Portretul lui Stefan cel Mare

Inzestrat fiidn cu darul de povestitor, G. Ureche este intemeietorul portrestisticii in

literatura romana veche. In virtutea talentului sau, el selecteaza figurile dominitorilor sau a
boierilor, le ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de trasaturile fizice si
anecdote-insusi de caracter definitorii. Efigia lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizat
din linii simple, dovedind o incontestabila arta de portretism, de astfel instoria literara i-a
retinut o buna parte din portrete drept model. Glorificand eroul care a dat Moldovei
stabilitate si independenta, Ureche concepe povestirea din cateva momente: imprejurarile
mortii domnitorului, portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui Stefan,
aprecieri asupra vremii si intrarea lui in legenda.

Stefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei, avand cetatea de scaun la Suceava. In cei
47 de ani in care a domnit apurtat numeroase razboaie care i-au adus victoria, osteneala si
lipsa de odihna s-au pus amprena asupra sa.

Chiar daca esa scund de statura, a reusit sa se impuna si sa puna randuiala in tara sa.
Acesta era cumpatat, harnic si inteligent, viteaz ,, in toate partile se batea cu toti”. Era
maestru in arta razboiului, dovedindu-se un bun strateg ,, la lucru de razboi mester”.Se
dovedea ambitios si perseverent cand era infrant in batalie, caci nu se dadea batut pana
cand nu se inalta asupra biruitorilor.

Dupa moarteasa, poporul a fost cuprins de doliu, deoarece oamenii stiam ca binele si
protectia tarii a disparul odata cu el. Inainte de moartea sa, domintorul i-a chemat pe boierii
de rang inalt si pe altii sa le spuna ca nu vor fi copabili sa pastreze tara asa cum a facut-o el.