Referat pe tema:

Obiectul
Astronomiei.
Structura
Universului

Elaborat:Avram Andriana
Coordonat:Tessa Sergiu

Chisinau 2020
1
 Cuprins

Introducere...........................................................................................3
Obiectul astronomiei...........................................................................3
Principalele probleme ale astronomiei................................................3
Aplicatii...............................................................................................3
Metodele astronomiei..........................................................................4
Instrumente astronomice.....................................................................4
Ramurile astronomiei..........................................................................4
Structura partii accesibile a Universului.Metagalaxia........................5.
Sistemul Solar..................................................................................6-7
Galaxia a doua unitate din Univers.....................................................8
Formele galaxiilor...............................................................................8
Galaxia Andromeda............................................................................9
Horsehead Nebula.............................................................................10
M20 Trifid Nebula Sagittarius...........................................................11
M57mRing nebula Lyra....................................................................12
Pleiades M45.....................................................................................13
M2 Roi globular................................................................................14
Roiul de galaxii a treia unitate de materie din univers......................14
Grupul local.......................................................................................15
Eclipsa de luna.............................................................................16-17
Astronomia sferica.......................................................................18-19
Concluzii............................................................................................19
Bibliografie........................................................................................20

2
 Introducere

Obiectul astronomiei
Astronomia este știința care se ocupă cu studiul aștrilor și a legilor mișcării
lor, al constelațiilor, galaxiilor și al universului în totalitatea sa precum si
interactiunea acestora cu campurile in care se gasesc
De asemenea, studiază evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera
terestră, planetele, cometele, radiațiile cosmice de fond, forma și formarea
universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi. “astron” =
astru si “ nomos” = lege
Universul = totalitatea corpurilor ceresti si a campurilor cu care
interactioneaza;
Materia din Univers:
• sub forma organizata: planetele, stelele, galaxiile
• sub forma neorganizata: meteoritii, materia interstelara, materia
intergalactica

Principalele probleme ale astronomiei

• Studiul miscarilor aparente si reale ale corpurilor ceresti
• Determinarea dimensiunilor, formelor si maselor corpurilor ceresti si a
distantelor pana la acestea; • Studiul interactiunilor gravifice, radiative si
magnetice ale corpurilor ceresti;
• Studiul structurii fizice si a compozitiei chimice ale corpurilor ceresti;
• Originea si evolutia corpurilor ceresti individuale si a sistemelor de corpuri
ceresti;
Aplicatii
a) Determinarea timpului (ora exacta- “serviciul timpului” si calendarul);
b) Alcatuirea hartilor geografice si hartilor stelare;
c) Prevederea unor fenomene naturale: fazele Lunii, eclipse, ocultatiile,
tranzitul planetelor inferioare etc.;
d) Navigatia maritima;
e) Navigatia cosmica si aplicatiile sale (in telecomunicatii, meteorologie etc.)
f) Interactiunea fenomenelor solare cu cele terestre si problema captarii
energiei solare.

3
 Metodele astronomiei
1. Metoda observatiei
2. Metoda modelelelor
3. Metoda experimentala

Insrumente Astronomice
 Binoclu
 Lunetă astronomică
 Telescop optic
 Telescop Newton
 Telescop Dobson
 Telescopul Maksutov
 Telescop Schmidt-Cassegrain
 Spectrograf astronomic
 Telescop spațial
 Radiotelescop

Ramurile astronomiei
1. Astrometria
a) Astronomia sferica
b) Astronomia practica
2. Mecanica cereasca
3. Astrofizica
a) Astrofizica practica
b) Astrofizica teoretica
4. Astronomia stelara
5. Cosmogonia
6. Cosmologia

4
 Structura partii accesibile a Universului
Metagalaxia
1. Sistemul Solar (Prima unitate de materie din Univers)
-Soarele sau corpul central: o stea care contine 99,86% din masa sistemului;
-8 planete mari (Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus,
Neptun);
-peste 60 de sateliti ai planetelor;
-peste 300 000 asteroizi;
-aproximativ 600 de comete;
-banda Kuiper (in jur de 800 de corpuri descoperite pana in prezent)
-materie interplanetara.
Pe langa aceste corpuri situate pana la distanta de 40 U.A. sau 1/60000 din
distanta la cea mai apropiata stea, sistemul poseda o coroana sferica cu raza
exterioara de 1/3 din distanta la cea mai apropiata stea, numita norul lui Oort,
care contine miliarde de comete.

