1.

Răspîndirea
Ginkgo este o adevărată fosilă vie care a supravieţuit milioane de ani .
Această plantă creşte pe Pământ de aproximativ 250 de
milioane de ani, fiind cunoscută şi sub numele de „Arborele Vieii
”   s a u   „ C o p a c u l   l u i Dumnezeu”. Originar din partea estică a Chinei, specia data poate
trăi peste 1000 de ani. Este o singură specie supravieţuitoare a unei famili şi a unui întreg ordin
cel al Ginkgolaceelor. A fost probabil primul arbore apărut în perioada triasică la începutul erei
mezotoice. În Jurasic Ginkgo avea deja o formă actuală şi o largă răspîndire. Urme de fosile au
fost descoperite pe tot globul din China şi Siberia, pînă în California, din Sudul Europei pina în
insula Spintzbergen şi în Groenlanda. A fost adus în Europa încă din anul 1730, în Olanda.
Evident ocupă teritoriul din Asia, China, în regiunile Che-Kiang şi Sichuan.

2.Utilizarea.

Extractele pe baza de Ginkgo biloba sunt utilizate in medicina traditionala

chineza, dar si in terapia naturala moderna din Europa, SUA si din alte numeroase
tari au devenit foarte populare. In specialin ultimii 10 ani, cercetarile fitochimice,
farmacodinamice, farmacologice si in special cele clinice au confirmat efectele
terapeutice mentionate in medicina traditionala chineza de cel putin 2000 de ani.
Rezumativ, proprietatile terapeutice ale acestei minunate plante se refera la
actiunea neuroprotectoare, in deficientele circulatorii, in deteriorarea circulatiei
periferice, cu efecte deosebite in claudicatia intermitenta (crampe dureroase si
impotenta functionala care afecteaza in special muschii gambei), in vertij, acufene
(anormalitati ale nervului auditiv).

3.Particularităţi morfo-biologice.
Tulpina copacului este dreaptă cu ramificaţii neregulate verticilate. Scoarţa în
tinereţe este cenuşie-gălbuie; mai tîrziu pe tulpină se formează o culoare
cenuşie închisă cu crăpături largi. Înfrunzeşte prin aprilie toamna fruzele se
colorează în galben-intens şi cad prin octombrie.  Frunzele au o strucutura
xeromorfa; Frunze asezate in rozete, spiralata, sau opusa; Frunze
semipervirescente uneori caduce Inmultirea se realizeaza pe cale vegetativa.
Seminţele sunt nişte boabe mai lunguţe-penduculate verzi la început şi galbene
după coacere avînd un sîmbure tare acoperit cu un înveliş cărnos. Ginkgo este
o specie care rezista atat in semiumbra cat si plin soare. Creşte cel mai bine în
medii care sunt bine udate şi bine drenat.
4.Exigenţele ecologice.
Specie iubitoare de căldură dar din cauza secetelor îşi pierde frunza vara. Rezistă
bine la geruri (-28 grade C) plantulele fiind însă sensibile la temperature scăzute.
Este puţin pretenţios faţă de sol totuşi pentru a creşte viguros şi frumos are nevoie
de un sol afînat, reavăn şi bogat. Poate suporta inundaţii pînă la 2 săptămîni. În
prima iarnă puieţii trebuie să fie ocrotiţi de ger. Ei sufera rareori de vreo boală
chiar şi în condiţii vitrege şi sunt atacati de insecte putine.

5.Înmulţirea.
Gingko biloba se înmulţeşte vegetative prin butaşi, marcote sau altoire; exemplare
obţinute pe această cale nu formează tulpini prea drepte. Se înmulţeşte ulor prin
seminţele- fructele se recoltează prin septembrie- octombrie se curăţă de învelişul
cîrnos şi se depun în locuri ferrite de umezeală şi îngheţ. Primăvara se face
semănatul cu seminţe nestratificate. Florile sunt unisexuat-dioice; cele masculi sunt
în formă de amenţi cilindrici lungi grupaţi cite 6-8, iar cele female sunt alcătuite
din doauă carpele ce poartă cite un ovul deschis aşezat pe umflătura cărnoasă la
vîrful unui penducul lung; dau prin luna mai. În primii ani creşterea este înceată iar
apoi devine destul de viguroasă.