Latinitate si dasism

Originea limbii române este legată de procesul de formare a poporului român.

Mulţi specialişti consideră că limba română provine din limba latină a romanităţii, latina
vorbită în părţile de est ale Imperiului Roman. Face parte, deci, din familia limbilor romanice,
dintre care unele au devenit limbi naţionale (italiana, franceza, spaniola, portugheza,
româna), altele au rămas limbi regionale (catalana în Spania, sarda în insula Sardinia, din
Italia, dialectele retoromane în Elveţia) sau au dispărut (dalmata).

Limba română a menţinut structura limbii latine, în structura gramaticală

română s-au conservat din latină clasele de declinare ale substantivului, pronumele personal,
tipurile de adjective, numeralele de la 1 la 10, clasele de conjugare ale verbelor, cele mai
multe moduri şi timpuri, principalele conjuncţii şi prepoziţii. În vocabular sunt de origine
latină cuvinte care denumesc noţiuni, obiecte, acţiuni, însuşiri fundamentale (relaţii de
rudenie, părţi ale corpului uman, elemente naturale, plasarea în timp şi spaţiu etc.)

Istoricii au ajuns la concluzia ca in evolutia limbii noastre, a existat o etapa fundamentala

numita ,,romana comuna,,. Din romana comuna s-au dezvoltat dialectele limbii romane:
daco-romana, megloromana, istroromana, macedoromana si aromana.

Substatul de limba este geto-dacica in cazul dialectului daco-roman de la nord de Dunare.

Abstrarul este format din elemente imprumutate din: tatara, maghiara, limbile slave,
neogreaca si greaca binzantina, germana si engleza.

Din limba traco-daca s-au pastrat aproximativ 100 de cuvinte, iar din limba latina s-au
mostenit circa 2000 de cuvinte.

Dialectul daco-roman a evoluat in limba romana si s-au desprins graiurile: muntean,

maramuresean, oltean, crisan, banatean si moldovean.

Dacismul este un curent ideologic autohton, afirmat la începutul secolului al XX – lea, şi

caracterizat prin exagerarea contribuţiei dacilor în etnogeneza românească.

In multe din poeziile sale, G. Coşbuc a evocat trecutul glorios al poporului nostru din cele
mai vechi timpuri si până în zilele lui. El vede istoria ca o luptă neîncetată pentru libertate
socială şi naţională. Simboluri umane ale acestei lupte sunt Decebal, legendarul Gelu, Mihai
Viteazul, Tudor Vladimirescu (,,Decebal către popor”, ,,Moartea lui Gelu”, ,,Paşa
Hassan”, ,,Oştenii lui Tudor”).