Sisteme de climatizare auto

Student : Munteanu Ionel

ATV 1181
 Cuprins :

1.Utilitatea aerului conditionat

2.Elemente de fizica aplicata

3.Refrigerentul

4.Uleiul din compresor

5.Sistemul de racier

6.Elemente componente

7.Controlul sistemului

8.Componentele sistemului de siguranta

9.Intretinere

10. Aparate utilizate

11.Observatii si concluzii
 1. Utilitatea aerului condiţionat

O temperatură interioară comfortabilă este dependentă de temperatura exterioară şi de debitul

de aer astfel:

-temperatură exterioară joasă (-20°C) -> Temperatură interioară mare ( + 29° C)

Debit mare de aer: 8kg/min.
-temperatură exterioară inaltă ( 40° C) ->Temperatură interioară joasă ( 23° C)
Debit mare de aer:10 kg/min.
-temperatura exterioară medie( 10 ° C) -> Temperatură interioară joasă (21,5 ° C)
Debit mare de aer: 4 kg/min.

Observaţie! Atunci când presiunea creşte, şi nivelul de temperatură necesar pentru obţinerea punctului
de fierbere creşte( a.î. spre exemplu la 15 bar ajungem la o temperatură de 200 ° 𝑪).
 2.Elemente de fizică aplicată

La presiune constantă, vaporii devin lichid prin reducerea temperaturii (în circuitul aparatului de
aer condiționat, acest proces are loc în condensator). Refrigerantul trece din starea lichidă în cea gazoasă
prin scăderea presiunii (în circuitul aparatului de aer condiționat, acest proces are loc în vaporizator) .

Aparatele de aer condiţionat utilizează schimbul de căldură, proces în care la un moment dat,
substanţele îşi schimbă starea de agregare.

3. Refrigerentul
În funcţie de temperatură şi presiune există o pantă mai mare a variaţiei punctului de fierbere. in
cazul asta avem substanţe cu puncte scăzute de fierbere. Se constată că la o presiune de 1 bar refrigerentul
R12 are nevoie de o tempertatură de 29 grade.

O substanţă absoarbe căldură atunci când se transformă din lichid în gaz (exemplul brichetei:
temperatura este absorbită, de aceea se simte rece).
O substanţă cedează căldură atunci când trece din stare gazoasă in stare lichidă.
Transferul de gaze se face de la obiectul cu temperatură ridicată la obiectul cu temperatură joasă.

Refrigerent R12- Diclorfluormetan (formulă chimică : 𝐶 𝐶𝑙2 𝐹2).

Refrigerent R134a- Tetrafluormetan (formulă chimica: 𝐶𝐻2 𝐹 − 𝐶𝐹3 ).
 Plecăm de la un punct 1unde are loc comprimarea gazului care conduce la o creştere a presiunii
(de la 0,1 MPa la aproape 2 MPa). Vedem că procesul acesta de comprimare creşte presiunea.

Compresorul va creşte presiunea până pe la 10-20 bar. După, din stare gazoasă se transformă în
stare de vapori. Mai departe se răceste(i se modifică căldura) dar la aceeaşi presiune(înaltă). În starea
aceasta este in formă de vapori. În momentul în care se răceşte se face condensarea şi se transformă in
stare lichidă. De asta avem acel element care se numeşte consensator sau radiator. Radiatorul transformă
din stare lichidă în stare gazoasă.

4.Uleiul din compresor

Pentru circuitul refrigerantului R134a se utilizează un ulei sintetic special. Acest ulei poate fi folosit
doar pentru acest tip de refrigerant, întrucât nu se amestecă decât cu acesta.

De asemenea, uleiul din compresor este tipic fiecărui model de compresor.

Distribuţia aproximativă a cantităţilor de ulei în inslataţia de climatizare este: 50% în compresor,

20% în vaporizator si câte 10% în condensator, rezervor de refrigerant şi furtune.
Uleiul din compresor trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
-solubilitate mare în combinaţie cu refrigerentul;
-nu are caracter acid;
-este foarte higroscopic;
-proprietăţi bune de ungere;
-nu se amestecă cu alte uleiuri.

5.Sistemul de răcire

Pentru a răci un obiect, trebuie să se absoarbă căldura de la acesta. La vehicule se utilizeaza un

sistem de refrigerare cu compresor. Într-un circuit închis circulă continuu un refrigerant care îşi schimbă
alternativ starea de agregare din lichid în gaz şi invers. Refrigerentul este comprimat în stare gazoasă,
condensat prin disiparea căldurii evaporate prin reducerea presiunii şi absorbţia de caldură.

