºi vest cu munþii).
Local, în est existã ºi o structurã discordantã reprezentatã de acumulãri de
aglomerate vulcanice (tabular-monoclinale) peste sedimentarul mio-pliocen cutat
(diapir).
Se adaugã jocul pe verticalã al blocurilor fundamentului (în pliocen-cuater-
nar) reflectat în reactivarea unor fracturi ºi crearea unor sectoare mai joase
folosite de cãtre Someºe, Mureº, Târnave (M. Peahã, N. Josan) în realizarea
traseului vãilor (fig. 80).

158
 0 2 4 6 8 km

LEGENDA
A. 1 – cueste bine pãstrate; 2 – cueste festonate; 3 – cueste fragmentate; 4 – abrupturi de
împingere; 5 – anticlinal; 6 – sinclinal; 7 – înclinarea stratelor; B. Profil transversal prin zona
transversalã a domului Delenii. C. Schiþa tectonicã a regiunii dintre Târnave
159

Fig. 80. Relieful de cueste din Dealurile Târnavei Mici (dupã N. Josan)
 Începând cu finele pliocenului eroziunea a creat o diversitate de forme de
relief la multe din ele tipurile de structurã impunând unele trãsãturi care s-au
pãstrat în regiunile cu roci ce au opus rezistenþã (gresii, microconglomerate,
tufuri etc.).
Relieful structural este legat evolutiv de adâncirea reþelei de râuri la finele
pliocenului ºi mai ales în cuaternar. Oscilaþiile climatice intense în cuaternar au
avut un rol determinant în accentuarea influenþelor structurale pe versanþii alcãtuiþi
din roci bine cimentate (au rezultat fronturi cuestice cu glacisuri erozivo-acu-
mulative în bazã) ºi în diminuarea lor pe rocile moi, friabile îndeosebi prin
alunecãri masive, torenþi, ºiroire, spãlare în suprafaþã etc.
• Subcarpaþii din estul Transilvaniei dintre Someºul Mare ºi Olt se remarcã
prin diversitatea aspectelor morfostructurale (I. Mac). Structura este reprezentatã
de: un miopliocen cutat (diapir) ºi un monoclin panonian acoperite de o pãturã
aproape orizontalã de aglomerate vulcanice. În ea s-au adâncit mai multe generaþii
de râuri, prima în concordanþã cu sensul cãderii pãturii de aglomerate (de la est
la vest) iar celelalte pe contacte litologo-structurale. Ca urmare, în timp, s-au
individualizat (I. Mac) forme majore fie de concordanþã structuralã (dealuri pe
anticlinale, vãi, bazinete ºi ºei pe cute sinclinale) fie forme de inversiune
structurale (vârfuri ºi culmi pe sinclinalele acoperite de piroclastite; butoniere
pe ax de anticlinal miopliocen). Subordonat pe acestea s-au dezvoltat abrupturi
cuestice cu formã ºi dimensiuni variabile (cele mai mari dau fronturi pe mai
mulþi kilometri lungime ºi diferenþe de nivel de 100-250 m), suprafeþe ºi platouri
structurale, poliþe structurale, versanþi cu trepte structurale (I. Mac) etc. Rol
esenþial în diversificarea aspectelor morfostructurale l-au avut pe de-o parte
alternanþele de strate cu rezistenþã diferitã, iar pe de alta evoluþia climatului în
cuaternar (fazele reci periglaciare care au accentuat detaºarea abrupturilor cuestice
ºi dezvoltarea de glacisuri etc.).
• În Podiºul Someºelor se impune structura monoclinalã (stratele cad dinspre
munþi spre Someº) cu un sedimentar paleogen ºi miocen în care rol esenþial îl
au stratele groase de gresii, microconglomerate ºi calcare. Local apar ºi unele
bombãri (Leghia) sau cute (Lãpuº). Râurile mari (Someºul, Someºul Mic) au
urmat trasee facilitate de tectonica blocurilor din fundament (I. Peahã). În schimb
generaþiile ulterioare, prin adâncire, au creat un peisaj morfologic în care se
impun formele structurale. Pe interfluvii sunt: suprafeþe ºi platouri structurale
(mai ales pe stratele groase de calcare eocene), vârfuri asimetrice separate de ºei
largi (Dealurile Nãsãudului). Versanþii adesea au caracter cuestic. Astfel, în
Dealurile Clujului apar mai multe nivele de abrupturi cuestice (douã se remarcã
prin dimensiuni ºi aspectul de front continuu, Gr. Posea). Se disting vãi specifice
structurii. Vãile consecvente sunt frecvente în nord (afluenþii Someºului Mare),
cele obsecvente au lungimi mici ºi fragmenteazã fronturile cuestice din lungul
vãilor subsecvente (în Dealurile Clujului sunt pe Nadeº, Nãdãºel, Cãpuº –
fig. 81, etc.).
În Dealurile Lãpuºului s-au individualizat (Gr. Posea) forme de concordanþã
directã în structurã cutatã (Depresiunea Lãpuº pe un sinclinal, iar dealurile din

160
m 687 m
700 621 m
550 m v. Agârbiciu
v. Cãpuº
600
500
200 600 1000 m
400
1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11
1 – Pietriº de terasã; 2 – Calcar superior; 3 – Complex
vãrgat superior; 4 – Calcar inferior; 5 – Marne ºi argile;
6 – Marne ºi calcare; 7 – Strat cu numuliþi; 8 – Calcar
de apã dulce; 9 – Depozite vãrgate lagunare;
10 – Complex vãrgat inferior; 11 – Cretacic
Relief de cueste în Depresiunea Hãlmãgiu
Relief structural pe Valea Cãpuºului
(dupã Gr. Posea)

Relieful de eroziune diferenþiatã pe Valea Frontul cuestic prahovean (Munþii Bucegi)

Milcovului

Hogbakul Pietrii Craiului Creste calcaroase în masa cristalinã a

Munþilor Giurgeu

Fig. 81.

161
sud pe anticlinale). Local sau detaºat ºi forme structurale derivate, de inversiune
(butoniera de la Leghia la care apar pregnant fronturile de cuestã faþã în faþã).
• În Podiºul Transilvaniei deºi dispoziþia stratelor defineºte structuri variate
(cute diapire, domuri, monoclin slab înclinat), relieful impus de acestea nu are
amploare datoritã predominãrii formaþiunilor marno-argiloase ºi nisipoase. În
sectoarele în care apar ºi strate ce opun rezistenþã atacului eroziunii (conglomerate
miocene, gresii, tufuri) formele de relief structural deºi sãrace ca tipuri se impun
prin dimensiuni. Astfel, în lungul vãilor mari (Someº, Arieº) în aria cutelor
diapire (în vest) sunt versanþii cuestici intens afectaþi de alunecãri de teren ºi
torenþi. În sudul podiºului adâncirea ºi deplasarea spre nord a Oltului în
formaþiunile mio-pliocene monoclinale au dus la detaºarea depresiunii subsecvente
a Fãgãraºului încadratã în nord de un lung front cuestic (peste 85 km, N.
Popescu), dispus în douã nivele pe care dinamica prin alunecãri ºi ºiroire este
foarte activã. Cueste similare apar ºi în sud-estul depresiunii Sibiu apoi pe valea
Hârtibaciului, pe Secaºe etc.
În partea centralã (N. Josan) cu structurã de domuri, formele de relief
structural au apãrut în peisaj ca elemente secundare ºi pe întinderi mici pe
mãsura adâncirii râurilor în câmpia fluvio-lacustrã, pliocenã. Ca urmare, a
intersectãrii în poziþii diferite a domurilor - pe ax (la Sângiorgiu de Pãdure,
Bogata, Tãuni, Filitelnic) sau lateral - au rezultat vãi simetrice ºi asimetrice cu
versanþi care local (unde conþin ºi strate de roci dure) au caracter cuestic (cueste
faþã în faþã, cueste orientate în sens opus, cueste simple sau etajate etc.). La
nivelul podurilor interfluviale existã suprafeþe de eroziune ºi vârfuri care local
(pe strate mai dure) au ºi caracter structural. Generaþiile de vãi mai noi aflate pe
domurile nesecþionate (N. Josan) au o desfãºurare divergentã pe flancurile acestora
(domurile Bazna, Cetatea de Baltã).
- Dealurile de Vest (banato-someºene) au o structurã variatã ca urmare a
unei evoluþii complexe. Blocurile cristaline ale fundamentului se aflã la adâncime
tot mai mare de la est la vest dar, local apar „la zi” sub formã de culmi (Fãget)
sau mãguri (ªimleu) ce dominã cu câteva zeci ºi chiar peste 100 m regiunile
vecine (horsturi). Sedimentarul care-l acoperã este alcãtuit din alternanþe de
strate de nisip, marne ºi argile, tufuri etc. ce au o cãdere generalã dinspre munte
spre câmpie (de la est la vest) evidenþiind o structurã monoclinalã. Local, acesta
suferã modificãri fie prin apariþia (la contactul cu muntele) unor depozite
sedimentare mai vechi cutate, fie datoritã prezenþei unor roci vulcanice (andezite,
dacite) ce alcãtuiesc mãguri ºi dealuri.
Adâncirea reþelei hidrografice, îndeosebi în cuaternar, într-un relief nu prea
înalt (150-450 m) a permis crearea localã a unor forme de relief cu specific
structural. Mai însemnate sunt: bazinete depresionare de contact între culmile
cristaline ºi sedimentarul pliocen (de-o parte ºi de alta culmei Fãget sau la
marginea munþilor Plopiº, Codru-Moma), defilee epigenetice (prin impunerea
râurilor în roci cristaline sau eruptive (Someºul la Þicãu-Benesat, Barcãul la
Marca, Crasna la ªimleu), evidenþierea unor masive cu caracter de horsturi
exhumate (Preluca, Prisaca, Mãgura ªimleu, Culmea Lespezi), cueste ºi suprafeþe
structurale (Dealurile Chiuarului, Dealurile Crasnei).

162
 - Subcarpaþii constituie unitatea deluroasã cu cea mai mare complexitate
structuralã. Aceasta a rezultat în urma evoluþiei tectonice a avanfosei situatã la
contactul dintre orogenul carpatic ºi unitãþile rigide ale platformelor Vorlanudului.
Sedimentarul avanfosei carpatice alcãtuit din molasa mio-pliocenã, a suferit cutãri
sau simple ridicãri cu intensitate diferitã, procese determinate de strivirea ei prin
apropierea marilor unitãþi structurale vecine (Carpaþii ºi platformele). Diferenþele
locale în structura geologicã (cute simple, bombãri, anticlinorii, sinclinorii,
monoclin, fracturãri etc.) au fost determinate de jocul pe verticalã al blocurilor
din fundament, de ridicarea deosebitã a sâmburilor de sare mioceni (au dat cute
diapire distincte) dar ºi de împingerea orogenului (îndeosebi Carpaþii Curburii).
Individualizarea reliefului structural a fost condiþionatã ºi de petrografie (formele
de relief structurale bine dezvoltate sunt în sectoarele în care abundã pachetele
groase de gresii ºi conglomerate etc., pe când în arealele în care dominã marnele
ºi argilele ele lipsesc sau au o dezvoltare limitatã).
În aceste condiþii în Subcarpaþi se impun forme de relief legate de douã
structuri - cutatã ºi monoclinalã diferite ca amploare, de la o subunitate la alta.
- În Subcarpaþii Moldovei structura este relativ simplã. Formaþiunile
presarmaþiene alcãtuiesc cute faliate cuprinse într-un ansamblu structural
reprezentat de un sinclinoriu lângã munte ºi un anticlinoriu la exterior. Depozitele
sarmaþiene ºi pliocene (dezvoltate la exterior peste anticlinoriu) sunt uºor
monoclinale (spre E, SE). Deci, cutarea s-a încheiat la finele miocenului. Evoluþia
ulterioarã a dus la:
• acumulãri bogate în sarmaþian (în nord) ºi sarmaþian-pliocene (în sud),
în regim de mare epicontinentalã (se formau delte sau conuri aluviale) ce-au
acoperit structura cutatã;
• exondarea treptatã de la nord la sud (începând cu sarmaþianul superior
în nord) însoþitã de erodarea parþialã a formaþiunilor noi;
• ridicãri locale în cuaternar ce-au impus în peisaj culmile mai înalte cu
structurã cutatã (Pleºu ºi Pietricica) ce-au închis spre est depresiunile de pe
sinclinoriu. Astfel, a rezultat caracteristica structuralã de bazã a Subcarpaþilor de
aici (un culoar depresionar sub munte ºi un ºir de dealuri la exterior axate
primul pe sinclinoriu ºi celelalte pe monoclin sau pe un anticlinoriu);
• adâncirea râurilor în cursul superior a înlãturat în mare mãsurã depozitele
de suprafaþã, a accentuat, local, unele abrupturi de falie sau de contact petrografic
(o amplitudine de peste 100 m) în dealurile Pleºu ºi Pietricica, a creat hogbacksuri
pe strate de gresii ºi conglomerate (Culmea Pietricica), a creat sectoare de vale
pe sinclinale sau pe anticlinale, frunþi de cuestã orientate spre V, NV tãiate în
stratele monoclinale sarmaþiene urmate spre est de platouri cvasistructurale ºi de
o reþea de vãi consecvente.
- Subcarpaþii dintre Trotuº ºi Dâmboviþa constituie sectorul cu structura
cea mai complexã ca urmare a unei evoluþii complicate în tot neozoicul. Aici
avanfosa a avut lãþimea cea mai mare. În ea miºcãrile de cutare din paleogen ºi
miocen au creat câteva culmi ce-au înaintat (NE- SV) din Carpaþi (Ivãneþu).
Totodatã ele au întreþinut ca insule unele cordiliere vechi. Ca urmare, în miocen

163
acest spaþiu a funcþionat ca un arhipelag cu arii locale de subsidenþã activã în
care se acumulau depozite în principal de molasã. În pliocen exondeazã o fâºie
în vecinãtatea muntelui, iar subsidenþa se generalizeazã în rest. Miºcãrile tectonice
de la finele pliocenului cuteazã formaþiunile dinspre munte ºi din unele sectoare
externe dintre Teleajen ºi Buzãu, creând mai multe anticlinale ºi sinclinale faliate
cu desfãºurare NE-SV ºi E-V. La exterior însã structura va fi determinatã mai
ales de miºcãrile tectonice din cuaternar. Astfel, între Trotuº ºi Slãnicul de
Buzãu ele au o structurã monoclinalã (înclinarea stratelor este diferitã, uneori
ajung chiar în poziþie aproape verticalã (Mãgura Odobeºti, V. Milcovului –
fig. 81). Între Slãnicul de Buzãu ºi Dâmboviþa a rezultat însã o structurã în cute
largi, determinate în mare mãsurã de ridicarea sâmburilor de sare. Au rezultat
dealuri pe boltiri anticlinale (Bucovel, Degeraþi, Bãicoi etc.) ce-au închis
depresiuni sinclinale (Podeni, Mislea). În restul Subcarpaþilor de Curburã miºcãrile
cuaternare au determinat accentuarea unor cute ºi planuri de fracturã.
Deci, structura majorã este diferitã în trei sectoare. Lângã munte, sunt cute
vechi, strânse, faliate (cute solzi) similare cu cele din unitatea paleogenã montanã.
Ele încadreazã depresiuni sinclinale faliate (Slãnic, Drajna-Chiojd). În centru
existã un ansamblu de cute largi mio-pliocene (ºi ele faliate), iar la exterior un
monoclin sau boltiri diapire. Aceste caracteristici structurale majore se reflectã
în trãsãturile generale ale reliefului ca: - aliniamente de culmi fie pe cutele solzi
paleogene (în nord, la vest de Slãnicul de Buzãu), fie pe anticlinale ºi boltirile
diapire; depresiuni ºi ºei largi în lungul unor sinclinale; versanþi povârniþi pe
aliniamente de falie ce corespund adesea ºi unor contacte petrografice.
Complexitatea aspectelor morfostructurale este accentuatã de încã doi factori.
Primul constã în desfãºurarea concordantã a structurilor principale cu aliniamentele
faciesurilor petrografice. Aceasta face ca acelea cu rezistenþã mare (gresii,
conglomerate, calcare) sã accentueze trãsãturile structurale (abrupturi cuestice,
suprafeþe structurale). Al doilea factor îl reprezintã generaþiile de râuri.
Desfãºurarea acestora în raport cu structurile importante relevã douã aspecte.
Primul se leagã de faptul cã râurile cu obârºia în munte, la contactul cu acesta
ºi cele autohtone principale au urmãrit, în pliocenul superior ºi cuaternar (în cea
mai mare mãsurã) o suprafaþã topograficã care cãdea de la munte spre exterior
(conform cu sensul exondãrii). Deci, ele au avut de la început un traseu transversal
pe liniile structurale. Fac excepþie, sectoarele în care râurile au urmãrit porþiuni
mai coborâte (sinclinale) sau au ocolit unele boltiri anticlinale (Buzãu între
Cislãu ºi Ciuta, Putna ºi Zãbala, Râmnicul etc.). Al doilea implicã vãile mici
autohtone care s-au dezvoltat pe contacte structurale ºi petrografice sau au fost
influenþate de ariile de lãsare.
Neotectonica cuaternarã a ridicat în ansamblu Subcarpaþii de Curburã, dar
diferit local ca intensitate, situaþie care a dus (mai ales în sud) la impunerea unor
structuri cutate ºi faliate ca dealuri (Istriþa) sau ca depresiuni (Niºcov). Alte
aspecte sunt legate de generaþia de râuri care s-a format în cuaternarul superior.
Prin adâncire au fost accentuate unele contacte petrografice ºi structurale
(abrupturi), a fost creat un relief structural derivat (butoniere, cueste secundare,

164
ruzuri etc.). La Pâclele-Beciu, Sudiþi-Rotari, Trestia-Odãile, Lapoº (dupã L. Badea
ºi Gh. Niculescu), Ocniþa etc., au fost sculptate microdepresiuni pe structuri
sinclinale, interfluvii pe flancuri de cute (roci calcaroase, gresii etc.), s-au produs
modificãri locale ale reþelei hidrografice prin captãri dar ºi eliminarea unor
trãsãturi morfostructurale vechi (îndeosebi a culoarelor depresionare de altitudine
corespunzãtoare unor sinclinale) unde rocile au avut o rezistenþã mai micã la
eroziune.
În unitatea monoclinalã din sud-est eroziunea a creat ºiruri de cueste
(frecvent în douã trepte între Slãnicul de Buzãu ºi Câlnãu), suprafeþe ºi platouri
structurale, hogbacksuri (în Vrancea), vãi subsecvente, consecvente, obsecvente
cu versanþi pe care se înregistreazã alunecãri, ºiroire, torenþi.
- În Subcarpaþii Getici structura geologicã este ceva mai simplã. Se impun:
între Argeº ºi Topolog o structurã monoclinalã cu strate groase de gresii, micro-
conglomerate paleogene ºi miocene, la est de Argeº ºi vest de Gilort o structurã
cutatã larg ºi parþial faliatã, iar între Topolog ºi Gilort o îmbinare a celor douã
tipuri de structurã. Aceste caracteristici sunt rezultatul unei evoluþii în care unele
cute realizate în paleogen în avanfosã, au fost accentuate local în pliocen sau în
cuaternar reflectându-se direct în relief prin ºiruri de dealuri (Mãþãu-Ciocanu;
Stroeºti-Brãdiceni-Sporeºti, Bran etc.) ºi depresiuni (Câmpulung, Tismana-Novaci,
Câmpu Mare-Câlnic, Târgu Jiu etc.). În alte locuri cutele sunt la adâncime sau
aproape de suprafaþã sub formaþiuni miopliocene monoclinale. Aici, la finele
pleistocenului ºi în holocen, prin îndepãrtarea de cãtre eroziune a stratelor
monoclinale acoperitoare au rezultat butoniere în anticlinale ºi interfluvii pe
sinclinale (L. Badea, între Gilort ºi Olteþ).
Peisajul morfologic în unitatea monoclinalã (ex. Muscelele) este dominat
de ºirurile de interfluvii aproape paralele cu desfãºurare de la nord la sud separate
de vãi simetrice consecvente. Eroziunea în pliocenul superior ºi în cuaternar a
creat profilul crestat al interfluviilor cu numeroase cueste etajate, suprafeþe
structurale, ºei înalte, vârfuri asimetrice. Se adaugã vãile obsecvente ºi sub-
secvente, depresiunile subsecvente etc.
9.4. Relieful structural din Carpaþi.
Carpaþii au o structurã complexã ºi mult diversificatã local ceea ce face ca
formele de relief rezultate sã aibã dimensiuni diferite ºi sã exprime modalitãþi
deosebite de redare a raporturilor dintre rocã - structurã ºi agenþi.
Structural în Carpaþi se disting câteva situaþii majore ºi mai multe cu caracter
regional sau local:
• În Carpaþii Meridionali ºi Munþii Banatului se impune marele ºariaj
getic în care Pânza Geticã, prezintã ondulãri, fracturãri, bombãri; ea a fost parþial
îndepãrtatã. Rezistenþa mare la eroziune a rocilor cristaline ºi a corpurilor
magmatice atât din pânzã cât ºi din autohton n-a permis individualizarea unui
relief structural de amploare. Ceea ce iese în evidenþã este: rezultatul fragmentãrii
în blocuri care pe de o parte au fost ridicate ca horsturi (Poiana Ruscã, Semenic,
Almãj, Vâlcan-Mehedinþi, Cozia etc.) ºi culmi pe anticlinorii (Fãgãraºul), iar pe
de altã parte au fost coborâte formând bazine sedimentare de tip graben (Bozovici,
Petroºani, Loviºtea etc.).

165
 D. Burileanu presupune existenþa iniþialã a unor ondulãri ale Pânzei Getice
rezultate în timpul ºariajului ºi care astfel au reprezentat paleoreliefuri structurale.
Unele dintre acestea au favorizat desfãºurarea sistemelor hidrografice primare
din care s-au pãstrat fragmente incluse în lungul unor culoare tectonice extinse
(Cerna- Jiul de Vest-Jiul de Est; Sebeº superior; Sadu; Hideg – Râul Mare;
Lãpuºnicu Mare – Râul Bãrbat; Dâmboviþa superioarã etc.).
Se adaugã pe plan local poliþe structurale, suprafeþe structurale, abrupturi
pe capete de strate mai dure, simetrii ºi asimetrii în configuraþia circurilor ºi
vãilor glaciare (Fãgãraº, Retezat) determinate de pãstrarea pe aliniamente mai
mari sau mai mici a unor fragmente din structuri de tip sinclinal sau a unor cute
restrânse în masã cristalinã (E. Nedelcu, P. Urdea etc.).
În masivele ºi culmile alcãtuite din conglomerate, gresii, calcare cu grosime
mare ºi care sunt cuprinse în cute largi, extinse deformate sau fracturate tectonic-
relieful structural se impune în peisaj. Astfel, în M. Bucegi (V. Velcea) sunt
platouri structurale extinse, fronturi de cuestã (fig. 82) cu întindere ºi amplitudini
foarte mari, diferite tipuri de vãi cu caracter structural (ex. obsecvente pe
abrupturile estice sau vestice). În M. Piatra Craiului – un flanc de sinclinal
redresat la verticalã a determinat o creastã de tip hogbacks. În M. Banatului în
lungul celor douã sinclinorii (Sviniþa-Svinecea Mare ºi Reºiþa- Moldova Nouã)
existã forme structurale (fig. 80) cu dimensiuni variabile (creste, platouri, tipuri
de vãi, abrupturi, vârfuri etc.) mai bine pãstrate în culmile calcaroase (V. Sencu).
- În Carpaþii Orientali situaþiile sunt mult mai variate. Mai întâi se impune
structura majorã a acestora cu cinci compartimente tectono-structurale distincte
care se succed de la vest la est (vulcanic în vest, depresiuni tectonice ºi cristalin
cu petece de sedimentar vechi în centru, fliº cretacic ºi fliº paleogen în est) ºi
care fiecare impun reliefuri cu fizionomie, înãlþimi, desfãºurare distincte.
• În unitatea vulcanicã se detaºeazã douã situaþii. Mai întâi sunt masivele
vulcanice (Harghita, Gurghiu, Cãlimani, Gutâi- Igniº) cu conuri, caldeire ºi platouri
de piroclastite bine dezvoltate ºi care se impun în peisaj. În al doilea rând sunt
munþi sedimentaro- vulcanici (Tibleº, Bârgãu, Oaº ) cu vârfuri ascuþite, cu versanþi
povârniþi ce au înãlþimile cele mai mari (reprezintã conuri, neckuri) ºi care
dominã culmi joase, fragmentate individualizate pe structuri sedimentare
monoclinale sau uºor ondulate.
• Depresiunile tectonice au caracter de graben (Braºov) sau de baraj
vulcanic (Ciuc, Gheorgheni, Maramureº, Dorna etc.). Relieful este condiþionat
de procesele tectonice ce s-au manifestat pe mãsura individualizãrii lor ca forme.
În Maramureº sedimentãrii ºi umplerii i-au urmat ondularea ºi ridicarea tectonicã.
În depresiunile Dornelor ºi Gheorgheni slãbirea subsidenþei a facilitat dezvoltarea
de piemonturi, glacisuri ºi chiar terase; în Ciuc ºi Braºov unde subsidenþa este
încã activã, se impun ºesurile aluviale extinse ºi doar la contactul cu munþii apar
glacisuri proluviale cu dimensiuni variabile.
• Munþii alcãtuiþi dominant din roci cristaline ºi cu petece de sedimentar
mezocretacic au caracteristici morfostructurale distincte în cele douã situaþii. Pe

166
 Ia Ib
vf. Tãtarul II II
vf. Strunguliþa II
vf. 1933 m III vf. Coºtila M-tele Caraiman
vf. Tãtarului Strunga Colþii Obârºiei 2496 m
Cheile Horoabei M-tele Doamnele vf. Nucetul
Mircii v. Ialomiþei
Cheile Tãtarului v. Bãtrâna M-tele Bãtrâna
v. Oboarele v. Dichiului 1854 mvf. Oboarele v. Iepelor vf. Izvorul Dorului
v. Doamnei
v. Ialomiþei 1712 m

LEGENDA
Ia – suprafeþe structurale vestice
Ib – suprafeþe structurale estice
II – nivele litologice
III – bazinet erozivo-litologic

Partea de nord a masivului Bucegi, vãzutã de pe vârful Surlele (dupã V. Velcea)

V
Culmea Potom vf. Straja
Platoul Dârsia Lungã E
v. Oitinului 784 m Platoul Brãdet v. Anina 717 m
1340 m 560 m
F

Sinclin aslul Anticlinalul Falia Anticlinalul Sinclinalul Anticlinalul Anticlinalul

Tilvas Cârjei Natra-Dubra Polom Polom Brãdet Moghiliþa Anina

1000 0 1000 m Platforma Poiana Flora

1000 m Culmea Pleºiva
VNV ESE
F
vf. Gava vf. Curmãtura
862 m 660 m
vf. Titiregului F
v. Beiul sec
LEGENDA
1 2 3 4 5
Anticlinalul Sinclinalul Anticlinalul
Cetãþuia Beiul Sec
6 7 8 9 10
Anina

1 – ªisturi argiloase ºi gresii (permian); 2 – Marne ºi gresii (lias); 3 – Marne (dogger);

4 – Calcare silicoase (callovian); 5 – Marne ºi calcare (oxfordian); 6 – Calcare (lusitanian,
kimmeridgian, titonic); 7 – calcare (berrissian, valandinian, hauterivian); 8 – Marne (heuterivian,
barremian); 9 – Calcare masive (urgonian); 10 – Gresii ºi argile (albian)

Profile morfostructurale prin Munþii Caraºului (dupã F. Mateescu)

Fig. 82. Relief structural în Carpaþi

167
cristalin apar evidente masivitatea culmilor (Maramureº, Rodnei), abrupturile de
falie (Dragoº Vodã în M. Rodnei) ºi unele culoare tectonice (M. Rarãu) etc. Pe
sedimentarul ondulat (conglomerate, calcare, dolomite etc.) se impun suprafeþe
structurale, cueste, abrupturi, vârfuri asimetrice (Rarãu, Hãºmaº, Lucina, Piatra
Mare, Postãvaru etc.).
• Fliºului cretacic ºi paleogen le sunt caracteristice stratele cu grosimi
variate alcãtuite din gresii, marno-calcare, ºisturi argiloase etc. cuprinse în cute
deformate tectonic (de la cute simple largi la cute solzi) ce alcãtuiesc sisteme de
unitãþi ºariate spre est. Caracteristicile structurale se transmit în relief în mai
multe direcþii:
- aliniamente de creste ºi culmi pe lungimi de mai mulþi zeci de kilometri
dezvoltate nord-sud. Primele s-au individualizat pe strate groase de gresii redresate
aproape la verticalã; au rezultat hogbacksuri, vârfuri ascuþite ºi ºei înalte (specific
în Obcine). Celelalte apar în sectoarele unde succesiunea stratelor cu rezistenþã
diferitã este mai mare ºi ca urmare fizionomia de ansamblu este variabilã (vârfuri
ºi culmi secundare unde precumpãnesc gresiile, alunecãri, vãi largi ºi ºei pe
faciesurile argiloase).
- culoare de vãi principale dezvoltate iniþial în sectoare coborâte structural
( sinclinale, ondulãri sau contacte ale pânzelor, linii de fractur㠖 Moldoviþa,
Tarcãu, Bâsca Rosilei, Buzãul superior etc.);
- depresiuni tectonice de tip graben (ex. Comãneºti);
- aliniamente de abrupturi structurale (pe gresii de Tarcãu, Kliwa, Siriu)
cu diferenþe de nivel de peste 150 m;
- masive izolate de tipul „pintenilor paleogeni” – (Ivãneþ, Berzunþ);
- În Munþii Apuseni se disting douã situaþii. Prima are caracter principal
fiind legatã de faptul cã aceºtia alcãtuiesc un sistem format din unitãþi cu structuri
majore deosebite care se reflectã în peisajul morfologic. Existã un ansamblu
cristalin central care se impune prin masivitate; din acesta se distribuie radial
masive mai mici cu caracter de horst (Meseº, Plopiº, Pãdurea Craiului,
Codru-Moma, Zarand) separate de depresiuni tectonice de tip graben (Brad,
Hãlmagiu, Zarand, Beiuº, Zlatna etc.). În sud-est sunt munþi (Metaliferi, Trascãu)
cu structurã complexã (fliº marno-grezos, resturi din aparate vulcanice, bare de
calcare ºi roci magmatice vechi etc.) care determinã o varietate de forme
structurale. Între acestea sunt creste, vârfuri pe formaþiuni vulcanice (Detunatele,
în jurul Bãiþei) sau pe calcare, depresiuni suspendate în spatele unor chei,
platouri etc.
A doua caracteristicã rezultã din influenþe structurale locale care se reflectã
în forme de relief izolate sau în sistem. Se remarcã mai întâi o mulþime de
sectoare de chei epigenetice tãiate de Criºuri, Barcãu, Mureº, Arieº etc. în calcare
sau în corpuri andezite care iniþial au fost acoperite de sedimente panoniene,
apoi abrupturi, suprafeþe ºi platouri structurale, hogbaksuri etc. (îndeosebi în
masivele calcaroase).

168
 10. Relieful petrografic

10.1. Caracteristici generale. Individualizarea diferitelor tipuri de reliefuri

petrografice este condiþionatã de o diversitate de factori ce au rol de diferenþiere
morfogeneticã. Între aceºtia sunt:
- marea varietate petrograficã (rocile sedimentare aflate la suprafaþa
unitãþilor de relief, reprezintã peste 85%, cele eruptive ºi magmatice peste 9%
iar rocile metamorfice doar cu puþin peste 5% din teritoriul României) impune
rezistenþã deosebitã la atacul agenþilor externi ºi diferite moduri de asociere;
- extensiunea spaþialã (localã, regionalã) a diferitelor formaþiuni litologice;
reliefurile tipice sunt legate de arealele întinse cu aceeaºi tip de rocã (exemplu
platourile calcaroase, masivele alcãtuite din conglomerate sau din roci vulcanice
în munþi, arealele cu loessuri ºi nisipuri din câmpii) în raport cu cele care au
caracter insular;
- asocierea formaþiunilor litologice care condiþioneazã manifestarea selectivã
a modelãrii ºi de aici variaþia în formele de relief rezultate atât ca tip cât ºi ca
fizionomie ºi dimensiuni;
- succedarea în pleistocenul superior ºi holocen a mai multor tipuri de
climat (de la glaciar-periglaciar la temperat cu nuanþãri în gradul de umiditate
ºi regim termic) cât ºi diferenþierile determinate de desfãºurarea reliefului în
raport de altitudine; au condiþionat atât gruparea agenþilor morfodinamici cât ºi
rolul fiecãruia în sistem;
- varietatea pantelor (impusã ºi de specificul rocilor ºi de dispunerea
acestora în structuri) faciliteazã condiþii deosebite de atac a agenþilor externi cu
reflectare în formele rezultate;
- proprietãþile rocilor care determinã reacþii variate la procesele
morfodinamice, iar gradul de fisurare le diferenþiazã prin mãrimea suprafeþelor
de atac ale acestora;
- timpul care determinã intervalele evolutive aparte cu reflectare în
dimensiunile litoformelor ºi în peisaj.
10.2. Cunoaºterea în literaturã. Deºi fiecare tip de rocã poate genera în
anumite condiþii forme specifice, totuºi numai unele datoritã aspectelor inedite
a formelor rezultate ºi frecvenþei mai mari au capacitat interesul geografilor ºi
geologilor. Între acestea se disting – calcarele, conglomeratele loessurile, argilele,
rocile vulcanice etc. Idei ºi explicaþii genetico-evolutive importante se regãsesc
în diverse lucrãri, analizele fãcute implicând fie spaþii largi fie situaþii punctiforme.
Între autori contribuþii notabile sunt aduse de Gh. Munteanu-Murgoci, G. Vâlsan,
N. Al. Rãdulescu, M. Bleahu ºi T. Rusu, I. Ilie, V. Trufaº ºi V. Sencu, T. Morariu
ºi V. Gârbacea, M. Ielenicz, Gr. Posea ºi colab., V. Sencu, I. Povarã, C. Goran,
M. Bleahu, P. Cocean, I. Viehman, C. Rusu, I. ªerban etc., apoi capitole din
toate tezele de doctorat geomorfologice, din Geografia României (vol I–V), unele
hãrþi din Atlasul Naþional, articolele din volumele Institutului de Speologie etc.

169
 10.3. Relieful petrografic (litoforme ºi tipuri de peisaje caracteristice).
Deºi fiecare categorie litologicã influenþeazã atât desfãºurarea proceselor
morfogenetice cât ºi rezultatele producerii lor (litoformele) totuºi sunt câteva
care ies în evidenþã prin dimensiuni, frecvenþã ºi peisajul morfolitologic. Ele au
o rãspândire diferitã fiind prezente în toate marile unitãþi de relief.
10.3.1. Relieful individualizat pe roci cristaline. Rocile cristaline sunt
dominant desfãºurate în toate masivele Carpaþilor Meridionali, pe unitãþi mai
mici în Carpaþii Orientali, Munþii Banatului ºi Munþii Apuseni ºi izolat în unele
podiºuri (Casimcea, Mehedinþi) ºi masive foarte vechi (Munþii Mãcin). Se adaugã
unele apariþii insulare ca mãguri ºi culmi cu dimensiuni reduse în regiunile
deluroase (Transilvania, Dealurile de Vest).
Deºi la prima vedere s-ar pãrea cã în aceste unitãþi masa de roci cristalinã
ar fi omogenã, existã o varietate distinctã a lor ca alcãtuire mineralogicã, grad
de metamorfozare, ºistuozitate ºi fracturare, situaþie care a condus la desfãºurarea
diferenþiatã a proceselor ce au loc (îndeosebi cele legate de meteorizare,
pluviodenudare) ºi la crearea de litoforme ºi depozite cu caracteristici deosebite
regional.
Meteorizarea se manifestã în douã direcþii distincte care se interfereazã.
Procesul de dezagregare, mai ales prin îngheþ-dezgheþ este posibil în orice lunã
a anului în spaþiul montan la peste 1800 m ºi în lunile de primãvarã, toamnã ºi
iarnã pe durate diferite în celelalte unitãþi de relief. Este condiþionat de frecvenþa
ciclurilor gelivale ºi prezenþa apei care circulã în lungul planurilor de ºistuozitate
ºi prin fisuri. Rezultã grohotiºuri ºi forme de relief rezidual (abrupturi, turnuri
etc.). Alterarea prin diverse procese chimice este condiþionatã îndeosebi de
prezenþa apei în roci (mai ales în crãpãturi ºi planurile de ºistuozitate) ºi a
temperaturilor pozitive. Sunt atacate selectiv diferitele minerale (mai ales micele
ºi feldspaþii) producându-se o mãcinare treptatã a rocii (materialele rãmân pe loc
rezultând scoarþe de alterare) sau sunt îndepãrtate prin pluviodenudare ori
spulberate de cãtre vânt (cele mai mici). Totodatã stratele cu duritate deosebitã
(frecvent cele cu mult cuarþ) sunt mai puþin afectate rãmânând în peisaj ca
aliniamente de forme pozitive.
- Litoformele ºi peisajele legate de ele au câteva caracteristici distincte:
• pe ansamblu munþii, culmile, martorii izolaþi se impun prin masivitate
reflectatã în valori altimetrice mai mari, platouri mai mult sau mai puþin extinse
(în Carpaþi sunt fragmente din pediplenã), ºi versanþi cu pantã accentuatã în
lungul vãilor;
• monotonia generalã a peisajului (redus la suprafeþe ºi nivele de eroziune
pe interfluvii ºi vãi înguste) condiþionatã de alcãtuire ºi structurã; în spaþiul alpin
ºi subalpin modelarea glaciarã, periglaciarã, fluvio-torenþialã au produs
diversificãri locale cu amploare diferitã ;
• aliniamentele de roci cristaline cu rezistenþã mare (cuarþite, gnaisuri,
amfibolite) la atacul agenþilor externi care dau creste ascuþite cu desfãºurare
zimþatã, vârfuri proeminente separate de ºei create fie de foºti gheþari, fie de
nivaþie, avalanºe, ºiroire în sectoare cu roci uºor de dislocat (Carpaþii Meridionali,
Munþii Rodnei);

170
 • aliniamentele de roci cu rezistenþã mai micã au favorizat pe versanþi
dezvoltarea de culoare (jgheaburi) de eroziune accentuate de avalanºe (în spaþiul
alpin) ºi ºiroire;
• pãstrarea abrupturilor tectonice sau de contact cu formaþiuni sedimentare
limitrofe (prin îndepãrtarea rocilor sedimentare planul de falie este exhumat) ce
au amplitudini de mai multe sute de metri (nordul M. Rodnei, nordul ºi sudul
M. Cozia, rama sudicã a Carpaþilor Merdionali, abrupturile care încadreazã
horsturile din Carpaþii Occidentali etc.);
- Peisajele morfolitologice regionale sunt diferite ca extensiune ºi alcãtuire
cu litoforme. Cele mai interesante sunt:
• Peisajul central dobrogean (Podiºul Casimcea). Este evidenþiat de platouri
extinse ce aparþin unei pediplene ce-a nivelat un sistem montan din paleozoicul
inferior. În cadrul lor existã un microrelief de creste ºi vârfuleþe (care se ridicã
local cu câþiva decimetri) legate de roci compacte, rezistente; vãile sunt largi ºi
puþin adâncite (fig. 83).
• Peisajele nord dobrogene întâlnite în Munþii Mãcin ºi Dealurile Tulcei.
În prima unitate cristalinul se îmbinã cu magmatite hercinice de unde o îmbinare
de culmi rotunjite sau ascuþite cu versanþi accentuaþi pe cristalin, cu masive
greoaie pe lacoliþii magmatici. În Dealurile Tulcei rocile cristaline aparþin unor
vârfuri sau creste izolate ce dominã formele de relief alcãtuite din roci sedimentare
(mai important Dl. Monument ºi culmile Beºtepe, Mahmudia).
• Peisajul carpatic de altitudine medie (sub 2000 m) este reprezentat de
interfluvii rotunjite prelungi ce coboarã în trepte spre exterior ºi vãi adânci,
relativ înguste, cu praguri ºi unele urme de modelare glaciarã ºi periglaciarã.
Existenþa unor roci mai dure (porfire), gnaise sau calcare cristaline conduce la
vârfuri, creste ºi abrupturi locale, defilee mici (în munþii Vulcan, Cernei, Mehe-
dinþi, Almãj, Cozia, Bistriþei etc.).
• Peisajul carpatic alpin se aflã la altitudini ce depãºesc 2000 m ºi îmbinã
forme de modelare precuaternare (îndeosebi suprafeþe de nivelare) cu relief glaciar
ºi periglaciar (circuri ºi vãi glaciare, creste, mase enorme de grohotiº, culoare de
avalanºe). Pe ansamblu un peisaj complex de creste, vârfuri, platouri, abrupturi,
circuri glaciare etc.
• Peisajul mãgurilor ºi culmilor cristaline izolate joase (sub 1000 m).
Majoritatea sunt de naturã tectonicã, au fost fosilizate dar în cuaternar au fost
puse în evidenþã de eroziunea diferenþialã. Deci au fost exhumate dintr-o masã
de roci sedimentare.
10.3.2. Relief dezvoltat pe roci vulcanice ºi magmatite vechi. Se întâlneºte
în Carpaþi, dar izolat ºi în regiunile exteriore.
Magmatitele sunt roci vechi (paleozoice ºi mezozice) care aparþin unor
corpuri intrusive în regiunile cristaline carpatice ºi din Dobrogea de NV. Ele au
fost scoase la zi de cãtre eroziune. În funcþie de tipul de roci s-au dezvoltat
anumite forme de relief individualizându-se ºi peisaje locale.
Vulcanitele sunt roci neozoice aparþinând unor aparate vulcanice aflate în
proces de fragmentare (vestul Carpaþilor Orientali, Munþii Metaliferi etc.).

