Universitatea Bucuresti

Master de Biologie Medicala

PROIECT
Alanin aminotransferaza, semnificație diagnostic

Student:Musat Florin Razvan

 1.1Alanin aminotransferaza

Transaminaza de alanină (ALT) este o enzimă transaminazică

(CE 2.6.1.2). De asemenea, se numește aminotransferază alanină
(ALAT) și a fost denumită anterior transaminaza glutamat-
piruvat ser (SGPT) sau transaminaza serică glutamic-piruvic
(SGPT) și a fost prima dată caracterizată la mijlocul anilor 1950
de Arthur Karmen și colegi. ALT se găsește în plasmă și în
diferite țesuturi ale corpului, dar este cel mai frecvent în
ficat.Catalizează cele două părți ale ciclului de alanină.
Nivelul seric ALT, nivelul seric AST (aspartat transaminază)
și raportul lor (raportul AST / ALT) sunt măsurate clinic ca
biomarkeri pentru sănătatea ficatului. Testele fac parte din
panourile de sânge.
1.2Funcţie

ALT catalizează transferul unei grupări amino din L-alanină

în a-ketoglutarat, produsele acestei reacții reversibile de
transaminare fiind piruvat și L-glutamat.
ALT (și toate aminotransferazele) necesită coenzima
piridoxal fosfat, care este transformat în piridoxamină în prima
fază a reacției, când un aminoacid este transformat într-un ceto
acid.
ALT (ALAT), alaninaminotransferaza sau transaminaza
glutampiruvica (TGP) este o enzima ce face parte din clasa
transferazelor si catalizeaza transferul reversibil al gruparii
amino (NH2) de la un aminoacid (alanina) α–cetoglutaratului
ducand la formarea de acid piruvic si glutamat. Se gaseste in
principal in ficat (la nivelul celulei hepatice aflandu-se in special
in citosol) si in ordine descrescatoare a concentratiei in rinichi,
miocard, muschi scheletici si pancreas.
Daca metabolismul energetic al celulei hepatice este tulburat
prin agenti infectiosi (ex. virusurile hepatitei virale) sau toxici,
se produce o crestere a permeabilitatii membranei celulare, cu
trecerea in ser a componentelor citoplasmatice (citoliza). ALT
este indicatorul de citoliza cel mai frecvent explorat si dupa
parerea majoritatii autorilor cel mai indicat pentru detectarea
chiar si a leziunilor hepatice minime3;5. ALT este mai specifica
pentru afectiunile hepatice decat AST 3. Valorile absolute ale
ALT nu se coreleaza totusi direct cu severitatea lezarii ficatului
si cu prognosticul, si din aceasta cauza determinarile seriate sunt
cele mai folositoare.
1.3 Aminotransferaze în boală

Aspartatul și alanin aminotransferazele (AST și ALT) sunt

două dintre cele mai frecvent măsurate enzime din laboratorul
clinic. Acestea sunt cele mai frecvent utilizate în diagnosticul
diferențial al diferitelor afecțiuni hepatice în care raportul dintre
cele două enzime oferă o perspectivă clinică suplimentară. AST
este, de asemenea, util în multe cazuri,în diagnosticul sau în
estimarea severității infarctului miocardic. Izoenzima
mitocondrială a AST are o importanță tot mai mare în
diagnosticul alcoolismului.
• cresterile cele mai mari ale valorilor ALT (de 20 – 100 ori valoarea normala) au fost
decelate in cazul hepatitelor acute virale si toxice (medicamente: tetraclorura de carbon,
acetaminofen)3; valori peste 500 U/L sugereaza acest diagnostic 3; in cazul hepatitelor
acute cu virus A, cresterea ALT precede cu doua saptamani instalarea icterului,
normalizarea valorilor ALT se produce dupa circa 3 saptamani; in cazul hepatitelor virale
cu virus B sau C, valoarea ALT prezinta cresteri si scaderi imprevizibile, revenind la
valori aproape normale3;  in hepatita cronica persistenta valorile transaminazelor apar
intermitent crescute; in hepatita cronica activa apar cresteri ale ALT, dar nu la nivelul
celor din hepatita acuta;
• in icterele obstructive cresterile pot fi mici si tardive; cresterea rapida si marcata (>600
U/l) urmata de o scadere abrupta in decurs de 12-72 ore este considerata caracteristica
pentru obstructia acuta a ductelor bilare3;
• in metastazele hepatice se observa uneori cresteri moderate, iar in hepatomul primar nu
se produc modificari remarcabile;
• in steatoza hepatica – cresteri de 2-3 ori normalul;
• in ciroza hepatica valorile ALT sunt normale sau usor crescute (de 1-5 ori normalul)3;
• cresteri moderate se observa si in hepatite alcoolice(<150 U/l), stare de soc, arsuri
severe, mononucleoza infectioasa, leucemie limfoblastica acuta (copii)5, infarct
miocardic, insuficienta cardiaca, eclampsie, hepatotoxice, pancreatita acuta1. 