Observaţie! Nu se produce aer rece, ci se extrage căldura din aerul care circula în şi spre
habitaclu.

6.Elemente componente
 1. Compresorul

În compresor intră gaze la presiune şi temperatură joasă. Refrigerentul este apoi comprimat
rezultând creşterea temperaturii. Apoi este pompat în circuitul de înaltă presiune. În această fază
refrigerentul este în stare gazoasă şi are valori mari de temperatură şi presiune.

Refrigerentul urmează calea scurtă către condensator. Refrigerentul condensează şi devine lichid
atunci când îşi atinge punctul de transformare fizică: gaz – lichid(acest punct este dependent de presiune).
În această fază, refrigerentul este în stare lichidă şi are presiune ridicată şi temperatură medie.
Refrigerentul lichid comprimat continuă să curgă către o secţiune îngustată. Această secţiune poate fi sub
forma unui restrictor sau a unei supape de expansiune. Odata ajuns aici este injectat în vaporizator, loc
unde ii scade presiunea. În interiorul vaporizatorului refrigerentul se destinde şi se evaporă. Căldura de
evaporare este absorbită de la aerul proaspăt admis care trece printre lamelele vaporizatorului. În această
fază refrigerentul este absorbit de la aerul proaspăt admis care trece printre lamelele vaporizatorului. În
această fază refrigerentul este în stare de vapori, iar temperatura şi presiunea au valori scăzute.
Refrigerentul se află din nou în stare gazoasă. Iese din vaporizator pentru a intra din nou în compresor şi
a urma din nou ciclul.

Compresorul: sunt de tipul cu piston cu ungere cu ulei. Ele intră în funcțiune numai atunci când
sistemul de aer condiționat este pornit, aceasta făcându-se prin intermediu unui ambreiaj cu acționare
magnetică. Compresorul crește presiunea și implicit temperatura refrigerantului. Fără această creștere de
presiune nu ar fi posibilă destinderea și răcirea refrigerantului din sistemul de aer condiționat. Pentru
ungerea compresorului se utilizează un ulei special. Aproape jumătate din cantitate rămâne în compresor,
cealaltă jumătate din cantitate rămâne în compresor, cealaltă jumătate circulând împreună cu
refrigerentul. Ca protecție, compresorul este dotat cu o supapă de suprapresiune.

Procesul de comprimare: Compresorul absoarbe refrigerentul ieșit din vaporizator la o presiune

joasă și în stare gazoasă. Este ”vital” pentru funcționarea compresmetrului ca refrigerantul să fie în stare
gazoasă, întrucât lichidele sunt practic incompresibile putându-le distruge (similar cum lichidul de răcire
pătruns în cilindru poate distruge motorul). Compresorul comprimă refrigerentul și îl deplasează forțat
către condensator, prin circuitul de înaltă presiune, sub forma unui gaz fierbinte cu presiune ridicată.
Astfel, compresorul reprezintă interfața dintre circuitele de înaltă și joasă presiune a refrigerentului.

Modul de lucru al compresoarelor: Compresoarele sistemelor de aer condiționat funcționează

după mai multe principii: compresor cu pistoane reciproce, compresor centrifugal spiralat, compresor cu
pereți flotanți, compresor cu platou pendular.

2. Rezervorul de refrigerant

În circuitul cu supapa de expansiune, rezervorul de refrigerant servește ca vas de

expansiune și rezervor în același timp. În funcție de condițiile de operare cum ar fi încărcarea
termică pe vaporizator și condensator, turația compresorului – se pompează în circuit cantități
diferite de refrigerant. Rezervorul de refrigerant este integrat în sistem pentru a compensa aceste
fluctuații. Uscătorul reține chimic umezeala pătrunsă în sistem în perioada de umplere. Uscătorul
poate absorbi, în funcție de model între 6 și 12 g de apă. Cantitatea de apă ce poate fi absorbită
depinde de temperatura (crește cu scăderea temperaturii). Materialele abrazive provenite din
compresor și murdăria rezultată în funcționarea instalației sunt de asemenea depozitate.
Funcționare:
Refrigerantul în stare lichidă ce provine din condensator intră printr-o parte a
rezervorului, este colectată apoi în rezervor după care trece prin uscător către supapa de
expansiune prin tubul ascendent, într-un flux continuu, fără bule de gaze.
Rezervorul de refrigerant se înlocuiește de fiecare dată când se deschide circuitul.
Rezervorul trebuie ținut închis înainte de instalare, pentru a nu absorbi umezeala din aerul
ambiant.
 3. Supapa de expansiune