171
 Microrelief de creste în ºisturile verzi Cheile Corcoaia (Valea Cernei)
(Podiºul Casimcea)

Coloanele de bazalt de la Racoº Relief tasare ºi alunecãri pe loess

(Câmpia Galaþi)

Relief de turnuri pe conglomerate Relief pe sare (pe platoul Meledic)

(Munþii Ciucaº)
Fig. 83.

172
 Existã diferenþieri regionale (în extinderea masei vulcanice sau magmatice;
alcãtuire petrograficã, gradul de fragmentare al formelor realizate) care dau
litoforme variate de unde ºi peisaje specifice.
- Relieful individualizat pe roci magmatice. Aparþine la douã tipuri:
• Tipul dobrogean. Este legat mai întâi de lacoliþi hercinici din
M. Mãcinului. Au rezultat culmi rotunjite cu versanþi cu pante accentuate.
Alterarea a creat arenã graniticã, blocuri rotunjite, coloane etc. În al doilea rând
este platoul de bazalte din nordul Podiºului Niculiþel cu un versant abrupt spre
Dunãre ºi suprafeþe netede dezvoltate spre sud unde intrã în contact cu
sedimentarul triasic.
• Tipul carpatic apare în unele masive ca petece în masa cristalinã
dominantã. Sunt granite, granodiorite, gabrouri etc., roci cu rezistenþã mare ce
au suferit nivelãri în neozoic. Pe ele sunt interfluvii plate (cu scoarþe de alterare)
sau rotunjire. Râurile ºi-au tãiat în corpurile granitice sectoare de chei, defilee
(ex. în M. Banatului, M. Gilãu – M. Mare – M. Vlãdeasa)
- Reliefuri dezvoltate pe roci vulcanice. Se disting douã tipuri:
• Masivele vulcanice ce au dezvoltare mare, ºi care sunt alcãtuite din
aparate din lave ºi platouri din aglomerate vulcanice. Apar în munþii Igniº,
Gutâi, Cãlimani, Gurghiu, Harghita. La partea superioarã sunt conuri simple sau
îngemãnate, resturi de caldeire sau cratere vulcanice din andezite, riolite. Ele
dominã cu 600-800 m platouri extinse care au o dezvoltare largã spre Depresiunea
colinarã a Trasilvaniei. Vãile sunt înguste, iar cele mai mari ºi-au creat defilee
(Mureº, Târnave). Prin fragmentare, eroziunea diferenþiatã a pus în evidenþã în
versanþii vãilor pante abrupte, turnuri, ziduri, ace reprezentând corpuri de lavã
consolidatã în masa aglomeratelor.
Alterarea chimicã ºi circulaþia apei în rocile aparatelor vulcanice a dus la
pseudocarst (goluri cu dimensiuni variate) unde sunt ºi microforme rezultate prin
alterare, cristalizare sau precipitare (tipice sunt în M. Cãlimani).
- Mãgurile vulcanice rezultate din erodarea unor aparate vulcanice ce au
avut dimensiuni reduse (M. Oaº, M. Bârgãu, M. Þibleº, M. Metaliferi) sau a
exhumãrii unor corpuri fie de genul nekurilor, dykurilor, sillurilor fie de genul
consolidãrilor pe strãpungeri în roci sedimentare (fig. 83). Intersectarea lor de
cãtre râuri a determinat dezvoltarea de defilee epigenetice (Someºul Mare, Ilva,
Criºul Alb etc.).
10.3.3. Relieful dezvoltat pe calcare ºi dolomite. Sunt roci în care dizolvarea
asociatã cu eroziunea linearã, eroziunea în suprafaþã etc. au dus la crearea unei
morfologi aparte denumitã carsticã încã de la începutul secolului al XX-lea.
Aceste roci intrã în componenþa diferitelor unitãþi de relief din România, pe
ansamblul ele reprezentând cca 4 400 km2 (M. Bleahu, T. Rusu).
S-ar putea adãuga conglomeratele cu multe elemente calcaroase, gresiile cu
ciment calcaros, tufurile calcaroase în care pot fi recunoscute forme de relief
apropiate genetic ºi ca înfãþiºare de cele din calcare. Calcare ºi dolomite sunt
cele mai extinse roci în care în afara morfologiei care ia naºtere în prezent existã
o bogãþie de forme aparþinând unor etape vechi de evoluþie. Calcarele au vârste

173
diferite dar precumpãnesc cele mezozoice (2 864 km2) spre deosebire de cele
paleozoice cristaline (dure ºi rezistente) ºi cele eocene (subþiri ºi cu rezistenþã
redusã) ºi în care procesele carstice sunt slabe. Cele mezozice au o grosime mare
ºi un grad de fisurare accentuat (asigurã o circulaþie bogatã a apei), au cunoscut
o puternicã carstificare ce a dat mari complexe endo ºi exocarstice.
Altimetric 26% din masa de calcare se aflã în Carpaþi la peste 1000 m, iar
47% (platouri ºi culmi) între 500 ºi 1000 m (M. Apuseni ºi M. Banatului); 27%
sunt în regiunile de dealuri, podiºuri la altitudini sub 500 m. Regiunile cu calcare
au o desfãºurare discontinuã determinatã de tectonicã (le-a cutat, faliat, dislocat,
înãlþat) ºi de fragmentarea de cãtre agenþii externi. În unele masive (M. Apuseni)
stivele groase de calcare alterneazã cu strate de roci necarstificabile care
fosilizeazã suprafeþe vechi cu reliefuri carstice.
Existenþa acestora relevã mai multe etape de modelare carsticã diferite ca
numãr de la o unitate la alta. În Carpaþi acestea au fost: la finele triasicului, la
finele jurasicului, în cretacicul mediu ºi superior etc. corelate cu discontinuitãþi
stratigrafice, depresiuni carstice umplute cu bauxitã, goluri carstice.
Pentru neozoic existã suprafeþe de nivelare care reteazã atât calcare cât ºi
alte roci (ex. Gornoviþa în Podiºul Mehedinþi, Mãriºel în platourile Scãriºoara ºi
Padiº, Borãscu în M. Albele – Iorgovanu din Godeanu). Existã nivele de peºteri
în planul general al carstoplenelor ceea ce dovedesc dezvoltarea lor sincronã,
nivele care se racordeazã cu diferite terase sau umeri de eroziune vechi (ex. în
Podiºul Mehedinþi 85% din peºteri se aflã la 400-450 m sincrone carstoplenei
pliocene; în M. Banatului sunt peºteri la 450-550 m ºi 300-350 m – sincron
nivelãrii pliocene; în M. Apuseni se aflã la 1200 m – în corelaþie cu suprafaþa
miocenã ºi la 700 m cu nivelul pliocen).
În pleistocen profilul transversal al galeriilor (lãrgi ºi îngustãri etajate)
indicã alternanþe de faze glaciare ºi interglaciare (peºterile Lumea pierdutã, Gura
Barsa, Vântului etc.).
Exocarstul evidenþiazã evoluþia pliocen-cuaternarã ce a dat o complexitate
de forme cu dimensiuni diferite. Sunt câmpuri de doline în care cele mai extinse
ajung la câteva sute de metri în diametru ºi adâncimi de mai mulþi zeci de metri
(Munþii Bihor, Pãdurea Craiului, Trascãu), uvale (Munþii Anina), polii ºi
depresiuni carstice de contact (Podiºul Mehedinþi, M. Bihor, M. Pãdurea Craiului
etc.).
Peºterile depãºesc ca numãr 12.500, cele mai numeroase sunt în M. Apuseni,
(peste 4000, unde se aflã cea mai lungã peºterã, P. Vântului din M. Pãdurea
Craiului peste 38 km); cea cu diferenþa de nivel maximã se înregistreazã din M.
Rodnei (peste 350 m în Izvorul Tãuºoarelor). Majoritatea peºterilor sunt mici ºi
mijlocii ºi se aflã la altitudini de sub 1 300 m.
Caracteristicile fizice, mãrimea masei de calcare ºi mai ales unele diferenþieri
în condiþiile de evoluþie au condus la individualizarea câtorva tipuri de complexe
carstice cu reflectare în peisaj. Se disting mai întâi cel carpatic ºi cel din unitãþile
de dealuri ºi podiºuri, iar apoi, în cadrul acestora mai multe subtipuri.

174
 - Tipul carpatic este legat de mase de calcar prezente sub formã de platouri,
culmi ºi creste dar ºi printr-o evoluþie de duratã. Pe ansamblu prezintã exocarst
complex, multe peºteri ºi avene ºi o circulaþie carsticã activã. Evoluþia a fost în
bunã mãsurã determinatã de variaþia condiþiilor climatice în raport de altitudine
ceea ce a condus la diferenþierea a trei subtipuri de complexe carstice.
• de mare altitudine (la peste 1 700 m) în masivele Fãgãraº, Godeanu cu
exocarst ºi unele peºteri mici ºi evoluþie carsticã puternic influenþatã de crionivaþie;
• platouri ºi culmi calcaroase desfãºurate la altitudini de 600-1800 m,
(Bihor, Pãdurea Craiului, Trascãu, Mehedinþi, Cernei, ªurean, Hãºmaº etc.); cu
cea mai mare desfãºurare a sistemelor carstice (cele mai multe ºi mai mari
peºteri au cel puþin 3-4 nivele) cu evoluþie pliocen-cuaternarã ºi o mare varietate
de forme carstice de suprafaþã (lapiezuri, doline, chei etc.) ºi interior (fig. 83);
• platouri carstice la altitudini sub 600 m (îndeosebi în M. Banatului) cu
un carst evoluat (platouri cu doline, depresiuni de contact, multe peºteri).
- Tipul regiunilor deluroase ºi de podiº desfãºurat pe bare, mãguri dar ºi
platouri calcaroase, în general la altitudini sub 600 m. Se diferenþiazã douã
subunitãþi de sisteme:
• culmi ºi bare calcaroase cu peºteri ºi exocarst evoluat, multe vârfuri
reziduale; este specific Podiºului Mehedinþi;
• platouri carstice joase cu exocarst slab dezvoltat (lapiezuri, chei scurte,
unele depresiuni ºi peºteri cu dimensiuni reduse dar cu carst fosil din diferite
faze de evoluþie (Dobrogea de Sud ºi local în celelalte unitãþi).
10.3.4. Relieful dezvoltat pe sare ºi ghips. Este legat de regiunile unde
acestea apar la zi sau se aflã la adâncime micã. Dizolvarea ºi pluviodenudarea
sunt procesele care au creat un microrelief specific ( pe sare se dezvoltã frecvent
lapiezuri tubulare, doline, avene, niºe, vãi înguste ºi chiar peºteri cu formaþiuni
de cristalizare ºi precipitare) cu o evoluþie rapidã. Sunt bine dezvoltate la: Slãnic,
Mânzãleºti-Lopãtari, Sovata, Praid, Ocna Sibiului, Ocna Dej, Jitia etc. (fig. 83).
Uneori procesele carstice asupra sãrii aflate în adânc se asociazã cu sufoziuni ºi
tasãri în brecia sãrii de unde o complexitate deosebitã a formelor rezultate (peºteri,
vãi dolinare, vãi sufozionale etc.), (fig. 84).
În unele regiuni din Subcarpaþi, Depresiunea Maramureº, Depresiunea
colinarã a Transilvaniei unde s-au executat în trecut exploatãri de sare s-a
înregistrat prãbuºirea unor ocne ceea ce a condus la apariþia la zi a unei pãrþi din
blocurile de sare (pe ele dizolvarea a creat mai ales lapiezuri ºi forme de
precipitare) dar ºi la individualizarea de microdepresiuni în care uneori prin
acumularea apei au rezultat lacuri sãrate (Slãnic, Telega, Ocnele Mari, Ocna
Sibiului, Ocna ªugatag etc.).
- Relieful dezvoltat pe ghips. Este legat de formaþiunile miocene având o
desfãºurare mai amplã în Subcarpaþi (Nucºoara, Pucioasa, Drajna, Tazlãu), nord
estul Podiºului Moldovei (ªtefãneºti), în apropiere de Cheile Turzii, în vestul
Podiºului Someºan, la contactul cu Munþii Mezeº. Relieful strict pe gipsuri este
format din lapiezuri ºi alveole. Combinarea dizolvãrii cu alte procese (tasare,
sufoziune, alunecãri, ºiroire etc.) conduce la forme mult mai complexe (depresiuni,
unele cu lacuri la Nucºoara; alunecãri la Pucioasa etc.).

175
 Evoluþie carsticã Captare carsticã Aven în sare

Slãnic Slãnic
Doline

Uvale
Uvalã

Uvale

Formarea vãii
dolinare Vale dolinarã

Vale dolinarã

Dezvoltare
de niºe în
sare
platou carstic

sare dolinã fosilã

brecie peºteri
nisip, pietriº ponor
argilã izvor carstic
uvalã vale carsticã
dolinã recentã
dolinã veche

Fig. 84. Relief dezvoltat pe sare ºi brecia sãrii (Meledic)

176
 10.3.5. Relieful petrografic dezvoltat pe conglomerate. Aceste tipuri de
roci sunt frecvente îndeosebi în unele unitãþi din Carpaþi, unde alcãtuiesc mase
groase de mai multe sute de metri, apoi în mai multe locuri din Subcarpaþi ºi
Depresiunea colinarã a Transilvaniei unde existã sub formã de strate cu grosimi
variabile ºi în alternanþã cu gresii. Individualizarea unui relief specific este
condiþionatã de grosimea stratelor ºi mai ales de alcãtuirea (natura elementelor
ºi a cimentului) ºi gradul de cimentare, fisurare ºi stratificaþie a lor. Acestea
determinã manifestarea selectivã de la un strat, orizont la altul al proceselor ce
frecvent au loc (ºiroire, dizolvare-alterare, gelivaþie, coroziune ºi deflaþie) ºi
circulaþia mai lentã sau mai rapidã a apei etc. Rezultã abrupturi de zeci sau sute
de metri la baza cãrora se desfãºoarã poale de grohotiº, un relief ruiniform
(coloane, turnuri, sfincºi, babe, niºe cu dimensiuni variabile, poliþe ºi terase
structurale), vãi înguste ºi seci, iar la nivelul interfluviilor adesea platouri ce au
ºi caracter structural. Sunt frecvente în masele groase de conglomerate calcaroase
din munþii Bucegi, Ciucaº (fig. 83), Ceahlãu ºi în mai micã mãsurã în munþii
Almãj, Hãºmaº, Perºani. În Subcarpaþi apare în culmile Pleºu, Pietricica, Brebu
precum ºi în Depresiunea Loviºtea, nordul Transilvaniei unde local stratele au
grosimi mai mari. Existã abrupturi, turnuri ºi sectoare înguste de chei.
10.3.6. Relieful dezvoltat pe gresii. Stratele de gresii au rãspândire deosebitã
dar frecvent alterneazã cu alte roci sedimentare. Mase importante ºi ca desfãºurare
ºi ca grosime sunt în unitãþile de fliº carpatic (cretacic-paleogen) dar ºi în
Subcarpaþi ºi în unele dealuri. Aici au rezultat forme de relief caracteristice,
precum coloane, abrupturi în trepte, ulucuri verticale, ziduri ciclopice (Milcov)
datorate în mare mãsurã eroziunii selective. Se impun însã în fizionomia vãilor
(au luat naºtere chei), interfluviilor (capãtã caracter de masivitate), versanþilor
(abrupþi când sunt unitar alcãtuiþi din gresii; în trepte când stratele de gresii
alterneazã cu strate de marne, argile; complecºi când gresiile au o pondere micã
în raport cu argilele, marnele care favorizeazã alunecãri, curgeri noroioase).
10.3.7. Relieful dezvoltat pe roci argiloase. Sunt roci cu o largã rãspândire
îndeosebi în regiunile de dealuri ºi podiºuri ºi pe anumite aliniamente în unitãþile
de fliº. Formele de relief cu rãspândire mare sunt alunecãrile ºi curgerile noroioase
care au înfãþiºare, dimensiuni ºi stadii de evoluþie variabile. Alunecãri complexe
(trepte ºi valuri) ºi cu dimensiuni foarte mari sunt în munþii fliºului paleogen
(Carpaþii de Curburã), în Depresiunea colinarã a Transilvaniei (glimee), în Câmpia
Moldovei, dar ºi pe versanþii structurali ce corespund mai ales frunþilor de cuestã.
Pe versanþii alcãtuiþi din argile cu conþinut ridicat în oxizi de fier, ºiroirea
creeazã reliefuri specifice de badlands.
10.3.8. Relieful dezvoltat pe loess ºi depozite loessoide. Are o frecvenþã
aparte în regiunile de câmpie, în podiºurile Moldovei ºi Dobrogei unde astfel de
roci au o desfãºurare largã dar ºi grosimi de la 1,5 m la peste 20 m. Tasarea ºi
sufoziunea sunt procesele specifice dar ele se asociazã cu nivaþia (troienire) ºi
diverse activitãþi antropice ce stimuleazã prezenþa apei pe diverse aliniamente
(irigaþii). În urma acestor procese pe suprafeþe interfluviale rezultã crovuri
(diametre de la câþiva metri la cca 50 m, adâncimi de pânã în 2 m, uneori au

177
lacuri sau sectoare cu exces de umiditate cu grad diferit de umiditate ºi de
salinizare), gãvane, padine, vãi de tip furciturã etc. Pe versanþii vãilor mari ºi
la marginea câmpurilor circulaþia apei prin formaþiunile loessoide conduce la
individualizarea de forme sufozionale (hrube, hornuri, tunele, poduri suspendate,
vãi sufozionale). Cele mai dezvoltate forme de acest gen se întâlnesc în Bãrãgan,
pe versanþii Dunãrii, Siretului, Prutului, Oltului ºi în lungul falezei de la Marea
Neagrã. În unele situaþii procesele de sufoziune se asociazã cu prãbuºiri-alunecãri
în trepte cu dimensiuni mari (la nord de Galaþi, în bazinele unor vãi secundare
dobrogene pe latura dunãreanã) (fig. 83).
10.3.9. Relieful dezvoltat pe nisipuri ºi pietriºuri. Aceste formaþiuni au o
desfãºurare mai mare în Podiºul Getic, Dealurile de Vest ºi sudul Podiºului
Moldovei unde au un grad redus de cimentare dar alterneazã între ele sau cu
lentile de argilã. Existã ºi nisipuri lipsite de coeziune (în câmpiile Carei, Olteniei,
pe dreapta Ialomiþei, Cãlmãþuiului, Siretului, la Hanul Conachi, în Delta Dunãrii
pe grindurile Letea, Caraorman, Sãrãturile etc.). În prima situaþie se impun
interfluviile plate (poduri extinse) ºi versanþii afectaþi de ºiroire ºi alunecãri-nãruiri
pe când în cea de-a doua un relief de dune ºi microdepresiuni.
10.4. Diferenþieri regionale. Precumpãnirea diferitã a formaþiunilor petro-
grafice în cadrul marilor unitãþi morfostructurale coroboratã cu diferenþierea
sistemelor de procese ce acþioneazã regional ºi local ºi cu ansamblul litoformelor
rezultate conduce la separarea mai multor unitãþi cu un specific aparte al reliefului
petrografic. Se disting ca unitãþi de rangul întâi ºi secund:
- Carpaþii cu cele mai variate litoreliefuri individualizate pe roci cristaline,
magmatice, calcare ºi conglomerate cu separarea (în funcþie de ponderea) câtorva
subunitãþi:
• cristalino-mezozicã (reliefuri pe roci cristaline ºi cu carst pe calcare)
Carpaþii Meridionali, Munþii Rodnei;
• vulcanice-dominant în vestul Carpaþilor Orientali ºi sudul M. Apuseni;
• sedimentar- (cretacic-neogen) pe cea mai mare parte a Carpaþilor Orientali
ºi insular în Carpaþii Occidentali cu litoforme pe conglomerate, gresii, calcare ºi
izolat pe sare (Maramureº).
- Dealurile ºi podiºurile sunt alcãtuite dominant din formaþiuni sedimentare
(mezozice ºi neozoice) la care local se adaugã roci cristaline ºi magmatice
proterozoic-paleozoice (Podiºul Mehedinþi ºi Dobrogea). De rocile sedimentare
se leagã alunecãri de teren în forme ºi cu dimensiuni variate, carst pe sare ºi
ghips (Subcarpaþi), alunecãri ºi ºiroire pe frunþile de cuestã, diverse forme de
ºiroiri pe nisipurile slab consolidate, sufoziuni- alunecãri în Podiºul Moldovei,
Podiºul Getic, Dealurile de Vest, carst ºi forme determinate de tasãri ºi sufoziuni
în loessurile din Dobrogea. În ultima regiune ca ºi în Podiºul Mehedinþi ºi local
în Dealurile de Vest existã ºi reliefuri pe roci cristaline ºi magmatice.
- Câmpiile dominant au la partea superioarã loessuri, depozite loessoide ºi
areale întinse de nisipuri. Pe ele s-au individualizat forme de relief de tasare,
sufoziune ºi eoliene (pe acumulãrile de nisip).

178
 11. Formarea sistemului de vãi

11.1. Aspecte generale.

Reþeaua de vãi actuale constituie un sistem complex în alcãtuirea cãruia
existã mai multe generaþii realizate îndeosebi în a doua parte a pliocenului ºi mai
ales în cuaternar.
Configuraþia sistemului a fost condiþionatã de câþiva factori cu rol general
sau local în geneza ºi evoluþia vãilor ºi anume:
• Structura orograficã majorã în care se impune „inelul” carpatic încadrat
de podiºuri, dealuri iar la margini (în sud ºi vest) de câmpii. Aceasta a condus
la dezvoltarea unei reþele principale de vãi cu dispoziþie convergentã spre
Transilvania ºi divergentã în exterior.
• Bazinele tectonice mari (panonic, transilvan ºi geto-pontic) ce-au
funcþionat ca pieþe (nivele de bazã) spre care se dirijau râurile de pe spaþiile
limitrofe impunând indirect direcþiile de desfãºurare a vãilor din generaþii diferite.
• Constituirea treptatã a reliefului începând mai întâi cu întregirea sistemului
carpatic (de la finele mezozoicului-paleogen – pentru unitãþile cristaline ºi pânã
în pliocen pentru munþii vulcanici), continuând sacadat cu Subcarpaþii (cutãri ºi
ridicãri) ºi podiºurile (exondare definitivã ºi ridicare din miocen-superior ºi pânã
la începutul cuaternarului) ºi încheind cu umplerea ultimelor spaþii acvatice
(panonic ºi ponto-getic) ºi formarea de unitãþi de câmpie (în pleistocenul
superior-holocen). Aceastã caracteristicã evolutivã generalã a condus la douã
tendinþe majore în dezvoltarea reþelei de vãi. Prima se referã la vãile principale
care strãbat unitãþi ce-au devenit uscat în etape ºi faze diferite. Acestea sunt
constituite prin îmbinarea de tronsoane cu vârstã deosebitã. A doua tendinþã este
cã în orice unitate geomorfologicã cu cât este mai veche ca uscat cu atât conþine
un numãr mai mare de generaþii de vãi care se ierarhizeazã având trãsãturi
morfografice ºi morfometrice distincte.
• În masivele muntoase ºi chiar deluroase bine individualizate ca alcãtuire
(vulcanicã, cristalinã, din conglomerate) ºi ca dezvoltare altimetricã s-a conturat
un al doilea nivel de vãi divergente cu colectori principali la periferie (Cãlimani
încadrat de Mureº ºi afluenþii Bistriþei; Ceahlãul cu Bistriþa, Bistricioara ºi Bicazul
pe margine; M. ªureanu cu Sebeº, Jiu de est ºi Strei etc.).
• Depresiunile mari (tectonice ºi de baraj vulcanic, de eroziune) au impus
convergenþe hidrografice (spre unul sau douã centre – Braºov, Comãneºti) ori
reþele de vãi paralele ori tributare unui colector central (Ciuc, Gheorgheni).
• Desfãºurarea unitãþilor structurale (mai ales în fliºul Carpaþilor Orientali),
a liniilor importante de falii ºi de flexurãri tectonice (în lungul Siretului, Oltului,
pe sectoarele Târnavele, Someºul în Transilvania), a grabenelor (Carpaþii
Occidentali) au generat direcþii primordiale de dezvoltare a reþelei de vãi
principale, multe pãstrate, iar altele rãmase ca simple mãrturii suspendate
(ulucurile de la nivelul Pânzei Getice indicate de D. Burileanu sunt ondulãri ale
pânzei dupã Gh. Munteanu Murgoci).

179
 • Ariile de subsidenþã pliocen superior-cuaternare au reprezentat ºi sunt
pieþe de adunare hidrograficã ceea ce s-a rãsfrânt în unele situaþii în dezvoltarea
convergentã a vãilor (spre centre de subsidenþã constante), la crearea vãilor cu
asimetrie clarã (terase doar pe o laturã a vãii – ex. Bârladul) sau la abateri
(schimbãri) evidente a poziþiei albiei (unde centrele de subsidenþã activã au
migrat – ex. Argeºul, Ialomiþa, Buzãul la intrarea în câmpie).
• Dezvoltarea piemonturilor ºi glacisurilor piemontane a fost însoþitã pe
de-o parte de desfãºurarea divergentã a râurilor care le-a creat dar ºi de
individualizarea propriei generaþii de vãi.
• Numeroase vãi din generaþiile cele mai noi din munþi, Subcarpaþi ºi
uneori în podiºuri s-au detaºat prin adâncirea râurilor pe contacte petrografice
sau structurale (mai ales în lungul pânzelor de ºariaj, îndeosebi în fliºul Carpaþilor
Orientali ori în lungul liniilor de falie).
• Adâncirea râurilor mai întâi în acumulãrile pliocene din unele depresiuni
(mai ales în cele din Carpaþii Occidentali, în Dealurile de Vest sau chiar la
intrarea în Câmpia de Vest) ºi apoi în formaþiuni dure (vulcanice, cristalin) aflate
sub acestea a condus la dezvoltarea de defilee epigenetice. Existã ºi sectoare de
vale cu caracter antecedent, adâncirea fãcându-se concomitent cu ridicarea
tectonicã a unitãþilor strãbãtute.
• Retragerea liniei de þãrm a Mãrii Negre spre est în pleistocen ca urmare
a coborârii nivelului acesteia a condus la extinderea uscatului dobrogean ºi
totodatã a reþelei de vãi. Transgresiunile din holocen au produs acoperirea unei
bune pãrþi din acest uscat, eliminarea unei pãrþi din reþeaua de vãi existentã
anterior ºi formarea de limane fluviomaritime.
• Finalul pleistocenului ºi începutul holocenului aparþin ºi formãrii treptate
a cursului Dunãrii în aval de Drobeta Turnu Severin ºi a tronsoanelor vãilor
râurilor principale din câmpie ce ajungeau la fluviu.
• Prin procese de tasare, sufoziune ºi ºiroire a rezultat în câmpii ºi în unele
podiºuri joase acoperite cu loess o parte din generaþia vãiugilor.
11.2. Cunoaºterea în literatura. Formarea ºi evoluþia vãilor, mai ales din
regiunile de munte ºi Subcarpaþi a constituit o problemã analizatã de mulþi
geografi, la începuturi ºi de geologi români ºi strãini întrucât se impuneau a fi
lãmurite câteva elemente morfologice prezente în lungul vãilor principale ºi a
raporturilor evolutive între marile bazine hidrografice. Frecvent au fost luate în
analize pentru interpretãri genetice – defilee lungi ºi adânci în amonte de care
sunt depresiuni (majoritatea tectonice), explicarea unor cotituri bruºte în
desfãºurarea vãilor, raportul dintre poziþiile diferite ale liniilor marilor înãlþimi
ºi aceea a cumpenei de ape actuale, existenþa pe cumpãna de ape a unor ºei
joase, largi ce conþin uneori prundiºuri, continuitatea nivelelor de vale ºi a teraselor
în bazinul hidrografic etc.
Studiile au fost legate la început de marile râuri ce traversau Carpaþii (Olt,
Jiu, Dunãrea) ºi apoi au fost extinse în Subcarpaþi, în regiunile de podiº ºi chiar
de câmpie. Opiniile au fost axate pe douã idei - fie realizarea vãii actuale printr-o

180
captare sau o suitã de captãri, fie caracterul antecedent sau epigenetic al lor în
sectoarele de defilee. Pentru susþinerea ideilor s-au adus argumente bazate pe –
desfãºurarea teraselor ºi nivelelor de eroziune, evoluþia paleogeograficã regionalã,
analiza corelativã a depozitelor acumulate în bazinele de sedimentare limitrofe
ºi care au constituit nivele de bazã regionalã º.a. toate precizate pe bazã de
cartãri, profile, interpretãri de hãrþi geologice etc.
Contribuþii notabile la nivelul regional au adus: Emm. de Martonne,
I. Popescu Voiteºti, Gh. Munteanu Murgoci, G. Vâlsan, I. Cvijic, N. Popp,
R. Fischeaux, A. Nordon, N. Al. Rãdulescu, N. Orghidan, V. Mihãilescu, M. David,
N. Lupu, Gr. Posea, I. Donisã, H. Grumãzescu, L. Badea, Al. Roºu, Gh. Pop, A. Posea,
I. Mac, N. Popescu, M. Ielenicz, V. Gârbacea, N. Josan, I. Berindei, C. Brânduº etc.
La studiile locale, regionale, multe înscrie în teze de doctorat s-au adãugat
sinteze pe mari unitãþi geografice (N. Orghidan pentru Carpaþi, I. Donis㠖
Carpaþii Orientali, M. Ielenicz – Carpaþii de Curburã ºi pentru regiunile de
podiº, Emm. de Martonne – Carpaþii Meridionali, Gr. Posea – pentru Carpaþi,
Transilvania ºi unitãþile de câmpie, Florina Grecu – pentru Podiºul Transilvaniei
– etc.) sau la nivelul României (Gr. Posea).
11.3. Etapele formãrii reþelei de vãi
Sistemul de vãi s-a realizat treptat pe mãsura extinderii definitive a
suprafeþelor de uscat în mai multe etape condiþionate de producerea miºcãrii
tectonice atât în spaþiul carpatic cât ºi al platformelor limitrofe. Acestea au
determinat însã ºi definitivarea structuralã ºi altitudinea lor. Ritmul sacadat al
creºterii ºi înãlþãrii uscatului a condiþionat diferenþierea de etape ºi faze de
evoluþie sub acþiunea agenþilor externi în urma cãrora au rãmas numeroase mãrturii
între care suprafeþele ºi nivelele de eroziune, piemonturile dar ºi culoarele de
vale cu umeri de eroziune, terase etc. Acestea din urmã aparþin la un numãr
variat de generaþii care se îngemãneazã în sisteme cu extindere diferitã pe mari
unitãþi ºi bazine hidrografice. Prin caracteristicile lor generaþiile de vãi reflectã
unitar specificul evoluþiei din diferite etape ºi faze prin care au trecut unitãþile
de relief majore. Mãrturiile existente conduc la reconstituirea reþelei de generaþii
de vãi de la nivelul pliocenului ºi pânã în holocen. Pentru etapele mai vechi ale
evoluþiei reliefului deºi la nivelul interfluviilor sunt dovezi ce relevã specificul
morfodinamicii fiecãreia nu se pot cu certitudine identifica sisteme de vãi. Existã
pe de-o parte unele ºei sau ulucuri care sunt bãnuite a fi resturi din culoare de
vale, iar pe de altã parte prezenþa în profilul transversal al vãilor principale a
unor suprafeþe slab înclinate care prin racordare ar putea indica direcþii de drenaj
vechi, la nivelul miocenului. Ele au fost indicate de unii autori pentru argumentarea
antecedenþei ºi vechimii unor vãi. Cert este cã în Carpaþi sunt cele mai vechi ºi
mai multe generaþii de vãi ºi cã numãrul acestora scade spre câmpii.
Aceasta poate conduce la diferenþierea a trei etape în formarea sistemului
de vãi în concordanþã cu exondarea definitivã a marilor unitãþi de relief, iar în
cadrul acestora a unor faze care explicã numãrul generaþiilor.
Denumirea etapelor s-a dat în funcþie de generaþia de vãi principale care
s-a impus într-o anumitã categorie de unitãþi de relief.

