Sunteți pe pagina 1din 2

Semnele Timpului 13 ianuarie 1898

Eu sunt Calea Adevărul și Viața

În anunțul "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața", Hristos nu a îndreptat în nici un caz
ucenicii spre o nouă cale. Din zilele lui Adam, Domnul a avut reprezentanții Săi, oameni care au
păstrat vii influențele care le-au fost transmise din cer. De când a fost propovăduită prima
predică a Evangheliei, când în Eden s-a afirmat că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui,
Hristos a fost înălțat ca fiind Calea, Adevărul și Viața. Același Hristos, care lucrează astăzi între
toate clasele de oameni, a lucrat în zilele în care a trăit Adam, când Abel a murit prin mâna
fratelui său pentru că i-a prezentat lui Dumnezeu sângele mielului ucis, reprezentând sângele
lui Hristos . Aderarea lui Abel cu credincioșie față de porunca lui Dumnezeu de a aduce un miel
ca jertfă îl ofensa pe Cain. El a avut o altă cale și astfel a vrut ca Abel să urmeze, în loc să
urmeze calea Domnului. Abel nu era dispus să renunțe la calea lui Dumnezeu pentru a urma
calea fratelui său și a fost ucis. Dar deși mort, Abel vorbește încă. {ST 13 ianuarie 1898, par. 1}
Enoh era unul dintre reprezentanții lui Dumnezeu. În timpul vieții pe pământ el a umblat
cu Dumnezeu și Dumnezeu la dus în cer fără să vadă moartea. Enoh a profetizat despre marele
eveniment care este împlinirea tuturor lucrurilor pământești - a doua venire a lui Hristos.
Dreptatea și credința perseverentă a lui Noe l-au făcut un om reprezentativ. Fidelitatea profundă
și serioasă a lui Avraam îl face să fie chemat de Dumnezeu "tatăl credincioșilor". Pentru zelul
său în sacrificiu de sine, Moise a primit mărturia că el era cel mai blând și cel mai umil din
întreaga familie umană. Acestea erau personaje ilustre pentru spiritualitate și excelență morală.
{ST 13 ianuarie 1898, par. 2}
În toate veacurile, Hristos a fost Calea, Adevărul și Viața. El a fost inițiatorul și temelia
sistemului ebraic. În stâlpul de nor, El a călăuzit pe copiii lui Israel în călătoriile lor. Totul a fost
ajustat și aranjat de mâna Divinității. Și toate cunoștințele care au venit direct de la Dumnezeu
către ei, toată puterea și slava acelei sistem antic, a fost turnat în trezoreria bisericii creștine.
Nimic nu s-a pierdut. Lumina acumulată de generații este dată bisericii de azi, nu pentru a fi
îngrădită, ci pentru a fi circulată. Trimisii trebuie trimiși în fiecare parte a pământului, proclamând
Hristos, Calea, Adevărul și Viața. {ST 13 ianuarie 1898, par. 3}
Templul pământesc nu mai există. Voalul lui misterios a fost sfâșiat; vasele sale sacre au
fost demolate, iar poporul evreu este împrăștiat în fiecare parte a lumii. Dar judecățile care au
căzut asupra acestei națiuni sunt un simbol al celor care vor cădea asupra tuturor celor care,
asemenea Ierusalimului, nu cunosc timpul cercetării lor. Fie ca nici un om să nu batjocorească
vechiul sistem iudaic, care a fost conceput de Hristos, cel spre care arătau tipurile și umbrele. În
aceste tipuri și umbre se descoperă Evanghelia veșnică. {ST 13 ianuarie 1898, par. 4}
Ideea că Vechiul Testament nu mai are interes vital pentru că Noul Testament a fost
scris este o idee fatală pentru sufletul celui care o crede. Atât Vechiul Testament cât și Noul
sunt necesare. Noul Testament nu conține o altă Evanghelie, o nouă religie. Este doar
descoperirea Vechiului. Veacurile trecute sunt de o valoare deosebită pentru noi; și cei care
ignoră Scripturile și puterea lui Dumnezeu, manifestată în istoria poporului Său, înțeleg doar în
mod vag modul Său de a lucra. {ST 13 ianuarie 1898, par. 5}
În Scripturi, trecutul este adus în vremurile noastre. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă
comorile înțelepciunii inspirate care s-au acumulat din veac în veac. Înaintea noastră sunt
exemple de evlavie și devoțiune. Viața acestor oameni a fost pusă în evidență, nu pentru a le
înălța, ci pentru a ne face înțelepți pentru mântuire, pentru a ne arăta erorile și greșelile
oamenilor buni și pentru a ne conduce la imitarea virtuților lor. Fie ca cei care vorbesc despre
epoca patriarhilor și profeților ca fiind o epocă fără Hristos, să citească Biblia cu o inimă umilă,
rugându-se pentru putere să urmeze exemplul oamenilor sfinți ai lui Dumnezeu. {ST 13 ianuarie
1898, par. 6}
Hristos a fost calea prin care patriarhii și profeții au fost mântuiți, iar a turma de dispreț
asupra acestui lucru este a turna disprețul asupra lui Hristos, ascuns în stâlpul de nor și dând
îndrumări lui Moise pentru a fi date copiilor lui Israel. A existat un belșug de lumină în vechea
cale pentru a conduce fiecare suflet în adăposturile de fericire. {ST 13 ianuarie 1898, par. 7}
Profeții lui Dumnezeu au vorbit mai puțin pentru timpul lor decât pentru veacurile viitoare
și în special pentru generația care urma să trăiască în mijlocul ultimelor scene ale istoriei acestui
pământ. "Nu pentru ei înșiși, ci pentru noi au slujit lucrurile care vă sunt raportate acum de către
cei care v-au predicat Evanghelia cu Duhul Sfânt trimis din cer, pe care îngerii doresc să-l
privească." "Toate aceste lucruri au fost scrise pentru îndemnul nostru, asupra cărora a venit
sfârșitul lumii." Profeții și apostolii se întâlnesc și își unesc mărturia, mărturisindu-se de
suferințele lui Hristos și de slava care urma să urmeze. Evenimentele minunate din istoria
copiilor lui Israel nu trebuie să fie pierdute din vedere sau ignorate din cauza trecerii timpului.
Ele sunt bijuterii de adevăr care au fost plasate în contexte false. Hristos a venit să le
răscumpere din eroare și să le restabilească în contextul adevărului, pentru ca ele să
strălucească în puritatea lor originală și în frumusețea lor atrăgătoare. Prin El ele au devenit mai
strălucitoare și mai puternice decât oricând. {ST 13 ianuarie 1898, par. 8}
Patriarhii și profeții erau oameni reprezentativi, iar prin ei, de la un secol la un secol, a
fost turnat în lume un potop de cunoștințe. Adam, pocăit și convertit, era creștin; Abel era creștin;
Enoh era creștin; Noe era creștin; Avraam era creștin. În tipuri și simboluri Evanghelia a fost
descoperită celor din dispensațiunile trecute. Scripturile din Vechiul Testament ne arată puterea
pe care o au cei care au privesc la Hristos. Razele glorioase ale luminii mereu crescânde sunt
concentrate în timpul nostru. Toate mărturisesc despre Hristos, "Calea, Adevărul și Viața". Dar
niciodată acest adevăr nu a fost atât de clar definit ca și în răspunsul lui Hristos la cuvintele:
"Doamne, nu știm unde te duci și cum putem cunoaște calea ." Hristos ne este descoperit în
prima sa venire. Îl vedem jertfind bogății, putere și slavă pentru sărăcie, ispită, privare și
suferință. {ST 13 ianuarie 1898, par. 9}
Hristos este într-adevăr Calea, Adevărul și Viața. Nu există multe căi spre cer. Nu se
poate ca fiecare să-și aleagă propria cale. Hristos spune: "Eu sunt Calea ... Nimeni nu vine la
Tatăl, decât prin Mine". Dacă nu suntem în mod individual pe această cale, nu putem ajunge la
căminul ceresc. Întrebarea pe care fiecare trebuie să și-o adreseze este: Îl urmez pe Hristos,
pentru că știu că El este Calea, Adevărul și Viața? Sunt în calea care duce la o ascultare
desăvârșită? Cei care umblă pe această cale nu își pierd niciodată puterea, ci primesc în mod
constant noi puteri în marșul lor ceresc. {ST 13 ianuarie 1898, par. 10}

E. G. White