REFERAT

CUNOAŞTEREA ŞI ÎNŢELEGEREA

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR LA PREŞCOLARI

Prof. Nicoară Liliana Mihaela

Gr. P.N. Nr. 7, LUGOJ

Natura, prin caracterul său viu şi dinamic, trezeşte interesul copiilor.

Sub îndrumarea educatoarei, activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător î-i
înarmează pe copii cu informaţii diverse, lărgindu-le orizontul intelectual şi afectiv,
dezvoltându-le capacitatea de a cerceta şi de a descoperi relaţiile dintre fenomene, le răspunde
dorinţei acestora de investigare, răspunde curiozităţii lor, caracteristzică şi specifică vârstei.
Curiozitatea pe care o manifestă copiii faţă de mediul înconjurător trebuie
permanent menţinută şi transformată într-o putertnică dorinţă de a afla mai mult şi mai multe
şi de a înţelege ce se întâmplă dincolo de aparenţe.
Problemele legate de mediul înconjurător trebuie studiate de la cele mai fragede
vârste şi acest lucru poate fi realizat cu o mare eficienţă în cadrul unităţilor de învăţământ.
Este foarte adevărat faptul că nu trebuie să uităm de educaţia celor „7 ani de acasă”, prin care
unui copil i se pot transmite cele mai elementare norme de comportament care să constituie
fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte.
Unităţile şcolare reprezintă un veritabil mijloc de acţiune în formarea generaţiilor
viitoare, adresându-se unui segment larg al opiniei publice, iar pe de altă parte, în mod practic,
procesele instructiv- educative fiind dependente de calitatea profesorilor, dar şi de cea a
elevilor, şcoala are un rol hotărâtor în crearea unei societăţi care să nu fie indiferentă faţă de
mediul său, societate care ar putea devenii distructivă şi autodistructivă.
Educarea preşcolarilor este importantă pentru:
- dezvoltarea sentimentelor de afecţiune faţă de tot ceea ce îi înconjoară;
- corectarea atitudinilor comportamentale sau chiar suplinirea părinţilor în formarea com-
portamentelor copiilor;
- transmiterea unor noi cunoştinţe şi lămurirea / corectarea informaţiilor pe care le au din
familie, prin intermediul televizorului sau din basme;
- formarea unor viitoare personalităţi;
Educaţia ecologică a preşcolrilor se realizează mai ales la nivel afectiv, îndeosebi
prin accentuarea aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, conoaţterea elementelor mediului
fiind necesar să înceapă de la cele mai fragede vârste. Astfel la copil se conturează sentimente
care se vor manifesta prin atitudini ce dovedesc atenţia acordată de acesta mediului.
 Puterea exemplului este foatre importantă la această vârstă. Deoarece copiii imită
ceea ce văd, adulţii din jurul lor trebuie să-ţi controleze comportamentul în permanenţă. De
aceea trebuie să dovedim copiilor că nu ne este indiferent nimic din ceea ce se petrece în jurul
nostru. Totodată copiii sunt dornici să participe la acţiuni de amenajare a locului în care
trăiesc şi se joacă. Aşadar ei se vor implica cu plăcere în activităţi de îngrijire a plantelor şi
animalelor, dar trebuie să fie la fel de entuziasmaţi şi de participarea la acţiuni de curăţare a
locului / camerei de joacă. În acest caz intervine puterea cuvântului şi, renunţând la directive,
observaţii critice sau chiar ameninţări, cu ajitorul înjcurajărilor şi a implicării cadrelor
didactice, copiii îşi pot forma comportamente ce dovedesc dorinţa de a nu deteriora locul în
care se află. Acţiunile de igienizare ajută la realizarea educaţiei ecologice la nivel
sentimental, al atitudinii faţă de mediul său al implicării în activităţile ce arată atenţia acordată
mediului. Însă o simplă acţiune de curăţenie nu poate însemna educaţie ecologică, deoarece
prin intermediul acestui tip de educaţie putem afla despre modul cum este structurat mediul şi
cum funcţionează acesta, ne explicăm problemele cu care se confruntă mediul şi putem
identifica soluţiile ce pot fi folosite pentru remedierea acestor probleme.
Educaţia ecologică ajută orice persoană să.
- afle despre mediu;
- îşi formeze un comportament adecvat supravieţuirii sale şi a tuturor formelor de viaţă de
pe Pământ;
- ia atitudine faţă de problemele cu care se confruntă mediul;
- formuleze soluţii pentru rezolvarea problemelor de mediu;
- aplice soluţiile viabile pentru o corectă rezolvare a acestor probleme;
- atragă atenţia celor din jur asupra comportamentului lor faţă de mediu.
Constatăm la copil ceea ce unii numesc „ nevoia de ordine”, respectarea regulilor
sociale care guvernează cele mai simple conduite şi constituie instrumente de afirmare a eului
şi a personalităţii. Fiecărei etape a dezvoltării îi corespund „ morale succesive”, pornind de la
morala obişnuinţelor, la morala regulilor, apoi la cea a existenţei şi la cea a datoriei.
Activitatea preşcolarilor este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă
concreţi, care să-i readucă în memorie soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se
corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea; acesta este motivul pentru care metoda
principală de desfăşurare a procesului instructiv – educativ este observarea.
Această metodă constă în „ urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu
scop, realizată planificat şi sistematic, uzând, dacă e nevoie, de instrumente tehnice.
Observarea este o metodă de cunoaştere directă a realităţii, subiectul conoscător
aflându-se în contact direct, senzorial cu realitatea de cunoscut”.
Educaţia de mediu reprezintă procesul care serveşte la recunoaşterea valorilor
mediului înconjurător şi la clasificarea conceptelor privind mediul, iar scopul său este de a
promova formarea aptitudinilor şi atitudinilor necesare pentru a înţelege interrelaţiile dintre
oameni, cultura şi mediul înconjurător, pentru dezvoltarea activităţii conştiente şi responsabile
carea are drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului.
Natura ne dăruieşte cu bucurie şi simplitate, din plin, necondiţionat, toate bunurile
sale. Civilizaţia umană are rol important în evoluţia ecosistemelor de pe planeta noastră, dar,
din păcate omul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are.