181
 11.3.1. Etapa generaþiei vãilor principale carpatice. Este cea mai veche
(miocen superior-pliocen), cuprinde aproape în întregime Carpaþii fiind reflectatã
de marile culoare de vale care îi fragmenteazã în unitãþi de ordinul I – III.
Paleogeografic în miocenul mijlociu Carpaþii (sectoarele cristalin ºi de fliº)
constituiau un uscat strãbãtut de culoare tectonice (din badenian) ce fãceau
legãtura între bazinele marine ce-l încadrau (panonic, transilvan, geto-pontic).
Deci, un arhipelag cu insule limitate de culoare ºi bazine mai mari sau mai mici
(în Carpaþii Occidentali, Haþeg-Petroºani, Oltul, Curbura Carpaþilor) în care pe
primele se înfiripã o reþea de vãi iar în celelalte se acumulau sedimente. La
finele miocenului ºi în prima parte a pliocenului mai întâi se definitiveazã
structural ºi exondeazã fliºul extern peste care o parte din reþeaua hidrograficã
ce se formeazã constituie prelungirea celei de pe unitãþile de uscat anterioare.
Deci, vãile principale vechi se extind prin tronsoane noi. În al doilea rând o parte
din culoarele de legãturã între Transilvania ºi exterior s-au umplut de sedimente
ºi au devenit uscat. Pe acesta s-au constituit unele din traseele principale de
colectare a râurilor carpatice. În aceste condiþii mãrturiile unei evoluþii miocene
sunt puþine. Unii autori (Emm. de Martonne, M. David, I. Donisã etc.) indicã
câteva sectoare de vale precum Râu ªes, Oltul în defileu, Bistriþa etc. sau le
presupun pentru unele drenaje care au fost ulterior desfiinþate de ridicãrile sau
coborârile neotectonice (ulucurile ce ar putea fi legate de ondulãri primare ale
Pânzei Getice în concepþia lui Gh. Munteanu Murgoci, D. Burileanu). Certe însã
sunt nivelele de eroziune pliocene de pe aceste vãi (mai bine pãstrate la partea
superioarã a culoarelor secþionate în rocile cristaline din Carpaþi Meridionali ºi
mai slab în cele din fliº). Prin racordare acestea indicã direcþii primordiale de
drenaj ce alcãtuiau o reþea care îºi avea obârºiile în unitãþile carpatice înalte.
Pe de altã parte ea marca începutul sculptãrii în raport cu structurile geologice
a unor culoare transversale, longitudinale sau oblice ce pot fi urmãrite. Direcþiile
de drenaj reflectã pe de o parte aliniamentele mai joase de atunci probabil
determinate tectonic sau de contacte litostructurale evidente, iar pe de alta atracþia
nivelelor de bazã joase de la exteriorul munþilor reprezentate de bazinele lacustre
ºi marine (transilvan, panonic, geto-pontic). Deci, la nivelul ponþianului final
marile culoare de vale carpaticã, unele cu caracter transversal existau, iar
ridicarea ulterioarã a Carpaþilor n-a fãcut decât sã le imprime caracter
antecedent. În unele situaþii direcþia lor a fost prefiguratã de aliniamente de
grabene în miocen-ponþian. Acestea au fost umplute cu sedimente ºi exondate
treptat devenind direcþii de colectare principale a râurilor carpatice. Probabil la
nivelul lor când ºi relieful pe ansamblu era jos s-au produs ºi unele remanieri
prin captãri (dupã unii autori, situaþii de acest gen sunt presupuse în bazinul
Jiului, Oltului).
11.3.2. Etapa generaþiei vãilor principale din regiunile de podiº ºi
deluroase. Se desfãºoarã de la finele pliocenului ºi pânã în pleistocen interval
de timp când miºcãrile tectonice intense în mai multe faze au produs importante
modificãri structurale ºi de extindere a uscatului. Între acestea semnificative în
Subcarpaþi sunt cutarea sedimentarului din unele sectoare (însoþitã de afirmarea

182
în peisajul morfologic a unor dealuri pe anticlinale ºi a unor depresiuni pe
sinclinale), iar în altele doar dezvoltarea unor structuri monoclinale. Totodatã
spaþiul carpatic se completeazã cu sistemul aparatelor vulcanice. În Transilvania
ridicarea a impulsionat pe de o parte ascensiunea blocurilor de sare badeniene
care a determinat douã tipuri de structuri majore (diapirã ºi în domuri), iar pe
de altã parte în sud, nord, vest a antrenat sedimentarul transilvan creând o
structurã monoclinalã. Restul regiunilor care astãzi reprezintã podiºuri ºi dealuri
au suferit uºoare ridicãri care au determinat structuri monoclinale dar ºi tabulare.
Se adaugã dezvoltarea în villafranchian în exteriorul Carpaþilor Meridionali ºi de
Curburã a unor câmpii piemontane ce vor fi parþial înãlþate ulterior dar diferenþiat
ca intensitate. Ca urmare, pe noile regiuni de uscat se dezvoltã o reþea hidrograficã
în alcãtuirea cãreia intrau mai întâi râurile carpatice ce-ºi prelungeau cursurile
pe mãsura extinderii exondãrii, dar ºi altele proprii munþilor sau dealurilor. Ele
urmau trei direcþii:
- panta generalã a noului spaþiu de uscat (îndeosebi în sectoarele cu structurã
monoclinalã);
- sectoarele mai joase create de tectonicã sub forma unor sinclinale în
afirmare (în Subcarpaþi, în estul Transilvaniei), a unor aliniamente mai joase
dezvoltate ca reflectare la suprafaþã a fracturilor profunde active sau a unor
flexurãri (pentru Mureº, Târnave – dupã N. Josan, Someº – dupã M. Paucã,
Siret, Dâmboviþa etc.), a fostelor grabene sedimentate pânã la finele panonianului
din Carpaþii Occidentali etc.;
- nivelele de bazã generale aparþinând lacurilor din bazinul panonic ºi
geto-pontic.
Prin adâncirea reþelei de râuri au rezultat mai multe tipuri de vãi.
În Carpaþi se separã douã tipuri - vãile vechi în care s-a conturat ºi un al
doilea nivel de eroziune dar ºi vãile noi (pe afluenþi în al cãror profil transversal
existã nivele de umeri de eroziune deasupra teraselor).
În regiunile deluroase ºi de podiº deosebirile de generaþii de vãi reflectate
de configuraþia în profilele transversale sunt dictate de fazele de exondare ºi
ridicare. Astfel, pe cele care au devenit uscat în prima parte a pliocenului (nordul
Podiºului Moldovei) vãile principale (prelungiri ale celor din Carpaþi) pãstreazã
douã nivele de eroziune. Cea mai mare parte a unitãþilor de dealuri ºi podiº a
devenit uscat dupã dacian ceea ce a fãcut ca reþeaua de vãi autohtonã principalã
sã aibã la partea superioarã a profilelor un singur nivel de eroziune bine conturat.
Atât în munþi dar ºi în dealuri prezenþa unor ºei largi pe interfluvii, a
alternanþei sectoarelor de depresiuni ºi îngustãri (uneori defilee), a desfãºurãrii
unor vãi cu direcþie opusã au condus la interpretãri de evoluþie a reþelei
hidrografice prin captãri frontale sau laterale. În acest sens s-au emis idei
privind formarea Bistriþei la Zugreni (captare dinspre est a cursului superior
dirijat spre Transilvania), Bistricioarei (captarea lacurilor de baraj din depresiunile
Borsec ºi Bilbor, similar la Neagra Broºtenilor faþã de lacurile Glod, Drãgoiasa),
Trotuºului la Comãneºti (trecerea acestuia ori a Tazlãului Sãrat prin ºaua de la
Moineºti), Prahovei (captarea dinspre sud prin defileul de la Posada; pierderea

183
unei pãrþi din bazinul superior în favoarea Timiºului; captarea unor sectoare ale
râului Izvorul Dorului, afluent iniþial al Ialomiþei de cãtre douã pâraie prahovene
- Jepi ºi Doru), Criºul Repede (a înaintat dinspre Oradea captând pe Drãgan,
Cãlata ºi Criºul superior care curgeau spre ªimleu) etc. În alte situaþii au fost
presupuse deversãri ale unor lacuri peste barajele vulcanice (Mureº, în defileul
de la Topliþa-Deda; Oltul în defileele de la Racu, Jigodin ºi Tuºnad) sau
decapitarea unor sectoare de bazin prin formarea unor depresiuni tectonice în
pliocenul superior (Buzãul superior, Bâsca Mare ºi-a pierdut râurile care curgeau
din nord spre Întorsura Buzãului ºi respectiv Comandãu prin individualizarea
Depresiunii Braºov). Interpretãri similare, dar la nivelul unor generaþii mai noi
s-au realizat ºi pentru regiunile deluroase (ºeile de pe stânga Siretului în Dealurile
Botoºanilor ca fiind locuri de trecere a râului Suceava dar ºi invers a unor pâraie
decapitate de afluenþii Prutului; ºaua dintre Munþii Meseº ºi Dealurile Sãlajului
cu trecerea Someºului spre vest etc.). De reþinut cã pentru multe din situaþiile
menþionate existã argumentãri pentru susþinerea antecedenþei în sectoarele de
defileu ºi a altei originii pentru ºeile luate drept fragmente ale unor vãi vechi.
11.3.3. Etapa generaþiei vãilor din câmpie aparþine cuaternarului (pleistocen
mediu-holocen) când au fost umplute treptat cu aluviuni lacurile panonic (de la
est la vest) ºi getic (de la vest spre nord-est). Concomitent s-a realizat cursul
Dunãrii în sudul Câmpiei Române dar ºi în Câmpia Panonicã spre care ºi-au
construit albii râurile ce veneau din Carpaþi sau din regiunile colinare (cel mai
nou tronson de vale). Ulterior, s-a format în câmpii prima generaþie de vãi
autohtonã cu scurgere permanentã ºi apoi una scurtã dar torenþialã. La fel în
unele depresiuni carpatice care au trecut pe ansamblu de la un regim lacustru sau
mlãºtinos la unul de ºesuri subsidente sau piemontane (Giurgeu, Ciuc, Braºov)
au rezultat tronsoane de albii colectoare. În ultimii 2000 de ani s-a construit
Delta Dunãrii ºi câmpia fluvio-lacustrã Razim).
Paralel cu aceastã evoluþie în regiunile deluroase ºi montane la reþeaua
precedentã se adaugã o generaþie de vãi scurte, dirijatã dominant pe contacte
structurale, petrografice, hipsometrice ºi a cãror extindere regresivã a condus la
unele captãri locale.
Pentru cuaternar accentul în formarea reþelei de vãi prin procese de captare
s-a pus în multe studii referitoare la unitãþi din Subcarpaþi, Dealurile Transilvaniei,
Câmpia Românã ºi Câmpia de Vest, dar ºi în câteva sectoare din Carpaþi.
Formarea vãii Dunãrii de la Baziaº la Vârciorova cu o mulþime de bazinete
ºi îngustãri dar ºi de schimbãri bruºte de direcþie a fost divers gânditã chiar în
acceptarea ipotezei captãrii. De menþionat cã numai în douã situaþii argumentãrile
pentru antecedenþã (J. Cvijiè) sau captare (Gr. Posea ºi colab.) s-au bazat pe
înregistrarea nivelelor de eroziune ºi a teraselor din defileu. Ceilalþi au invocat
pentru una din cele douã variante, argumente geologice (mai ales liniile de falie
ºi caracterul de culoar tectonic în miocen) ºi geografice din regiuni sau din
unitãþile de aval sau amonte. La cei ce susþin captarea momentul întregirii Dunãrii
prin defileu ca ºi poziþia cumpenei de ape între râul orientat spre vest ºi cel spre
est diferã (G. Vâlsan, R. Fischeux, V. Tricon, P. Coteþ, Gr. Posea ºi colab.).

184
 Tot cuaternare sunt considerate formarea Mureºului în defileul de la Dobra
la Zam (captarea de cãtre un râu ce înainta dinspre Arad a celui care trecea prin
ºaua de la Holdea spre Timiº – Gh. Pop), dar ºi sectorul Orãºtie-Alba Iulia-Aiud
(Gr. Posea – un râu venit din sud-vest a decapitat un ansamblu de vãi orientate
din Munþii Apuseni spre bazinul Oltului) sau amonte de la Reghin (captarea
râului care strãbatea defileul Topliþa-Deda ºi se orienta cãtre Someºul Mare).
Interpretãri prin captare au fost legate de ºaua de la Ighiu-ªard (N. Popp) sau cea
de la obârºia Visei prin care Târnava ar fi curs spre Olt sau invers (I. Rodeanu,
Gr. Posea etc.)
Bazinul Someºului, considerat de Al. Savu în romanian ca extins pe cea
mai mare parte a Transilvaniei ºi a suferit în concepþia sa multiple modificãri
prin suite de captãri în cuaternar venite dinspre Mureº (Gr. Posea), Criºul Repede
sau prin formarea Almaºului ºi a Agrijului ce-au înaintat pe linii de fracturã.
Din Subcarpaþi în cele mai multe subunitãþi s-au imaginat sisteme de vãi
cu desfãºurarea longitudinalã care prin captãri cuaternare au fost decapitate
ajungându-se la structura actualã. Ideile lui Emm. de Martonne ale existenþei
unor cursuri paralele cu muntele ce au creat unul sau douã ºiruri de depresiuni
ºi a captãrii acestora de cãtre râurile ce înaintau dinspre sud sau sud-est au fost
preluate, amplificate ºi argumentate pe diverse sectoare (N. Popp, N. Al. Rãdu-
lescu, Al. Roºu, L. Badea, Gh. Niculescu, H. Grumãzescu etc.). Sunt ºi adepþi
ai antecedenþei sistemului de vãi care considerau mai ales depresiunile de sub
munte ca rezultat firesc al înãlþãrii active al sectorului subcarpatic de la exteriorul
lor. Astfel, spre munte au rãmas mai jos culoare depresionare cu caracter de
sinclinal ce au fost închise la exterior de dealuri pe bombãri anticlinale. Râurile
cu obârºie în Carpaþi au avut iniþial o direcþie de curgere în concordanþã cu panta
generalã ce cãdea de la munte spre exterior. Pe mãsura afirmãrii dealurilor ele
ºi-au croit în acestea defilee supraimpuse, iar în depresiunile sinclinale un sistem
de douã-trei terase (M. Ielenicz, N. Popescu, C. Brânduº etc.).
În câmpii modificãrile de albii au fost determinate de doi factori ºi anume
evoluþia centrilor de subsidenþã activã spre care se orientau multe râuri ºi apoi
aluvionãrile bogate care au condus la divagãri. G. Vâlsan analizeazã cele mai
elocvente situaþii de acest gen în Câmpia Românã (remanieri în bazinele Ialomiþei,
Prahovei, Buzãului în urma cãrora au rãmas albii pãrãsite), apoi N. Popp (Câmpia
Buzãu-Râmnic), P. Coteþ (Câmpia Olteniei), Gh. Niculescu (Câmpia Ploieºti),
Gr. Posea (pentru diverse sectoare din Câmpia Românã), ªt. Manciulea, M.
Paucã, Gr. Posea pentru Câmpia de Vest (Timiº, Criºuri, Someº) etc.
În Dobrogea s-au ridicat douã probleme: prima este formarea vãii Carasu
a cãrei direcþie de albie est-vest coboarã de la obârºie la vãrsare în Dunãre opus
sensului descreºterii altitudinii culmilor interfluviale (de la vest la est). Explicaþiile
lui C. Brãtescu sunt elocvente pentru acceptarea ideii supraimpunerii acestora ca
dealtfel ºi a celorlalte râuri din sud-vestul Dobrogei în condiþiile ridicãrii
neotectonice a acestei regiuni. A doua problemã o reprezintã vãile din sectorul
litoral care constituie obârºiile unor râuri care în pleistocenul superior înaintau
mult pe câmpia litoralã extinsã spre est; ridicare nivelului mãrii a dus la

185
desfiinþarea celei mai mari pãrþi din acestea, iar prin dezvoltarea de cordoane
litorale în ultimul mileniu s-a ajuns la transformarea lor în limane.
11.5. Concluzii
- Reþeaua actualã de vãi din România s-a realizat treptat plecând de la
spaþiul carpatic cãtre exterior ºi sigur din miocen pânã în holocen.
- Ea este alcãtuitã din artere care strãbat diferit marile unitãþi de relief.
Cele mai mari cu obârºii în Carpaþi ºi punct terminal în câmpie (unele la Dunãre)
sunt alcãtuite din tronsoane îmbucate (cele mai vechi sunt în munþi, iar cele mai
recente în câmpie). Pe fiecare treaptã hipsometricã principalã (munþi, dealuri ºi
podiºuri, câmpii) existã mai multe generaþii de vãi în concordanþã cu numãrul de
faze de ridicãri epirogenetice însemnate ce le-au afectat ºi cu evoluþia nivelului
de bazã regional. Ca urmare, numãrul de generaþii este mare în Carpaþi ºi scade
spre câmpii ºi Dobrogea.
- Desfãºurarea vãilor s-a pãstrat în cele mai multe situaþii pe direcþia pantei
generale impusã de sensul exondãrii din diferite faze (mai ales de la Carpaþi spre
exterior) sau cu adaptãri regionale la reflexul miºcãrilor neotectonice (diferenþiate
ca intensitate ºi sens) manifestat local (centre mai active) sau pe anumite direcþii
(linii de falie, flexurãri, culoare tectonice etc.).
- Vãile din generaþiile cele mai vechi au în Carpaþi ºi Subcarpaþi caracter
dominant transversal prin raportarea sensului lor atât la desfãºurarea acestora cât
ºi la unitãþile structurale. În prima situaþie sunt vãi care strãbat în întregime
lanþul montan ºi Subcarpaþii (Oltul la Turnu Roºu-Cozia, Dunãrea, Criºul Repede),
iar altele în cea mai mare mãsurã (Bistriþa, Trotuº, Buzãu, Prahova, Argeº,
Criºul Alb etc.). În cea de-a doua situaþiile sunt variate. Pot strãbate în întregime
sau parþial marile unitãþi structurale (cristalin, fliº, molasa subcarpaticã, eruptiv)
sau subunitãþi ale acestora (aliniamente de pânze, anticlinale etc.). În ultimul caz
sunt frecvente alternanþele în care sectoarele strict transversale alterneazã cu
cele în care vãile au caracter longitudinal în lungul faliilor importante, al frunþilor
pânzelor de ºariaj, al sinclinalelor, al unor ondulãri ale pânzelor mari etc.).
- La vãile din generaþiile mai noi din regiunile de dealuri, podiºuri, câmpii
existã dominant direcþia impusã de planul general ce a rezultat în urma extinderii
dar ºi de influenþe locale mai mari sau mai mici cauzate de neotectonicã (sectoare
de subsidenþ㠖 mai ales în câmpii sau de ridicare activã în dealuri, apoi reflectarea
la suprafaþã a unor fracturi sau flexurãri profunde pe – Siret, Someº, Bârlad), de
caracteristici structurale (mai ales în cea monoclinalã) ºi contacte petrografice.
- Marea majoritate a vãilor ºi-au pãstrat direcþiile de desfãºurare iniþiale
astfel cã defileele din multe sectoare au caracter epigenetic ºi antecedent.
- Modificãrile unor artere hidrografice însoþite de amputãri sau extinderi
ale bazinelor lor s-au produs în diverse situaþii:
• la începutul evoluþiei unei generaþii de vãi când amplitudinea generalã a
reliefului ºi energia impusã de gradul de adâncire al râurilor erau reduse;
• prin crearea unor depresiuni tectonice (Braºov, Comãneºti, bazinul
Transilvaniei ºi depresiunile golf);

186
 • prin dezvoltarea lanþului vulcanic ce a separat estul bazinului transilvan
de sectoarele central ºi vestic;
• o evoluþie normalã prin înaintãri regresive ale obârºiilor unor râuri din
generaþiile mai noi;
• prin deversãri în sectoarele cu aluvionãri bogate (pe câmpiile de glacis)
sau prin schimbãri de direcþie impuse de amplificarea intensitãþii subsidenþei în
unele centre (în câmpii) etc.
În general argumentarea morfologicã pentru situaþiile realizãrii unor evoluþii
prin captare poate fi extinsã din prezent pânã la finele pliocenului. În rest
rãmân doar supoziþii.

12. Modelarea actualã a reliefului

Este variatã fiind condiþionatã de o multitudine de factori, agenþi ºi procese.

Îmbinarea acestora se realizeazã diferenþiat de la o unitate geograficã la alta ceea
ce conduce frecvent la dezvoltarea unor peisaje morfologice distincte (carstic, de
alunecãri, marin, crio-nival, de sufoziune etc.) dar ºi la stãri deosebite ale gradului
de degradare a terenurilor.
Studiul acestora se regãseºte în toate tezele de doctorat care analizeazã
relieful dar mai ales în articole destinate urmãririi locale, regionale sau la nivelul
þãrii a unui tip de proces ori prin gruparea acestora.
Cunoaºterea morfodinamicii actuale implicã atât precizãri legate de rolul
favorizant sau restrictiv al fiecãrui factor morfogenetic care prin asociere definesc
potenþialul terenurilor pentru anumite grupãri de procese cât ºi modul de înfãptuire
a acestora inclusiv formele de relief rezultate.
12.1. Potenþialul morfodinamic.
12.1.1. Factori morfogenetici care conferã potenþial morfodinamic. Sunt
numeroºi dar câþiva au însemnãtate aparte.
- Litostructura de la suprafaþa unitãþilor de relief. Influenþeazã dinamica
actualã datoritã varietãþii rocilor (au alcãtuire mineralogicã, proprietãþi fizice,
chimice diferite) ºi modului de dispunere în strate (subþiri, groase, alternanþã
etc.) ceea ce le conferã o rezistenþã variatã la atacul agenþilor externi ºi de aici
o anumitã favorabilitate pentru unii în dezvoltarea de forme de relief specifice.
Se impun formele individualizate pe conglomerate, calcare, argile, granite,
cristalin, loess etc. dar ºi dezvoltarea proceselor pe capete de strat, în lungul
planurilor de ºistuozitate, faliere, diaclazare etc.
- Relieful îndeosebi prin caracteristicile morfometrice de bazã. Astfel:
• dezvoltarea pe 2 544 m altitudine impune gruparea agenþilor, proceselor
ºi formelor rezultate în câteva etaje morfodinamice;
• pantele prin varietatea înclinãrii, formei ºi lungimii introduc diferenþe
atât în tipul de proces, în intensitatea manifestãrii lor dar ºi în caracteristicile
formei rezultate;
• fragmentarea datoratã dezvoltãrii de generaþii de vãi; creeazã deosebiri
potenþiale de dezechilibre pe versanþi;

187
 • expunerea diferitã a suprafeþelor înclinate produce diferenþe de bilanþ
caloric extrem de sensibile în meteorizare.
- Climatul prin deosebiri regionale ºi locale ale valorilor elementelor
favorabile proceselor morfologice. Se disting:
• nuanþãri de climat cu caracter regional: oceanic (mai umed ºi rãcoros),
continental (uscat ºi cu variaþii termice mai accentuate), submediteranean (mai
cald ºi umed), nordic (mai rece ºi mai umed) etc.
• etajarea climatului în Carpaþi ºi în dealurile înalte (de la cel depresionar
ºi de culoar de vale la cel alpin) cu reflectare în gruparea agenþilor ºi proceselor
morfogenetice;
• efectele imediate în morfodinamicã produse de ploile torenþiale, de
precipitaþiile cu duratã mare, de topirea rapidã a stratului de zãpadã, de troieniri
provocate de viscol, de frecvenþa ciclurilor gelivale, secetelor ºi intervalelor de
uscãciune etc.
- Formaþiunile vegetale care în cea mai mare mãsurã au rol de frânare
faþã de procesele geomorfologice mai ales când formeazã ecrane dense între
agent, sol sau rocã; etajarea vegetaþiei ºi structura ritmului biotic sezonier
diversificã spaþial ºi temporal modalitãþile de înfãptuire a dinamicii agenþilor ºi
proceselor.
- Activitãþile antropice tot mai numeroase ºi variate pe mãsura accelerãrii
formelor de dezvoltare a aºezãrilor, economiei etc. Unele (defriºãri, pãºunat
abuziv, creºterea densitãþii reþelei de drumuri, poluare, construcþii de toate genurile
etc.) conduc la producerea ºi accelerarea a numeroase procese (unele specifice
lor – antropice) dominant în regiunile de câmpie, dealuri ºi în spaþiul montan
(pânã la 1600 m). Pe de altã parte sunt ansamblul de mãsuri menite sã conducã
la asigurarea stabilitãþii echilibrului versanþilor sau sã reducã efectele degradãrilor
cauzate de producerea diverselor procese de versant sau de albie.
12.1.2. Unitãþi ºi subunitãþi cu potenþial morfodinamic. Rezultã din
interferarea acþiunii acestor factori iar ierarhizarea unitãþilor are la bazã rolul pe
care unul sau doi din ei determinã un anumit specific morfodinamic. În acest
sens ordinea dominanþei factorilor potenþiali este – altitudinea ºi unele
caracteristici morfometrice ale reliefului, alcãtuirea petrograficã (secundar
structura ºi miºcãrile neotectonice), presiunea antropicã ºi particularitãþile
climatice.
• Unitãþi cu potenþial pentru crionivaþie ºi meteorizare. Au caracter disparat
situându-se pe crestele alpine ºi subalpine desfãºurate în medie la peste 1800 m
în Carpaþi. Aici existã asocieri de pante accentuate, circuri glaciare pleistocene,
vârfuri, platouri înguste ºi mase de grohotiº vechi ºi actual; o vegetaþie ierboasã
ºi de tufãriºuri discontinuã, climat rece în care dominã îngheþ-dezgheþul,
acumulãrile de zãpadã ºi diverse fenomene de iarnã, se manifestã o presiune
antropicã limitatã (pãºunat sezonier ºi drumeþii turistice). Diferenþierile de
subunitãþi sunt condiþionate de alcãtuirea litologicã (cristalin-dominant, conglo-
merate, calcare, roci vulcanice – secundar).

188
 • Unitãþi montane cu potenþial morfodinamic favorabil proceselor
fluvio-torenþiale crionivale ºi gravitaþionale. Includ spaþiul montan cuprins
altimetric între 800 ºi 1800 m, cu fragmentare accentuatã, pante mari pe vãi ºi
culmi interfluviale rotunjite, varietate litologicã mare, prezenþa unor întinse
suprafeþe cu pãdure (conifere la peste 1200 m, foioase ºi în amestec la limita
inferioarã) ºi pajiºti secundare. Presiunea antropicã este limitatã ºi are regim
sezonier (pãstorit) la peste 1200 m ºi este deosebit de activã la altitudini sub
1200 m (activitãþi silvo-pastorale, aºezãri). Alcãtuirea litologicã condiþioneazã
primele diferenþieri în subunitãþi - pe roci cristaline (stabilitate morfodinamicã;
potenþial pe versanþi pentru meteorizare, unele prãbuºiri ºi alunecãri superficiale,
iar pe vãi eroziune fluvialã), pe roci sedimentare (potenþial activ dar variat pe
categorii litostructurale cu dezvoltare important㠖 pe calcare pentru carstificare,
pe conglomerate ºi gresii în strate groase pentru dezagregãri ºi meteorizare, pe
fliº argilo-marnos-grezos – pentru ºiroire ºi alunecãri), pe roci vulcanice (pentru
meteorizare ºi procese gravitaþionale; se adaugã în albiile vãilor favorabilitatea
(datoritã pantelor accentuate) pentru procese de eroziune ºi transport bogat.
• Unitãþi cu potenþial pentru procese fluviatile ºi gravitaþionale în culoare
de vale principale, depresiuni ºi munþi dezvoltaþi la altitudini sub 800 m.
Reprezintã spaþiul montan în care pe vãi sunt lunci largi, terase, glacisuri pe care
se aflã cele mai multe aºezãri rãsfirate, lineare; pe versanþi existã pãºuni ºi
fâneþe, iar pe culmi pãduri (dominant de foioase). Caracteristicile factorilor
potenþiali conduc la diferenþieri nete între vatra depresiunilor, albii, terase
(stabilitate dinamicã, dar ºi favorabilitate pentru inundaþii ºi mlãºtiniri în spaþiul
jos) ºi versanþi pe care tipul ºi dinamica proceselor sunt condiþionate de alcãtuirea
litologicã, pante ºi modul de utilizare a terenurilor (stabilitate pe versanþii din
roci cristaline, magmatice, conglomerate, strate groase de gresii, pante pânã în
40° ºi pãdure; vulnerabilitate pentru procese gravitaþionale ºi ºiroire pe faciesuri
sedimentare cu predominarea alternanþelor de strate subþiri de argile, marne,
gresii, la care se adaugã o presiune antropicã însemnatã prin activitãþi
silvo-pastorale ºi diverse construcþii).
• Unitãþi cu potenþial morfodinamic dominant favorabil proceselor
fluviatile, de ºiroire, torenþialitate ºi alunecãri. Cuprinde tot spaþiul de dealuri
ºi podiºuri cu altitudini între 300 ºi 800 m. Se remarcã fragmentarea accentuatã
determinatã de 3-4 generaþii de vãi ceea ce conduce la individualizarea a douã
categorii de suprafeþe cu potenþial distinct. Mai întâi sunt terenurile cu pante
reduse care aparþin luncilor (propice proceselor fluviatile), teraselor (stabilitate
pe poduri ºi instabilitate pe frunþi), glacisurilor coluvio-proluviale (stabilitate),
podurilor interfluviale (stabilitate). În a doua categorie se includ suprafeþele
înclinate (dominant versanþii) cu cel mai accentuat grad de instabilitate. Sunt
vulnerabili la alunecãri ºi curgeri noroioase unde în alcãtuire rocile plastice sunt
frecvente, apoi la ºiroire ºi torenþi pe versanþii unde predominã rocile grezoase
sau din alte roci bine consolidate. Gradul de exercitare a diverselor activitãþi
antropice (aceste unitãþi au cel mai vechi ºi mare grad de dezvoltare a aºezãrilor)
conduce la accentuarea stãrii de instabilitate a proceselor.

189
 • Unitãþi cu potenþial morfodinamic limitat ca numãr de procese. Se include
spaþiul jos (în medie sub 300 m) de câmpie ºi podiºuri în care dominã suprafeþele
plane ºi slab înclinate separate de culoarele largi ale vãilor alohtone sau de vãi
autohtone cu scurgere semipermanentã. Se adaugã versanþii vãilor ºi ai unor
culmi deluroase alcãtuite ca fâºii cu pante mai mari din roci dure (Dobrogea de
nord-vest) unde potenþialul morfodinamic se diversificã local. Se pot separa
câteva subunitãþi:
- suprafeþele plane (câmpuri, terase) acoperite cu loessuri ºi depozite
loessoide favorabile procesele de tasare ºi biochimice. Se adaugã pe versanþii
sau malurile înalte (în lungul Dunãrii, Prutului, Siretului) cu favorabilitate pentru
sufoziune ºi ºiroire;
- câmpiile de subsidenþã propice acumulãrilor bogate, înmlãºtinirii ºi local
sãrãturãrii (Titu, Sãrata, Siretului inferior, Timiºului, Criºurilor, Someºului etc.);
prin lucrãri antropice se înregistreazã modificãri relative de potenþial;
- câmpiile ºi glacisurile piemontane (Ploieºti, Râmnic, Covurlui, estul
Câmpiei de Vest) favorabile infiltrãrii rapide a apei;
- platourile alcãtuite din roci metamorfice ºi magmatice (Dobrogea Centralã,
Podiºul Niculiþel) sau de calcare (Dobrogea de Sud, Podiºul Babadag), parþial
acoperite cu loess sunt favorabile proceselor de alterare, dizolvãrii ºi tasãrii; pe
falezele loessoide se pot produce sufoziuni ºi alunecãri (Eforie);
- delta ºi bãlþile Dunãrii, Câmpia fluvio-lacustrã Razim-Sinoe, luncile
râurilor mari sunt propice acumulãrilor, inundaþiilor ºi înmlãºtinãrii; în fâºia
litoralã acþiunea valurilor poate conduce la acumulãri sau eroziuni marine;
- Munþii Mãcinului ºi Dealurile Tulcei impun douã situaþii opuse, pe de o
parte culmile ºi versanþii din roci dure (cristalin, granite, calcare vechi) tectonizate
intens care sunt orientate spre alterãri, dezagregãri ºi ºiroire, iar pe de altã parte
pedimentele vechi acoperite de loessuri ce au predispoziþie la sufoziuni ºi ºiroire.
12.2. Procesele geomorfologice actuale.
Varietatea spaþialã a condiþiilor potenþiale ºi acþiunea complexã a tuturor
agenþilor modelatori determinã atât diversitatea mecanismelor de producere a
proceselor, intensitatea ºi frecvenþa lor în timp cât ºi modul de asociere. Ele se
reflectã în multitudinea formelor rezultate. Unele se produc permanent (fluviatile,
marine, dizolvare carsticã etc.) altele temporar (gelivaþia, nivaþia, torenþialitatea
etc.). La unele efectele sunt rapide, iar la altele dupã o perioadã mai lungã (când
se însumeazã dezechilibrele minore).
12.2.1. Procesele fluviatile. Se produc pretutindeni în albiile ºi luncile
râurilor însã în funcþie de regimul pluvial ºi termic dar ºi de caracteristicile
litologice suferã în timp variaþii ca intensitate (uneori ºi ca duratã) de la o
unitate geograficã la alta. Prin activitãþi antropice (regularizarea albiilor, baraje
etc.) s-au produs modificãri în modul normal de desfãºurare al proceselor, uneori
(local) acestea fiind complet modificate.
Eroziunea linearã ºi regresivã este precumpãnitoare în regiunile înalte,
accidentate (Carpaþi, dealuri peste 500 m altitudine) ºi scade facilitând afirmarea

190
eroziunii laterale în dealurile, podiºurile joase ºi în câmpii. În acelaºi sens de la
transportul bogat în elemente cu dimensiuni mari ºi pondere redusã a acumulãrilor
în Carpaþi se ajunge la cel dominant în suspensie ºi la acumulãri însemnate în
câmpie. Procesele scad ca importanþã în sezonul rece în intervalele secetoase (în
câmpii ºi dealuri joase) dar ºi de la o generaþie de râuri la alta. Spaþial ele sunt
active în albiile minore dar la creºterile însemnate de debit se extind în luncã
(eroziuni locale ºi mai ales alunecãri). Intervenþia celorlalþi factori (îndeosebi de
naturã geologicã, geomorfologicã ºi antropicã) diversificã local sau regional
aceste cazuri.
- În Carpaþi sunt evidente mai multe situaþii:
• în etajele alpin ºi subalpin, procesele sunt legate de sezonul cald când se
înregistreazã eroziuni moderate în albie, transport în suspensie, rostogolire; în
albie rãmân blocurile cãzute de pe versanþi;
• la altitudini de 800-1800 m diferenþele sunt condiþionate de alcãtuirea
petrograficã. În vãile tãiate în roci cristaline albiile sunt înguste, au pantã mai
mare, eroziunea linearã este moderatã, transportul variazã în funcþie de mãrimea
debitului; în albie rãmân blocurile prãbuºite de pe versanþi. În rocile sedimentare
(fliº) vãile sunt în general mai largi, în albii se produce o eroziune linearã activã
dar local ºi eroziune lateralã (în maluri), un transport activ prin sãltare ºi
rostogolire, acumulãri mai ales din lateral. În calcare, conglomerate, granite,
gnaise râurile ºi-au tãiat vãi înguste (chei, defilee) cu praguri, stânci ºi acumulãri
de blocuri în albie. În primele douã eroziunea se îmbinã cu dizolvarea, iar când
acumulãrile din albie au grosime mare la debite reduse albiile seacã. O altã
situaþie este legatã de depresiuni ºi de bazinetele depresionare în care panta
râurilor este micã ceea ce faciliteazã meandrarea, eroziunea lateralã, un transport
prin saltare (la debite mari prin rostogolire), acumulãri bogate mai ales din
încãrcãtura adusã de afluenþi (conuri aluviale, glacisuri), praguri aluvionare,
ostroave (îndeosebi în aval de confluenþe etc.). Pe unele vãi au fost construite
baraje (în îngustãri) în spatele cãrora (în bazinete) au rezultat lacuri cu lungimi
de mai mulþi kilometri (Bistriþa, Lotru, Sebeº, Someºu Cald, Someºu Rece, Buzãu,
Dâmboviþa etc.) sectoare unde procesele fluviale au fost înlocuite de cele de
sedimentare lacustrã. La coada lacurilor rezultã delte din acumularea materialelor
aduse de râul principal.
- În Dealurile înalte (la peste 500 m; Subcarpaþi, dealurile circumtransilvane)
se impun trei situaþii, legate mai ales de generaþiile de vãi.
• vãile mari alohtone, cu debite ridicate, au albii largi cu despletiri, meandre,
ostroave, maluri abrupte, cauzate de eroziunea lateralã. Existã baraje pentru
hidroenergie sau alimentarea cu apã a localitãþilor unde procesele fluviatile lipsesc;
• vãile autohtone cu debite mari au albii cu acumulãri bogate
(supraîncãrcarea cu aluviuni) care faciliteazã despletiri, ostroave, conuri extinse
ale afluenþilor ce împing frecvent cursul de apã al colectorului, iar în unele
situaþii îl obtureazã;
• vãile mici (generaþii mai noi) cu debite mici ºi cu variaþii însemnate
(uneori seacã) au albii reduse ca lãþime frecvent barate de materialele aduse de
torenþi ºi alunecãri (rezultã ochiuri de apã cu stabilitate pe mai mulþi ani).

191
 - În podiºurile ºi dealurile joase specificul morfodinamic este condiþionat
mai ales de mãrimea debitului ºi de aportul de materiale aduse de pe versanþi.
Existã douã situaþii:
• vãile mari alohtone cu albii ºi lunci întinse ºi cu debite însemnate dar cu
variaþii sezoniere; se disting prin eroziune lateralã (uneori provoacã subminarea
versanþilor), transport bogat de aluviuni cu dimensiuni mici ºi acumulãri sub
formã de ostroave ºi plãji; în perioade cu precipitaþii bogate se produc revãrsãri
ºi inundaþii uneori de proporþii.
• vãile mici autohtone ce au albii ºi lunci cu dimensiuni reduse, debite cu
oscilaþii însemnate între zilele cu ploi ºi intervalele secetoase; eroziunea se
produce la viituri, transportul este dominant în suspensie, iar acumulãrile bogate
duc la ridicarea nivelului luncii; afluenþii creeazã conuri care împing (deviazã)
sau obtureazã albia colectorului. Pe multe dintre acestea au fost amenajate iazuri
ce-au fost urmate de modificãri ale dinamicii râurilor.
- În câmpii ºi podiºurile joase variaþia debitului, pantele reduse ºi generaþia
de râuri influenþeazã specificul morfodinamic. Se disting:
• vãile alohtone cu debite însemnate (asigurã un transport în suspensie
important), pante mici (faciliteazã acumulãri bogate în albie rezultând despletiri,
ostroave, renii), malurile concave subminate prin eroziune lateralã. La debite
mari provocate de precipitaþii bogate se produc revãrsãri care ocupã suprafeþe
întinse din lunci (fig. 85); cursul unora a fost barat rezultând lacuri cu lungimi
foarte mari (pe Olt, Prut, Siret etc.) însoþite de eliminarea proceselor fluviatile
(rãmân acumulãrile de la coada lacurilor);
• vãile autohtone au albii înguste ºi lunci sub formã de fâºii; la majoritatea
procesele fluviatile au caracter intermitent cu eroziuni slabe (la viituri), transport
în suspensie ºi aluvionãri bogate; o bunã parte din an albiile sunt secate sau
transformate în succesiuni de ochiuri de apã legate de un fir de apã. Uneori
colectorii au barat prin aluviuni gurile de vãrsare ale afluenþilor dând naºtere la
limane pe aceºtia. La þãrmul Mãrii Negre râurile au fost barate prin cordoane de
nisip ceea ce a condus la transformarea secþiunii inferioare a albiei acestora în
limane fluvio-maritime în care debuºeazã pâraie mici cu regim intermitent. În
câmpii necesarul de apã pentru irigaþii ºi activitãþile gospodãreºti a condus la
bararea albiilor ºi formarea de iazuri.
• Dunãrea ºi-a creat în cuaternar o vale cu o luncã ºi albie minorã cu
dimensiuni foarte mari. Transportã un volum imens de materiale fine (local ºi
grosiere) ceea ce a condus la o aluvionare însemnatã. Revãrsãrile la debite
importante (primãvara ºi la viituri) se produc pe suprafeþe întinse din luncã
facilitând aluvionãri bogate; eroziunea lateralã afecteazã local malurile loessoide.
De asemenea, în bãlþile Dunãrii ºi în deltã aluvionarea este procesul principal
asigurat de transportul unui debit solid de peste 3 200 kg/s. În fâºia litoralã se
adaugã interferenþa acþiunii curenþilor de apã ai fluviului cu valurile ºi curenþii
maritimi.
12.2.2. ªiroirea ºi torenþialitatea. Se înregistreazã la ploi bogate (mai ales
cu caracter de averse) sau în urma topirii rapide a zãpezii pe suprafeþe cu înclinãri

192
 Faleza la capul Midia

Lunca Siretului

ªiroire

Spãlare în suprafaþã

Alunecãri de teren

Prãbuºiri
Fig. 85.