Scaderi

• infectii urinare; • neoplazii; • deficit de piridoxal fosfat (malnutritie, consum de alcool). 

Interpretarea rezultatelor
1.4 Niveluri ridicate

Nivelurile ridicate de ALT sugerează adesea existența altor

probleme medicale cum ar fi hepatita virală, diabetul zaharat,
insuficiența cardiacă congestivă, afectarea ficatului, problemele
legate de duct biliar, mononucleoza infecțioasă sau miopatia,
astfel încât ALT este frecvent utilizat ca modalitate de screening
pentru probleme hepatice. ALT crescute pot fi, de asemenea,
cauzate de deficit de colină dietetică. Cu toate acestea, nivelurile
ridicate de ALT nu înseamnă automat că există probleme
medicale. Fluctuația valorilor ALT este normală pe parcursul
zilei și poate crește și ca răspuns la exercițiile fizice intense.
Atunci când concentrațiile crescute de ALT se găsesc în
sânge, posibilele cauze de bază pot fi reduse în continuare prin
măsurarea altor enzime.
De exemplu, nivelurile ridicate de ALT datorate afectării
hepatocitelor pot fi diferențiate de problemele legate de ductul
biliar prin măsurarea fosfatazei alcaline. De asemenea, creșterile
legate de miopatie la ALT ar trebui să fie suspectate atunci când
transaminaza aspartat (AST) este mai mare decât ALT;
posibilitatea bolilor musculare care determină creșteri ale
testelor hepatice poate fi explorată în continuare prin măsurarea
enzimelor musculare, inclusiv a creatinkinazei.
Multe medicamente pot ridica nivelele ALT, inclusiv
zileuton, esteri etilici de acid omega-3 (Lovaza),medicamente
antiinflamatorii, antibiotice, medicamente pentru colesterol,
unele antipsihotice precum risperidona și anticonvulsivante. pot,
de asemenea, să crească nivelurile ALT.
 De ani de zile, Crucea Roșie Americană a folosit testul ALT
ca parte a testelor pentru a asigura siguranța alimentării cu sânge
prin amânarea donatorilor cu niveluri ridicate de ALT.
Intenția a fost de a identifica donatorii potențial infectați cu
hepatita C, deoarece nu era disponibil un test specific pentru
această boală în acel moment. Înainte de iulie 1992, testele pe
scară largă de donare de sânge în SUA pentru hepatita C nu au
fost efectuate de bănci importante de sânge. Odată cu
introducerea testelor de anticorpi ELISA de a doua generație
pentru hepatita C, Crucea Roșie a modificat politica ALT.
Începând cu iulie 2003, donatorii au fost descalificați anterior
pentru niveluri ridicate de ALT și nici un alt motiv nu poate fi
restabilit ca donatori prin contactarea departamentului de
consiliere a donatorilor din organizația regională a Crucii Roșii.
În 2000, Asociația Americană pentru Chimie Clinică a
stabilit că terminologia adecvată pentru AST și ALT este
aminotransferaza aspartat și aminotransferaza alaninei.Termenul
transaminază este depășit și nu mai este utilizat în boala
hepatică.
 Bibliografie
1. Boli interne, Vol.II, Coordonator prof. univ. dr. Dan
Georgescu, Editura National, Bucuresti, 2005;
2.Medicina interna, Vol.II, Bolile cariovasculare
metabolice, Leonida Gherasim, Editura medicala,
Bucuresti, 2001;

3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de

lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
4. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea
testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7
ed. ,2001, 51-52.