5
Sistemul Solar

6
7
 2. Galaxia (a doua unitate din Univers)
Galaxiile reprezinta un sistem de stele si materie interstelara situate intr-un spatiu
avand diametrul de la cateva mii de ani lumina la cateva sute de mii de ani
lumina. Galaxiile au diverse forme: spirale, lenticulare, eliptice sau neregulate.
O galaxie se compune din: 10 7 pana la 1012 stele simple, duble sau multiple;
nebuloase difuze; nebuloase planetare; roiuri stelare (globulare sau deschise);
materie interstelara.
Galaxia noastra, Calea Lactee (Milky Way) numara in jur de 150-200 miliarde de
stele, are forma spirala, diametrul de 100 000 a. l. si grosimea de 16 000 a.l.
Soarele se afla in planul galactic la 30 000 a.l. de nucleul Galaxiei. Cele mai
apropiate galaxii sunt Marele nor al lui Magellan si Micul nor al lui Magellan
la 160 000 a.l. de Soare
. Cea mai apropiata galaxie gigantica este galaxia M31 (nebuloasa din Andromeda)
la distana de 2 000 000 a.l.

Formele galaxiilor

8
 Galaxia Andromeda

Andromeda, cunoscută și ca Messier 31este o galaxie spirală care se

află la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină depărtare de Pământ.
Andromeda este cea mai mare galaxie din Grupul Local, constituit din
galaxia Andromeda, Calea Lactee, galaxia Triangulum și alte 30 de
galaxii mai mici.

9
Horsehead Nebula

Nebuloasa Cap de Cal, oficial cunoscută sub denumirea de Barnard

este o nebuloasă obscură situată în constelația Orion, sub Zeta
Orionis , steaua cea mai estică din centura constelației Orion. Această
nebuloasă, situată la 1.500 de ani lumină, a fost descoperită pentru
prima dată în 1888 de către astronoma americană Williamina Fleming,

10
 M20 - Trifid Nebula – Sagittarius

Nebuloasa Trifidă este o zonă situată în Sagetator . A fost deschis de

Charles Messier pe 5 iunie 1764 numele său înseamnă " împărțit în trei
parti" Nebuloasa Trifidă este o regiune de formare a stelelor din brațul
spiral al Căii Lactee.
11
 M57 (Ring Nebula) – Lyra

Nebuloasa planetară M57 (cunoscută și sub denumirea de nebuloasă inel, NGC6720

sau obiect Messier 57) se află în constelația Lyra. Acesta este unul dintre cele mai
cunoscute și recunoscute Exemple de nebuloase planetare. Nebuloasa a fost
descoperită de Antoine Darquier de Pelepua în 1779.

12
 Pleiades - M45

Pleiades de asemenea, cunoscut sub numele de cele șapte surori și

Messier 45, Sunt un roi de stele deschise care conțin stele de vârstă
mijlocie, de tip B fierbinte, situate în constelația Taurus. Este printre
clusterele de stele cele mai apropiate de pământ și este clusterul cel mai
evident pentru ochiul liber pe cerul de noapte.
13
 M2-(Roi globular)

Un roi globular este o aglomerare de stele legate între ele de propria gravitație, forma
fiind aproximativ sferică. Un astfel de roi conține un număr foarte mare de stele
bătrâne împrăștiate într-o zonă din spațiu de dimensiuni relativ mici. Primul roi
globular a fost descoperit de astronomul german Abraham Ihle, în 1622. Acel roi este
cunoscut astăzi sub denumirea de catalog Messier 22

3. Roiul de galaxii ( a treia unitate de materie din

Univers)
Galaxiile sunt distribuite in grupuri continand in jur de 20-30 de galaxii.
Galaxia noastra si Galaxia M31 fac parte dintr-un roi de galaxii numit grupul
local, care contine peste 35 de galaxii. Centrul gravitational al acestora se afla
undeva intre Galaxia noastra si Nebuloasa din Andromeda.

14
 Grupul Local

In toate aceste sisteme stelare au loc transformari si miscari continue. Unele stele isi
incheie existenta, iar altele iau nastere. Stelele au miscari proprii, spre exemplu
Soarele se deplaseaza in directia stelei Vega cu 20 km/s. S-au descoperit
miscari le stelelor in ansamblul lor, rotatia intregii Galaxii (200 milioane ani pt.
Galaxia noastra) si miscarea intregii Galaxii.