193
ce depãºesc 10°, lipsite de protecþia unui covor vegetal compact. Ca urmare, aria
de manifestare este extrem de largã (din etajul alpin la malurile accentuate din
câmpie ºi falezele de la sud de Constanþa) însã cu deosebiri regionale în frecvenþa,
intensitatea ºi perioada producerii impuse de agresivitatea precipitaþiilor.
- În Carpaþi, la peste 1800 m existã pe versanþi o îmbinare a acþiunii
succesive a avalanºelor (sezonul rece) cu ºiroirea (la topirea zãpezii în mai, iunie
ºi cãderea ploilor bogate din sezonul cald). Jgheaburile create de primele sunt
accentuate de manifestarea celorlalte. Prin evoluþie de duratã rezultã vãi torenþiale
în lungul cãrora se acumuleazã grohotiºuri (râuri de pietre).
- Pe versanþii montani aflaþi la altitudini sub 1800 m procesele sunt active
în locurile unde pãdurea a fost înlocuitã (prin tãieri în „ras”) cu pajiºti, pãºunatul
este abuziv; aici s-a creat o densitate mare de poteci ºi drumuri multe rãmase de
la defriºare sau din circulaþia spre aºezãrile din vecinãtate. Afecteazã solul,
depozitele de versant ºi uneori rocile (fig. 85).
- În regiunile deluroase cele douã acþiuni au dezvoltarea cea mai bogatã
întrucât condiþiilor potenþiale facilitate de pante, roci friabile, lipsa pãdurii ºi a
tufãriºurilor ºi o intensã ºi variatã presiune antropicã li se adaugã o agresivitate
climaticã distinctã marcatã mai ales de frecvenþa ploilor torenþiale. Acestea conduc
la eroziuni lineare accentuate care fragmenteazã versanþii uneori pânã la crearea
peisajelor de tip badlans. Pe terenurile în alcãtuirea cãrora intrã ºi strate de
argilã dezvoltarea de ravene, torenþi este însoþitã de accentuarea instabilitãþii ºi
producerea de alunecãri lineare ºi torenþi noroioºi.
- Pe versanþii câmpurilor ºi pe falezele de la Marea Neagrã unde predominã
formaþiunile loessoide ºiroirea se îmbinã cu sufoziunea.
12.2.3. Spãlarea în suprafaþã este un proces prezent pe orice teren înclinat
dar are efecte distincte pe pantele mici ºi medii (pânã în 20°) care nu asigurã
concentrarea apei din precipitaþii pe diverse aliniamente. Este intensã primãvara
la topirea zãpezii (uneori urmatã de ploi) dar ºi la ploile torenþiale de varã.
Procesul este stimulat de lipsa vegetaþiei (fig. 85) sau de expunerea pe direcþia
fronturilor de ploaie. Efectele sunt uneori dramatice întrucât sunt îndepãrtate
orizonturile fertile ale solurilor dacã nu chiar acesta în întregime (în Podiºul
Bârladului, Subcarpaþii de Curburã, Dealurile Sãlajului etc.).
12.2.4. Procesele gravitaþionale sub diferite forme de manifestare sunt
prezente pretutindeni dar degradarea terenurilor în grad accentuat este legatã
îndeosebi de alunecãrile de teren, prãbuºiri ºi sufoziuni.
- Alunecãrile afecteazã spaþii mari îndeosebi pe versanþii dealurilor ºi
munþilor unde în alcãtuire sunt frecvente stratele de roci cu plasticitate ridicatã.
Precipitaþiile bogate, pantele mai mari de 10°, lipsa unor formaþiuni vegetale
dense ºi o folosinþã agricolã neadecvatã conduc la ruperea echilibrului ºi la
deplasãri de la superficiale la forme complexe ce cuprind mase însemnate cu
grosimi de mai mulþi metri ºi dispunere în valuri, trepte. Existã diferenþieri în
specificul dinamic ºi în rezultatele producerii procesului de la o regiune la alta
(fig. 86).

194
 UCRAINA LEGENDA A – Regiuni cu frecvenþã mare a
alunecãrilor de teren; A 1 – Podiºul
1 Moldovenesc (a – predominant pe
depozite miocene; b – pe depozite
pliocene ºi cuaternare); A 2 – Podiºul
2 Transilvaniei (a – pe depozite miocene,
secundar paleogene; b – pe depozite ºi

R.
pliocene; c – pe depozite paleogene,

RI
miocene ºi pliocene); A 3 – Carpaþii

M
A
Orientali, Carpaþii de Curburã ºi
G

O
Subcarpaþii (a – pe fliº paleogen în
N

L D
domeniul carpatic; b – pe depozite
U

miocene, pliocene ºi cuaternare în

domeniul subcarpatic). B – Regiuni cu

O
frecvenþa medie a alunecãrilor de teren;

VA
B1 – Piemontul Getic; B2 – Dealurile
Vestice. C. Regiuni cu frecvenþã redusã a
lunecãrilor de teren: C 1 – Carpaþi;
C2 – Podiºul Mehedinþi. D – Regiuni cu
foarte redusã frecvenþã a alunecãrilor de
teren sau lipsite de alunecãri; D1 – Do-
brogea; D2 – Câmpia Românã; D3 – Câm-
pia de Vest. 1 – Alunecãri active ºi
recente; 2 – Alunecãri vechi (pleistocen
superior-holocen) cu frecvente reactivãri
M
S
U
E T E
N
R
B N E
I A G
ª R U
I

15 0 15 20 25 30 km

BULGARIA
195

Fig. 86. Regionarea teritoriului României dupã frecvenþa alunecãrilor de teren

 • În etajele cu pajiºti alpine ºi subalpine din Carpaþi se produc solifluxiuni
ºi blocuri glisante, procese frecvente mai ales în lunile de trecere de la sezonul
de iarnã la cel de varã.
• În restul Carpaþilor alunecãrile au o desfãºurare importantã pe versanþii
alcãtuiþi din fliº unde stratele de marne ºi argilã alterneazã cu cele de gresii.
Unele sunt pornituri complexe cu desfãºurare linearã (în lungul unor ravene,
torenþi), altele în valuri ºi trepte ce cuprind o mare parte din versanþii despãduriþi.
• În Subcarpaþi ºi pe versanþii celorlalte regiuni de dealuri ºi podiº
alunecãrile constituie alãturi de ºiroire procesul cu rol esenþial în morfodinamica
acestora ºi cele care dau degradãrile de teren cele mai însemnate. Afecteazã
solurile, depozitele, stratele de roci pe grosimi mari, dau forme diverse (de la
simple ondulãri la pornituri în trepte, valuri) ce pot cuprinde versanþii în întregime
(mai ales pe cei cuestici sau unde în alcãtuirea litologicã precumpãnesc argilele
în alternanþã cu stratele de nisip slab consolidat).
• Pe unii versanþi ai vãilor principale din câmpie se produc deplasãri
complexe la care alunecarea propriu-zisã se asociazã cu sufoziuni sau surpãri.
- Prãbuºirile deºi sunt însemnate ca proces au caracter local fiind frecvente
pe versanþii abrupþi sau stâncile din spaþiul montan, apoi în lungul malurilor
concave ale râurilor din regiunile de dealuri ºi câmpie (se produc surpãri) dar ºi
în unele sectoare de falezã la baza cãrora valurile prin sãpare creeazã niºe adânci
favorabile cãderii pachetelor de loess de deasupra.
- Sufoziunile sunt asociate versanþilor înalþi alcãtuiþi din loess sau depozite
loessoide din lungul Dunãrii (Bãrãgan, Dobrogea), pe stânga Siretului ºi dreapta
Prutului, în lungul Bârladului. Procesul afecteazã o fâºie de câþiva metri lãþime
unde rezultã pâlnii, hrube, tuneluri de sufoziune care prin evoluþie în timp produc
retragerea versantului. Situaþii apropiate se înregistreazã ºi în regiunile cu blocuri
de sare ºi brecia sãrii din Subcarpaþi ºi Dealurile Transilvaniei. Aici formarea
pâlniilor ºi tunelelor este favorizatã de dizolvarea intensã care se realizeazã la
contactul dintre sare ºi argilã. Evoluþia este destul de rapidã conducând la prãbuºiri
ºi formarea de vãi de sufoziune (Platoul Meledic, Jitia, Slãnic, Praid etc.).
Asociat sufoziunii este procesul de tasare care dezvoltã depresiuni de tip
crov, gãvane, padine pe câmpurile loessoide (Bãrãgan, Gãvanu-Burdea etc.).
- Procesele eoliene au importanþã localã efectele fiind vizibile în unitãþile
geografice unde existã nisip neconsolidat. Suprafaþa totalã cu nisipuri din România
se apropie de 450 000 ha. Acestea se aflã în areale limitate în Câmpia Românã
(355 000 ha în Bãrãgan - pe dreapta Ialomiþei, Cãlmãþuiului, Buzãului, pe stânga
Siretului la Hanu Conachi, în sudul Câmpiei Olteniei), în Câmpia Carei, pe
grindurile din deltã (peste 60 000 ha, Letea, Caraorman, Sãrãturile etc.), în
Depresiunea Braºov (Reci), pe unele plãji înalte de pe litoral, apoi pe ostrovul
Moldova Veche. Deplasarea particulelor de nisip ºi praf se face în condiþiile în
care acesta este uscat (umiditatea întreþine o stare de coeziune), vânturile au
viteze de peste 5 m/s ºi frecvenþã mare, ºi vegetaþia ierboasã lipseºte. Aici
deflaþia este activã ºi creeazã un relief specific cu dune longitudinale (rar barcane)
cu lungimi de mai multe zeci ºi uneori sute de metri ºi înãlþimi de la 1 la 15 m;

196
între ele existã depresiuni cu ochiuri de apã, areale cu exces de umiditate sau
mlaºtini. Nisipul are originea dominant fluviatilã (a fost spulberat din luncile
râurilor mari), fluvio-maritimã (în Delta Dunãrii) ºi marinã (pe plajã). Cea mai
mare parte din terenuri au fost fixate prin plantaþii de salcâm, plop sau culturi
de viþã-de-vie. Îndepãrtarea acestora de pe unele suprafeþe (dupã 1990) a facilitat
reluarea cu intensitate a procesului de deflaþie ºi refacerea peisajului de dune
active. Intervalele optime de manifestare a deflaþiei sunt cele cu vânturi puternice
ºi cu vegetaþie ierboasã nedezvoltatã (iarna, la începutul primãverii ºi la finele
verii spre toamnã).
La altitudinile etajului alpin deflaþia afecteazã particulele de nisip rezultate
din dezagregarea ºi alterarea rocilor ca ºi cele de zãpadã îngheþatã. Cu ele izbesc
stâncile contribuind la ºlefuirea muchiilor ºi colþurilor acestora. În studiile mai
vechi i s-a acordat o însemnãtate prea mare în formarea Sfinxului, Babelor din
Bucegi ºi a altor forme reziduale din alte masive.
12.2.5. Procesele de dizolvare (carstice). Se produc pe calcare (fig. 87),
dolomite, sare, ghips care pe ansamblul României reprezintã cca 4800 km2. Se
adaugã gresiile calcaroase ºi conglomeratele. Cele mai extinse sunt calcarele ºi
dolomitele care au areale mari în câteva masive din Carpaþi (Bucegi, Piatra
Craiului, Piatra Mare, Postãvaru, Vânturariþa-Buila, sudul munþilor Parâng ºi
Vâlcan, în munþii Orãºtiei, Pãdurea Craiului, Bihor, Codru Moma, Rarãu, Hãºmaº
etc.) dar ºi în regiuni de podiº (Someºan, Mehedinþi, Babadag, Casimcea,
Dobrogea de Sud) ele aparþinând mai ales mezozoicului.
Regional se pot separa mai multe situaþii de desfãºurare a dizolvãrii
uneori în strânsã asociere cu alte procese morfogenetice.
• În spaþiul alpin ºi subalpin unde calcarele sunt reduse la petece ºi fâºii,
dizolvarea se realizeazã lent (doar în lunile de varã) ºi ca proces secundar asociat
crionivaþiei ºi ºiroirii. Dã naºtere la lapiezuri mai rar la avene ºi peºteri mici
(munþii Godeanu, Fãgãraº etc.).
• În platourile ºi culmile muntoase aflate la altitudini mai mici de 1800 m
procesul cunoaºte o desfãºurare aproape continuã determinând amplificarea endo
ºi exocarstului pleistocen-holocen. În exterior se îmbinã cu ºiroirea, spãlarea în
suprafaþã, crio-nivaþia, iar la interior cu precipitarea, alterarea ºi uneori cu
eroziunea fãcutã de cursurile subterane.
• În platourile din regiunile de podiº, procesul deºi este continuu are o
importanþã diferitã în funcþie de caracteristicile masei de calcar (activ pe cele
mezozoice ºi mai slab pe cele eocene ºi sarmaþiene care se sfarmã mai repede)
ºi de climat (mai umed în Podiºul Mehedinþi ºi Podiºul Someºan ºi uscat în
Dobrogea) de unde ºi locul pe care-l ocupã în morfodinamica actualã.
• În masivele de sare aflate la suprafaþã sau la micã adâncime, dizolvarea
este rapidã ºi creeazã lapiezuri tubulare pe sare, apoi avene, peºteri ( la contactul
sãrii cu brecia sãrii) ºi microdepresiuni (în combinaþie cu tasarea). Un loc aparte
îl au depresiunile rezultate în urma prãbuºirii tavanelor ocnelor de sare ca urmare
a slãbirii rezistenþei lor determinate de multiple dizolvãri pe planurile de contact
între sare ºi impuritãþile argiloase (Slãnic, Ocnele Mari, Turda, Ocna Dej etc.).

197
 Sufoziune (Dobrogea)

Lapiaz (Podiºul Mehedinþi)

Curgere noroioasã

Cetate construitã pe un neck (Rupea)

Versanþi despãduriþi în jurul lacului Vidra

Exploatãri miniere (Motru)

Fig. 87.

198
Procesele de dizolvare se realizeazã activ în Subcarpaþi (bazinul Râmnicului,
Slãnicul de Buzãu, Slãnic, Telega etc.), pe rama Dealurilor Transilvaniei (Ocna
Sibiu, Turda, Ocna Dejului, Cojocna etc.) ºi în Depresiunea Maramureº (Ocna
ªugatag).
• În regiunile cu abundenþã a gipsului (Nucºoara ºi Slon-Ceraº, Pietricica
în Subcarpaþi etc.) rezultã depresiuni (unele au lacuri) din acþiunea combinatã a
dizolvãrii cu tasarea, apoi lapiezuri pe plãcile de gips aflate la suprafaþã.
• În masivele carpatice alcãtuite din conglomerate sau gresii calcaroase
dizolvarea constituie un proces secundar contribuind la desprinderile de blocuri
ºi mai rar la dezvoltarea de lapiezuri sau alveole.
12.2.6. Procesele crionivale sunt legate de sezonul rece cu duratã de la cca
nouã luni pe crestele alpine la cca douã-trei luni în sudul þãrii de unde ºi importanþa
diferitã în morfodinamica actualã a reliefului din unitãþi geografice deosebite.
• La peste 1900 m se detaºeazã un etaj cu procese crionivale deosebit de
intense cu rol principal în geneza reliefului actual. Îi sunt caracteristice crestele,
turnurile, versanþii cu pantã mare, vegetaþia ierboasã discontinuã, un climat alpin
riguros cu precipitaþii ce ajung la 1200 mm din care zãpada (reprezintã 50% din
ele) se menþine pe suprafeþele cu expunere nordicã pânã la 220 zile; 10-27
cicluri gelivale din septembrie ºi pânã în mai, dar posibile ºi în celelalte luni.
Varietatea litologicã ºi gradul ridicat de ºistuozitate, stratificare ºi fisurare
faciliteazã ritmuri deosebite în producerea gelivaþiei. Rezultatele sunt masele
imense de grohotiºuri dominate de un relief rezidual de dezagregare (creste,
babe, turnuri, versanþi). Dacã pe suprafeþele slab înclinate pe care se acumuleazã
ºi persistã zãpada se formeazã niºe nivale (scochine), pe versanþii unde se produc
frecvent avalanºe rezultã culoare (ulucuri nivale) ce sunt umplute cu grohotiºuri
(râuri de pietre). Adesea, la peste 2000 m, în masa de grohotiº de la baza
versanþilor ºi care s-a format din avalanºe succesive zãpada tasatã se transformã
în gheaþã (gheþari de pietre) care dezvoltã local un strat de rocã îngheþatã timp
de mai mulþi ani (un pergelisol incipient a fost relevat în M. Retezat, M. Fãgãraº,
de Urdea P. ºi Al. Nedelea).
• Sub 1900 m limita etajului coboarã doar pe abrupturile petrografice, pe
versanþii din chei, defilee lipsiþi de vegetaþie ºi cu roci gelive. În rest versanþii
ºi vãile sunt bine împãdurite iar frecvenþa formelor de relief rezultate prin
crionivaþie scade treptat cu altitudinea. O dezvoltare mai mare o au pe culmile
principale din masivele alcãtuite din conglomerate ºi calcare (Ceahlãu, Ciucaº,
Hãºmaº, Mehedinþi, Codru – Moma etc.) unde în afara reliefului rezidual se
adaugã, la limita superioarã a pãdurii, îmbinarea dintre grohotiºurile actuale ºi
masele de grohotiºuri vechi (pleistocene), iar în poienile de pe pantele mai mici
frecvenþa solifluxurilor ºi muºuroaielor înierbate.
• În depresiuni, pe culmile deluroase, podiºuri, câmpii, îngheþ-dezgheþul
diurn este posibil în 2-4 luni, iar stratul de zãpadã se pãstreazã 40-60 zile.
Acþiunile crio-nivale au însemnãtate indirectã favorizând accelerarea altor procese
care au rol esenþial în morfogeneza actualã (alunecãri de teren, surpãri, tasãri ºi
sufoziuni, dezvoltarea vãiugilor etc.).

199
 12.2.7. Procesele marine sunt determinant legate de valuri ºi curenþii litorali
dar acþiunea acestora este influenþatã de câþiva factori între care - panta micã ºi
adâncimile reduse pe distanþe mari ale platformei litorale, diferenþierea unui
þãrm jos la nord de Capul Midia (caracter lagunar ºi deltaic) ºi a unuia dominant
de faleze alcãtuite din loess la sud, un aport însemnat de aluviuni aduse de
Dunãre. Toate acestea condiþioneazã în morfodinamicã diferenþe notabile pe
sectoare (fig. 88).
• Þãrmul deltaic este supus acþiunilor contradictorii. Ele sunt dirijate pe
de o parte de aportul în aluviuni adus prin cele trei braþe ce determinã o înaintare
diferenþiatã a uscatului dar ºi a acþiunii valurilor ºi curenþilor (mai ales cei
secundari) care produc îndepãrtarea materialelor ºi erodarea bancurilor,
cordoanelor de nisip ºi în final pe anumite porþiuni retragerea liniei de þãrm. La
gura braþului Chilia prin care se transportã cel mai bogat debit a rezultat o deltã
secundarã în plin proces de extindere. În mai micã mãsurã procese similare sunt
ºi la celelalte braþe (la Sf. Gheorghe mai multe cordoane emerse ºi bancuri
submerse prefigureazã o deltã redusã; la Sulina pentru asigurarea condiþiilor de
navigaþie braþul a fost prelungit prin diguri artificiale). Între braþe valurile, dar
mai ales curenþii secundari exercitã eroziuni ºi retragerea liniei de þãrm uneori
cu mai mulþi metri/an. Procesul este deosebit de activ la furtunile intense.
• Sectorul de þãrm al câmpiei fluvio-lagunare dezvoltat între braþul Sfântu
Gheorghe ºi Capul Midia a evoluat în ultimile douã milenii prin construcþia de
cordoane de nisip de cãtre curenþii litorali ºi valuri care au închis un mare golf
transformându-l într-un sistem de lacuri ºi porþiuni joase mlãºtinoase de câmpie.
În prezent, aici este o relativã stabilitate dar cu uºoare înaintãri sau retrageri ale
liniei de þãrm condiþionate de acumulãri favorizate de curentul marin ºi respectiv
de valurile puternice ale mãrii sau dinspre lacul Razim produse de vânturile
intense dinspre NE ºi respectiv NV.
• Sectorul de la sud de Capul Midia (fig. 83) este considerat pe ansamblu
ca fiind un þãrm înalt, dar în detaliu porþiunile cu faleze tãiate în loess sau
calcare mezozoice ºi sarmatice acoperite cu loess aflate în poziþii diferite în
raport cu nivelul mãrii alterneazã cu lagune (Neptun, Siutghiol) ºi limane (Taºaul,
Techirghiol, Mangalia etc.) închise de cordoane de nisip ce formeazã plãji întinse.
Se adaugã multe modificãri prin construcþii de diguri ºi diverse instalaþii
portuale (Constanþa, Nãvodari, Mangalia) precum ºi unele amenajãri în spaþiul
marin în dreptul staþiunilor turistice. În aceste condiþii evoluþia þãrmului este în
concordanþã cu raportul ce se stabileºte mai ales între acþiunile combinate ale
mãrii (valuri, curenþi secundari) ºi omului.
Falezele cunosc un recul impus de abraziune dar mãrimea acestuia diferã
în funcþie de poziþia plãcii calcaroase sub sau deasupra nivelului mãrii. În acest
sens retragerea este activã în prima situaþie (Costineºti-Schitu-Tatlageac), pe
când în a doua valurile sapã în placa de calcar, iar în loess se produc sufoziuni,
ºiroire ºi uneori alunecãri (cap Tuzla, Eforie). Procesul este intens primãvara ºi
în perioadele cu precipitaþii bogate torenþiale (august 2004).

200
1. Delte secundare ºi cordoane marine; 2. Lagune (a) ºi limane (b). 3. Acumulãri de nisip sub
formã de grinduri fluvio-maritime, cordoane litorale ºi plaje în zona de influenþã a mãrii;
4. Faleze; 5. Þãrm de înaintare; 6. Þãrm în retragere; 7. Þãrm relativ stabil; 8. Þãrm cu
cordoane favorabil formãrii de portiþe; 9. Alunecãri (a) ºi sufoziune (b) în forntul falezei;
A. Þãrm jos cu deltã (a) ºi lagunã (b); B. Þãrm înalt cu falezã, limane, lagune ºi plajã îngustã.

Fig. 88. Procese actuale în lungul þãrmului românesc al M. Negre

(dupã V. Trufaº ºi O. ªelariu, cu completãri).

201
 Plãjile formate din nisip dominant cochilifer sunt ceva mai late ºi cu
posibilitãþi de diferenþiere de fâºii cu morfodinamicã deosebitã în dreptul lagunelor
ºi limanelor dar ºi foarte înguste în unele golfuleþe la baza falezelor (nisip
amestecat cu mult scrãdiº).
Plasarea de diguri ce înainteazã diferit în mare a favorizat modificãri în
dinamica curenþilor în sensul împingerii spre larg a celui principal dar ºi a
individualizãrii de curenþi secundari circulari, care pe de o parte erodeazã porþiuni
din plajã iar pe de alta determinã acumulãri noi facilitând extinderea ei.
12.2.8. Procesele antropice (fig. 87) constând în diverse tipuri de
excavaþii, nivelãri, acumulãri ºi construcþii au devenit tot mai întinse în ultimele
secole cu accent în unitãþile geografice desfãºurate la altitudini sub 1000 m. La
aceste acþiuni de intervenþie directã în alcãtuirea peisajului geomorfologic se
adaugã altele care indirect pot stimula apariþia ºi evoluþia unor procese naturale
(pluviodenudarea, alunecãrile de teren, torenþii etc.) sau care cu intenþie sunt
direcþionate în atenuarea efectelor producerii lor. Cele mai semnificative acþiuni
prin multitudinea de consecinþe sunt:
• Defriºãrile efectuate în munþi (pentru suprafeþe de pãºunat, industrializarea
ºi comercializarea lemnului), în dealuri, podiºuri (pentru livezi, vii, pãºuni ºi
combustibil), câmpie (mai ales pentru diverse culturi), deosebit de accentuate în
sec. XVIII-XX a condus la impulsionarea dinamicii de versant care prin
dezvoltarea de alunecãri ºi torenþi a facilitat extinderea terenurilor degradate. În
multe locuri dupã 1990 prin îndepãrtarea pãdurilor plantate cu ani în urmã sau
a unor livezi, viþã-de-vie pe versanþi ºi frunþile teraselor, s-a ajuns la redeclanºarea
diverselor procese inclusiv la reactivarea deflaþiei pe unele terenuri nisipoase din
câmpii.
• Dezvoltarea reþelei de cãi de comunicaþii a fost însoþitã de multe
modificãri în relieful iniþial prin nivelãri, crearea de ramblee, deblee, tunele,
poduri, secþionarea versanþilor, taluzãri, canale de drenaj etc. În regiunile colinare
ºi de munte s-a dobândit treptat o reþea de poteci, drumuri de cãruþã, forestiere,
de ºantier, de exploatare de piatrã, petrol etc. toate contribuind la accentuarea
instabilitãþii pantelor urmatã mai ales de producerea de alunecãri, ºiroiri, torenþi
pe versanþi ºi de un volum mare de materiale acumulate în albii.
• Construcþiile hidrotehnice realizate în aproape toate unitãþile de relief au
condus la numeroase modificãri în peisaj, dar ºi în morfodinamica de albie ºi
versanþi (fig. 85). Între acestea sunt barajele, lacurile (pe cuprinsul lor procesele
fluviatile au fost înlocuite de diferite forme de acumulare a materialelor provenite
de pe versanþi ºi de abraziune), declanºarea de alunecãri, ºiroiri, surpãri pe
versanþii dezechilibraþi prin secþionarea drumurilor sau crearea de cariere de
piatrã. În câmpiile cu exces de apã, în bãlþile Dunãrii au fost amenajate canale
de drenaj, în luncile râurilor s-au construit diguri pentru eliminarea inundaþiilor,
în câmpiile din regiunile cu secete frecvente au fost realizate canale de irigaþii
etc. Uneori o parte din aceste lucrãri pot favoriza individualizarea unor procese
noi – infiltraþii prin diguri ºi distrugerea acestora, ridicarea nivelului freatic ºi
producerea de înmlãºtiniri, sãrãturãri, tasãri. Îngustarea albiilor prin îndiguire,

202
dar ºi amplasarea de poduri cu deschidere micã pot conduce la inundaþii în
amonte, erodarea malurilor etc.
• În arealul localitãþilor, dezvoltarea ºi compactizarea lor prin construcþii
tot mai numeroase conduce (prin nivelãri, canalizarea albiilor râurilor etc.) la
multiple modificãri ale reliefului iniþial, elementele pur naturale fiind înlocuite
de altele specifice antropicului.
Pe ansamblu, prin dezvoltarea sub diferite forme a societãþii s-a ajuns la
sisteme antropice care degajã peisaje specifice (agricole, de exploatãri petroliere
– Subcarpaþi, Câmpia Românã, de cãrbuni – Subcarpaþii Olteniei ºi Podiºul Getic,
minereuri ºi materiale de construcþii, ale aºezãrilor rurale, urbane, costiere etc.).
- Alte procese. Se produc în spaþii limitate creând reliefuri cu dimensiuni
mici. Între acestea se detaºeazã:
- erupþiile de noroi (fig. 87) din câteva locuri din Subcarpaþi (Berca,
Policiori, Arbãnaº) ºi Dealurile Transilvaniei (Homorod, Hãºag) care dezvoltã
conuri ºi platouri (vulcani noroioºi);
- abraziunea lacustrã în malurile lacurilor mari naturale (limane, lagune)
sau antropice ºi sedimentarea materialelor în cuprinsul acestora.
12.3. Regionarea morfodinamicã.
Coroborarea datelor potenþialului morfodinamic cu cele care definesc
specificul modelãrii actuale a reliefului conduc la diferenþierea mai multor unitãþi
principale care se axeazã pe marile trepte de relief (Carpaþi, dealuri ºi podiºuri
înalte, câmpii ºi podiºuri joase) iar în cadrul acestora de subunitãþi în care
procesele se grupeazã în funcþie de caracteristicile factorilor favorizanþi ºi
declanºatori.
• În Carpaþi se deosebesc etajele morfodinamice alpin ºi subalpin (dominã
procesele crionivale care alterneazã cu ºiroirea ºi torenþialitatea), etajul
morfodinamic montan cu altitudini medii (procesele fluvio-torenþiale care se
asociazã în funcþie de deosebirile de rocã, grad de acoperire cu pãdure, nivel al
presiuni antropice cu procese gravitaþionale, îndeosebi alunecãri, spãlare în
suprafaþã, dizolvare carsticã ºi crionivaþie localã), etajul morfodinamic al
culoarelor de vale principale, depresiunilor ºi munþilor joºi (procese fluviatile,
inundaþii ºi exces de umiditate în lunci, spãlare în suprafaþã ºi ºiroiri, procese
carstice, local procese antropice cu grad de impunere diferit în peisaj).
• În regiunile deluroase ºi de podiº (altitudini mai mari de 300 m) sunt
deosebiri de la o unitate la alta atât în asocierea proceselor fluvio-torenþiale,
gravitaþionale ºi antropice cât ºi în impunerea rolului unora ce au rol conducãtor
în morfodinamicã de unde gradul diferit în stabilitatea terenurilor.
• Regiunile joase sub 300 m cu o modelare diferenþiatã între unitãþile de
câmpie (piemontanã, de glacis, cu regim subsident) ºi cele de podiº
(pluviodenudare, alunecãri ºi ºiroiri pe versanþi asociate cu procese fluviatile în
albii. În Dobrogea ºi Delta Dunãrii se adaugã procesele marine ºi carstice. Pe
ansamblu presiunea antropicã se rãsfrânge în cele mai importante modificãri ale
peisajului morfologic cât ºi în caracteristicile proceselor (tip, frecvenþã, intensitate,
consecinþe) pe care le influenþeazã direct sau indirect.

203
CAPITOLUL V

SISTEMUL OROGRAFIC - UNITÃÞI ªI SUBUNITÃÞI

Evoluþia tectonicã de peste 700 000 000 ani a condus la individualizarea

unitãþilor structurale (de platformã ºi de orogen) care prin îmbinarea treptatã au
creat un sistem morfostructural complex. Modelarea acestora s-a realizat de
cãtre grupãri de agenþi ºi procese ce s-au succedat în concordanþã cu evoluþia
generalã a climei (de la caldã, subtropicalã, temperatã la faze glaciare), a bazinelor
marine sau lacustre limitrofe, a înãlþãrii lanþului carpatic ºi cu particularitãþile
locale de naturã petrograficã sau structuralã. Au rezultat o multitudine de forme
de relief care se încadreazã în unitãþi cu mãrime ºi grad de complexitate
morfologicã extrem de variate. Acestea se înscriu însã într-un sistem ierarhic cu
mai multe trepte. Fiecare prezintã caracteristici morfologice distincte ce au rol
hotãrâtor ºi în diferenþierea elementelor celorlalþi componenþi geografici ºi în
final a unitãþilor ºi peisajelor geografice cel puþin pânã la un anumit nivel. În
acest sens prima separare se face în munþi (Carpaþi), dealuri ºi podiºuri, câmpii
criteriile de departajare fiind de ordin morfometric, structural ºi evolutiv, fig. 89.
În cadrul fiecãrei mari unitãþi se pot separa subunitãþi de ordin diferit pentru care
se iau drept criterii - poziþia geograficã, alcãtuirea morfostructuralã ºi elemente
evolutive definitorii.

1. Carpaþii româneºti

- Reprezintã sectorul cel mai întins din lanþul montan dezvoltat pe cca
1 500 km între Bazinul Vienei (în vest) ºi Valea Timocului (în sud).
- Pe teritoriul României descriu un imens „inel” care înconjoarã
Depresiunea colinarã a Transilvaniei. La exterior sunt unitãþi de dealuri, podiºuri
ºi chiar câmpii pe care le dominã prin versanþi cu pantã accentuatã ºi diferenþe
de nivel ce depãºesc frecvent 500 m.
- Au luat naºtere prin intense procese tectonice în cadrul mai multor etape
ºi faze orogenetice într-un sector de ciocnire a mai multor microplãci rezultate
din fragmentarea macroplãcii Euroasiatice la contactul cu cea Africanã. Unitãþile
structurale sunt dependente de fazele orogenetice alpine din partea a doua a
mezozoicului ºi din neozoic care au condus ºi la înfãptuirea treptatã a unui
sistem orografic cu mare complexitate de alcãtuire, înãlþime, fragmentare ºi
fizionomie. Litostructural sunt unitãþi formate dominant din roci cristaline,
vulcanice ºi sedimentare care se înscriu în mari pânze revãrsate spre est ºi sud.

204
 - Hipsometric, din suprafaþa totalã de 66 720 km2, înãlþimile sub 1000 m
le revin 40 320 km2 (cca 60%; includ culmi, depresiuni, culoare de vale) iar
altitudinilor care depãºesc 1500 m numai 9500 km2 (12% din total; creste alpine
pe 2375 km2). Sunt 11 vârfuri care se ridicã de la 2500 m (Moldoveanu 2544 m)
pentru ca cele mai mici valori altimetrice (sub 200 m) sã fie în Defileul Dunãrii
ºi la contactul munþilor Oaº, Zarand cu câmpia.
- Sistemul montan este alcãtuit din grupãri de masive, munþi, depresiuni
(336 de origine diferitã) ºi culoare de vãi. Vetrele depresiunilor ºi baza culoarelor
de vale se înscriu de la 300 m la 800 m (peste 30% din Carpaþi). Precumpãnesc
culmile rotunjite dominate de vârfuri (roci dure) separate de ºei adânci (pe
aliniamente de roci uºor de dislocat); se adaugã interfluvii plate (suprafeþe de
nivelare, platouri carstice sau structurale) ºi creste ascuþite impuse de modelarea
glaciarã ºi periglaciarã din pleistocen.
Existã mai multe generaþii de vãi cu caracteristici morfologice locale variate
cauzate îndeosebi de deosebiri de naturã petrograficã ºi structuralã etc. Se adaugã
un numãr mare de pasuri (24 la altitudini mai mari de 1000 m; prin 29 trec cãi
de comunicaþie însemnate). Împreunã determinã un grad însemnat de fragmentare
favorabil circulaþiei ºi habitatului.
- Cele mai mari valori ale energiei de relief (peste 600 m) sunt concentrate
pe contactele litologo-structurale, în lungul abrupturilor de falie ce mãrginesc
depresiunile tectonice; urmeazã cele din culoarele de vãi impuse de adâncirea
îndelungatã a râurilor care variazã de la 400 m – 600 m la generaþiile cele mai
vechi la sub 100 m la cele recente.
- Evoluþia subaerianã a spaþiului carpatic diferitã ca timp de la o unitate
la alta (începutã în masivele cristaline din cretacicul superior ºi continuatã în
miopliocen în cele alcãtuite din fliº ºi roci vulcanice la care din pliocen
superior-cuaternar s-au adãugat ºi unele depresiuni) este reflectatã de un numãr
variat de suprafeþe ºi nivele de eroziune etajate pe culmile montane, de nivele
de eroziune ºi terase în culoarele de vale, de glacisuri, terase joase ºi lunci în
depresiuni. Ele au caracteristici diferite în funcþie de gradul de fragmentare,
rocã, structura geologicã ºi de deformãrile neotectonice. Se includ în câteva
etape ºi faze de evoluþie (cretacic-paleogen, miocenã, pliocenã, cuaternarã), se
racordeazã pe mari întinderi, unele având caracter definitoriu (pediplena carpaticã,
suprafaþa medie carpaticã, suprafaþa de bordurã carpaticã, nivelele superioare de
vale ºi cele 6-8 terase din culoarele de vãi principale).
- Climatul rece din una-douã faze din pleistocenul superior a determinat
dezvoltarea în unele masive carpatice a gheþarilor care au generat un relief
specific identificat la obârºiile vãilor aflate mai sus de 1800 m (îndeosebi în
Carpaþii Meridionali ºi Munþii Rodnei). Culmile ºi vârfurile de deasupra gheþarilor
dar mai ales cele situate sub nivelul zãpezilor veºnice (1800-2000 m) au suferit
o intensã modelare periglaciarã (etajul detritic periglaciar).
- Marea varietate ºi complexitate structuralã ºi petrograficã a facilitat
generarea ºi evoluþia selectivã a unor complexe de forme de relief specific

205
 Fig. 89.

206
 ROMÂNIA
UNITÃÞILE DE RELIEF
dup㠄Atlasul rutier” 1981

207
(îndeosebi pe calcare, conglomerate, argile, roci vulcanice, cristaline etc.) care
se impun în peisaj.
- Fragmentarea, complexitatea petrograficã, deosebirile bioclimatice în
raport de altitudine ºi presiunea antropicã exercitatã permanent în depresiuni,
culoare de vale, pe versanþi sub 1500 m ºi sezonier la altitudini mai mari au
condus la o morfodinamicã extrem de activã ºi variatã concretizatã în grupãri ale
agenþilor ºi proceselor modelatoare ce-au creat reliefuri aparte cu o dispunere
etajatã (alpin, subalpin, altitudini mici ºi mijlocii, vetre depresionare) dar ºi
localã, regionalã.
- Desfãºurarea lanþului carpatic, fragmentarea, altitudinile au rol hotãrâtor
în distribuþia tuturor caracteristicilor de bazã ale celorlalþi componenþi geografici
(climatici, regimul scurgerii, habitat, formaþiuni vegetale etc.) punând în evidenþã
repartiþii distincte regional ºi în altitudine.
- Elementele morfografice, morfometrice ºi cele de ordin structural ºi
evolutiv conduc la separarea în cadrul lor a trei mari unitãþi: Carpaþii Orientali
(29 925 km2), Carpaþii Meridionali (13 800 km2), Carpaþii Occidentali (17 020 km2)
cu multe subunitãþi situate pe diferite trepte ierarhice.
1.1. Carpaþii Orientali (Rãsãriteni):
- Se desfãºoarã de la graniþa cu Ucraina ºi pânã la Valea Prahovei (geologii
ºi o mare parte din geomorfologi pe considerente structurale ºi evolutive îi
extind pânã la culoarul Rucãr-Bran) reprezentând cca 45% din Carpaþi (fig. 90).
- Au o structurã complexã alcãtuitã din mai multe unitãþi cele mai multe cu
caracter de pânzã care înainteazã spre est ºi sud peste o bunã parte din plãcile
Vorlandului; specificã este dezvoltarea acestora în fâºii care se succed de la vest la
est (vulcanicã, depresiuni tectonice, cristalinã, fliº) ce impun reliefuri caracteristice.
- Înãlþimile cele mai mari sunt în M. Rodnei (vf. Pietrosu 2 303) ºi
M. Cãlimani iar cele mai mici în depresiuni.
- Au o altitudine medie de cca 950 m, cel mai mare grad de fragmentare
impus de culoare de vãi, depresiuni numeroase (Maramureº, Braºov, Ciuc,
Gheorgheni etc. sunt cele mai extinse din Carpaþi) ºi multe pasuri ºi trecãtori.
- Existã forme de relief glaciar (M.Rodnei, M. Maramureº etc.), carstic,
pe conglomerate, platouri ºi resturi din aparate vulcanice, defilee ºi chei foarte
mari.
- Mãrturiile evoluþiei precuaternare sunt mai multe suprafeþe ºi nivele de
eroziune bine pãstrate în masivele cristaline ºi fragmentate mult în celelalte; se
adaugã terase cu desfãºurare largã pe vãile principale ºi o morfodinamicã activã
(dominã procesele de torenþialitate, ºiroire ºi gravitaþionale).
Se divid în trei grupe fiecare cu mai multe subunitãþi:
1.1.1. Grupa nordicã (Carpaþii Maramureºului ºi ai Bucovinei):
- Se desfãºoarã în România între graniþa cu Ucraina (subunitãþile se continuã
ºi la nord), Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, Depresiunea colinarã a Transil-
vaniei, Valea Bistriþei - pasul Tihuþa (1200 m), Depresiunea Dornelor (sud) -
pasul Mestecãniº, culoarul depresionar al Moldovei ºi Podiºul Sucevei
(aliniamentul Pãltinoasa-Cacica-Solca-Vicovul de Sus).