Supapa de expansiune este punctul în care refrigerantul din vaporizator se destinde şi se

răceşte. Ea este interfaţa dintre circuitele de joasă şi înaltă presiune ale refrigerantului. Supapa de
expansiune este utilizată pentru a reglarea curgerii refrigerantului către vaporizator, în funcţie de
temperatura vaporilor de refrigerant de la ieşirea din vaporizator.
În vaporizator se destinde atâta refrigerant cât este necesar pentru a menţine constante
condiţiile de răcire din vaporizator.
Reglajul: Curgerea refrigerantului este controlată de către supapa de expansiune în funcţie de
temperatură.
Când creşte temperatura refrigerantului care părăseşte vaporizatorul, refrigerantul din
termostat îşi măreşte volumul.
Debitul refrigerantului către vaporizator, la nivelul supapei cu bilă creşte.
Când scade temperatura refrigerantului care părăseste vaporizatorul, scade volumul
refrigerantului din termostat.
Debitul refrigerantului către vaporizator, la nivelul supapei cu bilă scade.

În supapa de expansiune termostatică există trei forte:

1. Presiunea din conducta senzorului este dependentă de temperatura refrigerantului supraîncalzit.

Această presiune acţionează asupra membranei ca o forţă de deschidere (PFu).
2. Presiunea din vaporizator (PSa) acţionează asupra membranei în direcţie opusă.
3. Forţa exercitată de arcul de reglaj (Pfe) acţionează în aceeaşi direcţie ca şi presiunea din vaporizator.
4. Vaporizatorul
 Functionare
Refrigerantul ieşit din supapa de expansiune se destinde în vaporizator, răcindu-l considerabil.
Refrigerantul se transformă în gaz (atinge punctul de fierbere). Când refrigerantul din vaporizator începe
să fiarbă, temperatura este sub punctul de îngheţ a apei.
Refrigerantul îşi extrage caldura pentru evaporare de la pereţii tuburilor prin care circulă, tuburi
care sunt în contact cu aerul înconjurător.
Aerul ce intră în contact cu vaporizatorul este răcit şi apoi trimis către habitaclu.
Umezeala din aerul răcit se colectează pe vaporizator în locurile unde temperatura aerului scade
sub punctul de condens (de rouă).
Astfel se produce apa prin condensare, iar aerul este uscat. Aceasta imbunătăţeşte notabil
condiţiile de confort din interior.
Pe vaporizator, în condiţii de umezeală, se depun particulele aflate în suspensie în aer, astfel
efectuându-se şi o purificare a aerului.
Acumularile de apă ce se formează sub maşinile staţionate, nu sunt un semn de defect.

5. Restrictorul
 Restrictorul este o zonă cu secţiune mică de trecere, localizat în circuitul refrigerantului înaintea
vaporizatorului. Secţiunea redusă (îngustarea), restrictionează curgerea refrigerantului. Refrigerantul are
înaintea restrictorului o presiune şi o temperatura mare.
La iesirea din restrictor, presiunea refrigerantului scade brusc, totodată şi temperatura sa.
Restrictorul este aşadar interfaţa dintre circuitul de inaltă şi joasă presiune a refrigerantului. Un
element de etanşare asigură trecerea refrigerantului numai prin restrictor.
Sarcini:
-să stabilească debitul refrigerantului prin intermediul valorii secţiunii de trecere. Cantitatea de refrigerant
care va trece prin secţiunea îngustată este dependentă de presiunea din circuitul refrigerantului;
-să menţină presiunea şi implicit starea lichidă a refrigerantului în circuitul de inaltă presiune în timpul
funcţionării compresorului;
-să producă o scădere de presiune în restrictor, astfel refrigerantul se răceste înainte de intrarea în
vaporizator printr-o vaporizare partială;
-să atomizeze refrigerantul.
Înaintea îngustării secţiunii de trecere, restrictorul are un filtru sită, iar dupa secţiune, o sită
pentru atomizarea refrigerantului înainte de intrarea în vaporizator.