15
 Eclipsa de Luna

O eclipsă de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în
umbra acestuia. Aceasta se întâmplă când Soarele, Pământul și Luna sunt aliniate suficient
de exact (eclipsă parțială). Întotdeauna „faza” Lunii la o eclipsă de Lună este cea de Lună
plină. Timpul și durata ei depind de poziția relativă și poziția de pe linia nodurilor.
16
Fotografie realizata de Apollo 8 in 1968

17
 Astronomia sferica
1. Pamantul corp ceresc Forma, dimensiuni, coordonate
A) Forma si dimensiunile Pamantului. In prima aproximatie, Pamantul are forma
sferica si a fost dovedita de: -forma circulara a orizontului si cresterea razelor
lui cu altitudinea; -variatia inaltmii Polului Nord Ceresc daca observatorul se
deplaseaza spre Nord sau spre Sud de-a lungul unui meridian (1 0 la fiecare
111 km); -forma circulara a umbrei Pamantului pe discul Lunii in timpul
eclipselor de Luna; -fotografiile Pamantului obtinute din cosmos cu ajutorul
navelor cosmice, satelitilor artificiali etc.
Datorita rotatiei toate planetele au o forma turtita asemanatoare cu forma unui
elipsoid de revolutie. Pentru Pamant raza ecuatoriala este a = 6378,137 Km si
raza polara b = 6356,752 Km. In realitate, forma Pamantului este cea a unui
geoid. Geoidul este acea suprafata de nivel (o suprafata la care normalele sunt
verticale in fiecare punct) a carei parte vizibila coincide cu suprafata neagitata
a oceanelor; prelungind suprafata oceanelor sub continente (cu conditia ca
normalele sa fie verticale) se obtine suprafata geoidului.
B) Coordonate. Presupunand ca Pamantul are forma sferica, o localitate de pe
suprafata sa se determina prin intermediul a doua coordonate. Planul de
referinta este planul ecuatorial, perpendicular pe axa de rotatie a Pamantului.
Fixand ca meridian zero, meridianul localitatii Greenwich, cele doua
coordonate sunt (vezi figura): -latitudinea astronomica (sau geografica)--
unghiul facut de verticala locului cu planul ecuatorial. -longitudinea—unghiul
dintre planele meridiane ale localitatilor Greenwich si observatorului.

18
In cazul Pamantului considerat ca elipsoid de revolutie se pot defini inca doua
latitudini diferite, longitudinea ramanand neschimbata, si anume: -latitudinea
geocentrica—unchiul dintre raza vectoare a observatorului si planul ecuatorial
terestru -latitudinea geodezica—unghiul dintre normala la elipsoid si planul
ecuatorial terestru. Direct din observatii se determina latitudinea astronomica.
Din masuratori gravimetrice si geodezice se determina deviatia normalei de la
verticala locului care face posibila determinarea latitudinii geodezice. Aceasta
deviatie nu depaseste 3 secunde de arc si in astronomie se neglijeaza.
Latitudinile geocentrica si astronomica pot sa difere cu pan la 11 minute si 40
secunde
Concluzii
In concluzii astronomia se referă la „studiul obiectelor și materiei în afara
atmosferei Pământului și al proprietăților lor fizice și chimice.
Ea este una dintre științele la care amatorii pot contribui cel mai mult.
Cea mai importantă parte a astronomiei este astronomia computerizată, unde
astronomii se folosesc de datele pe care le au și fac simulări ale evenimentelor.
Spre exemplu aceștia au simulat formarea galaxiilor sau explozia unei stele
formând o supernovă.

19
 Bibliografie

1. V. Nadolschi, Astronomie generala, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti,

1963.
2. A.Pal, V. Ureche, Astronomie, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1982.
3. V. Ureche, Universul vol I si II, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1982.
4. A. Pal, V. Pop, V. Ureche,Astronomie, Culegere de probleme (cu solutii),
Presa Universitara Clujeana, 1998
5. H. Karttunen et. al, Fundamental Astronomy 5th edition, 2006.
6. A. E. Roy, Orbital Motion, Institute of Physics, 2005.
7. C. D. Murray, S.F. Dermott, Solar system dynamics, Cambridge University
Press, 1999
8. https://www.math.uaic.ro/~cgales/astronomie/curs-1.pdf
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Astronomie#Astronomia_profesionistă

20