208
 - Pe baza caracteristicile morfologice ºi structurale se împart în:
• munþii vulcanici Oaº (andezite, culmi de 400-664 m separate de culoarele
înguste ale vãilor Talna, Turþ, Tur), Igniº (platouri vulcanice, relief rezidual,
abrupturi, altitudini de 800-1200, chei în andezite etc.), Gutâi (resturi din aparate
vulcanice ºi platouri mici, vf. Gutin 1443 m, Creasta Cocoºului, abrupturi spre
nord ºi sud de mai multe sute de metri);
• munþii sedimentaro-vulcanici ai Lãpuºului (câteva corpuri din andezite
care formeazã vârfuri ce dominã culmi din gresii), Þibleºului (douã corpuri
eruptive - Hudin de 1611 m ºi Þibleº de 1839 m într-o masã sedimentarã grezoasã;
abrupturi spre nord ºi sud), Bârgãu (nekuri, silluri, dykuri prezente la nivelul
culmilor principale - Heniu Mare 1611 m sau pe vãi ca defilee epigenetice - pe
Ilva, Someºu Mare; platouri sedimentare paleogene).
• depresiuni tectonice ºi de baraj vulcanic - Oaº (piemonturi, glacisuri,
terase), Maramureº (relief colinar cu patru culoare de vale largi - pe Viºeu, Iza,
Mara, Tisa; lunci, terase ºi defilee scurte; piemontul Moisei), Dornelor (pe vãile
Dorna, Bistriþa ºi Neagra; lunci, terase, fragmente de piemont);
• munþi alcãtuiþi din roci cristaline cu petece sau fâºii de sedimentar
mezozoic - Maramureº (dominant în bazinul Viºeului; culmi ºi vârfuri la peste
1800 m, Pop Ivan 1937; vãi adânci cu caracter de defileu pe Vaser, Ruscova,
circuri glaciare cu dimensiuni mici, suprafeþe de nivelare), Rodnei (cel mai
important masiv din Carpaþii Orientali prin înãlþimi de peste 2000 m, relief
glaciar cu circuri ºi vãi, ºi întinse suprafeþe de eroziune; alcãtuiþi predominant
din roci cristaline; se adaugã fâºii de roci sedimentare, unele calcaroase în care
se aflã peºtera Tãuºoarelor cu cea mai mare denivelare din România ºi corpuri
vulcanice (sud-est) în care Someºul ºi-a tãiat chei epigenetice), Suhard (în între-
gime din roci cristaline care impun masivitate, altitudini la 1700-1900 m
ºi pãstrarea suprafeþelor de nivelare), Obcina Mestecãniº (culmi netede la
1200-1400 m; aparþin unei suprafeþe de eroziune dominatã de câteva vârfuri
calcaroase; sectoare de chei);
• munþi alcãtuiþi din fliº cretacic ºi paleogen dispus în cute faliate (solzi)
paralele care se reflectã atât în aliniamente de culmi, creste, vârfuri separate de
ºei adânci ce alterneazã cu culoare depresionare largi (cu terase) strãbãtute de
Sadova, Moldoviþa, Umor, Brodina (lunci largi, terase. Ei formeazã Obcina
Feredeului (în vest, cu înãlþimi la 1000-1400 m), Obcina Brodinei în nord ºi
Obcina Mare în est (altitudini la 800-1100 m), (fig. 90);
• culoarul depresionar al Moldovei (caracter transversal, asocieri de
depresiuni întinse cu terase largi ºi un puternic habitat, îngustãri la traversarea
unor cute alcãtuite din strate groase de gresii).
1.1.2. Grupa centralã (Carpaþii Moldo-Transilvani)
- Ocupã cea mai mare parte din Carpaþii Orientali fiind încadraþi de
Subcarpaþii Transilvaniei (în vest), Subcarpaþii Moldovei (în est), Carpaþii Curburii
(în sud) ºi unitatea precedentã (în nord).
- Munþii sunt mai scunzi, prezintã o fragmentarea ºi o mare diversitate a
alcãtuirii geologice. Aceasta a permis individualizarea multor forme de relief

209
 M. Cãlimani – relief rezidual

Coloanele de andezite bazaltoide în Defileul

Mureºului

Lacul Sfânta Ana Obcina Feredeu

Munþii Rodnei Muntele Suhard ºi Lacul Roºu

Fig. 90.

210
specifice. În cadrul ei se separã mai multe unitãþi ºi subunitãþi care se succed de
la vest la est.
• Munþii vulcanici alcãtuiþi dominant din andezite ºi aglomerate vulcanice
care au rezultat în pliocen ºi au format la finalul acestuia un lanþ constituit din
aparate vulcanice (în mare mãsurã fragmentate de eroziune în cuaternar) ºi largi
platouri (mai ales pe latura vesticã) din aglomerate vulcanice. Între Depresiunea
Dornelor ºi Defileul Mureºului (cca 40 km între Topliþa ºi Deda), tãiat în roci
vulcanice, se aflã M. Cãlimani (2100 m în vf. Pietrosul, o mare parte dintr-o
caldeirã în sectorul nordic, relieful rezidual în aglomerate vulcanice la Tãmãu -
12 Apostoli - Pietrile Roºii; circuri glaciare incipiente, vulcanocarst etc.). La sud
de defileu ºi pânã în culoarul Târnavei Mari - pasul Sicaº (1000 m) sunt M.Gurghiu
(1776 m vf. Saca, fragmente din cratere ºi caldere, platouri vulcanice la 1000-1100
m). Sectorul sudic aparþine M. Harghita (mai multe conuri la 1100-1800, câteva
cratere ºi caldere între care Ciomatu este intact; platouri, planeze, corpuri de
lavã etc.). În extremitate sud-esticã între Ciomatu ºi Piliºca, Oltul ºi-a tãiat
defileul de la Tuºnad (cca 4 km).
• Depresiunile tectonice ºi de baraj vulcanic au aparþinut de bazinul tectonic
al Transilvaniei fiind separate de acesta la finele pliocenului. Au fost lacuri ºi
apoi terenuri mlãºtinoase subsidente drenate de Mureº, Olt sau afluenþii Bistriþei.
Acestea sunt Depresiunea Gheorgheni (în nord, cu douã sectoare distincte - cu
lunci largi la sud de Gheorgheni ºi lunci, terase, glacisuri spre Topliþa),
Depresiunea Ciuc (divizatã în trei compartimente de cãtre culmile de la Racu ºi
Jigodin în care Oltul a tãiat defilee scurte; ºes aluvial ºi glacisuri la contactul cu
munþii), Bilbor, Borsec, Glod ºi Drãgoiasa (depresiuni mai mici) între munþii
Bistriþei ºi Cãlimani.
• Munþii din roci cristaline cu petece de roci sedimentare mezozoice. La
nord de valea Bistriþei sunt masivele Giumalãu (1856 m în vârful central sub
care sunt întinse suprafeþele de eroziune la 1400-1000 m) ºi Rarãu (1650 m,
relief ruiniform ºi carstic legat de masele de calcar), iar la sud munþii Bistriþei
(Pietrosul, Grinþieº, Bârnar, Budacu etc.) separaþi de vãi înguste ºi adânci ale
unor afluenþi ai râului omonim. În extremitatea sudicã sunt munþii Giurgeu (vârfuri
la 1300-1500 m, clipe calcaroase de care sunt legate turnuri, versanþi abrupþi) ºi
Hãºmaº (o masã de calcare concentrate în centru ºi în bazinul Bicazului a facilitat
un bogat relief carstic, inclusiv sectoare însemnate de chei - Bicaz, Bicãjel,
Surduc etc.).
• Munþii din fliº cretacic ºi mai ales paleogen alcãtuiesc cea mai mare
parte din aceastã grupã. La nord de Bistriþa sunt M. Stâniºoarei (altitudini sub
1250 m, culmi ºi vãi aproape paralele cu direcþia cutelor solzi), iar la sud
impunãtorul masiv Ceahlãu (o masã de peste 600 m grosime de conglomerate pe
seama cãrora s-a individualizat un variat relief de turnuri, abrupturi ºi poliþe
structurale etc.), munþii Tarcãu, Ciuc, Nemira, Goºmanu ºi Berzunþ (înãlþimi
reduse, culmi ºi vãi paralele, versanþi abrupþi de naturã structuralã, ºei adânci pe
litofaciesuri puþin rezistente).

211
 • Vãile Bistriþa ºi Trotuº au caracter transversal; pe parcurs sunt sectoare
înguste de defileu (Zugreni, Toance etc.) care separã bazinete depresionare cu
terase. Pe Trotuº se aflã Depresiunea Dãrmãneºti (Comãneºti) de naturã tectonicã.
În sud vest, Munþii Perºani au o alcãtuire complexã (mase cristaline, calcare
ºi conglomerate mezozoice, bazalte cuaternare la Racoº, Perºani etc.), înãlþimi
mici (800-1292 m în Mãgura Codlei), defileul Oltului (Augustin – Racoº pe cca
10 km), relief carstic ºi rezidual.
1.2. Carpaþii de Curburã (Curburii)
- Se aflã în sud la contactul cu Carpaþii Meridionali (SV), Subcarpaþii de
Curburã (sud ºi est), Depresiunea colinarã a Transilvaniei (NV).
- Grupa este formatã dintr-o mare depresiune ºi un ansamblu de unitãþi
muntoase alcãtuite din fliº cretacic ºi paleogen.
- Are un grad de fragmentare important impus de mai multe generaþii de
vãi parþial transversale (înguste, cu versanþi cu pante accentuate pe care se
înregistreazã procese dinamice accelerate); suprafeþe ºi nivele de eroziune
fragmentate ºi deformate neotectonic spre nord ºi sud în raport cu un ax central.
- Depresiunea Braºov are origine tectonicã, dezvoltatã la finele pliocenului
ºi în cuaternar, printr-o subsidenþã activã în compensaþie intensei activitãþi
vulcanice de acumulare din nord. Ca urmare, în relief se impun pe cea mai mare
parte a ei ºesul mlãºtinos iar la contactul cu munþii glacisuri ºi conuri piemontane.
- Unitãþile montane sunt alcãtuite din masive ºi culmi cu înãlþimi mici
(800-1954 m în vf. Ciucaº) distribuite în cinci grupe - Vrancei (o subunitate
centralã cu înãlþimi mari în vf. Lãcãuþi 1777 m ºi în vf. Goru 1783 m; mai multe
ramuri joase dirijate spre est în bazinul Putnei sau vest pe marginea Depresiunii
Braºov), Buzãului (Penteleu 1772 m, Podu Calului 1439 m, Siriu 1657 m în
centru); alte subunitãþi mai joase în nord la contactul cu depresiunea ºi în sud
cu Subcarpaþii), Ciucaº (alcãtuiþi dominant din conglomerate ºi strate groase de
gresii, relief ruiniform specific, chei pe Teleajen ºi Telejenel), Baiu (o culme
centralã cu altitudini de 1700-1923 m în vf. Neamþu cu ramuri spre est ºi vest
între afluenþii Prahovei ºi Doftanei; în sud vest defileul Prahovei de la Posada
- cca 9 km), Timiºului (Braºovului sau Bârsei) formaþi din douã masive înalte
Piatra Mare 1843 m ºi Postãvaru 1799 m alcãtuite din conglomerate ºi blocuri
de calcare ºi culmi joase (Clãbucetele) la 800-1200 m.
1.3. Carpaþii Meridionali
- Se desfãºoarã între culoarele vãilor Prahova (est) ºi Timiº (vest); în sud
ºi nord intrã în contact prin denivelãri relativ bruºte de mai multe sute de metri
cu Subcarpaþii (de Curburã la est de valea Dâmboviþa ºi Getici între aceasta ºi
Motru) ºi Podiºul Mehedinþi ºi respectiv Depresiunea colinarã a Transilvaniei.
Doar în vest ºi nord vest culoarele Timiº-Cerna ºi Bistra - depresiunea Hunedoarei
îi separã de masive din Carpaþii Occidentali.
- Constituie un lanþ montan dominant alcãtuit din roci cristaline ºi magmatite
vechi la care se asociazã periferic mase de calcar ºi conglomerate mezozoice ºi
petece de sedimentar neozoic (în depresiuni). Primele aparþin celor douã unitãþi

212
structurale de bazã (Autohtonul danubian ºi Pânza Geticã), iar ultimele unor
depresiuni posttectonice (grabene) care au fost bazine de sedimentare în
mio-pliocen.
- Reprezintã un sistem orografic major cu o evoluþie subaerianã începutã
în cretacicul superior ºi de la care s-au pãstrat la nivelul interfluviilor suprafeþe
de nivelare largi, iar pe vãile principale nivele de eroziune ºi terase.
- În subunitãþile principale (Fãgãraº, Parâng, Retezat-Godeanu etc.) sunt
culmi care depãºesc 2000 m (11 vârfuri se ridicã de la 2500 m), în jurul lor sunt
forme de relief ºi depozite legate de modelarea glaciarã ºi periglaciarã din
pleistocenul superior, iar în platourile ºi culmile calcaroase existã un relief carstic
distinct.
- Alcãtuirea litostructuralã dominant cristalinã a determinat masivitatea,
dar ºi unitatea de ansamblu, cele 4-5 generaþii de vãi, o densitate a fragmentãrii
cu valori ridicate (3-4 km/km 2) ºi pante mari, iar miºcãrile neotectonice
plio-cuaternare, altitudinile ridicate;
- Culoarele adânci ale marilor vãi adesea cu caracter de defilee ºi cele
câteva depresiuni reprezintã elementele care produc discontinuitãþi orografice
principale ce stau la baza delimitãrii celor patru grupe de unitãþi de relief principale
(fig. 91).
1.3.1. Grupa Bucegi
- Se aflã în estul Carpaþilor Meridionali între vãile Prahova (est) -
Dâmboviþa ºi Bârsa (în vest); în nord este Depresiunea Braºov iar în sud
Subcarpaþii de Curburã.
- Este alcãtuitã din trei masive cu altitudini de peste 2000 m ce încadreazã
un culoar depresionar la 1000-1300 m fiecare cu caracteristici morfologice ºi
structurale distincte:
• M. Bucegi reprezintã o masã groasã dominant formatã din conglomerate.
Ele se aflã peste roci cristaline în care sunt blocuri ºi aliniamente de benzi de
calcar. Sedimentarul mezozoic constituie un sinclinal suspendat cu flancurile
expuse cãtre Prahova ºi culoarul Branului sub forma unor fronturi cuestice de
amploare. Spre valea Ialomiþei situatã în axul sinclinalului sunt largi platouri
structurale ºi suprafeþe de nivelare extinse. Are douã vârfuri ce se ridicã peste
2500 m în jurul lor fiind mai multe circuri glaciare unele continuate cu vãi
glaciare (Ialomiþei, Mãlãeºti, Þigãneºti, Cerbului, Gaura etc.). Pe conglomerate
s-au dezvoltat forme de relief rezidual (sfinxi, coloane, babe etc.) iar în culoarele
de vale - chei (pe Ialomiþa, Peºterii, Tãtaru, Zãnoagei, Orzei etc.), câteva peºteri
(Ialomiþei), versanþi abrupþi ºi exocarst.
• M. Leaota dominant este alcãtuit din roci cristaline ºi doar la periferie
are roci sedimentare (îndeosebi calcare). Atinge în vârful omonim 2133 m, aici
fiind ºi câteva circuri glaciare; în calcare râurile au creat chei (Ghimbav), iar la
nivelul culmilor sunt suprafeþe de nivelare.
• M. Piatra Craiului se aflã în nord-vestul grupei, reprezintã un sinclinal
calcaros suspendat cu flancul vestic ridicat neotectonic (stratele sunt în poziþie

213
 M. Fãgãraº – Transfãgãrãºanul

Vârful Retezat

M. Fãgãraº – gheþar de pietre

(foto A. Nedelea)

M. Bucegi – Babele

Lacul „Gura Apei”

M. Godeanu (foto A. Nedelea)

Fig.91.

214
aproape verticalã) sub forma unei creste zimþate cu înãlþimi ce cresc din nord ºi
sud (1600-1800 m) cãtre centru (vf. „La Om” 2238 m). Flancurile crestei au
suferit o intensã modelare periglaciarã care a impus forme de relief rezidual
(vârfuri ascuþite, creastã), imense depozite de gelifracte, râuri de pietre etc.
Existã un carst evoluat (chei pe Dâmbovicioara, Dâmboviþa), peºteri, lapiezuri
etc. Flancul estic al sinclinalului apare sub forma unor culmi ºi mãguri joase în
estul Dâmboviciorei la 1000-1300 m.
• Culoarul depresionar Bran-Rucãr-Dragoslavele constituie o unitate joasã
în care peste formaþiunile cristaline fragmentate în blocuri aflate la altitudini variate
sunt roci sedimentare (calcare ºi conglomerate mezozoice, gresii neogene) pãstrate
sub formã de mase izolate mai ales în unele depresiuni tectonice de tip graben
(Rucãr, Podu Dâmboviþei) sau ca platouri ºi culmi. În peisajul morfologic se impun
- suprafeþele de nivelare, cheile (Dâmbovicioarei, Dâmboviþa, Oraþi, Cheii etc.),
vârfurile calcaroase (gâlme), multe forme exocarstice (la Fundata, Fundãþica etc.).
1.3.2. Grupa Fãgãraº
- Se desfãºoarã între vãile Dâmboviþa-Bârsa (est) ºi Oltului (vest) dominând
prin diferenþe de nivel de 400-800 m, în lungul unor contacte nete, Depresiunea
Fãgãraº (nord) ºi Subcarpaþii Argeºului ºi Vâlcii (în sud).
- Precumpãnitor este alcãtuitã din roci cristaline; se adaugã unele fâºii de
calcare jurasice ºi o umpluturã sedimentarã (conglomerate, gresii, cretacic-eocenã,
mai ales în centru ºi sud); existã mai multe linii de falie importante din care rol
pentru relief au avut cele cu direcþie est-vest care au stat la baza individualizãrii
a trei aliniamente de unitãþi morfostructurale.
• Munþii Fãgãraº se aflã în nord pe toatã lungimea grupei (cca 80 km); se
impune o creastã corespunzãtoare marilor înãlþimi alpine ºi subalpine (are ºase
vârfuri cu înãlþimi de la 2500 m în sus) din care se desprind creste ºi culmi
secundare (cu suprafeþe de eroziune) desfãºurate spre nord (mai scurte) ºi sud;
obârºiile tuturor râurilor aflate la peste 1900 m se aflã în circuri glaciare, multe
continuate prin vãi glaciare cu praguri ºi morene glaciare, pe versanþi sunt mase
însemnate de grohotiºuri pleistocene ºi actuale.
• În sud sunt patru subunitãþi cu extensie ºi înãlþimi variate. La est de Râul
Doamnele sunt Munþii Iezer (roci cristaline, masivitate, 2462 m în vf. Iezerul
Mare, circuri glaciare, suprafeþe de nivelare); de-o parte ºi de alta Argeºului sunt
munþii Ghiþu (1622 m) ºi Frunþi (1492 m) în care râurile ºi-au tãiat defilee în
roci cristaline; în vest sunt Munþii Cozia (abrupturi de falie în nord ºi sud;
dominant formaþi din gnaise, 1668 m; Oltul ºi-a realizat un defileu impresionant
între ei ºi culmea Nãmþiu).
• În centru se aflã cea mai mare parte dintr-o depresiune tectonicã cu
sedimentar cretacic, eocen (Loviºtea, Brezoi-Titeºti) cu relief colinar (650-1200
m) care se continuã ºi la vest de Olt.
1.3.3. Grupa Parâng
- Este cea mai mare fiind delimitatã de vãile Olt (est), Jiu ºi Strei (vest);
în nord spre Depresiunea colinarã a Transilvaniei ºi sud cãtre Subcarpaþii Getici
existã versanþi cu pantã mare ce dezvoltã diferenþe de nivel de peste 600 m.

215
 - Precumpãnitor sunt alcãtuiþi din roci cristaline; pe latura sudicã ºi în
nord vest sunt bare ºi platouri de calcare jurasice, iar în centru petice de sedimentar
cretacic ºi neogen pe aliniamentul unor depresiuni tectonice.
- Se divid în mai multe subunitãþi separate de culoare de vãi adânci:
• Munþii Parâng se aflã în sud vestul grupei, între vãile Jiului (defileu cca
25 km), Olteþului, Lotru ºi Jieþ; existã un sector central cu înãlþimi de peste 2000
m (2519 m în Parângul Mare; la obârºia vãilor sunt complexe glaciare ºi relief
periglaciar rezidual ºi de acumulare) din care radial se desprind culmi cu suprafeþe
de nivelare; în barele de calcare s-a dezvoltat un relief carstic.
• Munþii ªureanu constituie cea mai întinsã unitate a grupei desfãºurându-se
între vãile Strei, Jiu de est, Lotru ºi Sebeº. Înãlþimile cele mai importante sunt
în sud-est (axul orografic vf. lui Pãtru 2130 m - vf. ªureanu 2059 m aici ºi un
circ glaciar). Din acestea se desprind culmi scurte spre sud ºi est ºi lungi cu
platouri calcaroase (bogat relief carstic în bazinul Streiului) ºi suprafeþe de nivelare
spre vest ºi nord. Valea Sebeºului are bazinete depresionare ºi îngustãri.
• Munþii Cãpãþânii care formeazã o unitate compactã între Olteþ ºi Olt sunt
alcãtuiþi din roci cristaline (gnaise în est) ºi o barã de calcare jurasice
(M. Vânturariþa-Buila) în sud din care râurile ºi-au tãiat chei (Olteþ, Bistriþa,
Costeºti); suprafeþe de nivelare extinse ºi circuri glaciare mici.
• Munþii Latoriþei aflaþi între vãile Lotru ºi Latoriþa constituie o culme
majorã unitarã cu înãlþimi la peste 2000 m (Cãrbunele 2112 m în vest ºi
Fratoºteanu 2053 m în est); relief glaciar la obârºia celor douã vãi principale.
• Munþii Lotrului se desfãºoarã între vãile Olt, Lotru, Sebeº-Frumoasa ºi
Sadu. Dintr-o axã principalã cu altitudini peste 1800 m (ªtefleºti 2224 m, circuri
glaciare) se desprind culmi (mai lungi spre sud ºi est) cu suprafeþe de nivelare
etajate; pe stratele din gresii ºi conglomerate din sud est (Brezoi-Cãlineºti) relief
de turnuri; pe vãile principale mãrginaºe sunt defilee (cataractele Lotrului, pe
Olt între Bãiþa ºi Câineni) dar ºi bazinete depresionare (Voineasa, Vidra, Frumoasa
etc.).
• Munþii Cindrel, din nord estul grupei, au un sector cu înãlþimi ce depãºesc
1800 m în sud vest (vf. Cindrel 2244 m, câteva circuri glaciare) din care se
desface un mãnunchi de culmi orientate spre vest, nord ºi est în lungul cãrora
se dispun etajat mai multe suprafeþe de nivelare.
1.3.4. Grupa Retezat-Godeanu
- Cuprinde mai multe unitãþi montane ºi depresionare din vestul Carpaþilor
Meridionali situate între Jiu-Strei (est) ºi Cerna-Timiº (vest) Bistra-Haþeg (nord).
- În alcãtuirea geologicã predominã rocile cristaline; doar în sud sunt mai
multe aliniamente de bare de calcar jurasic, iar în depresiuni formaþiuni
sedimentare miopliocene; existã linii de falie care încadreazã depresiunile
Petroºani, Haþeg, culoarele Cernei ºi Caransebeº-Mehadia etc. în lungul cãrora
sunt abrupturi tectonice de mai multe sute de metri;
- Se disting mai multe unitãþi separate de culoare de vale adânci:
• Munþii Godeanu au poziþie relativ centralã în cadrul grupei constituind
un petic de Pânza Geticã; culmea principalã cu largi platouri din pediplena

216
carpaticã se dezvoltã sud vest-nord est având mai multe vârfuri la peste 2000 m
(Gugu 2291, Godeanu 2229 etc.) ºi mai multe circuri glaciare. Din ea spre
culoarele vãilor Cerna, Pârâul Rece ºi Râu ªes se desprind culmi secundare cu
poduri din suprafaþa medie carpaticã.
• Munþii Retezat se aflã în nord estul grupei, între Râul Mare, Jiul de Vest
ºi Strei; dominã Depresiunea Haþeg prin versanþi prãpãstioºi cu diferenþã de
nivel de peste 500 m. În relief se impun formele glaciare (circuri, vãi, praguri,
morene) dezvoltate în complexe la obârºiile vãilor Lãpuºnicu Mare, Pietrile,
Zãnoaga, Râul Bãrbat, Zlata etc., apoi crestele ascuþite cu multe vârfuri la peste
2000 m (Peleaga 2509 m, Bucura 2508 m, Vârful Mare 2463 m, Retezat 2482 m
etc.). O mare parte din masiv este încadratã în Parcul naþional Retezat.
• Munþii Þarcu ocupã sectorul de nord vest al grupei, între vãile Timiº,
Bistra, Râul Mare ºi Pârâul Rece; sunt alcãtuiþi din formaþiuni cristaline aparþinând
Autohtonului, prezintã un ax orografic principal cu înãlþimi de peste 2000 m ºi
circuri glaciare (vf. Þarcu 2190 m - vf. Pietrii 2192 m) care spre sud ºi est
dezvoltã abrupturi tectonice iar spre nord se continuã prin culmi prelungi cu
platouri extinse aparþinând suprafeþei medii carpatice.
• Munþii Cernei (altitudini de 1200-1800 m) ºi Munþii Mehedinþi
(1000-1466 m în vf. lui Stan) sunt separaþi de grabenul Cernei; sunt alcãtuiþi din
roci cristaline ºi mase de calcar pe seama cãrora s-a dezvoltat un bogat relief
carstic.
• Munþii Vulcan þin de la defileul Jiului la cel al Motrului; creasta principalã
(înãlþimi de 1600-1946 m în vf. Oslea ºi 1868 în vf. Straja) se terminã prin
versanþi abrupþi de falie deasupra Depresiunii Petroºani; pe latura sudicã sunt
bare de calcar în care râurile ºi-au tãiat chei (Motru, Bistricioara, Bistriþa,
Runcului, ªuºiþei).
• Depresiunile Petroºani ºi Haþeg au origine tectonicã ºi au funcþionat ca
bazine de sedimentare în mio-pliocen. În prima predominã relieful de terase,
existã glacisuri ºi piemonturi laterale. În Haþeg apar diferenþe pe câteva sectoare:
în vest sunt întinse conuri piemontane iar în est terase, chei epigenetice în zona
montanã. Între M. ªureanu ºi M. Poiana Ruscã este Depresiunea tectonicã Cãlan
(luncã, terase ºi glacisuri).
1.4. Carpaþii Occidentali
- Închid arcul carpatic pe latura de vest desfãºurându-se de la Dunãre la
Barcãu. Dupã geologi ºi geomorfologi unitãþile de la sud de Mureº sunt structural
ºi evolutiv pãrþi ale Carpaþilor Meridionali.
- Limita cu regiunile limitrofe (dealuri, podiºuri, în douã sectoare cu Câmpia
de Vest ºi cu Carpaþii Meridionali) este bine evidenþiatã prin diferenþe de nivel
de 50-300 m, versanþi cu pantã accentuatã în cea mai mare mãsurã în lungul unor
contacte structurale, petrografice, tectonice nete.
- Fragmentarea tectonicã, accentuatã intens în miopliocen (este cea mai
mare din tot lanþul carpatic) a determinat o configuraþie festonatã cu masive ºi
culmi care înainteazã spre vest ºi cu pãtrunderi spre centrul ariei montane a
depresiunilor ºi dealurilor de vest.

217
 - Petrografic ºi structural este un ansamblu extrem de heterogen pe un
spaþiu restrâns. Existã pe de-o parte roci cristaline, magmatite mezozoice,
sedimentar vechi (paleozoic ºi mezozoic frecvent alcãtuit din conglomerate ºi
calcare asociate unitãþilor cristaline) ºi neozoic (în depresiunile tectonice;
predominã nisipurile, pietriºurile, argilele cu grad variat de cimentare), corpuri
ºi resturi din aparate vulcanice neogene etc. Pe de altã parte se impun structurile
ºariate mezozoice, aliniamentele de roci magmatice pe riftul mezozoic inferior,
fliºul cretacic strãpuns de corpuri vulcanice neogene ºi unitãþile rezultate prin
fragmentarea tectonicã (graben ºi horsturi) toate cu reflectare în relief.
- Altimetric Carpaþii Occidentali au câteva sute de metri la periferie la
contactul cu dealurile ºi urcã pânã la 1849 (vf. Bihor), fiind în cea mai mare
mãsurã munþi joºi (sub 1200 m). Existã câteva nuclee orografice principale de
la care se ramificã munþi ºi culmi ce descresc în trepte spre periferie.
- La fragmentarea tectonicã se adaugã cea legatã de culoarele de vale cu
dezvoltare radialã ºi în lungul cãrora în funcþie de diferenþele litologice existã
depresiuni ºi îngustãri (chei, defilee etc.).
- Rezultatele evoluþiei de dupã cretacicul superior sunt marcate de suprafeþe
de nivelare (bine pãstrate pe rocile cristaline), nivele de eroziune, terase (mai
ales în depresiuni ºi la contactul cu unitãþile de relief vecine), lunci, în formele
din complexele carstice (mai ales în M. Apuseni ºi M. Aninei) ºi vulcanice.
- Se disting douã mari grupe de unitãþi fiecare cu mai multe subunitãþi
(fig. 92).
1.4.1. Munþii Apuseni
- Constituie unitatea cea mai mare (peste 10 000 km2), care se desfãºoarã
între Mureº (sud) ºi Barcãu (nord).
- Au gradul cel mai accentuat al fragmentãrii impus de desfãºurarea mai
multor aliniamente de depresiuni tectonice (dominant pe latura de vest) ºi a unor
culoare de vale extinse (pe Someºu Mic, Criºuri, Arieº, Ampoi etc.) ceea ce
faciliteazã prezenþa cãilor de acces ºi dezvoltarea aºezãrilor.
- Impunerea a trei nuclee orografice (Bihor 1848 m, Vlãdeasa 1836 m,
Muntele Mare 1826 m) pe formaþiuni cristaline ºi magmatite vechi la altitudini
de peste 1600 m sub care celelalte masive ºi culmi se înscriu la înãlþimi de
1200-1400 m (mai ales în sectorul central) ºi la 400-800 m (la exterior, unele cu
caracter de horst).
- Complexitatea lito-structuralã influenþeazã nu numai unele caracteristici
morfologice generale (aliniamente de creste, abrupturi, ºei, defilee, depresiuni
etc.) ci impune reliefuri specifice (carstic în Bihor, Pãdurea Craiului, Codru
Moma etc. vulcanic în M. Metaliferi).
- Largi suprafeþe de nivelare aparþinând etapelor de evoluþie din paleogen,
miocen ºi pliocen.
- Se divid în:
• Munþii Bihor. Se desfãºoarã relativ central, dominant fiind alcãtuiþi din
roci cristaline pe care se aflã un sedimentar mezozoic (calcare ºi dolomite); spre
depresiuni, versanþii tectonici au denivelãri importante; altitudinile cele mai mari

218
 Munþii Trascãu

Ciucevele Cernei (foto A. Nedelea)

Rezervaþia Domogled

Peºtera Urºilor M. Apuseni

Peºtera Polovrogi

Defileul Dunãrii – Peºtera Ponicova

Fig. 92.

219
sunt în mai mult vârfuri înºirate pe aliniamentul vârfurilor Gãina (1486 m) -
Bihor (1849 m) - Bãtrâna (1579 m); bine reprezentatã este pediplena carpaticã;
relieful carstic prezent în Podiºul Padiº - Cetãþile Ponorului (cinci peºteri cu
gheþari între care Scãriºoara, chei, uvale, doline ºi avenuri etc.) dar ºi în culmile
calcaroase dinspre Depresiunile Beiuº (P. Urºilor, cheile Galbenului ºi Sighiºtelului
etc.); câteva circuri glacio-nivale în jurul vf. Bihor.
• Munþii Vlãdeasa (1836 m) sunt precumpãnitor alcãtuiþi din roci magmatice
care impun altitudini ridicate, masivitate, versanþi pe vãi cu pante accentuate,
pãstrarea suprafeþelor de eroziune (pe platourile interfluviale) ºi a nivelelor de
vale; peticele de calcare jurasice au favorizat forme de relief carstic.
• Munþii Gilãu - Muntele Mare - se aflã în nord estul pãrþii centrale a M.
Apuseni. Sunt alcãtuiþi predominant din roci cristaline, dar existã ºi petece de
calcare jurasice. Înãlþimile cele mai mari (1500-1826 m în vf. Muntele Mare) se
aflã în sud ºi sud vest. Din acestea coboarã spre nord ºi nord-est culmi lungi
netede care se înscriu în nivelele pediplenei carpatice ºi suprafeþei medii carpatice;
vãile sunt înguste ºi adânci, iar unde intersecteazã masele calcaroase au chei
(Someºu Cald, Runcu, Poºaga, Pociovaliºtea etc.).
• Munþii Meseº - constituie o culme cristalinã strãpunsã de o masã de
dacite miocene, limitatã la vest ºi est de fracturi de unde caracterul de horst;
lateral sunt formaþiuni sedimentare paleogene. Se desfãºoarã la nord de ºeaua de
la Osteana ºi defileul Criºului Repede de la Ciucea -Bologa; în Mãgura Priei are
998 m, dar coboarã spre nord la 650-700 m.
• Munþii Plopiº (ªes) se aflã la nord vest de Criºul Repede fiind un horst
cristalin ce poartã la ±700 m urmele unei vechi suprafeþe de eroziune. Pe margini
sunt sedimente mio-pliocene dar ºi mezozoice pe care s-au dezvoltat glacisuri de
contact. Pâraiele cu obârºii în sectorul central ºi-au dezvoltat periferic mici
defilee epigenetice (Tusa, Plopiº).
• Munþii Pãdurea Craiului cuprinºi între depresiunile Beiuº ºi Vad-Borod
se aflã în vestul Munþilor Vlãdeasa. Sunt în cea mai mare parte alcãtuiþi din serii
de conglomerate, gresii ºi mai ales calcare mezozoice (grosimi mari) pe seama
cãrora s-a impus un relief carstic complex reprezentat de platouri cu depresiuni
carstice (Damiº, Roºia, Zece Hotare), uvale, doline, avene (Stanu Foncii cel mai
adânc), ponoare (peste 700), peºteri (Vântului - cea mai lungã din România;
Vadu Criºului), chei ºi defilee (Criºul Repede, Lazuri, Albioara etc.).
• Munþii Codru Moma au caracter de horst bine delimitat de versanþi
tectonici cu energie mare ce dominã dealuri de pe rama depresiunilor Beiuº ºi
Zarand. Au alcãtuire complexã (roci cristaline, eruptive ºi sedimentare paleozoice,
calcare jurasice în trei platouri ºi eruptiv neozoic în câteva mãguri) care a
influenþat configuraþia reliefului (culmi înguste, vârfuri care depãºesc 900 m -
Pleºu 1112 m, versanþi abrupþi pe rocile dure; forme carstice variate pe calcare
- doline, avene, peºteri, izbucuri etc.). Se adaugã chei ºi defilee epigenetice
(Criºul Negru între Borz ºi ªoimi).
• Munþii Highiº-Drocea (Zarandului). Sunt douã masive cristaline (Highiº
798 m ºi Drocea 836 m) cu numeroase intruziuni de magmatite foarte vechi

220
încadrate de falie în lungul cãrora sunt versanþi cu diferenþe de nivel de mai
multe sute de metri. La contactul cu unitãþile vecine sunt glacisuri de eroziune
ºi acumulare.
• Munþii Metaliferi. Se desfãºoarã în sud-est sub forma unui lanþ aproape
unitar pe dreapta Mureºului de la Cãpruþa la valea Ampoiului (vest de Alba
Iulia). Are o structurã geologicã complexã în care se interfereazã aliniamentele
de roci ofiolitice (mãrturii ale fostului rift triasic) cu cele din roci cristaline
asociate cu granite ºi porfire, roci sedimentare de tip fliº cretacic dar ºi
miopliocene, corpuri ºi aparate vulcanice neogene etc. În relief se pãstreazã o
parte din rezultatele modelãrii neozoice dar cu multe particularitãþi impuse de
diferenþele de rocã (suprafeþe ºi nivele de eroziune dominate de vârfuri ºi creste
pe rocile dure, bazinete de eroziune diferenþialã în spatele unor chei tãiate în
calcar sau roci magmatice, resturi din aparate vulcanice, blocuri de olistolite,
abrupturi ºi vârfuri din roci bazaltice - Detunatele etc.).
• Munþii Trascãu. Þin de la Valea Ampoiului ºi pânã la nord de Arieº.
Dacã în est munþii dominã glacisurile de la marginea culoarului Mureºului în
vest existã un contact strâns cu Munþii Metaliferi. Sunt alcãtuiþi din cristalin în
nord, benzi de ofiolite ºi fliº cretacic în centru ºi sud, dar mai ales din bare ºi
platouri de calcare destul de tectonizate. Modelarea a impus creste, vârfuri (la
800-1277 m în vf. Bedeleu), culmi ºi platouri aparþinând la câteva suprafeþe ºi
nivele de eroziune, depresiuni (cea mai mare Trascãu) ºi bazinete depresionare,
chei (Aiud, Buru, Întregalde, Râmeþ, Tureni, Turzii, Mãnãstirii Arieº, Cetii etc.),
blocuri olistolitice, relief ruiniform etc.
• Depresiunile tectonice. Sunt numeroase fiind rezultatul fragmentãrii ºi
coborârii uscatului în miocen (îndeosebi badenian) constituind bazine de
sedimentare cu unele întreruperi în mio-pliocen (majoritatea au exondat definitiv
la finele panonianului). Au devenit centre de concentrare a reþelei hidrografice
din masivele ce le încadrau. Evoluþia de la finele pliocenului ºi din cuaternar a
condus la realizarea de glacisuri piemontane, terase, lunci extinse, conuri aluviale.
Totodatã intersectarea de cãtre unele râuri a unor corpuri vulcanice acoperite de
depozitele panoniene a condus nu numai la individualizarea de chei epigenetice
ci ºi la separarea în cadrul depresiunii a unor bazinete la nivel de terase (pe
Criºul Alb). Marile depresiuni tectonice sunt: Vad-Borod, Beiuº, Brad-Hãl-
magiu-Gura Honþ, Zlatna (Ampoi) etc.
1.4.2. Munþii Banatului
- Constituie grupa de unitãþi montane ºi depresionare desfãºurate între
Dunãre ºi Mureº, Culoarul Timiº-Cerna, dealurile ºi parþial câmpiile (la Oraviþa)
Banatului.
- Limitele faþã de toate unitãþile limitrofe sunt precise fiind susþinute prin
diferenþe de nivel de mai multe sute de metri, versanþi abrupþi, deosebiri în
gradul de umanizare ºi utilizare a terenurilor.
- Geologic sunt alcãtuiþi din formaþiuni similare cu cele din Carpaþii
Meridionali. Ele sunt legate de cele douã unitãþi structurale majore Pânza Geticã

221
ºi Autohtonul Danubian la care se adaugã unitãþile depresionare de tip bazin
posttectonic individualizate în miocen (au avut funcþionalitate distinctã în badenian
ºi panonian). Munþii sunt alcãtuiþi dominant din roci cristaline ºi sedimentar
vechi - paleozoic ºi mezozoic (mase însemnate de calcare) ce sunt strãpunse de
corpuri magmatice vechi (granite, gabrouri, banatite etc.). În depresiuni sunt
strate de conglomerate, gresii, argile, marne etc.
- Pe ansamblu sunt munþi joºi având maxima altimetricã de 1447 m în vf.
Piatra Goznei ºi minimum (400-600 m) în culmile joase din vest. Totodatã în
depresiuni ºi în lungul culoarelor de vale majore altitudinile coboarã sub 150 m.
- Existã suprafeþe ºi nivele de eroziune, mãrturii ale unei evoluþii
paleogen-neogenã ºi 6-8 terase pentru cea cuaternarã. Se adaugã relieful carstic
extrem de variat dar ºi unele forme de relief structural.
- Reprezintã o grupã montanã intens fragmentatã ce a facilitat individuali-
zarea unitãþilor morfologice de ordin diferit.
• Munþii Poiana Ruscã. Se aflã între Mureº, Bistra, Bega constituind o
unitate bine conturatã, cu limite date de versanþi cu energie de câteva sute de
metri, legatã de linii de fracturã sau contacte structurale evidente.
Sunt alcãtuiþi din cristalinul Pânzei Getice la care se adaugã fâºii de calcare
uneori metamorfozate (marmurã). Pe ansamblu, reprezintã un masiv unitar jos cu
platouri ºi culmi la 1000-1374 m (vf. Padeº) în centru ºi culmi secundare netezite
ºi în trepte desfãºurate radial. Între acestea sunt vãi adânci (300-500 m) ºi
înguste. Traversarea corpurilor magmatice ºi a benzilor de calcar a facilitat
formarea de sectoare de chei.
• Munþii Semenic. Constituie un masiv bloc încadrat de depresiuni tectonice.
Aparþin Pânzei Getice fiind în totalitate alcãtuiþi din roci cristaline. În trei vârfuri
se depãºeºte altitudinea de 1400 m, acestea dominând pediplena carpaticã larg
dezvoltatã la 1300-1400 m în platouri aflate în centrul masivului. Pe culmile
care se desprind din aceasta existã ºi alte nivele de eroziune ce coboarã spre
periferia munþilor la 1000 m ºi 600-800 m.
• Munþii Aninei. Se aflã în estul M. Semenic de care-l separã culoarele
vãilor Caraº-Poneasca-Miniº. Reprezintã o unitate cu înãlþimi mari în est
(800-1160 m vf. Leordiº) unde existã cea mai mare parte din platourile calcaroase
din sinclinoriul Reºiþa-Moldova Nouã ºi mici în vest (600 m) pe conglomerate,
gresii, argile paleozoic superioare. Relieful carstic se impune prin platouri
(Iabalcea, Ravniºtea, Colonovãþ etc.), câmpuri de lapiezuri, doline, vãi seci,
peºteri (peste 700), chei (Caraº 19 km, Nerei 18 km, Miniº 14 km, Gârliºtei
9 km, Buhui 8 km). Platourile interfluviale aparþin suprafeþelor de eroziune
„medie carpaticã ºi de bordurã”.
• Munþii Dognecei. Sunt în extremitatea nord-vesticã a Munþilor Semenic,
reprezentând un horst alcãtuit din roci cristaline, sedimentar calcaros acoperit de
roci magmatice (banatite). Au înãlþimi mici (400-617 m), interfluviile sunt netezite,
iar vãile sunt înguste ºi adânci (defilee epigenetice Tãu, Bârzava).