Educaţia ecologică are în vedere cinci obiective ce acţionează aspra:

 - conştiinţei;
- responsabilităţii, nivelului de cunoştinţe;
- nivelului cognitiv, atitudinilor;
- sentimentelor, abilităţilor;
- priceperilor;
- deprinderilor de capacităţi de participare a copiilor.

Obiectivele se referă la:

Conştientizare . Copiii sunt sprijiniţi pentru:

_ atingerea unui nivel de cunoştinţă şi atenţie faţă de mediu şi problemele sale;
_ dezvoltarea capacităţii de a observa şi alege stimulii;
_ prelucrarea, perfecţionarea şi extinderea percepţiilor nou formate, legate de
mediul înconjurător;
_ folosirea în diferite situaţii a calităţilor nou formate.

Cunoştinţe. Copiii trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a mediului înconjurător, de

apariţie a problemelor cu care se confruntă acesta şi de rezolvare a acestor probleme.

Atitudine. Copiii trebuie să-ţi însuşească un set de valori şi să manifeste grijă pentru
mediu, precum şi să posede motivaţie şi dorinţă pentru a participa la acţiuni menite să
îmbunătăţească starea mediului.

Abilităţi / Priceperi / Deprinderi. Copiii sunt sprijiniţi pentru a-şi forma şi dezvolta
abilităţi necesare identificării şi investigării problemelor de mediu şi în scopul participării lor
la rezolvarea acestora.

Participare. Copiii sunt ajutaţi să-şi însuşească experienţa / capacitatea de a folosi

cunoştinţele şi abilităţile formate, în luarea unor decizii bine gândite, pozitive, pentru
dezvoltarea problemelor de mediu.
Problemele mediului nu vor putea fi rezolvate decât de persoanele care vor fi capabile să facă
judecăţile de valoare, astfel încât să se depăşească limitele înguste ale intereselor umane.
Implementarea efectivă a educaţiei ecologice va fi posibilă doar dacă ea este realizată de toate
segmentele comunităţii.
Educaţia ecologică presupune nu numai formarea unui comportament corect faţă de
mediu, dar şi implicarea activă şi chibzuită în procesul de adaptare a deciziilor de mediu.
Dacă ne întrebăm ce şansă are educaţia pentru mediu într-o lume mânată de interese şi ce
efecte ar avea, nu trbuie să fim părăsiţi de optimism, să fim convinşi că , începută de la cea
mai fragedă vârstă, educaţia ecologică are şanse mari.

Bibliografie:

Revista învăţământului preşcolar 2005, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Educaţia ecologică la vârsta preşcolară,2006, Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului.