Orientarea şcolară şi profesională

Orientarea școlară și profesională reprezintă un sistem de acțiuni și măsuri prin care

elevii sunt îndrumați să își aleagă școala potrivită, care să le formeze aptitudinile și competențele
necesare profesiei dorite. De asemenea, orientarea profesională se referă la stabilirea profesiei
potrivită elevilor, în funcție de valorile acestora, preferințele și aspirațiile proprii.

Principii fundamentale:
a) Principiul corelării acţiunilor tuturor factorilor O.S.P. în condiţiile creşterii rolului managerial
al organizaţiei şcolare;
b) Principiul realizării concordanţei dintre aspiraţiile şi capacităţile elevului şi cerinţele
dezvoltării sociale exprimate în plan economic, politic, cultural, la nivel naţional, teritorial, local;
c) Principiul formării-dezvoltării elevului în vederea elaborării şi a definitivării proiectului de
orientare şcolară şi profesională;
d) Principiul pregătirii psihopedagogice a elevilor şi a parinţilor în vederea definitivării sfatului
final de O.S.P. în condiţii sociale optime;
e) Principiul valorificării trăsăturilor pozitive ale fiecărei personalităţi în vederea activizării
tuturor resurselor de formare-dezvoltare permanentă a elevului pe tot parcursul procesului de
O.S.P.
Cei mai importanți factori care contribuie la orientarea școlară și profesională a tinerilor sunt:
 Cercetarea psihopedagogică
 Școala și profesorii
 Familia
 Mass-media
 Organizațiile de tineret
Cercetarea psihopedagogică:
Pentru asigurarea unei fundamentări ştiinţifice este necesar ca orientarea şcolară şi
profesională să fie rezultatul unor investigaţii (cercetări) ştiinţifice, realizate de instituţiile
specializate - Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, şi de catedrele din învăţământul preuniversitar şi
învăţământului superior, îndeosebi a celor cu preocupări psihopedagogice.
Şcoala şi profesorii:
Şcoala şi profesorii sunt printre cei mai importanţi factori de realizare a orientării şcolare şi
profesionale, care-i dau şi un caracter pragmatic. Elevul petrece cea mai mare parte din timpul
evoluţiei sale intelectuale, morale şi profesionale în cadrul şcolii, în interacţiune cu profesorii.
De aceea, pentru fiecare şcoală, ca şi pentru fiecare profesor trebuie să existe o concepţie şi
acţiuni generale şi specifice de orientare şcolară şi profesionala. Un rol important în conceperea
şi desfaşurarea orientării şcolare şi profesionale îl are dirigintele, profesorul care îndrumă o clasă
(an de studiu) în învăţământul preuniversitar.
Mass-media:
Mass-media şi Internetul pot prezenţa şcolile şi unităţile social-economice în toată diversitatea
lor, pot prezenta expuneri ale unor specialişti privind locul, rolul, valoarea economico-socială a
unităţilor de profil şi a profesiunilor specifice, informând, conştientizând şi influenţând, în
cunoştinţa de cauză, tineretul studios privind orientarea lui şcolară şi profesională şi, după caz şi
de reorientare şcolară şi profesională, în funcţie de schimbările produse în dezvoltarea
economico-socială în condiţiile economiei libere.
Organizaţiile de tineret:
Pe baza cunoaşterii posibilităţilor elevilor şi a posibilităţilor sociale, conştientizând principiile
şi cerinţele ştiinţifice ale orientării şcolare şi profesionale, diversele organizaţii, datorită
prezenţei lor în mijlocul elevilor, a contopirii intereselor lor cu cele ale elevilor, pot avea o forţa
de influenţare pozitivă asupra acestora în orientarea lor şcolară şi profesională. Legătura
organizaţiilor cu unităţile social-economice le poate determina pe acestea să ofere sponsorizări
învăţământului.
Strategiile orientarii scolare si profesionale:
Metodele de învăţământ folosite adecvat, cum sunt expunerea (explicaţiile, îndeosebi),
conversaţia, modelarea, problematizarea, studiul de caz, asaltul de idei etc, pot să asigure
cunoaşterea şi conştientizarea celor necesare unei bune orientări şcolare şi profesionale.
Mijloacele didactice (materialul didactic divers, îndeosebi cel audio-vizual, experienţele de
laborator etc.) folosite adecvat pot să asigure cunoaşterea şi conştientizarea celor cerute de o cât
mai bună orientare şcolară şi profesională.

Formele de organizare a procesului de învățământ - lecția în varietatea ei, prin conținuturile

și strategiile folosite, vizitele și excursiile, consultațiile pot oferi posibilități convingătoare de
asigurare a unei bune orientări școlare și profesionale.
Orele de dirigenție, prin tematică lor variată și prin dezbaterile ce se realizează, pot și
trebuie să ajute la o bună orientare școlară și profesională a elevilor.
Strategiile specifice:
 studierea rezultatelor la învăţătură ale elevilor şi în activităţile extraşcolare;

 dezbateri cu elevii;
 aplicarea de teste docimologice, de inteligenţă, de interese, de aptitudini, etc.
 cunoaşterea modului cum îşi folosesc elevii timpul liber, care le sunt prietenii,
preocupările etc;
 studierea fişelor şcolare de caracterizare psihopedagogică;
 cooperarea cu cabinetele şi laboratoarele de orientare şcolară şi profesională care,
dispunând de un specialist şi de aparatură adecvată, cu instrumente şi metodologii
adecvate: fişe, teste, aparatură modernă în cadrul cărora calculatorul trebuie să-şi facă
prezenţa tot mai accentuată etc.

În cadrul procesului de învățământ, orientarea școlară și profesională angajează două

categorii de obiective pedagogice:
A) Obiective generale, valabile pe toate treptele școlarității, în contextul interacțiunii educației
tehnologice cu celelalte dimensiuni ale educației:
a) formarea-dezvoltarea atitudinii pozitive față de activitatea practică;
b) asigurarea concordanței dintre nivelul de cunoștințe si de aspirații al elevului și cerințele și
posibilitățile de integrare școlară, profesională, socială, existente în plan local, teritorial și
național;
c) stimularea capacităților creatoare necesare în perspectiva adaptării școlare profesionale
sociale optime a elevilor/studenților în condiții de schimbare socială rapidă.

B) Obiective specifice, valabile la nivelul unor "cicluri de orientare" propuse, în mod special,
pentru:
a) învățământul preșcolar - cultivarea respectului pentru profesiile practicate de diferite
categorii de adulți; formarea-dezvoltarea deprinderilor de autoservire, auto-gospodărire;
pregătirea procesului de integrare școlară în clasa I.
b) învățământul primar -formarea-dezvoltarea atitudinii pozitive față de activitatea de învățare;
cultivarea deprinderilor de muncă independentă, integrabile în diferite activități sociale utile;
inițierea în procesul de informare școlară și profesională.
c) învățământul gimnazial - receptarea și aprofundarea informațiilor de bază despre rețeaua
școlară și profesională locală, teritorială, națională; stimularea capacităților elevilor de
(auto)cunoaștere a personalității; îndrumarea elevilor și a parinților în vederea definitivării unui
sfat de O.S.P. optim.
d) învățământul liceal – formarea,dezvoltarea capacității elevilor de opțiune școlară,
profesională, socială optimă;
- stimularea atitudinilor și a aptitudinilor socio-profesionale în vederea realizării unor
performanțe școlare superioare;
- aprofundarea procesului de informare școlară, profesională, socială la niveluri de competență
specifice educației tehnologice;
- sprijinirea elevilor în elaborarea și în perfecționarea propriului proiect de evoluție școlară,
profesională, socială.

În concluzie, putem afirma că orientarea şcolară şi profesională realizată corect, reprezintă

premisa unei reuşite integrări socio-profesionale şi a unei afirmări sigure în domeniul pentru care
individul a optat.

Rotari Mariana
Ungurean Estera