222
 • Munþii Almãjului. Sunt alcãtuiþi precumpãnitor din roci cristaline la care
se adaugã sedimentar vechi (paleozoic-mezozoic-conglomerate, gresii, argile)
prins în structuri sinclinale, sedimentar nou (de umplere a unor bazine tectonice)
ºi roci magmatice (granite, gabrouri, serpentine). Se aflã în sud-estul Munþilor
Banatului între Dunãre ºi Depresiunea Almãj. Înãlþimile variazã de la 400-500 m
pe unele culmi secundare (dinspre Dunãre ºi Depresiunea Almãj) ºi pânã la 1224 m
în vf. Svinecea Mare. Existã suprafeþele de nivelare din Carpaþi dar la altitudini
joase, relief carstic pe barele calcaroase, creste pe aliniamentele din roci dure,
vãi înguste ºi adânci.
• Munþii Locvei. Constituie unitatea sud-vesticã a Munþilor Banatului dezvol-
tatã între Dunãre ºi Nera. În vest predominã rocile cristaline, iar în est platourile
calcaroase; se adaugã strãpungerile corpurilor magmatice (banatite). Sunt munþi
joºi la 450-550 m în vest ºi 500-735 m în est; relief carstic cu doline, uvale, chei
de dimensiuni reduse; suprafeþe de nivelare la altitudini mici.
• Depresiunile tectonice se desfãºoarã între unitãþile montane funcþionând
ca bazine de sedimentare în mio-pliocen, relieful este alcãtuit mai întâi din
dealuri ce au altitudini variate (de la 300 m la 500 m). Au rezultat din fragmentarea
sedimentarului de umpluturã. Sub nivelul lor sunt glacisuri, terase, lunci cu
extindere mare. Intersectarea de cãtre râuri a unor bare din cristalin, calcare sau
roci magmatice a favorizat individualizarea de chei epigenetice (Globu, Armeniº
etc.) în amonte de care sunt bazinete depresionare. Acestea sunt: Culoarul
Timiº-Cerna, Culoarul Brebu-Ezeriº-Reºiþa-Caraºova, Depresiunea Almãj
(Bozovici) ºi Culoarul Dunãrii.

2. Dealurile ºi podiºurile

- Reprezintã 42% din teritoriul þãrii, prin poziþia geograficã, în cea mai
mare parte se aflã la exteriorul arcului carpatic (74%), restul se desfãºoarã în
interiorul acestuia, constituie o treaptã între munþi ºi câmpie.
Caracteristicile reliefului sunt rezultatul evoluþiei pliocen-cuaternare.
- Trecerea la câmpie este în majoritatea situaþiilor linã (aici s-au terminat
acumulãrile psefito-psamitice, romanian-pleistocen inferior, iar ridicãrile neotec-
tonice au fost extrem de slabe) excepþie fãcând sectoarele unde fie eroziunea
fluvialã sau lacustrã (pleistocen superior), fie neotectonica (ridicãri rapide în
dealuri ºi coborâri în câmpie) au creat limite evidente (de la Piteºti spre Buzãu).
La contactul cu munþii existã depresiuni, diferenþe de nivel uneori de sute de
metri care relevã deosebiri clare între cele douã tipuri de reliefuri.
- Structurle la fiecare unitate se pot diferenþia un fundament vechi (de
platformã sau carpatic), nivelat ºi fracturat în blocuri cu dimensiuni ºi poziþie
verticalã diferitã (de la suprafaþã la mari adâncimi) ºi o suprastructurã sedimentarã
cu roci din paleozoic-mezozoic, dar mai ales din neogen.
- Hipsometric frecvent sunt la 200-800 m dar sunt ºi situaþii când se aflã
sub 200 m (Dobrogea, Dealurile de Vest) sau deasupra (unele dealuri subcarpatice).
- Fragmentarea impusã de o reþea hidrograficã, dominant pliocen
superior-cuaternarã, a determinat pe de o parte valori de energie de 100-300 m

223
ºi densitãþi ridicate (3,5 km/km2 dacã se iau în calcul ºi vãile torenþiale), iar pe
de alta un mozaic de pante în care se impun cele sub 10° (platourile structurale,
podurile de terasã, vetrele depresiunilor etc.) ºi cele care depãºesc 25° (versanþii
povârniþi, frunþile de cuestã, râpele alunecãrilor etc.).
- Existã pe ansamblu 2-3 nivele de eroziune ºi 3-8 terase în Subcarpaþi,
Podiºul Moldovei, Dealurile Transilvaniei ºi 1-5 terase ºi 1-2 nivele de glacisuri
erozivo- acumulative în rest.
- Diversitatea litostructuralã, declivitatea variatã ºi presiunea antropicã
acceleratã în ultimele secole au condus la cea mai activã morfodinamicã de
versant ºi albie cu consecinþe mari pentru habitat.
- Fiecare unitate are anumite particularitãþi genetice ºi morfologice.
2.1. Subcarpaþii
- Subcarpaþii constituie o unitate geograficã distinctã desfãºuratã la
exteriorul Carpaþilor Orientali ºi Carpaþilor Meridionali, între vãile Moldova ºi
Motru.
- Pe laturile de est ºi sud intrã în contact cu Podiºul Moldovei, Câmpia
Românã (est, nord-est), Podiºul Getic ºi Podiºul Mehedinþi.
- Se desfãºoarã pe 15100 km2 ceea ce reprezintã 6,35% din suprafaþa
României.
- Prin generalizare spaþiul subcarpatic, poate fi definit ca: cel al unei regiuni
deluroase înalte, dezvoltate în general în structurã cutatã recent (pliocen
superior-cuaternar) în avant-fosa carpaticã, ºi nordul Depresiunii Getice unde
relieful are o fragmentare accentuatã impusã atât de o reþea hidrograficã densã,
dar ºi de cãtre o neotectonicã activã; se compune din aliniamente de dealuri
separte de depresiuni ºi culoare de vale largi cu terase pe care se desfãºoarã un
numãr foarte mare de aºezãri.
- Se divide în trei unitãþi (fig. 93) cu mai multe subunitãþi de diferite ordine:
2.1.1. Subcarpaþii Moldovei
- Se desfãºoarã între Valea Moldovei ºi Valea Trotuºului.
- S-au format în avantfosa carpaticã, dintre Carpaþi ºi Platforma moldo-
veneascã, aceasta din urmã înregistrând o afundare în partea vesticã. Sedimentarea
s-a realizat în timpul paleogenului ºi miocenului.
- Prezintã în general structura cea mai simplã, un sinclinoriu alungit limitrof
Carpaþilor, ce corespunde unui ºir de depresiuni subcarpatice ºi un anticlinoriu
pe care se aflã dealuri. Cutarea depozitelor a avut loc în fazele stiricã (sfârºitul
badenianului), moldavicã (sarmaþian) ºi valahã (sfârºitul pilocenului ºi începutul
cuaternarului). În unele sectoare depresiunile pe sinclinale sunt mãrginite de
dealuri cu structurã monoclinalã.
- Sunt alcãtuiþi din conglomerate, gresii, marne ºi argile la care local sunt
intercalaþii de sare, gips ºi sãruri de potasiu etc.
- Prezintã un relief de culmi rotunjite separate de vãi ºi depresiuni
subcarpatice largi cu terase ºi lunci.

224
 Relief de ºiroire în bazinul Vãii Doamnele
(Subcarpaþi)

Culmea Slãtioarei

Relief pe sare la Meledic

Râpã cu trovanþi la Costeºti

Alunecãri de teren pe stânga Milcovului

Vulcanii noroioºi la Pâclele Mici

Fig. 93.

225
 - Se divid în :
• Subcarpaþii Neamþului situaþi în nord în componenþa cãrora sunt:
Depresiunea Neamþului (strãbãtutã de râurile Ozana ºi Topoliþa, altitudine 400-500
m; pe un sinclinoriu cu depozite marnoase helveþiene, salifer acvitanian; glacisuri
la contactul cu Munþii Stâniºoarei ºi nivele de terase ale Ozanei ºi Topoliþei);
Culmea Pleºului (în nord, are 911 m în vf. Cerdac; un anticlinal cu conglomerate
burdigaliene ºi ºisturi verzi în ax; versanþi abrupþi); Mãgura Boiºtei (între Ozana
ºi Topoliþa, la sud-est de Culmea Pleºu; depozite sarmaþiene din vechea cuverturã
deltaicã); Mãgura Corni (între Topoliþa ºi înºeuarea Girov; depozite sarmaþiene;
versanþi prelungi, vãi largi).
• Subcarpaþii Bistriþei se desfãºoarã în centru fiind formaþi din: Depresiunea
Cracãu-Bistriþa (este strãbãtutã de râurile Cracãu ºi Bistriþa; delimitatã la vest
de Munþii Stâniºoarei ºi Goºmanu, iar la est de Culmea Runcului; axatã pe un
sinclinoriu de circa 50 km lungime unde sunt depozite helveþiene, badeniene cu
lentile de sare, acvitaniene cu gips, sãruri de potasiu; prezintã lateral glacisuri
piemontane, iar în lungul celor douã râuri terase extinse); Dealurile Mãrgineni
ºi Runcu (prezintã altitudini de 500-600 m; pe latura esticã a depresiunii
Cracãu-Bistriþa; mai multe culmi deluroase separate de ºei largi; sunt constituite
din depozite sarmaþiene, uºor monoclinale).
• Subcarpaþii Trotuºului se întind între vãile Bistriþa ºi Trotuº ºi au în
alcãtuire: Depresiunea Tazlãu-Caºin (situatã pe Trotuº ºi cei doi afluenþi, Tazlãul
ºi Caºinul; închisã în est de culmea Pietricica; depozite acvitaniene alcãtuite din
brecii argiloase ce conþin gips, sare, sãruri de potasiu; miocene; lunci largi,
terase ºi glacisuri); Culmea Pietricica Bacãului (altitudine maximã 740 m; un
anticlinal care în ax prezintã conglomerate, gresii oligocene ºi miocene, relief de
hogbackuri ºi platouri structurale dezvoltate pe conglomerate).
2.1.2. Subcarpaþii de Curburã (Curburii).
- Se desfãºoarã între vãile Trotuº ºi Dâmboviþa având cea mai complexã
structurã geologicã ºi orograficã. În componenþã intrã mai multe unitãþi de ranguri
deosebite.
• Subcarpaþii Vrancei cuprinºi între vãile Trotuº ºi Slãnicul de Buzãu au
partea dinspre munte înscrisã pe o structurã cutatã; iar cea dinspre câmpie pe o
structurã monoclinalã. Se suprapun cu aria de maximã activitate tectonicã ºi
seismicã a curburii date de tendinþa de subducþie a plãcii Mãrii Negre sub orogenul
carpatic; reþeaua hidrograficã este adâncitã mult dezvoltând îngustãri ale vãilor
ºi bazinete depresionare cu versanþi puternic înclinaþi cu o morfodinamicã
acceleratã; terasele sunt largi ºi deformate neotectonic.
În componenþã intrã: Depresiunile submontane - Soveja (pe cursul superior
al ªuºiþei; în vest se aflã culmea montanã Zboina Neagrã, la est dealurile Rãchitaºu
Mic ºi Mare; relief colinar separat de vãi cu poduri de terasã favorabile aºezãrilor);
Vrancea (desfãºuratã pe valea Putnei ºi cei doi afluenþi Nãruja ºi Zãbala; depozite
miocene cutate cu blocuri de sare la Vrâncioaia, Valea Sãrii, Andreiaºu de Jos
ºi izvoare minerale la Herãstrãu; interfluviile neuniforme în desfãºurare ºi

226
fizionomie conþin vârfuri numite mãguri la ±800 m; terasele din lungul Putnei
ºi Zãbalei sunt largi fiind numite local „poduri”; pe versanþi se produc alunecãri
de teren, prãbuºiri, ogaºe, ravene, torenþi); Între Râmnice sau Bisoca-Neculele
(este drenatã de Râmnic ºi afluenþi ºi închisã de dealurile Roºu ºi Bisoca; aspect
colinar, tasãri pe masive de sare).
Dealurile subcarpatice interne Ghergheleu, Rãiuþul, Gârbova (979 m), Roºu,
Bisoca (sunt culmi cu altitudini în jur de 800 m; sunt axate pe cute faliate iar
la exterior pe formaþiuni monoclinale sarmato-pliocene; vãile care le traverseazã
- ªuºiþa, Putna, Milcov Râmnicu Sãrat - prezintã îngustãri antecedente; versanþi
cu intense degradãri impuse de ºiroire ºi alunecãri; forme de relief rezidual).
Depresiunile externe intracolinare - Câmpuri-Rãcoasa pe ªuºiþa, Vizantea
-Livezile pe Vizãuþi, Vidra pe Putna, Mera pe Milcov, Dumitreºti pe Râmnicul
Sãrat; au terase joase cu poduri largi pe când cele înalte sunt fragmentate; apar
frecvent badlandsuri pe stratele puternic înclinate de (hogback) ºi pe brecia sãrii
ºi versanþilor vãilor Râmnic ºi Râmna); Dealurile subcarpatice externe sunt
puternic fragmentate ºi alcãtuite dominant din formaþiuni villafranchiene cuprinse
în strate redresate aproape de verticalã; cuprinde masivul Ouºorul, (753 m situat
între vãile Caºin ºi ªuºiþa; reprezintã un anticlinal miocen, continuat la exterior
de glacisul Zãbrãuþ ce ajunge pânã la Câmpia Siretului), Mãgura Odobeºti (996
m, între Putna ºi Milcov alcãtuitã din depozitele pliocene dispuse monoclinal),
Dealul Deleanu (la sud de Milcov), Dealul Poiana (la est de Râmna), Dealul
Cãpãþâna (între Râmna ºi Râmnicul Sãrat), Dealul Piatra Albã (între Râmnicul
Sãrat ºi Câlnãu); spre est se continuã în câmpia de glacis ce coboarã de la 300
m la 150 m).
• Subcarpaþii Buzãului ºi ai Prahovei corespund zonei cu structura ºi relieful
cele mai complexe; existã interferenþa între fliºul paleogen grezos ºi formaþiunile
miocene ºi pliocene (argilo-nisipoase). A exondat treptat de la munte spre câmpie,
s-au dezvoltat structuri cutate cu orientãri dominant NE-SV dar ºi E-V ºi care
au fost ridicate diferit. Reþeaua hidrograficã prin adâncire a creat depresiuni pe
sinclinale ºi îngustãri pe anticlinale; o energie de relief mare; relief de terase,
lunci largi, o dinamicã de versant ºi albie accelerate.
Se pot diferenþia grupãri de culmi ºi depresiuni pe bazine hidrografice sau
poziþional în raport de munþi, câmpie. În acest sens se disting:
Grupa nordicã submontanã înscrisã pe structuri alcãtuite din depozite
paleogene, cretacice (culmile din lungul pintenului de Homorâciu la peste 600
m înãlþime ºi a pintenului de Vãleni-Ivãneþu) ºi miocene (în depresiunile de sub
munte la est de Ceraºu-Mãneciu pe Teleajen, Slãnic în bazinul Vãrbilãu, Brebu
pe Doftana, Bezdead la est de Fieni, Fieni pe Ialomiþa, Cândeºti pe Dâmboviþa)
ºi în depresiunile dintre structurile anticlinale cretacic-paleogene (Depresiunile
Drajna, Vãlenii de Munte pe Teleajen, Vãrbilãu pe Vãrbilãu, Telega pe Mislea,
Câmpina pe Prahova, Proviþa, Pucioasa pe Ialomiþa ºi Voineºti pe Dâmboviþa).
Grupa centralã cuprinde o serie de dealuri la 600 m altitudine (Ciolanu,
Salcia, Teiº etc.) ºi depresiunile Mânzãleºti-Vintilã Vodã pe Slãnicul de Buzãu,

227
Pãtârlagele, Cislãu-Pârscov- Berca (pe Buzãu), Calvini pe Bâsca Chiojdului
dezvoltate pe structuri cutate mio-pliocene, cu intense procese de versant.
Grupa sudicã este alcãtuitã din depozite dominant pliocene cutate; este
reprezentatã de dealurile Istriþa 754 m, Ciortea 609 m, Bogdãneºti 584 m, Tohani
417 m etc. ºi depresiunile Niºcov, Lapoº- Apostolache-Podenii Noi- Mãgurele-
Mislea.
2.1.3. Subcarpaþii Getici.
- Se desfãºoarã între vãile Dâmboviþa ºi Motru în Carpaþii Meridionali ºi
Podiºul Getic. Structurile miopliocene cutate alterneazã cu cele monoclinale.
Existã aliniamente de depresiuni ºi dealuri relativ paralele în care râurile cu
obârºii în munþi ºi-au construit terase extinse ºi respectiv îngustãri antecedente.
• Muscelele Argeºului sunt desfãºurate între Dâmboviþa ºi Topolog; în cea
mai mare parte corespund depozitelor eocene, oligocene, badeniene ºi sarmato-
pliocene cuprinse în cute sau monoclin.
Reprezintã compartimentul subcarpatic cel mai înalt (1218 m, Vf. Chiciura),
alcãtuit din culmi alungite plus cele ce variazã între 600 ºi 900, despãrþite de la
vest la est de un mãnunchi de vãi paralele (Topolog, Argeº, Vâlsan, Râul Doamnei,
Bratia, Râul Târgului, Argeºel). Se pot distinge douã aliniamente de dealuri, ºi
depresiuni care alterneazã între munþi ºi primul ºir de dealuri sunt depresiuni de
contact sculptate predominant în formaþiuni eocene ºi oligocene (Sãlãtruc pe
Topolog, Arefu pe Argeº, Bratia pe Bratia, Corbi pe Râu Doamnei, Brãdet pe
Vâlsan), în nord-est existã cea mai mare depresiune, Câmpulung dezvoltatã pe
o structurã sinclinalã dominatã la sud de dealuri pe anticlinale (Mãþãu-Ciocanu).
Dealurile nordice sunt mai înalte (Tamaº 1104 m, Cioara 1043 m, Chiciura 1218 m),
ºi al doilea cu altitudini de 600-650 m ce face trecerea la Gruiurile Argeºului.
Între cele douã ºiruri de dealuri sunt bazinete depresionare cu terase ºi numeroase
aºezãri.
• Subcarpaþii Vâlcii. Se desfãºoarã între râurile Topolog ºi Olteþ având o
structura geologicã complexã cu monoclin (paleogen, miocen, pliocen) ºi cute
diapire (miocene). Sub munte existã un culoar depresionar (uluc) evident la
Polovragi-Hurezu; Pãuºeºti; Bãile Olãneºti-Muereasca-Cãlimãneºti-Jiblea
separate de gruiuri prelungi ºi domoale. Culoarul Oltului, prezintã o luncã largã,
terase, glacisuri pe care sunt concentrate aºezãri ºi terenuri de culturã. Celelalte
vãi la traversarea depresiunilor au terase, iar în culmile subcarpatice au îngustãri.
Culmile sunt relativ înguste ºi paralele, orientate în general sau în con-
formitate cu structurile geologice N-S, alcãtuite din roci paleogene, mio-pliocene,
favorabile eroziunii torenþiale ºi deplasãrilor în masã (Dealurile Govorei, Slãtioarei
etc.). În sectorul Ocnele Mari, masivele de sare, sunt la zi. Dealurile cu structurã
monoclinalã sunt în depozite pliocene între Luncavãþ ºi Olteþ.
• Subcarpaþii Gorjului se desfãºoarã între Valea Olteþului ºi Valea Motrului
fiind formaþi din depozite miocene ºi pliocene, în structurã cutatã. Prezintã o
dispunere clarã a reliefului, în douã ºiruri paralele de depresiuni ºi de dealuri în
concordanþã cu structura. Astfel, existã la contactul cu muntele Culoarul

228
depresiunilor subcarpatice care formeazã un uluc continuu de la Motru pânã la
Jiu (Padeº pe Motru, Tismana, Peºtiºani pe Bistriþa, Runcu pe Jaleº, Stãneºti pe
ªuºiþa) în relief existând câmpuri aluvionare largi ºi netede; la est de Jiu sunt
bazinete depresionare (Stãnceºti pe Crasna, Novaci pe Gilort, Baia de Fier pe
Galbenu) separate de dealuri. La sud de acestea sunt Dealurile subcarpatice
interne ce au altitudini cuprinse între 300 ºi 600 m (Sporeºti, Stolojani, Rasovei,
Ciocadiei). Urmeazã Depresiunea intracolinarã Tg. Jiu (cea mai întinsã, apare
ca o câmpie de lunci ºi terase; este o arie de subsidenþã) ºi Dealurile subcarpatice
externe (reprezentativ este dealul Bran la 333 m).
2.2. Podiºul Moldovei
- Se aflã în nord-estul ºi estul României, dar se continuã la est de Prut
pânã la valea Nistrului. Prezintã un fundament proterozoic rigid ce înclinã din
nord - est spre vest ºi care cade în trepte spre sud. Este alcãtuit din gnaise,
paragnaise, ºisturi cristaline. Structural cuprinde Platforma moldoveneascã (în
nord) ºi Depresiunea Bârladului (în centru ºi sud). Peste fundament urmeazã o
cuverturã sedimentarã (cretacic-neozoicã).
- Relieful este rezultatul unei evoluþii începutã la finele sarmaþianului, în
nord ºi la sfârºitul pliocenului ºi în cuaternar, în centru ºi sud. Este alcãtuit din
platouri structurale, culoare de vãi ºi depresiuni largi cu terase ºi lunci extinse;
pe versanþi se produce o intensã dinamicã (fig. 94).
- Se divide în:
• Podiºului Sucevei. Se desfãºoarã în nord vest ºi prezintã fizionomia tipicã
unitãþilor de podiº structural monoclinal (podurile interfluviale extinse sunt
suprafeþe structurale; versanþii ce aparþin unor fronturi cuestice au dimensiuni
mari; vãi a cãror fizionomie este puternic influenþatã de structurã). În cadrul lor
se separã:
- Podiºul Dragomirnei : încadrat de Suceava ºi Siret, are înãlþimi de 500 m
în centru (gresii ºi conglomerate), spre Siret prezintã frunþi de cuestã cu degradãri
de teren, spre sud-est apar platourile structurale.
- Podiºul Fãlticeni: alcãtuit din depozite sarmaþiene (gresii, conglomerate
calcaroase), relieful este format din platouri structurale, vãi consecvente (ªomuzul
Mare ºi ªomuzul Mic). Subunitãþi: Depresiunea Liteni, Podiºul ªomuz-Tãtãruº.
- Culoarul Siretului: se întinde pe 100 km, are lãrgimi de 10 - 13 km ºi
prezintã terase extinse (7 - 8 terase).
- Dealurile piemontane Ciungi- Leahu se aflã la contactul cu Obcina Mare
ºi cuprind culmi la 450 m - 687 m ºi depresiuni de contact (Marginea, Solca,
Cacica, Pãltinoasa).
- Culoarul Sucevei ºi Depresiunea Rãdãuþi se disting prin lunca largã ºi
terasele Sucevei.
- Dealurile Botoºanului, se aflã la est de Siret cuprinzând dealurile Bour-Dl
Mare alcãtuite din microconglomerate calcaroase care imprimã formele structurale.
Au altitudini în jur de 400 m ºi sunt despãrþite de ºei largi (Lozna, Bucecea,
Ruginoasa).

229
Podiºul Central Moldovenesc la contactul cu
terasele Siretului

Rîpa Roºie – Podiºul Secaºelor

„Grãdina Zmeilor” – Podiºul Someºan

Glimee la sud de Reghin

Mãgura ªimleu

Câmpia Moldovei „Alunecarea de la Pîrcovãþ”

Fig. 94.

230
 • Câmpia Moldovei are caracteristicile unui podiº de eroziune jos ce reteazã
o structurã monoclinalã alcãtuitã din marne, argile, nisipuri slab consolidate
(Podiºul Jijiei sau Câmpia colinarã a Moldovei) cu fragmentare mai accentuatã
în est ºi sud. Cãtre vest podurile interfluviale sunt mult mai extinse ºi dominã
în raport cu spaþiul care revine culoarelor de vale. Subunitãþi :
- Podiºul Jijiei superioare ºi al Baºeului prezintã un relief mai înalt, platouri
în vest ºi culmi rotunjite separate de vãi largi cu versanþi cuestici pe dreapta ºi
glacisuri ºi terase pe stânga.
- Podiºul Jijiei superioare ºi al Bahluiului se caracterizeazã prin relief
aplatizat, vãi largi care au frecvent versantul drept cu caracter structural.
• Podiºul Bârladului. Se aflã în partea central sudicã. În nord podiºul
prezintã caracteristici structurale evidente (structurã monoclinalã nio-pliocenã).
Sudul Podiºului Bârladului a reprezentat o vastã câmpie piemontanã pliocen
superioarã înãlþatã mai mult spre nord care a suferit o fragmentare diferitã de
unde ºi deosebiri semnificative în peisajul morfologic rezultat. Subunitãþi :
- Podiºul Central Moldovenesc: prezintã poduri structurale, vãi cu caracter
consecvent (afluenþii Bârladului) ºi obsecvente (spre nord). Subunitãþi: Podiºul
Sacovãþ, Podiºul Vaslui, Podiºul Racovei, Depresiunea Bârladului superior.
- Colinele Tutovei - prezintã depozite argilo-nisipoase cu intercalaþii de
gresii, tufuri, în sud sunt nisipuri ºi pietriºuri acoperite de depozite loessoide;
culmi lungi rotunjite (coline) separate de vãi cu lunci largi, glacisuri ºi versanþi
afectaþi de ºiroire ºi alunecãri.
- Colinele Fãlciului - între Prut ºi Bârlad, predominã în alcãtuire faciesurile
marno-argiloase, nisipoase, gresiile calcaroase. S-au detaºat depresiuni de eroziune
(Elan - Horincea) ºi forme structurale; dinamicã de versant activã.
- Podiºul Covurlui - se aflã în sud la contactul cu Câmpia Covurlui; este
alcãtuit din nisipuri, pietriºuri ºi prezintã culmi largi cu altitudini de 300 m
separate de vãi adânci.
• Culoarul Moldova-Siret: situat la contactul cu Subcarpaþii prezintã lunca
ºi terasele celor douã râuri. Luncile au 2-3 trepte, aluviuni groase cu pânze
freatice bogate, captate pentru alimentarea oraºelor Iaºi ºi Roman.
2.3. Podiºul Mehedinþi se constituie pe ansamblu, ca o treaptã între Carpaþi
ºi Podiºul Getic. Altimetric se desfãºoarã între 885 m (Vf. Patriarhul) ºi 160 m
în culoarele de vale dinspre Dunãre. Înãlþimile de peste 700 m reprezintã aproape
8%, platourile interfluviale aflate la 500-700 m cca 34% (îndeosebi în centru ºi
vest) pentru ca peste 58% sã constituie interfluvii plate, depresiuni ºi culoare de
vale cu altitudini sub 500 m. În morfologie se impun relieful carstic complex
(peºtera Topolniþa, depresiunile carstice - Ponoare, Balta, Zãton; vârfurile ºi
crestele specifice de tipul „cornetelor” etc.), platourile din centru ºi sud în bunã
parte rezultate din fragmentarea suprafeþelor de nivelare, vãile înguste ºi adânci.

231
 2.4. Podiºul Dobrogei
- Se desfãºoarã între Dunãre (la nord ºi vest) ºi Marea Neagrã (la est). În
sud ca unitate naturalã depãºeºte graniþa cu Bulgaria (fig. 95).
- Podiºul Dobrogei reprezintã în cea mai mare parte o unitate de platformã
realizatã treptat din proterozoicul inferior pânã la începutul mezozoicului. Se pot
separa un tip de structurã a fundamentului ºi un altul pentru cuvertura sedimentarã.
Se disting: în Dobrogea de Sud, soclul puternic cutat, fragmentat în mai multe
blocuri, un sedimentar vechi ºi unul neozoic (are o structurã tabularã cu uºoare
boltiri sau flexurãri); Dobrogea Centralã, prezintã un fundament de ºisturi verzi
prinse într-un sistem de anticlinorii ºi sinclinorii peste care sunt petice de
sedimentar mezozoic (mai ales calcare); Dobrogea de Nord care are structuri
hercinice prinse în cute cu orientare NV-SE, magmatite granitice, în platou de
bazalte ºi sedimentar mezozoic.
- Podiºul Dobrogei are o altitudine medie, în jur de 125m, constituind o
unitate joasã. Cele mai mari altitudini sunt de 467 m Vf. Þuþuiatu, 426 m Pietrosu,
409 m Priopcea. În partea nordicã apar culmi rotunjite pe cristalin, conglomerate
ºi gresii, creste pe cuarþite, în centrul ºi în sudul podiºului se desfãºoarã interfluvii
plate, ce formeazã platouri întinse; existã forme de relief structural ºi petrografic
(pe calcare, loess, granite).
- Prezintã urmãtoarele subunitãþi:
2.4.1. Dobrogea de Nord
- Este încadratã de lunca Dunãrii (N, V), câmpia fluvio-maritimã (E) ºi
Podiºul Casimcea (în lungul faliilor Peceneaga-Camena).
- Relieful, iniþial pediplenat, a fost reînãlþat mai mult în jumãtatea de vest
ºi fragmentat intens în pliocen superior-cuaternar; prezintã pedimente, are
înãlþimile cele mai mari ºi fragmentarea cea mai accentuatã din Dobrogea.
- Se împarte în:
• Munþii Mãcin (prezintã relief rezidual de creste; culmi rotunjite, vârfuri
pe granite în culmile Pricopan-Mãcin, Dealul Megina-Turcoaia).
• Podiºul Niculiþel (este alcãtuit din roci vulcanice, calcare, gresii; vãile
Taiþa ºi Teliþa sunt axate ºi pe linii de falii).
• Dealurile Tulcei (sunt alcãtuite din roci sedimentare strãpunse de diabaze
ºi porfire; se impune relieful de pediment ºi de inselberg ).
• Podiºul Babadag (geologic este un sinclinoriu calcaros care acoperã
structuri hercinice nivelate. Are numeroase cute secundare de care se leagã
forme de relief structurale; existã platouri ºi fronturi de cueste.).
2.4.2. Dobrogea Centralã
- Se desfãºoarã între aliniamentul faliilor Peceneaga-Camena ºi Topalu -
Taºaul.
- Structural peste ºisturile verzi urmeazã discordant formaþiuni jurasice
(calcare ºi conglomerate calcaroase).
- În peisaj se impun podurile largi tipice regiunilor de podiº, care coboarã
de la 250-300 m (în centru) spre 100-150 m (cãtre Dunãre ºi mare). Existã

232
 „Atoli” în Podiºul Casimcea

Munþii Mãcinului

Depresiunea Zãton

Podul natural de la Ponoare

Faleza Mãrii Negre

Lacul Siutghiol
Fig. 95.

233
martori de eroziune care apar ca inselberguri; relieful carstic se aflã în sectorul
Topalu-Stupina ºi în bazinul inferior al râului Casimcea (Cheia).
- Se împarte în:
• Podiºul Casimcei (relieful corespunde pediplenei ce taie ºisturile verzi;
prezintã relief carstic).
• Podiºul Dãieni -Hârºova (pedimente).
• Podiºul Istriei (este alcãtuit din douã trepte joase, pedimente).
2.4.3. Dobrogea de Sud
- Se desfãºoarã la sud de falia Topalu-Taºaul.
- Structural se suprapune platformei Dobrogei de Sud alcãtuitã din blocuri
cristaline la adâncime, calcare cretacice, sarmaþiene ºi loess.
- În relief se impun interfluviile plate, vãile de tip canion (evazate la
obârºii ºi care în aval se adâncesc treptat).
- Se împarte în:
• Podiºul Medgidia (în nord; versanþii prezintã frecvent procese de
sufoziune).
• Podiºul Oltinei (în SV; existã un relief de platouri pe calcare sarmaþiene).
• Podiºul Cobadin (în centru; prezintã relief de platouri pe calcare
sarmaþiene separate de vãi seci).
• Podiºul Mangaliei (în E, prezintã vãi scurte care se terminã cu limanuri
fluvio-maritime, faleze ºi plaje înguste, relief carstic).
2.5. Podiºul Getic
- Constituie o treaptã între Subcarpaþi Getici ºi Câmpia Românã,
desfãºurându-se între Dunãre ºi Dâmboviþa.
- Se suprapune peste douã unitãþi structurale separate de falia pericarpaticã;
în nord, se aflã Depresiunea Geticã (avanfosa carpaticã) cu fundament carpatic,
dar ºi de platformã alcãtuit din roci cristaline ºi roci granitice. În sud, este
Platforma Valahã alcãtuitã din ºisturi strãbãtute de granite.
- Relieful prezintã interfluvii netede, cu lãþimi ce cresc de la nord la sud,
fragmentarea este mai mare spre Subcarpaþi. Modelarea actualã este deosebit de
activã datoritã substratului geologic (pietriºuri, nisipuri, marne ºi argile) ºi
declivitãþii.
- Subunitãþile:
• Podiºul Strehaiei este alcãtuit din depozite pliocene ºi cuaternare, prinse
în structurã monoclinalã. Altitudinal variazã între 350 m în nord-vest ºi 200 m
în sud-est. În jumãtatea nordicã apare o unitate deluroasã cu interfluvii largi cu
cueste orientate spre vest ºi vãi consecvente; în jumãtatea sudicã se impun
platourile interfluviale. Are ca subunitãþi: Culoarul depresionar mehedinþean
(format din mai multe depresiuni, cea mai extinsã fiind Drobeta Tr. Severin);
Dealurile Motrului (strãbãtute de Motru; fragmentare accentuatã; dinamicã de
versant acceleratã în condiþiile unei presiuni antropice accentuate - exploatãri
miniere în cariere); Podiºul Bãlãciþei (câmpie piemontanã villafranchianã uºor
ridicatã).