6.Rezervorul de colectare a refrigerantului

 În circuitul de joasă-presiune a sistemelor de aer conditionat cu restrictor este montat un rezervor
de colectare a refrigerantului. Rezervorul este montat în compartimentul motor, într-un loc în care
temperatura este mai ridicată (pentru a facilita post-vaporizarea). Serveşte ca vas de compensare şi
rezervor de refrigerant şi ulei de compresor, precum şi ca element de protecţie pentru compresor. Venind
de la vaporizator, refrigerantul aflat în stare gazoasă, intră în rezervor. Dacă acesta conţine umezeală, ea
va fi separată în uscătorul integrat în rezervor.
Refrigerantul colectat în partea superioară a capacului de plastic este sigur în stare gazoasă în
momentul în care este admis de către compresor prin tubul în formă de U. Ca urmare, la compresor ajunge
numai refrigerant în stare gazoasă şi nu sub formă de picături, astfel asigurându-se protecţia împotriva
deteriorării compresorului. Uleiul de compresor se colectează la baza rezervorului de colectare.
Refrigerantul absorbit de compresor se combină cu uleiul de compresor printr-un orificiu din tubul U. Un
filtru sită previne pătrunderea prin acest orificiu a impuritatilor.

7.Controlul sistemului
 O unitate de comandă procesează semnalele primite de la dispozitivele de monitorizare şi
controlează periodicitatea pornirii şi opririi compresorului, precum şi turaţia ventilatorului. Aceasta
asigură că nivelul presiunii în circuitul refrigerantului este întotdeauna în limitele normale.
La sistemele cu compresor cu comandă în bucla deschisă, semnalul de la dispozitivele de
monitorizare este folosit şi la adaptarea la cerinţele de răcire (pornirea/oprirea aerului conditionat în
concordanţă cu cerinţele de temperatură; se previne astfel şi îngheţarea vaporizatorului).

Componentele sistemului de siguranţă

 a) Întrerupător pentru pornirea AC – ambreiajul cu acţionare magnetică cuplează compresorul.
Într-un sistem cu reglaj automat, ventilatorul radiatorulului şi suflanta de aer proaspăt pornesc simultan,
pe când în cazul sistemelor cu reglaj manual suflanta trebuie pornită prin selectarea unei trepte de
turaţie. La pornirea sistemului AC se trimite unităţii de comandă a motorului un semnal, pentru ca
aceasta să regleze corespunzător turaţia de mers încet în gol (să compensenze încărcarea produsă de
către compresor). Întrerupătorul se poate afla în circuitul electric, înaintea unui întrerupător de
temperatură aer exterior, astfel încât sistemul AC nu va porni dacă temperatura este mai joasă de 5 °C.
b) Supapa (anterior: dop de siguranţă) este montată direct pe compresor sau rezervorul de
refrigerant. Supapa se deschide la o presiune de aproximativ 3.8 MPa (38 bar) şi se închide atunci când
presiunea scade la aproximativ 3,0 - 3,5 MPa (30 - 35 bar). În funcţie de model, există compresoare cu
pregătire pentru montat supapa suprapresiune, ce constă într-un disc de plastic care se rupe (dop
siguranţă). În acest caz trebuie determinată suprapresiunea din sistem. Dopul de siguranţă se înlocuieste
doar cu sistemul golit de refrigerant!
c) Senzorul de temperatură din vaporizator măsoară şi trimite un semnal către unitatea de
comandă AC. Atunci când temperatura scade prea mult compresorul este decuplat. Compresorul este
oprit atunci când temperatura este intre -1 si 0 °C, repornirea sa făcându-se la aproximativ +3 °C. Se
previne astfel producerea îngheţării apei pe lamelele vaporizatorului. La unele sisteme, în locul acestui
senzor, se utilizează întrerupătorul de temperatură vaporizator E33. Circuitul de alimentare a
ambreiajului este închis/ deschis de către acest întrerupător. La alte sisteme, acest control se efectuează
prin intermediul întrerupătorului de temperatură a aerului ambiant.
d) Pentru a monitoriza, respectiv a limita condiţiile de presiune în sistemele închise de refrigerant,
în circuitul de înaltă presiune sunt instalate întrerupătoare de înaltă şi joasă presiune. Dacă presiunea
refrigerantului atinge valori nepermise, ambreiajul va fi decuplat. Întrerupătoarele pot fi montate direct
pe conducte, sau integrate în rezervorul de refrigerant.
e) Generaţie nouă de senzori de monitorizare a presiunii circuitului de refrigerant.
Întrerupătorul de presiune F129 a fost înlocuit de un senzor electronic de presiune. S-au efectuat
adaptările de rigoare între electronica de monitorizare din unitatile de comanda AC şi motor. Ca şi
întrerupătorul F129, senzorul de înaltă presiune este integrat în circuitul de înaltă presiune a
refrigerantului.
Inregistreaza presiunea refrigerantului şi o converteşte într-un semnal electric. Faţă de
întrerupătorul de presiune F129, senzorul de presiune înregistrează toate valorile nu numai pe acelea
corespunzătoare pragurilor de presiune. Semnalul indică nivelul de sarcină aplicată motorului de către
sistemul AC cât şi condiţiile de presiune din circuitul refrigerantului. Treapta următoare de turaţie a
ventilatorului cât şi acţionarea ambreiajului sunt activate şi dezactivate via unitate de comandă a
ventilatoarelor radiatorului.
f) În circuitul refrigerantului cu restrictor, presiunile joase şi înalte sunt adesea monitorizate de
două întrerupătoare de siguranţă separate.
Joasă presiune: Întrerupătorul de joasă presiune F73, acţionează decuplarea magnetică a ambreiajului
compresorului, atunci când presiunea din circuitul refrigerantului scade sub aproximativ 0,17 MPa (1,7
bar) de exemplu (cauza posibilă nivel scăzut de refrigerant în circuit – se protejează compresorul).
Înaltă presiune: Întrerupătorul de înaltă presiune F118, acţionează decuplarea magnetică a ambreiajului
compresorului, atunci când presiunea din circuitul refrigerantului creşte peste aproximativ 3,0 MPa (30
bar) de exemplu. Valorile absolute sunt specifice fiecărui sistem in parte.
Compresorul constitue o sarcină aditională pentru motor. Pentru a evita supraîncălzirea lichidului de
răcire atunci când motorul este in sarcina mare (ex. la urcarea unui deal), compresorul este oprit.
Din acest motiv temperatura lichidului de răcire a motorului este monitorizată suplimentar de un
întrerupător de control a temperaturii (primul dispozitiv de monitorizare este senzorul de temperatură
care are şi bec martor în panoul de bord).Compresorul este scos din funcţiune la aproximativ 119 °C si
repus in functiune la aproximativ 112 °C.