234
 • Gruiurile Jiului (sunt alcãtuite din depozite romanian villafranchiene
care intrã în alcãtuirea unui ansamblu de dealuri prelungi ce coboarã altitudinal
de la 400 m în nord la 300 m în sud.
• Podiºul Olteþului (este cea mai mare subunitate, prezintã o structurã
monoclinalã tipicã; în nord interfluviile au fost reduse la culmi deluroase, pe
când în sud se lãrgesc având aspectul unor platouri; la exterior existã culoarele
vãilor Jiu ºi Olt cu terase ºi profunde modificãri antropice în luncã - lacuri de
baraj).
• Podiºul Cotmenei (este cuprins între vãile Olt, Topolog ºi Argeº; dominã
interfluviile de tip platou care se lãrgesc spre sud, apoi versanþii cu pante mari
pe care se înregistreazã alunecãri, ravenãri, spãlare în suprafaþã ºi vãile cu albii
tot mai extinse spre sud ºi cu una - trei terase).
• Dealurile Argeºului (sunt încadrate de vãile Argeº ºi Argeºel; reprezintã
un ansamblu de culmi ºi vãi desfãºurate aproape paralel de la vest la est; sunt
alcãtuite din roci pliocene; au înãlþimi de 600 -700 m în nord ºi 300 m în sud;
sunt cunoscute ºi sub denumirea de Gruiurile Argeºului).
• Podiºul Cândeºti (este situat între Argeº, Argeºel ºi Dâmboviþa fiind
constituit dintr-un ansamblu de culmi cu poduri de 0,5 -3 km lãþime ºi altitudini
ce coboarã de la peste 700 m în nord la 300 m în sud; pe versanþii vãilor relativ
înguste sunt intense degradãri provocate de ºiroire ºi alunecãri).
2.6. Dealurile Transilvaniei (Depresiunea colinarã a Transilvaniei)
- Se desfãºoarã pe cea mai mare parte a unitãþii structurale numitã
Depresiunea Transilvaniei. Acesta se schiþeazã în mezozoicul superior prin
dezvoltarea unor linii de fracturã profundã, care au fragmentat masa cristalinã
transilvanã, acoperitã regional de formaþiuni mezozoice (conglomerate, calcare),
în mai multe blocuri. Ulterior acestea au fost coborâte la adâncimi diferite într-un
bain marin care s-a generalizat pe întreg spaþiul depresiunii în badenian). În
bazinul de sedimentare s-au acumulat formaþiuni miopliocene groase (pietriºuri,
nisipuri, argile, tufuri vulcanice, sare etc.). Miºcãrile tectonice de la finele
pliocenului au ridicat diferenþiat întreaga regiune, au stimulat ascensiunea
deosebitã ca intensitate a blocurilor de sare ceea ce a condus la dezvoltarea a trei
structuri distincte: domuri (în centru), cute diapire (pe laturile de E, V ºi S) ºi
monoclin (în N, NV, N, S). Prin adâncirea mai multor generaþii de râuri au
rezultat interfluvii plate (platouri), rotunjite (dealuri ºi martori de eroziune),
separate de vãi largi cu terase ºi versanþi intens afectaþi de alunecãri de torenþi.
Ca urmare, relieful prezintã o mare diversitate de forme, fiind reprezentat de
depresiuni, dealuri, suprafeþe de nivelare, terase, alunecãri vechi etc. Se divide
în:
- Dealurile ºi depresiunile peritransilvane (perimontane circumtransilvane):
- Se desfãºoarã la contactul cu Carpaþii, având lãþimi variabile.
- Sunt alcãtuite din formaþiuni sedimentare (paleogen în NV, N), mioplio-
cene ºi petice de aglomerate vulcanice (în est). Cutele diapire apar între vãile
Someº ºi Homoroade (est) ºi în sectorul Turda-Ocna Mureº, Miercurea Sibiului,
Ocna Sibiului (vest ºi sud).

235
 - Relieful variat, este dominat de depresiuni, interfluvii ºi glacisuri (la
contactul cu muntele).
- Se diferenþiazã:
• Dealurile ºi depresiunile peritransilvane din nord ºi est. Se aflã la
contactul cu Carpaþii Orientali, Podiºul Someºan, Câmpia Transilvaniei ºi Podiºul
Târnavelor; mai sunt cunoscuþi ºi sub denumirea de Subcarpaþii Transilvanei.
Au ca subunitãþi: Subcarpaþii Lãpuºului (cuprind Depresiunea Lãpuºului, cu
structuri cutate miocene ºi un relief de piemonturi ºi terase; Culmea Breaza, un
sinclinal suspendat, alcãtuit din conglomerate cu versanþi cu energie mare);
Muscelele (Dealurile) Nãsãudului (alcãtuite din depozite de gresii oligocene ºi
conglomerate, gresii miocene ce alcãtuiesc o structurã monoclinã, de la N la S;
altitudinal variazã între 500 m - 950 m); Dealurile Bistriþei (se aflã în nord - est;
sunt alcãtuite din formaþiuni argiloase, marnoase, tufuri, prinse într-un sistem de
cute NV - SE; relieful este reprezentat de depresiuni ºi culoare de vale; subunitãþi:
Piemontul Cãlimani, depresiunile Budac, Bistriþei, Dumitra, ªieu, Dealurile
ªieului); Subcarpaþii Transilvaniei (între Mureº ºi Olt; sunt alcãtuiþi din depozite
mio-pliocene cutate care se reflectã diferit în sistemul de dealuri ºi depresiuni;
pe unele dealuri sunt aglomerate vulcanice; lângã munte cute diapire; subunitãþi:
Subcarpaþii Odorheiului ºi Homoroadelor, Subcarpaþii Târnavei Mici, Subcarpaþii
Mureºului ºi Gurghiului).
• Depresiunile peritransilvane sudice. Se desfãºoarã de la Munþii Perºani
(E) la Culoarul Mureºului (V). Sunt depresiuni realizate prin eroziune fluviatilã
(Olt, Cibin, Secaºu Mare) în sectorul de contact dintre formaþiunile miocene ale
podiºului ºi cristalinul muntelui. Importante sunt: Depresiunea Fãgãraº (a rezultat
printr-o acþiune concomitentã de eroziune a Oltului ºi a afluenþilor fãgãrãºeni în
formaþiunile miopliocene; prezintã la contactul cu muntele un aliniament de
dealuri (600 - 800 m), glacisuri piemontane, iar în nord terasele Oltului);
Depresiunea Sibiu (încadratã în sud de Munþii Cibinului, prezintã dealuri
piemontane la 500 -650m sub munte, trei terase ºi lunca Cibinului); Depresiunea
Sãliºte (este separatã de Depresiunea Sibiului printr-o culme cristalinã în care
Pârâul Negru a format un defileu epigenetic; piemont, terase inferioare, luncã);
Deprsiunea Apold (se desfãºoarã ca un culoar de la est la vest, iar apoi în trepte
de la Munþii Cândrel spre Podiºul Secaºelor; pe versanþii vãilor sunt torenþi ºi
alunecãri).
• Dealurile ºi depresiunile peritransilvane din vest. Se aflã la contactul cu
Munþii Apuseni, prezintã un relief variat (glacisuri sub munte, lunci ºi terase pe
vãile mari, cueste). Se disting ca subunitãþi: Culoarul depresionar Alba Iulia -
Turda (în lungul Mureºului ºi al Arieºului inferior; la contact cu muntele existã
un glacis secþionat de râurile ce vin din munte; cele mai importante dealuri sunt
Bilag, Mãhãceni; prezintã ºi sâmburi de sare). Dealurile Feleacului (includ masivul
deluros, cu altitudini de peste 750 m); Depresiunea Huedin (Podiºul
Huedin-Pãniceni); se desfãºoarã la 500 m - 600 m fiind dominat de munþii
Vlãdeasa ºi Gilãu); Depresiunea Almaº - Agrij (se aflã între Munþii Meseº,

236
Dealurile Clujului ºi Dealurile Dejului; în relief se impun lunca si terasele celor
douã râuri).
2.6.1. Podiºul Someºan
- Se aflã în NV, are un fundament cristalin la adâncime fragmentat în
blocuri cu poziþie verticalã diferitã. Formaþiunile sedimentare paleogen-miocene
înclinã de la munþi spre Someº dezvoltând o structurã monoclinalã. Local existã
unele bombãri sau subsidenþe (Jibou). În peisaj se impune relieful structural,
culoarele de vãi largi cu terase ºi versanþii afectaþi de alunecãri masive. Are ca
subunitãþi: Podiºul Boiului (altitudini de 400 - 500 m; alcãtuit din depozite
eocene monoclinale, predominant calcaroase, pe care s-au individualizat cueste,
platouri cu lapiezuri, doline, Cheile Babei etc.); Dealurile Ciceului (argile, marne,
tufuri miocene, cutate; bazinete depresionare pe sinclinale etc.); Dealurile Dejului
(un sistem deluros cu altitudini de 600 m, fragmentat); Dealurile Clujului (depozite
monoclinale paleogene, calcare, marne, gipsuri, argile în sud ºi miocene cu tuful
de Dej în centru ºi nord; orografic sunt interfluvii lungi cu altitudini de 600 m,
cueste); Culoarele Someºelor (sectoarele Someºul Mic între Gilãu ºi Dej, cu
terase extinse; Someºul Mare, în aval de Beclean, prelungit spre est, cu cel al
Someºului, prezintã opt terase).
2.6.2. Câmpia colinarã a Transilvaniei (Dealurile mureºeano-someºene)
- Are o poziþie centralã fiind limitatã de culoarele vãilor Someºului Mic,
Someºului Mare, Mureº.
- Sunt alcãtuite din formaþiuni sedimentare, miocene ºi pliocene ce acoperã
un fundament cristalin în blocuri aflate la adâncimi diferite. Sedimentarul este
cutat sub formã de domuri ºi cute diapire
- Relief colinar cu versanþi afectaþi de alunecãri masive ºi vãi largi „înecate”
în aluviuni.
- Are ca subunitãþi: Dealurile Fizeºului (în NV, dealuri înalte cu o structurã
miocenã complexã; în vest sunt cute diapire la Cojocna, Sic, Bãile Gherla, iar
în rest domuri. Relieful se caracterizeazã prin versanþi cuestici orientaþi spre
Someºu Mic ºi Someºul Mare. Alunecãrile de teren au dimensiuni mari, frecvent
sunt de tipul glimeelor); Dealurile Sãrmaºului (structurã de domuri alcãtuite din
faciesuri marno-argiloase; alunecãri ºi vãi secundare umplute cu materiale).
2.6.3. Podiºul Târnavelor
Reprezintã cea mai extinsã unitate a Dealurilor Transilvaniei.
- Contactul cu culoarul Mureºului ºi regiunile pericarpatice este net, el se
realizeazã prin versanþi povârniþi cu o energie de relief de 100 m.
- Relieful prezintã caracteristici de podiº, cu interfluvii majore separate de
culoare de vale extinse (terase, lunci).
- Se divide în: Dealurile Târnavei Mici (între Mureº, Târnava Mare ºi un
ºir de depresiuni aflate la contactul cu Subcarpaþii Transilvaniei; suprastructurã
sedimentarã de marne, argile, nisipuri panoniene ºi gresii, tufuri sarmaþiene este
prinsã în domuri ºi unele cute diapire în vest; relieful se impune prin culoarele
de vale foarte largi ale Mureºului, Nirajului, Târnavei Mici, Târnavei Mari, apoi

237
prin ºirul interfluviilor principale, cu numeroase cueste ºi alunecãri); Podiºul
Hârtibaciului (delimitat de Târnava Mare, Olt, Visa, Cibin; este alcãtuit din
formaþiuni miocene ºi pliocene cu o structurã în domuri sau local monoclinalã;
prezintã un relief dominat de poduri interfluviale între 600-650 m în vest ºi
750-800 m în est; sunt suprafeþe de eroziune; alunecãri frecvente pe versanþi,
unele de tip glimee); Podiºul Secaºelor (între Mureº, Târnava ºi Visa; interfluvii
care pãstreazã caracterul de podiº, dar ºi de dealuri scunde la 450 m-550 m;
cueste ºi versanþi intens afectate de alunecãri ºi ºiroire.
2.7. Dealurile de Vest (Dealurile banato-someºene)
- Se desfãºoarã între Someº (nord) ºi Nera (sud).
- În alcãtuirea lor se disting un fundament cristalin reprezentat de blocuri
cristaline, situate la adâncimi diferite ºi o suprastructurã sub douã forme;
sedimentar cutat vechi prelaramic ºi sedimentar neogen dispus monoclinal.
- Relieful este format pe de o parte din dealuri alcãtuite din gresii, marne,
nisipuri la care local se adaugã cristalin, eruptiv, calcare; au altitudini ce variazã
de la 300 m la 795m; pe de altã parte sunt depresiunile ºi culaorele de vale care
se deschid larg cãtre vest.
- Au ca subunitãþi:
• Dealurile ºi Depresiunea Baia Mare. Sunt situate în nord ºi au o alcãtuire
complexã. Se divid în: Depresiunea Baia Mare (are un relief în trepte; pe Lãpuº
ºi Sãsar sunt terase extinse iar pe Someº terase ºi mai ales o luncã cu numeroase
despletiri; trecerea spre Munþii Gutâi-Igniº se face printr-un glacis); Depresiunea
ºi dealurile Copalnic (relief de interfluvii largi aproape paralele, în SV râul
Cavnic ºi-a format un defileu epigenetic); Masivul Preluca (600-795 m; un horst
cristalin cu petice de calcare ºi gresii eocene; abrupt tectonic); Dealul Prisaca
(un bloc cristalin exhumat în cuaternar, are 600 m); Dealurile Bârsãului sau
Chioarului (alcãtuite din calcare, gresii, marne, nisipuri, dispuse monoclinal);
Defileele Lãpuºului ºi Cavnicului (tãiate epigenetic în roci cristaline).
• Dealurile Silvanei se desfãºoarã între Someº ºi Barcãu; sunt dominate de
munþii cristalini Plopiº ºi Meseº. Cuprind Colinele Meseºului ºi Plopiºului (relief
pe sedimentar miopliocen monoclinal; au 300 m-400 m); Depresiunea Barcãu
(situatã în amonte de defileul de la Marca; are o luncã largã ºi 5 terase);
Depresiunea Crasna (aflatã în amonte de defileul de la Uileac; prezintã o lunca
ºi patru terase); Depresiunea Zalãu (pe râul omonim; este dominatã de versanþii
dealurilor limitrofe pe care se produc frecvent ravenãri ºi alunecãri); Dealurile
Crasnei (se aflã în NV; sunt alcãtuite din depozite panoniene; relief cu versanþi
cuestici ºi interfluvii cu poduri largi); Dealurile Codrului (situate între vãile
Crasna ºi Someº; prezintã o culme înaltã, cristalinã cu vf. Lespezi la 580 m; la
contactul sedimentarului cu cristalinul sunt bazinete depresionare ºi glacisuri);
Depresiunea Sãlaj (drenatã de râul omonim, prezintã o luncã largã ºi glacisuri
coluvio-proluviale).
• Dealurile Criºurilor cuprinse între vãile Barcãu ºi Criºul Alb; sunt
alcãtuite din depozite miocene, dar pãstreazã resturi din vechiul piemont pliocen.

238
Cuprind: Dealurile Plopiºului sau Oradei (între vãile Barcãu ºi Criºul Repede;
la contactul cu muntele sunt bazinete depresionare în spatele unor îngustãri
epigenetice tãiate în blocuri cristaline); Dealurile Pãdurii Craiului (se aflã în
extremitatea vesticã a Munþilor Pãdurea Craiului; relief alcãtuit din interfluvii cu
poduri plate ºi vãi adânci cu desfãºurare radialã; defilee epigenetice pe Holod la
Spinuº ºi pe Criºul Negru la Uileac); Dealurile Codrului (alcãtuiesc un ansmablu
de culmi la 250 -300 m; mãgurile vulcanice Usumal, 289 m, Pleaºa - Sebiº
403 m); Depresiunea Gurahonþ (tectonicã ºi de eroziune, între douã defilee
epigenetice; relief de dealuri de 300 m ºi terase); Dealurile Cigherului (aflate în
nordul Munþilor Highiº, cuprind dealurile Tauþului la sud-vest ºi Dealurile
Cuiedului la nord-est).
- Dealurile Banatului alcãtuiesc o prispã la 150-300 m la contactul cu
Munþii Banatului, fiind dominant alcãtuite din depozite pliocene. Dealurile Lipovei
(constituie cea mai întinsã unitate de la sud de Mureº; sunt formate în centru ºi
vest din roci sedimentare pliocene pe care s-au dezvoltat platouri ºi dealuri sub
180 m; în est existã un masiv din andezite ºi sedimentar mezozoic pe care apare
o suprafaþã de eroziune exhumatã); Dealurile Surducului (se aflã în NV-ul
Munþilor Poiana Ruscã, sunt drenate de afluenþii Begãi; cuprind Dealurile
Lãpugiului ( 300 m) ºi Dealurile Lugojului ce prezintã caracter piemontan ºi
Culmea Surduc din roci cristaline); Dealurile Pogoniºului (la contact cu Munþii
Semenic ºi Munþii Dognecei; cuprind Dealurile Buziaºului - o culme cristalinã
înconjuratã de roci pliocene); Depresiunea Brebu (se desfãºoarã în spatele
defileului epigenetic al Pogãniºului de la Dulãu); Podiºul Ezeriº (alcãtuit din
douã interfluvii plate între care se aflã un bazinet depresionar); Dealurile Tirolului
sau Dognecei (situate la contact cu Munþii Dognecei ce îi dominã cu aproape
200 m); Dealurile Verziºor (se desfãºoarã mai mult în Serbia; reprezintã un horst
cristalin); Dealurile Oraviþei (se aflã la poalele Munþilor Aninei; au altitudini de
230 m-300 m; apar ca o treaptã glacisatã).

4. Câmpiile:

- Constituie unitãþile de relief cele mai joase (frecvent între 0 ºi 180 m;

local depãºesc 250 m) care se desfãºoarã pe 71 200 km2.
- Au rezultat prin umplerea lacurilor pliocene cu formaþiuni aduse din
regiunile montane limitrofe; în cuaternar pe mãsura retragerii limitelor lacurilor
s-au acumulat depozite nisipo-argiloase (largi conuri aluviale aplatisate) ºi loessuri.
La contactul cu dealurile, marginile câmpiei au fost uºor ridicate neotectonic sau
prin acumulãri aluviale bogate; existã areale afectate de subsidenþe permanent
active ceea ce s-a rãsfrânt în peisaj ºi în evoluþia râurilor.
- Relieful este diferit în funcþie de interferarea factorilor genetici; existã
câmpii de glacis, câmpii de terase, câmpii subsidente, câmpii tabulare dar ºi o
câmpie fluvio-maritimã în formare; câmpurile sunt întinse ºi netede, prezintã
regional forme de relief eolian sau de tasare ºi sufoziune; arealele subsidente au

239
exces de umiditate, sãrãturãri, cursuri pãrãsite ºi lacuri; terasele sunt doar în
lungul vãilor principale.
- Se disting trei unitãþi majore:
4.1. Câmpia Românã (Câmpia Dunãrii de Jos).
- Se desfãºoarã în sudul României între Dunãre, Podiºul Getic, Subcarpaþii
de Curburã, Podiºul Moldovei ºi Podiºul Dobrogei, pe o suprafaþã de 49 975 km2
(21,07% din þara noastrã), fiind una din marile câmpii ale Europei.
- Contactul cu unitãþile geografice limitrofe se realizeazã în mare mãsurã
net, o bunã parte din podiºuri ºi din dealuri terminându-se deasupra câmpiei prin
versanþi cu pantã mare ºi diferenþe de nivel de mai mulþi zeci de metri; excepþie
sunt trecerile line din Podiºul Getic (pânã la Argeº) ºi ale dealurilor subcarpatice
vrâncene.
- Structural aparþine dominant unitãþii de platformã moesicã (subunitãþile
valahã ºi Dobrogea de Sud separate de falia Fierbinþi); numai în nord-est sunt
prelungiri ale unitãþilor central dobrogene (ºisturile verzi), nord-dobrogeanã
(hercinicã) ºi depresiunea sciticã. Peste fundamentele cristaline ale acestora se
aflã o cuverturã sedimentarã cu grosimi variabile care a fost realizatã în mai
multe faze de transgresiuni. La suprafaþã sunt loessuri ºi depozite loessoide ce
acoperã nisipuri, pietriºuri mãrunte, argile din pleistocen. Cea mai mare parte a
câmpiei constituie o unitate relativ stabilã tectonic; sunt câteva areale afectate
de coborâri (Craiova, dar mai ales de la Titu-Gãeºti ºi Sãrata-Siret) sau de uºoare
ridicãri (Bucureºti-Bãrãgan) cu reflectare în dinamica proceselor de albie ºi în
morfologie.
- Vecinãtatea Vrancei ºi liniile de fracturã profunde ºi active faciliteazã
încadrarea acesteia într-o largã arie cu seismicitate accentuatã.
- Relieful actual este rezultatul evoluþiei din cuaternar care s-a caracterizat
prin - retragerea ºi umplerea treptelor lacului de la V, NV spre E ºi NE, constituirea
în acelaºi sens a Dunãrii ºi a sistemului de vãi (mai multe generaþii din care
ultimele douã sunt autohtone) în lungul celor mari fiind terase ºi lunci extinse
racordabile cu cele dunãrene, existenþa unor areale subsidente ce-au influenþat
modificãri ale direcþiei albiilor unor râuri dar ºi intense procese de aluvionare ºi
înmlãºtinire.
- Altimetric, câmpia se desfãºoarã între 5-10 m la confluenþa Prutului cu
Dunãrea ºi peste 250 m în Câmpia Piteºti. Cea mai mare parte a ei se încadreazã
în intervalul hipsometric de 50-100 m (peste 40%); peste 100 m (30%) sunt mai
ales câmpurile de la vest de Argeº iar sub 50 m în culoarele de vale ºi câmpiile
de la est de Mostiºtea.
- Structura morfograficã relevã existenþa unor interfluvii extinse (câmpuri)
ce alterneazã cu culoare de vãi cu lãþimi de la 0,5-2 km la Dunãre (dar 20 km
în bãlþi) la sub 100 m la cele mai recente. Se adaugã cu caracter regional forme
de relief individualizate pe loessuri, nisipuri ºi în ariile subsidente.
- Caracteristicile morfometrice, de evoluþie ºi fizionomie morfologicã
conduc la diferenþieri regionale.

240
 - Câmpia Olteniei se aflã la vest de Olt fiind alcãtuitã în cea mai mare
mãsurã din terasele Dunãrii la care se adaugã lunca acesteia, culoarele de vãi
largi ale Jiului, Oltului ºi a câtorva vãi autohtone precum ºi unele acumulãri
piemontane pleistocene (între Olt ºi Jiu). Are altitudini de 50-200 m fiind sectorul
cel mai vechi al Câmpiei Române. În lunca ºi pe terasele inferioare ale Dunãrii
existã depozite nisipoase pe seama cãrora s-au dezvoltat dune de nisip, unele
reactivate dupã 1990 în urma îndepãrtãrii plantaþiilor de salcâm sau de viþã-de-vie.
- Câmpia Munteniei de vest se desfãºoarã între Olt ºi Argeº înregistrând
caracteristici de tranziþie spre regiunile din est. Cea mai mare parte a ei este
formatã din câmpuri rezultate din acumulãri aluviale la exteriorul piemontului
Getic în pleistocenul mediu ºi care coboarã altimetric de la 200-280 m (nord) la
25-30 m (la Dunãre). Doar în est, culoarul Câlniºtei (vest-est de la 80 m la
55 m) creeazã o discontinuitate hipsometricã. Peste câmpuri existã formaþiuni de
loessuri ºi depozite loessoide. Se adaugã în sud terasele Dunãrii a cãror lãþime
ºi numãr scad spre est; în lungul vãilor principale o luncã ºi 1-3 terase înguste.
Morfografic dominã câmpurile orientate N-S sau NV-SE separate de culoare de
vãi care se lãrgesc spre sud. Se divide în câmpiile: Boian (vest), Gãvanu -
Burdea (în centru), Piteºti (cinci terase ale Argeºului, aici sunt ºi cele mai mari
altitudini, în nord est), Burnas (terasele Dunãrii ºi Argeºului dar ºi o boltire
neotectonicã), Câlniºtea (sector jos la nord de boltirea din Câmpia Burnas).
- Câmpia Munteniei de est cuprinde cea mai mare parte din Câmpia Românã
(fig. 96) ºi a rezultat prin umplerea lacului în pleistocenul superior. Complexitatea
morfograficã a fost influenþatã de câþiva factori - ridicarea neotectonicã a
Subcarpaþilor care a fost nu numai o sursã însemnatã pentru aluviunile depuse
în câmpie ci local ºi cauzã pentru antrenarea în înãlþare a ramei acesteia; miºcãrile
subsidente în lungul unei fâºii de la Titu la Câmpia Siretului unde permanent au
predominat aluvionãrile bogate, ridicãri uºoare pe areale limitate în sud ºi sud-est.
Ca urmare au rezultat mai multe tipuri de câmpii:
• Câmpii de glacis erozivo-acumulative dezvoltate la marginea dealurilor
subcarpatice ºi a Podiºului Covurlui. S-au format la finele pleistocenului ºi în
holocen fiind acoperite de depozite loessoide groase ºi au extensiune diferitã în
funcþie de poziþia sectoarelor subsidente. Se disting: Glacisul Istriei (îngust),
Câmpia Vrancei sau a Râmnicului (foarte largã), Câmpia Covurlui.
• Câmpii de terase rezultate din 2-3 trepte create de Ialomiþa la ieºirea din
dealuri (Câmpia Târgoviºtei) ºi de Bârlad (Câmpia Geru).
• Câmpii piemontane formate din suprapunerea ºi îmbinarea unor conuri
aluviale mari dezvoltate de râurile cu obârºii în Subcarpaþi sau munþi. Au apãrut
în faze diferite în pleistocen-holocen ºi sunt formate din pietriºuri, nisipuri ºi
intercalaþii de argile. La contactul cu dealurile sunt câmpiile (conuri) Ploieºti,
Buzãu iar în sud spre Dunãre câmpiile piemontane terminale Mostiºtea, Vlãsia
(dupã Gr. Posea).
• Câmpiile de subsidenþã (Titu-Potlogi, Gherghiþa-Sãrata, Buzãului,
Siretului) dezvoltate în areale unde procesul de lãsare a fost continuu ºi ca

241
 Contactul Câmpiei Someºului cu M. Oaº

Insula micã a Brãilei

Lunca Dunãrii ºi Câmpia Bãrãganului la Cãlãraºi

Canalul de navigaþie din estul Câmpiei

Române

Valea Argeºului la Budeºti

Delta Dunãrii

Fig. 94.

242
urmare aici s-au produs aluvionãri, deversãri, revãrsãri dar ºi procese de
înmlãºtinire ºi sãrãturare.
• Câmpiile tabulare se aflã în est (Bãrãganul Ialomiþei, Bãrãganul Cãlãraºi,
Câmpia Brãilei) ºi au rezultat prin acumulãri succesive în mediu lacustru ºi
fluvial; au la suprafaþã depozite groase de loessuri ºi depozite loessoide iar pe
dreapta Ialomiþei, Cãlmãþuiului depozite nisipoase; pe seama lor s-au individualizat
forme de tasare, sufoziune ºi respectiv dune.
• Bãlþile Dunãrii sunt douã câmpii în formare la altitudini de 6-10 m
cuprinse între braþele fluviului (Borcea ºi Dunãrea în sud ºi Dunãrea ºi Mãcin
în nord); existã braþe secundare, ostroave, lacuri, suprafeþe întinse nivelate antropic
canale de drenaj etc.
4.2. Câmpia de Vest (Banato-someºanã)
- Se desfãºoarã în vestul þãrii între graniþa de stat cu Ungaria ºi
Serbia-Muntenegru ºi Dealurile de Vest, Munþii Zarandului, Munþii Oaº, Munþii
Aninei ºi Munþii Locvei.
- Face parte din marea depresiune tectonicã panonicã ºi din estul bazinului
mijlociu al Dunãrii.
- Are o suprafaþã de 17 100 km2 (7% din România), desfãºurându-se de
la nord la sud pe cca 520 km dar variabil de la est la vest (cca 12 km în dreptul
Oradei ºi peste 120 km în axul Mureºului).
- Limita de est are o desfãºurare sinuoasã cu pãtrunderi mari în culoarele
de vale principale (Someº, Criºuri, Mureº, Timiº) ºi retrageri spre apus în dreptul
unor masive montane sau deluroase. Contactul cu unitãþile de dealuri sau de
munte se face prin glacisuri cu origine variatã.
- Fundamentul constituit din roci cristaline (proterozoic-paleozoice) ºi
petece de sedimentar mezozoic este fracturat de falii profunde (est-vest ºi
nord-sud) care-l împart în blocuri care se aflã la adâncime diferitã, unele suferind
lãsãri cu intensitate variatã în timp. Peste acestea existã un sedimentar neozoic
a cãrui grosime în dreptul blocurilor intens coborâte depãºeºte 3000 m. A devenit
uscat în cuaternar pe mãsura retragerii lacului panonic ºi a acumulãrii unor
imense conuri aluviale depuse de râurile carpatice.
- Pe ansamblu este o mare unitate de câmpie netedã desfãºuratã între 90
ºi 200 m; la sud de Salonta sunt altitudinile cele mai coborâte (90-100 m) iar la
contactul cu dealurile urcã de la 140 m la 200 m.
- A rezultat prin acumularea unor vaste conuri de aluviuni aduse de râurile
carpatice în pleistocenul superior-holocen în condiþiile în care unele sectoare
sufereau subsidenþe active. Au luat naºtere mai multe tipuri de câmpii cu
caracteristici genetice ºi morfologice aparte: - câmpii înalte subcolinare au caracter
piemontan Vinga, Ciger, Buziaº, Bârzavei, de glacis – la contactul cu munþii sau
unele dealuri înalte, de terase la ieºirea râurilor mari în depresiunile golf, tabular
cu depozite de loess sau nisipuri - Carei, Arad etc.) ºi câmpii joase (în sectoarele
cu subsidenþã activã - Timiº, Criºuri, Someº; lunci largi, cursuri pãrãsite, canale
de drenaj), (Gr. Posea).

243
 - Poziþional se separã trei subunitãþi:
- Câmpia Someºului- ocupã partea nordicã ºi se desfãºoarã între valea
Ierului ºi Câmpia Criºurilor. Include câmpia Ardudului (cu terasele Someºului),
câmpia Tãºnadului (cu trei terase ale Crasnei), Câmpia Buduslãu (cea mai înaltã
218 m), Câmpia Carei (piemontanã, leossuri, soluri fosile ºi nisipuri); câmpia
joasã a Someºului (terasele ºi conul Someºului); Câmpia Ierului (luncã),
(Gr., Posea).
- Câmpia Criºurilor - ocupã partea centralã, este legatã de dealuri ºi munte
prin depresiunile golfuri. Cuprinde: câmpiile înalte cu terase, glacisuri de eroziune
ºi de acumulare. Îi aparþin - câmpia Barcãu-Biharia (un glacis ºi un con al
Barcãului); câmpia Miersigului (între Criºul Repede ºi Criºul Negru, compusã
din terasele Criºului Repede); câmpiile Cermei ºi Bocsigului (drenate de afluenþii
Criºului Negru ºi Alb); câmpiile joase cu câmpia Salontei (un ºir de areale
mlãºtinoase, bãlþi) ºi câmpia Criºului Alb (este o câmpie aluvialã); câmpia Criºului
Negru (un culoar printre câmpiile înalte Miersig ºi Cernei), (Gr. Posea).
- Câmpia Banatului - la nivelul Câmpiei de Vest este cea mai extinsã, are
cea mai mare lãþime (120 km); cea mai vastã ºi complexã câmpie piemontanã,
ºi cele mai multe cursuri de apã canalizate. Se divide în: Câmpia Vingãi (câmpie
piemontan terasatã, cea mai veche ºi mai înaltã); câmpia Nãdlacului (caracter
piemontan tabular cu pãturã de loess de 10-20 m); câmpia Aradului (caracter
piemontan tabular cu o pãturã subþire de loess); câmpia Jimboliei (netedã cu
crovuri ºi dune); câmpia Arancãi (cea mai nouã câmpie a Mureºului); Câmpia
Timiºului (într-o arie de subsidenþã); Câmpia Lugojului (se alungeºte cãtre est pe
Timiº ºi Bega); Câmpia Bârzavei (este o unitate de glacis-piemontan vechi, la
poalele dealurilor Buziaºului ºi Tirolului), (Gr. Posea).
4.3. Câmpia fluvio-marinã (fluvio lacustrã) dobrogeanã
- Cuprinde Delta Dunãrii ºi sectorul Dranov-Razim fiind cea mai recentã
unitate naturalã din þara noastrã, ce definesc o câmpie de nivel de bazã în
formare.
- În România este încadratã de subunitãþi ale Podiºului Dobrogei, în est
se aflã Marea Neagrã, iar la nord Câmpia de loess a Bugeacului. Între aceste
limite ei îi aparþin cca 4250 km2 din care efectiv în þara noastrã cuprinde 3446 km2.
- Structural se încadreazã în douã unitãþi separate de linia de falie Sfântu
Gheorghe. La nord este Depresiunea Predobrogeanã (fundament vechi aflat la
adâncime mare peste care urmeazã un sedimentar gros), iar la sud prelungirile
estice ale subunitãþilor Tulcea, Babadag, Casimcea (coboarã lent spre mare fiind
acoperite de depozite cuaternare).
- Realizarea ei aparþine ultimelor milenii când pe fondul unor oscilaþii ale
nivelului mãrii de 1-1,5 m faþã de poziþia actualã s-au înregistrat intense acumulãri
fluviatile ºi fluvio-maritime. Acestea au condus la constituirea Deltei Dunãrii (în
nord) ºi a câmpiei lagunare (în sud).

244
 - Relieful reprezintã o vastã câmpie cu suprafeþe mlãºtinoase, lacustre (cca
67%) cu o bogatã vegetaþie hidro ºi higrofilã la care se adaugã grindurile cu
înãlþimi de la 1 m la 12,4 m (Letea).
Asupra formãrii Deltei Dunãrii existã multe ipoteze, toate plecând de la
faptul cã aceasta a constituit la începutul holocenului un golf care a fost barat
de mai multe generaþii de grinduri fluvio-maritime în condiþiile unui aport solid
dunãrean foarte mare, a manifestãrii curenþilor litorali pe direcþie nord-sud, a
unei platforme litorale extinse situatã la adâncimi mici.
Relieful în cuprinsul deltei se compune din forme pozitive (grinduri
dominant alcãtuite din acumulãri bogate de nisip adus de Dunãre sau dislocat de
curenþii marini de pe platforma litoralã). Cele mai însemnate sunt cele
fluvio-maritime (Letea, Caraorman, Ivancea, Sãrãturile, Roºu, Lumina). Se adaugã
mai multe grinduri fluviatile ºi douã de origine continentalã (Chilia ºi Stipoc).
Formele de relief negative sunt reprezentate de depresiuni cu formã ºi
dimensiuni variabile acoperite de apã ºi de numeroase braþe ºi canale.
La sud de braþul Sfântu Gheorghe, câmpia care se întinde pe cca 730 km2
are douã sectoare distincte. Mai întâi este câmpia Dranov care a avut în ultimii
7000 ani o evoluþie similarã cu cea a deltei trecând de la golf la o unitate cu
cordoane de nisip, lacuri, mlaºtini ce s-au extins spre est (aportul principal l-au
reprezentat aluviunile aduse de Dunãre prin braþul Sfântu Gheorghe). Cea de a
doua este în principal formatã din lacurile Razim, Goloviþa, Zmeica, Sinoe ºi
apoi din câteva grinduri de nisip (Periºor, Chituc, Lupilor).

245
 BIBLIOGRAFIE

AIRINEI St., (1979), Teritoriul României ºi tectonica plãcilor, Colecþia „ªtiinþa pentru toþi”,
Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti
ATHANASIU S. (1913), Cercetãri geologice în regiune carpaticã ºi subcarpaticã din
Moldova de Sud, Rap. Ac. Instit. geol. Rom. în 1908 - 1909, Bucureºti
ATANASIU I., (1961), Cutremurele de pãmânt din România, Edit. Academiei R.P.R.
BADEA L., (1967), Subcarpaþii dintre Cerna Olteþului ºi Gilort, Studiu de geomorfologie,
Edit. Academiei, Bucureºti.
BADEA L., (1967), Terasele Buzãului din zona subcarpaticã ºi miºcãrile neotectonice,
S.C.G.G.G.-Geogr., XIV, 1
BADEA L., (1967), Asupra platformelor de eroziune din Subcarpaþii Getici, S.C.G.G.G. -
Geogr., XIII
BADEA L., (1970), Terasele Fluviale din Oltenia, S.C.G.G.G., Geogr., XVII
BADEA L., (1983), Defileul Coziei ºi valea subcarpaticã a Oltului (suprafeþe de nivelare ºi
terase), SCGGG -Geogr., XXX
BADEA L., BÃLTEANU D. (1971), La dépression-boutonnière de Berca et ses volcans de
boue, RRGGG-Géographie, 15, 2.
BADEA L., BÃLTEANU D. (1977), Terasele din valea subcarpaticã a Buzãului, SCGGG
- Geografie, XXIV, 2
BADEA L., BÃLTEANU D. (1982), La mobilité tectonique et les processus
géomorphologiques actuels des Subcarpates de la Roumanie, Cuad. investig. geogr.,
VIII, 1-2, Longrono
BANU A. C., (1961), Observaþii asupra oscilaþiilor de nivel actuale ºi seculare ale apelor
Mãrii Negre la þãrmul românesc, în „Hidrobiologia”, t. II
BARBU N., (1976), Obcinele Bucovinei, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
BÃCÃUANU V. ºi colab., (1980), Podiºul Moldovei, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã
BÃCÃUANU V., (1968), Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucureºti
BÃLTEANU D. (1976), Some investigations on the present-day mass movements in the
Buzãu Subcarpatians, RRGGG-Géogr., 20
BÃLTEANU D. (1979), Procese de modelare a versanþilor declanºate de cutremurul din 4
martie 1977 în Carpaþii ºi Subcarpaþii Buzãului, SCGGG-Geogr., XXVI
BÃLTEANU D. (1983), Experimentul de teren în geomorfologie. Aplicaþii în Subcarpaþii
Buzãului, Edit. Academiei, Bucureºti
BÃLTEANU D., CIOACÃ A., DINU Mihaela (1989), Hãrþile de risc geomorfologic
(Exemplificãri din Subcarpaþii ºi Podiºul Getic), SCGGG-Geogr., XXXVI
BÃNCILÃ, I., (1958), Geologia Carpaþilor Orientali, Edit. ªtiinþificã Bucureºti
BERINDEI I., (1964), Terasele din Depresiunea Beiuºului, St. Univ. Babeº-Bolyai, seria
geol.-geogr., Cluj
BERINDEI I., (1973), Evoluþia paleogeograficã a depresiunilor-golf din vestul României,
Rev. Realizãri în geogr. României, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
BERINDEI I., (1977), Þara Beiuºului, vol. Câmpia Criºurilor, Criºul Repede, Þara Beiuºului,
Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
BLEAHU M., (1971), Les surfaces d’applanissement karstique des Carpates roumaines et
leur évolution, St. geomorph. Carp.-Balc., vol V, Krakow
BLEAHU M., RUSU I., (1965), Carstul din România, în Lucr. Inst. Speol. „Em. Racoviþã”,
t. IV, Bucureºti

246
BOJOI I. (2000), România Geografie fizicã, Edit. Universitãþii Iaºi
BRÂNDUª C. (1981), Subcarpaþii Tazlãului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei
BRÂNDUª C. (1994), Subcarpaþii, Anal. ªt. Univ. „ªtefan Cel Mare”, secþ. Geogr.-geol.,
III, Suceava
BRÃTESCU C. (1910), Forme de relief din Muscel, An. geogr. antrop., I (1909-1910),
Bucureºti
BRÃTESCU C. (1928), Pãmântul Dobrogei, vol. jub. “Dobrogea”, An. Dobrogei, IX, 1.
BRÃTESCU C., (1921), Miºcãri epirogenetice ºi caractere morfologice în bazinul Dunãrii
de Jos, B.S.R.R.G., XXXIX, 1920
BRÃTESCU C. (1923), Delta Dunãrii, B.S.R.R.G.XLI
BURILEANU D., (1941), Câteva observãri asupra structurii ºi reliefului în Carpaþii
Meridionali în lumina ultimelor studii geologice, în Cerc. ºi st. geogr., Bucureºti
BURILEANU D., (1943), Problema defileului Jiului, Revista Geograficã Românã, fasc. I
-II
CÂRCIUMARU M. (1980), Mediul geografic în pleistocenul superior ºi culturile paleolitice
din România, Edit. Academiei
CIOACÃ A., (2002), Munþii Perºani, Edit. Fundaþiei României de Mâine
COCEAN, P., (1988), Chei ºi defilee în Munþii Apuseni, Edit. Academiei
CONEA ANA (1970), Formaþiuni cuaternare în Dobrogea, Edit. Academiei
COTEÞ P., (1957), Câmpia Olteniei, Studiu geomofologic, Edit. ªtiinþificã
COTEÞ P., (1967), Problémes de géomorphologie historique en Roumanie. La pénéplenation
des Carpates occidentales et méridionales, în Ann. de géogr., nr. 417, Paris
COTEÞ P., (1969), Dobrogea de sud-genezã ºi evoluþie, în St. geogr. asupra Dobrogei,
Bucureºti
COTEÞ P., (1976),Geomorfologia României, Edit. Tehnicã
COTEÞ P., (1976),Câmpia Românã, Edit. Ceres, Bucureºti
CIUPAGEA, D., PÃUCÃ, M., ICHIM TR., (1970), Geologia Depresiunii Transilvania,
Edit. Academiei R.S.R.
CIOCÂRDEL R., POPESCU M., (1965), Tendences actuelles de mouvements de l’écorce
terrestre en Roumanie, R.R.G.G. Géogr., 49, 12
CIOCÂRDEL R., ESCA AL., (1966), Încercare de sintezã a datelor cu privire la miºcãrile
verticale ale scoarþei terestre în România, în S.C.G.G.G., Geofizicã, t. 4, nr. 1
CIOCÂRDEL R., SOCOLESCU M., CRISTESCU TR., (1970), Sur l’origine des
mouvements néotectoniques en Roumanie, în R.R.G.G.G. Géophysique, t. 14, nr. 2
CIOCÂRDEL R., (1966), Essai de syntese des donnes actuelles concernant les mouvements
verticaux recents de l’écorce terrestre en Roumnie, R. RG.G.G., Géophisique,12
CORNEA I., DRÃGOESCU I., POPESCU M., (1979), Morphography of crustal recent
vertical crustal movements of Romanian territory, S.G.G.G. Geofizicã, 17
CHIRIÞÃ V. (2003), Depresiunea Dornelor, Edit. Univ. Suceava
CVIJIÈ J., (1908), Entwiklun gsheschichte des Eisernen Tores, în Petermanns Mitteil,
Ergänzungsheft 160, Gotha
DAVID M., (1921), O schiþã morfologicã a podiºului sarmatic moldovenesc,
B.S.R.R.G.,XXXIX
DAVID M., (1932), Relieful regiunii subcarpatice din districtele Neamþ ºi Bacãu, B.S.R.R.G.,
L (1931)
DAVID M., (1945), Geneza, evoluþia ºi aspecte de relief ale Podiºului Transilvaniei, în Rev.
ºt. „V. Adamachi”, vol. XXX
DAVID M., (1949), Evoluþia reliefului în Masivul Bistriþei Moldoveneºti, în Rev. ºt. „V.
Adamachi”, vol. XXXV
DEMETER T. (1999), Valea Argeºului - sectorul mijlociu ºi inferior. Studiu biopedoclimatic,
Edit. Univ. din Bucureºti
DINU MIHAELA (1999), Subcarpaþii dintre Topolog ºi Bistriþa Vâlcii, Edit. Academiei.

247
DONISÃ I., (1968), Geomorfologia vãii Bistriþei, Edit. Academiei
DONISÃ I. (1968), Terasele din depresiunea Cracãu-Bistriþa, Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi,
1, Iaºi
DONISÃ I., BARBU N., IONESI L., (1973), Etapele evoluþiei reþelei hidrografice din
Carpaþii Orientali, în Realizãri în geogr. României, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
DONISÃ I., HÂRJOABÃ I. (1974), Problema piemonturilor din Moldova, An. ªt. Univ.
„Al. I. Cuza”, Iaºi, secþ. 2, b, geol.- geogr., XX
DONISÃ I ºi colab. (1980), Modificãri geografice în sectorul mijlociu la vãii Bistriþei cauzate
de amenajãrile hidrotehnice, Lucr. ªt. „Stejarul”, Pângãraþi
FILIPESCU G. M. (1942), Recherches géologiques sur le Nord-Quest de l’Oltenie, BSR
Geol., V, Bucureºti
GÂRBACEA V., (1960), Observaþii morfologice în partea de NE a Podiºului Transilvaniei,
Probl. geograf. VII, Bucureºti
GªTESCU P., (1971), Lacurile din România, Edit. Acad., Bucureºti
GRASU C., (1997), Geologie structuralã, Edit. Tehnicã, Bucureºti
GRECU Florina, (1985), Probleme ale formãrii ºi evoluþiei reþelei hidrografice din
Depresiunea Transilvaniei, Mem. Secþ., ªt., Acad. Românã, VI, Bucureºti
GRECU Florina, (1992), Podiºul Hârtibaciului, Edit. Academiei
GRECU Florina, (1992), Munþii Apuseni - realizãri în cercetarea suprafeþelor de nivelare,
SCGGG-Geogr., XXXIX, Bucureºti
GRIGORE M. (1981), Munþii Semenic, Studiu geomorfologic, Edit. Academiei
GRIGORE M., (1970), Terasele vãii Timiºului între izvoare ºi Caransebeº, în An. Univ.
Buc., seria geografie, an XIX
GRUMÃZESCU H. (1960), Forme de relief carstic în masivele de sare din depresiunea
intracarpaticã Între Râmnice, Probl. geogr., VII, Bucureºti
GRUMÃZESCU H. (1961), Contribuþii la cunoaºterea teraselor fluviatile din zona
Subcarpaþilor dintre Câlnãu ºi ªuºiþa, Probl. geogr., VIII, Bucureºti
GRUMÃZESCU H. (1973), Subcarpaþii dintre Câlnãu ºi ªuºiþa, Studiu geomorfologic,
Edit. Academiei
GRUMÃZESCU Cornelia (1975), Depresiunea Haþeg, Studiu geomorfologic, Edit.
Academiei
GUGIUMAN I., (1959), Depresiunea Huºi - Studiu de geografie fizicã ºi economicã, Edit.
ªtiinþificã, Bucureºti
HÂRJOABÃ I, (1968), Relieful Colinelor Tutovei, Edit. Academiei, Bucureºti.
IANCU M., (1957), Contribuþii la studiul unitãþilor geomorfologice din depresiunea internã
a Curburii Carpaþilor (Bîrsa, Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, Baraolt), Probl. de geografie,
vol. IV, Bucureºti
IANCU M., (1970), Geografia fizicã a RPR, Tipografia Univ. Bucureºti
IANCU S., (1961), Elemente periglaciare în masivul Parâng, în Probl. de geogr., vol, VIII
ICHIM I. (1979), Munþii Stâniºoara. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei Române,
Bucureºti
IELENICZ M., (1970), Alunecãrile de teren din þara noastrã, Terra, an II (XXII), nr. 1
IELENICZ M., (1972), Consideraþii privind evoluþia reliefului Carpaþilor de curburã, în
An. Univ. Buc., seria geografie, an XXI
IELENICZ M., (1973), Aspecte privind evoluþia Carpaþilor Orientali ºi de Curburã, în
Realizãri în geogr. României, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
IELENICZ M., (1973), Evoluþia reþelei hidrografice din Carpaþii de Curburã, în Din geogr.
jud. Buzãu, Buzãu
IELENICZ M. (1984), Munþii Ciucaº-Buzãu. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureºti
IELENICZ M. (1985), La région Berca-Arbãnaº. Observations géomorphologiques,
AUB-Geogr., XXXIV

248
IELENICZ M. (1986), Carst ºi pseudocarst în Carpaþii ºi Subcarpaþii de Curburã, Theoretical
and applied Karstology, Instit. Speol. E. Racoviþã, Bucureºti
IELENICZ M., (1987), Câmpia Vrancei, Analele Univ. din Bucureºti-Geogr,
p. 88-96
IELENICZ M., (1988), Terasele din Carpaþi, Terra, 3-4, p. 75-82
IELENICZ M. (1991-1992), Terasele din regiunile de deal ºi podiº din þara noastrã, An.
Univ. Buc., seria Geogr., XL-XLI
IELENICZ M., (1992), Dealurile de Vest - caracteristici fizico-geografice, Terra, XXIV
(XLIV), 1-2, p. 101-105
IELENICZ M. (1998), Sisteme de modelare a versanþilor în Subcarpaþii de Curburã ºi
impactul manifestãrilor asupra peisajului, Com. geogr., II, Bucureºti
IELENICZ M. (1999), Reliefuri petrografice individualizate în regiunile dealurilor ºi
podiºurilor României, Terra, XXIX
IELENICZ M. (1999), Dealurile ºi podiºurile României, Edit. Fundaþiei „România de Mâine”,
Bucureºti
IELENICZ M., (2001), Contactul dealurilor ºi podiºurilor României cu regiunile limitrofe,
Comunicãri de Geografie, V, p. 41-48
IELENICZ M., (2002), Problema suprafeþelor ºi nivelelor de eroziune din Subcarpaþi, Rev.
de geomorfologie, 3, p.11-15
IELENICZ M. ºi colab. (1999), Dicþionar de geografie fizicã, Edit. Corint, Bucureºti
IELENICZ M., PÃTRU Ileana, TUDOSE C. (1997), a slope model for the Curvature
Subcarpathians, Romania, Zeit. Geomorph N.F., 110, Berlin-Stuttgart
ILIE D.I., (1969), Tipurile morfogenetice ale carstului dobrogean, în St. geogr. asupra
Dobrogei
IONESI, B., (1988), Geologia României, Edit. Univ. Al.I. Cuza, Iaºi
IONESI, L., (1992), Geologia României, Unitãþi de platformã ºi orogenul Nord-Dobrogean,
Edit. Tehnicã, Bucureºti
IONIÞÃ I., (2000), Formarea ºi evoluþia ravenelor din Podiºul Bârladului, Edit. Corson,
Iaºi
IONIÞÃ I., (2000), Relieful de cueste din Podiºul Moldovei, Edit. Corson, Iaºi
IRIMUª I.A., (1998), Relieful pe domuri ºi cute diapire în Transilvania, Edit. Presa
Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca
JOSAN N., (1979), Dealurile Târnavei Mici. Studiu Geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureºti
LITEANU E., GHENEA C., (1966), Cuaternarul din România, Studii tehnice ºi economice,
seria H, nr. 1, Com. de Geol.
LOGHIN V. (2002), Modelarea actualã a reliefului ºi degradarea terenurilor în bazinul
Ialomiþei, Edit. „Cetatea de Scaun” Târgoviºte
LUPAªCU Gh. (1996), Depresiunea Cracãu-Bistriþa, Studiu pedogeografic, Edit. „Corson”,
Iaºi
MAC I. (1972), Subcarpaþii transilvãneni dintre Mureº ºi Olt. Studiu geomorfologic, Edit.
Academiei, Bucureºti
MAC I. (1973), Tipuri structurale ºi morfologice de interferenþã carpato-subcarpaticã din
România, SUBB-G, 1, Cluj
MÃHÃRA GH., (1973), Evoluþia Câmpiei de Vest a României, în Realizãri în geogr.
României, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
MÃHÃRA GH., (1977), Câmpia Criºurilor. Studiu fizico-geografic (vol. Câmpia Criºurilor,
Criºul Repede, Þara Beiuºului), Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
MANCIULEA ªT., (1924), Contribuþii la studiul ºesului Tisei, în B.S.R.R.G., t. XLII
MARTONNE Emm. de (1902), La Valachie, Essai de monographie regionale, Paris
MARTONNE Emm. de (1907), Recherches sur l’évolution morphologique des Alpes de
Transylvanie (Carpates Méridionales), Paris

249
MARTONNE Emm de (1922), Excursions géographiques de l’Institut de géographie de
l’Université de Cluj, Résultats scientifiques, în Lucr. Inst. Geogr. Univ. Cluj, vol. I,
Cluj
MEHEDINÞI S., (1930), Terra, vol. I, vol. II, Edit. Nat. „S. Cirnei”
MICALEVICH VELCEA VALERIA, (1961), Masivul Bucegi. Studiul geomorfologic, Edit.
Acad., Bucureºti
MIHÃILESCU V., (1936), România, Edit. Socec, Bucureºti
MIHÃILESCU V., (1925), Vlãsia ºi Mostiºtea, B.S.R.R.G, XLIII (1924)
MIHÃILESCU V. (1963), Carpaþii sud-estici, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
MIHÃILESCU V. (1966), Dealurile ºi câmpiile României, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
MIHÃILESCU V. (1969), Geografia fizicã a României, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti

MORARIU T., (1937), Viaþa pastoralã în Munþii Rodnei, St. cerc. Geogr., vol. II, Bucureºti
MORARIU T., GÂRBACEA V., (1960), Terasele râurilor din Transilvania, în Com. Acad.,
vol. X, nr. 6
MORARIU T., DONISÃ I., (1968), Terasele fluviale din România, S.C.G.G.G., seria
geografie, t. XV, nr. 1
MORARIU T., GÂRBACEA V., (1968), Déplacements massifs de terrain de type glimee
en Roumanie, R.R.G.G.G., série de géographie, t. 12, nr. 1-2
MORARIU T., POSEA GR., MAC I., (1980), Regionarea geomorfologicã a Carpaþilor
Orientali ºi a Carpaþilor de Curburã, S.C.G.G.G., Geografie, Geofizicã ºi Geografie,
Tom XXVII, Bucureºti
MURGOCI GH. M., (1912), Studii de geografie fizicã în Dobrogea de Nord, în B.S.R.R.G.,
vol. XXXIII
MUTIHAC V., (1990), Geologia structuralã a României, Edit. Tehnicã, Bucureºti
MUTIHAC V., IONESI L. (1972), Geologia României, Edit. Tehnicã, Bucureºti
NAUM T., BUTNARU E., (1967), Le volcano-karst des Cãliman, Annales spéoléol., XXIII,
4
NEDELCU E., (1959), Aspecte structurale ºi litologice în morfologia glaciarã a Munþilor
Fãgãraº, în Probl. de geogr., t. VI
NICULESCU GH. NEDELCU E., (1961), Contribuþii la studiul microreliefului crio-nival
din zona înaltã a Munþilor Retezat-Godeanu-Þarcu ºi Fãgãraº-Iezer, Probl. geograf.
VIII
NICULESCU Gh., (1965), Masivul Godeanu. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureºti
NICULESCU Gh., (1969), Relieful glaciar din munþii ªureanu ºi Cindrel, S.C.G.G.G.,
seria geografie, nr. 1
NICULESCU Gh., (1971), Munþii Þarcu (caracterizare geomorfologicã), în Lucr. ºtiinþ.,
Inst. PEdit. Oradea, seria geografie, Oradea
NICULESCU Gh., (1974), Subcarpaþii dintre Prahova ºi Buzãu. Caracterizare
geomorfologicã, SCGGG-G, XXI, 1
NORDON A., (1933), Résultats sommaires et provisoires d’une étude morphologiques des
Carpathes Orientales roumains, in „C. R. Congr. Intern. Géogr.”, 1931, t. II, f. 1, Paris
ONCESCU, N., (1965),Geologia României, Edit. Tehnicã
ORGHIDAN N.,(1969), Vãile transversale din România, Edit. Academiei, Bucureºti
PARASCHIV D., Asupra cursului actual al Dunãrii în aval de Tr. Severin, în „Natura”,
geogr.-geol., an XIII, nr. 6 1961
PARASCHIV D., (1965), Piemontul Cândeºti, Studii tehnice ºi economice, seria H, Bucureºti
PARICHI M., (2001), Piemontul Cotmeana, Edit. Fundaþiei „România de Mâine”, Bucureºti
PAUCà M., Etapele morfogenetice ale Depresiunii Transilvaniei, în „St. ºi cerc. geol., geof.,
geogr.”, seria geologie, t. 17 nr. 2, 1972
PAWLOWSKI S., Les Karpathes à l’epoque glaciaire, în „C.R. Congr. Intern. Géogr.”,
Varºovia, 1934, Trav. de la secþ. II, vol. II, 1936

250
PÃTROESCU Maria (1996), Subcarpaþii dintre Buzãu ºi Râmnicu - Sãrat. Potenþial
ecologic ºi exploatare biologicã, Edit. Carro, Bucureºti
PÃTRU Ileana (2001), Culoarul Bran - Rucar, Studiu de geografie fizicã, Edit. Universitãþii
Bucureºti
PETRESCU I. Gh., (1957), Delta Dunãrii - genezã ºi evoluþie, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
PIªOTÃ I., (1971), Lacurile glciare din carpaþii Meridionali, Ed. Academiei
POP GH., (1957) Contribuþii la determinarea vârstei ºi a condiþiilor morfoclimatice în
geneza suprafeþei de eroziune Mãriºel din Munþii Gilãu-Muntele Mare, „St. ºi cerc.
geol.-geogr.” an.VIII, nr 3-4, Cluj
IDEM, Istoria morfogeneticã a vechii suprafeþe de eroziune Fãrcaº, din Munþii Gilãului
(Munþii Apuseni), (1962) „St. Univ. Babeº-Bolyai”, series geol.-geogr.,an VII, f. 1,
Cluj
POPESCU - ARGEªEL I., (1977), Munþii Trãscãului. Studiu geomorfologic, Edit.
Academiei
POP Gh., (1963), Importance of the genesis of some levelled surfaces in the Apuseni
Mauntanies, R.R.G.G.G., Géographie, tom. 8, Bucureºti
POPESCU Dida (1970), Observaþii geomorfologie asupra teraselor din Subcarpaþii cuprinºi
între valea Buzãului ºi valea Slãnicului de Buzãu, Anal. Univ. Bucureºti
POPESCU Dida (1971), Degradãri de teren în Subcarpaþii Buzãului, Geogr. jud. Buzãu ºi
a împrej., Bucureºti
POPESCU N., (1972), Valea Oltului între Tr. Roºu ºi Cozia. Observaþii geomorfologicã, în
„Bul. Soc. ºt. geogr.”, vol. II (LXXII)
POPESCU N., (1990), Þara Fãgãraºului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucureºti
POPESCU N. (2000), Antecedenþã ºi captare în Subcarpaþii Olteniei, Lucr. Sem. Geogr.
„Dimitrie Cantemir”, nr. 19-20, 1999-2000
POPESCU N., IELENICZ M., CIUMPILEAC Gh. (1982), Valea Sãratã ºi complexul
lacustru Ocniþa, SCGGG-Geogr., XXIX
POPESCU N., IELENICZ M., POSEA GR., (1973), Terasele din România, în „Realizãri
în geogr. României”, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
POPOVICI I., GRIGORE M., MARIN I., VELCEA I., 1984, Podiºul Dobrogei ºi Delta
Dunãrii, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
POPP N. (1934), Câteva cazuri de captare la rãsãrit de Teleajen, BSSGR, LII (1933),
POPP N. (1936), Clasificãri geografice în Subcarpaþii româneºti, BSGR, LIV (1935)
POPP N. (1936), La zone subcarpatique en Munténia (Roumanie), CR Congr. Varsovie
1934, Trav de la sect. II, II, Varºovia
POPP N. (1939), Subcarpaþii dintre Dâmboviþa ºi Prahova. Studiu geomorfologic, Bucureºti
POPP N. (1975), Carpates et Subcarpates. Problèmes de leurs limites, Studia Geomorph.
Carpatho-Balcanica, Krakow
POP Gr., (2000), Carpaþii ºi Subcarpaþii României, Edit. Presa Univ. Clujeanã
POSEA AURORA, (1977), Bazinul Criºului Repede, în vol. Câmpia Criºurilor, Criºul Repede,
Þara Beiuºului, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti
POSEA GR., (1962), Þara Lãpuºului, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
POSEA GR. (1963), Relieful de cuestã din apropierea Clujului „Com. de geogr.”, vol. II
POSEA GR. (1968), Sur la presence des glacis en Roumanie, în „Rev. roum. géol., géophys.,
geogr.”, série de géographie, t. 12, nr. 1-2
POSEA GR. (1969), Asupra suprafeþelor ºi nivelelor morfologice din sud-vestul
Transilvaniei, în „Lucr. ºtiinþ.”, Inst. PEdit. Oradea, seria A
POSEA GR. ºi colab., (1982), Enciclopedia geograficã a României, Edit. ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã
POSEA GR., (1997), Câmpia de Vest, Edit. Fundaþia România de Mâine
POSEA GR., (1999), România - geografie ºi geopoliticã, Edit. Fundaþiei România de Mâine
POSEA GR., (2001), Vulcanismul ºi relieful vulcanic - hazarde, dezastre, relieful vulcanic
din România, Edit. Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti

251
POSEA GR., (2003), Geomorfologia României, Edit. Fundaþiei României de Mâine
POSEA GR., (2003), Geografia fizicã a României, partea I, Edit. Fundaþiei României de Mâine
POSEA GR., (1981), Pediments in Romania, Rev. roum. géogr., 24.
POSEA GR., (1981), O singurã glaciaþiune în Carpaþi, SCGGG Geogr. XXVIII, I.
POSEA GR., VALERIA VELCEA, (1964), The piemonts, as a stage in the denudation of
the Romanian Carpathians, RRGGG Geogr., 8
POSEA GR., POPESCU N., IELENICZ M. (1974), Relieful României, Edit. ªtiinþificã,
Bucureºti
POSEA GR.,IELENICZ M., POPESCU N., (1963), Observaþii morfologice asupra
defileului Dunãrii, în „an. Univ. Buc.”, ºt. nat., geol.-geogr., an XII, nr. 37
POSEA GR.,IELENICZ M., POPESCU N., (1969), La carte des unites périglaciaires de
Roumanie, în „St. geomorph. Carp.-Balc.”, vol. II, Krakow
POSEA GR., ILIE I.,GRIGORE M., POPESCU N., IELENICZ M., (1969), Probleme de
geomorfologia României, vol. I, Centr. Mult. Univ. Bucureºti
POSEA GR., POPESCU N., (1972), Etapele morfogenetice ale Carpaþilor româneºti, în
„Lucr. simp. de geogr. fiz. Carp.”
POSEA GR., POPESCU N., (1973), Scara morfocronologicã a evoluþiei teritoriului
României, în „Realizãri în geogr. României”, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
POSEA GR., POPESCU N., (1973), Piemonturile din România. Genezã ºi evoluþie, în
„Realizãri în geogr. româniei”, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
POSEA GR., POPESCU N., IELENICZ M., 1982, Morfologia litoralului românesc la sud
de Constanþa, Terra, 4.
RABOCA N., (1995), Podiºul Secaºelor. Studiu de dinamicã a versanþilor, Edit. Sarmis
RÃDOANE MARIA (2004), Dinamica reliefului în zona lacului Izvoru Muntelui, Edit.
Univ. Suceava
RÃDOANE N., (2002), Geomorfologia bazinelor hidrografice mici, Edit. Univ. Suceava
RÃDULESCU D., PELTZ S., (1970), Observaþii asupra paleogeografiei teritoriului eruptiv
Cãlimani - Gurghiu - Harghita în cursul pliocenului ºi cuaternalului, în „St. ºi cer.
geol., geof., geogr.”, seria geologie, t. 15, nr. 1
RÃDULESCU N., Al., (1937), Vrnacea, Geografie fizicã ºi umanã, Bucureºti
ROªU Al. (1967), Subcarpaþii Olteniei dintre Motru ºi Gilort, Edit. Academiei
ROªU AL. (1973), Geografia fizicã a României, Edit. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti
RUSU C., (2002), Masivul Rarãu - studiu de geografie fizicã, Edit. Academiei, Bucureºti
RUSU E., (1999), Munþii Bârgãului, Edit. Univ. „Al. I. Cuza” Iaºi
RUSU TH., (1988), Carstul din Munþii Pãdurea Craiului, Edit. Dacia, Cluj-Napoca
SANDU Maria (1997), Bazinul subcarpatic al Argeºului. Categoriile de risc geomorfologic,
Rev. geogr. , IV, serie nouã
SANDU MARIA, (1998), Culoarul Depresionar Sibiu-Apold, Edit. Academiei
SANDRU I., (1998), Porþi ºi culoare geomorfologice în spaþiul carpato danubiano pontic,
Edit. Conciu Bacãu
SAULEA Emilia, POPESCU Ileana, SÃNDULESCU Jana, (1963), Hãrþile litofaciale ale
miocenului superior ºi pliocenului din R.P.R., sc. 1:1.500.000, Inst. Geol., Com. Geol.,
SAVU Al., Mac I., TUDORAN P., (1973) Aspecte privind geneza ºi vârsta teraselor din
Transilvania în „Realizãri în geogr. României”, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
SÃNDULSCU M., (1984), Geotectonica României, Edit. Tehnicã, Bucureºti
SÂRCU I., (1971), Geografia fizicã a României, Edit. Did. ºi Pedagogicã, Bucureºti
SÂRCU I., (1978), Munþii Rodnei, Studiu morfologic, Edit. Academiei, Bucureºti
SAWICKI L., (1912), Beiträge zur Morphologie Siebenbürgens, Bull. Acad. Sc. Krakau
SAWICKI L., (1912), Les études glaciaires dans les Karpates, în „Ann. de géogr.”, vol.
XXI, Paris
SHEUªAN I., (1997), Depresiunea Domoºnea, Mehadia, Edit. Banatica
SCHREIBER WILFRIED, (1994), Munþii Harghita. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei

252
SENCU V., (1968), La carte du karst et du clasto-karst de Roumanie, R.R.G.G.G. - Geogr. 18, 2
SENCU V., (1965), Carstul din sarea gemã în România, în „St. ºi cer. geol., geogr.”, seria
geografie, t. XII, nr. 1
SENCU V., (1968), La carte du carst et du clastocarst de Roumanie, în R.R.G.G.G., sèrie de
géographie, t. XII, nr. 1-2
SFICLEA V., (1980), Podiºul Covurlui. Studiu geomorfologic, în vol. Cercetãri în geografia
României, Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti
STÃNESCU I., (1980), Masivul Ceahlãu, vol. Cercetãri în Geografia României, Edit.
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti
SWIZEWSKI CAZIMIR, (1980), Þara Giurgeului, vol. Cercetãri în Geografia României,
Edit. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã
SURDEANU V., (1998), Geografia terenurilor degradate, Presa Univ. Cluj
TUDORAN P., (1983), Þara Zarandului, Edit. Academiei, Bucureºti
TUFESCU V. (1966), Subcarpaþii ºi depresiunile marginale ale Transilvaniei, Edit. ªtiinþificã,
Bucureºti
ÞICLEANU N., CSKI Z., (2004), Introducerea în geologia României, Edit. Centru Credis
Bucureºti
TUFESCU V. (1968), Subcarpaþii, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
TUFESCU V. (1974), România, Naturã, Om, Economie, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti
VÂLSAN G. (1915), Câmpia Românã. Contribuþii de geografie fizicã, BSRRR-Geogr.,
XXXV
VÂLSAN G., (1939), Morfologia vãii superioare a Prahovei ºi a regiunilor vecine, B.S.R.G.
tom. LVIII
URDEA P., (2000), Munþii Retezat, Edit. Academiei
VANCEA A., (1960) Neogenul din Bazinul Transilvaniei, Edit. Academiei R.P.R.
VELCEA I., (1964), Þara Oaºului, Edit. Academiei Române, Bucureºti
VELCEA VALERIA, (1964), Quelques particularites de la syncronisations des surfaces
de nivellment des Carpates Roumain, R.R.G.G.G., série de Géographie, tom. 8
VELCEA Valeria, (1968), Considerations sur le modele de versant dans les Carpates
roumaines, R.R.G.G.G, série de Géographie, tom. 12, nr. 1-2
VELCEA Valeria, (1981), Subdiviziuni carpatice, Analele Univ. Bucureºti
VELCEA Valeria (2002), Geografia fizicã a României, Edit. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu
VELCEA Valeria, SAVU Al. (1982), Geografia Carpaþilor ºi Subcarpaþilor Româneºti,
Edit. Did. ºi Pedag., Bucureºti
VESPREMEANU E., (1998), Pedimente, piemonturi ºi glacisuri în Depresiunea Mureºului
de Jos, Edit. Univ. din Bucureºti
VESPREMEANU E., (2004), Geografia Mãrii Negre, Edit. Universitãþii din Bucureºti,
Bucureºti
VIªAN Gh. (1998), Muscelele Topologului - studiu de geografie fizicã, Edit. Univ., Bucureºti
ZAHARIA Liliana (1999), Resursele de apã din bazinul râului Putna - studiu de hidrologie,
Edit. Univ., Bucureºti
ZUGRÃVESCU D., POLONIC GABRIELA, HOROMCEA M, DRAGOMIR V., (1998),
Recent vertical crustal movements on the Romanian territori, major tectonic
comportaments and their relative dynamics,Rév. Roum Géophysique
* * * (1960), Monografia geograficã a R.P.R., I, II, Edit. Academiei, Bucureºti
* * * (1969), Geografia vãii Dunãrii româneºti, Institutul geogr. Edit. Acad. Bucureºti
* * * (1972-1979), Atlasul Republicii Socialiste România, Edit. Academiei, Bucureºti
* * * (1972), Lucrãrile Simpozionului de Geografie fizicã a Carpaþilor, Institutul de geografie
al Academiei Române, Bucureºti
* * * (1983), Geografia României, I, Geografia fizicã, Edit. Academiei, Bucureºti
* * * (1987), Geografia României, III, Carpaþii româneºti ºi Depresiunea colinarã a
Transilvaniei, Edit. Academiei R.S.R., Bucureºti
* * * (1992), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice, Edit. Academiei, Bucureºti

253
 CUPRINS

PREFAÞÃ ..................................................................................................................................... 5

CAPITOLUL I
ROMÂNIA - SITUARE GEOGRAFICÃ, FRONTIERE, COORDONATE DEFINITORII 5
1. Poziþia geograficã a României .................................................................................................. 5
2. Frontierele României ................................................................................................................ 9
3. Coordonate geografice definitorii ............................................................................................. 10
3.1. România, þarã carpaticã .................................................................................................... 10
3.2. România, þarã dunãreanã .................................................................................................. 13
3.3. România, þarã pontic㠖 afirmaþie care conduce la mai multe explicaþii .......................... 16
3.4. Poziþia geostrategicã a României ..................................................................................... 19

CAPITOLUL II
CUNOAªTEREA GEOGRAFICÃ A PÃMÂNTULUI ROMÂNESC .................................... 22
1. Pânã la finele secolului XIX ..................................................................................................... 22
2. Etapa modernã a cunoaºterii geografice ................................................................................... 24

CAPITOLUL III
FORMAREA SISTEMULUI OROSTRUCTURAL AL ROMÂNIEI .................................... 29
1. Evoluþia paleogeograficã .......................................................................................................... 29
1.1. Etapa prehercinicã ............................................................................................................ 29
1.2. Etapa hercinicã ................................................................................................................. 30
1.3. Etapa alpinã ...................................................................................................................... 33
2. Unitãþile structurale (geotectonice) ale României .................................................................... 39
2.1. Unitãþile de platformã. ...................................................................................................... 39
2.2. Unitãþile de Orogen. ......................................................................................................... 42
3. Evoluþia geodinamicã în cuaternar ........................................................................................... 56
3.1. Evoluþia geodinamicã în pleistocen .................................................................................. 58
3.2. Evoluþia geodinamicã în holocen – actual. ...................................................................... 61
3.3. Seismicitatea ..................................................................................................................... 65
3.4. Unitãþi morfostructurale în România ................................................................................ 67

CAPITOUL IV
RELIEFUL ROMÂNIEI ............................................................................................................. 83
1. Trãsãturi morfografice ºi morfometrice .................................................................................... 83
1.1. Elemente morfografice definitorii. ................................................................................... 83
2. Suprafeþele de nivelare .............................................................................................................. 91
2.1. Aspecte generale. .............................................................................................................. 91
2.2. Abordarea problemei suprafeþelor de nivelare în literatura geograficã ºi geologicã .............. 92
2.3. Etape genetico-evolutive .................................................................................................. 94
3. Piemonturile .............................................................................................................................. 107
3.1. Date generale. . ................................................................................................................. 107
3.2. Cunoaºterea în literaturã. . ............................................................................................... 108
3.3. Reliefuri ºi structuri piemontane. ..................................................................................... 108
3.4. Concluzii. ......................................................................................................................... 112

254
4. Terasele ....................................................................................................................................... 112
4.1. Cunoaºterea în literatura de specialitate. .......................................................................... 112
4.2. Caracteristicile teraselor. .................................................................................................. 113
4.3. Geneza teraselor. .............................................................................................................. 123
4.4. Vârsta teraselor. ................................................................................................................ 123
5. Luncile ...................................................................................................................................... 129
5.1. Aspecte generale. .............................................................................................................. 129
5.2. Cunoaºterea în literatura de specialitate ........................................................................... 130
5.3. Caracteristicile luncilor. ................................................................................................... 130
5.4. Tipuri de lunci. ................................................................................................................. 134
6. Relieful glaciar .......................................................................................................................... 137
6.1. Alcãtuirea reliefului glaciar. ............................................................................................. 137
6.2. Extensiunea, numãrul ºi vârsta fazelor glaciare ............................................................... 140
7. Relieful periglaciar ................................................................................................................... 144
7.1. Date generale. . ................................................................................................................. 144
7.2. Forme de relief, depozite ºi structuri. ............................................................................... 145
8. Relieful litoralului ..................................................................................................................... 150
9. Relieful structural ..................................................................................................................... 151
9.1. Caracteristici structurale ................................................................................................... 151
9.2. Cunoaºterea în literaturã ................................................................................................... 153
9.3. Diferenþieri morfostructurale regionale ............................................................................ 153
9.4. Relieful structural din Carpaþi. ......................................................................................... 165
10. Relieful petrografic ................................................................................................................... 169
10.1. Caracteristici generale ...................................................................................................... 169
10.2. Cunoaºterea în literaturã. . ............................................................................................... 169
10.3. Relieful petrografic (litoforme ºi tipuri de peisaje caracteristice). ................................... 170
10.4. Diferenþieri regionale. ...................................................................................................... 178
11. Formarea sistemului de vãi ....................................................................................................... 179
11.1. Aspecte generale. .............................................................................................................. 179
11.2. Cunoaºterea în literatura. ................................................................................................. 180
11.3. Etapele formãrii reþelei de vãi .......................................................................................... 181
12. Modelarea actualã a reliefului .................................................................................................. 187
12.1. Potenþialul morfodinamic. ................................................................................................ 187
12.2. Procesele geomorfologice actuale. ................................................................................... 190
12.3. Regionarea morfodinamicã. ............................................................................................. 203

CAPITOLUL V
SISTEMUL OROGRAFIC - UNITÃÞI ªI SUBUNITÃÞI ...................................................... 204
1. Carpaþii româneºti ..................................................................................................................... 204
1.1. Carpaþii Orientali (Rãsãriteni): ......................................................................................... 208
1.2. Carpaþii de Curburã (Curburii) ......................................................................................... 212
1.4. Carpaþii Occidentali .......................................................................................................... 217
2. Dealurile ºi podiºurile ............................................................................................................... 223
2.1. Subcarpaþii ........................................................................................................................ 224
2.2. Podiºul Moldovei ............................................................................................................. 229
2.3. Podiºul Mehedinþi ............................................................................................................ 231
2.4. Podiºul Dobrogei .............................................................................................................. 232
2.5. Podiºul Getic .................................................................................................................... 234
2.6. Dealurile Transilvaniei (Depresiunea colinarã a Transilvaniei) ....................................... 235
4. Câmpiile .................................................................................................................................... 239
4.1. Câmpia Românã (Câmpia Dunãrii de Jos). ...................................................................... 240
4.2. Câmpia de Vest (Banato-someºanã) ................................................................................. 243
4.3. Câmpia fluvio-marinã (fluvio lacustrã) dobrogeanã ........................................................ 244
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................... 246

255
256