Aerul exterior răcit de vaporizator este introdus în habitaclu de către suflanta de aer proaspăt.
Acest aer este de obicei mai rece decât e necesar (sistemul AC este dimensionat la capacitatea maximă
de răcire, temperaturile ambiante uzuale sunt moderate). Pentru a obţine temperatura optimă, o parte
a aerului proaspăt este trecută printr-un schimbător de caldură pentru a fi încalzită. Fluctuaţiile de
temperatură pot fi cauzate de temperaturile aerului ambiant, viteza de deplasare, temperatura lichidului
de răcire, cantitatea de aer proaspăt admis, etc. În cazul AC cu reglaj manual, soferul trebuie sa efectueze
reglajul temperaturii aerului din habitaclu.
 AC cu reglaj automat scuteşte şoferul de a mai efectua reglajele menţionate anterior. Ele au
avantajul că pot include mai mulţi parametri în sistemul de control şi calcula în avans răspunsul termic
în funcţie de setările efectuate. Pentru descrierea sistemelor AC cu reglaj automat se utilizează diferite
denumiri:
– Reglarea digitală a temperaturii;
– Climatronic ;
– AC cu reglaj automat.
Ceea ce au in comun sunt:
– Unitate de comandă;
– Senzor temperatură exterioară (1 sau 2);
– Senzor temperatură interioară;
– Senzori adiţionali (nu la toate sistemele), ex. senzor penetrare radiaţie solară;
– Motoraşe de poziţionare a clapetelor sistemului AC/încălzire.
Schema de mai sus arată dispunerea lor. Unitatea de comandă este elementul principal. Ea
procesează toate semnalele de intrare de la senzori, le filtreaza de interferenţe şi le trimite
microprocesorului încorporat. Unitatea de comandă calculează apoi semnalele de iesire în funcţie de
valorile teoretice preprogramate. Apoi transmite semnalele de iesire elementelor de execuţie, care sunt
motoraşele de poziţionare a clapetelor sistemului de AC/încălzire. Sistemele AC din generaţia actuală
sunt interconectate cu celelalte unităţi de comandă fie direct, fie prin intermediul magistralei CAN. Astfel
sunt incluse printre mărimile de intrare ale unităţii de comandă şi parametri referitori la viteza de
deplasare, turaţia motorului, precum şi a timpului de staţionare a vehiculului.
 9.Întreţinere
Încălzirea produce o suprapresiune în sistem ce poate conduce la deschiderea supapei de
suprapresiune. În timpul operaţiunilor de sudură, razele ultraviolete, penetrează furtunurile şi pot
produce degradarea refrigerantului.
Părţile deteriorate sau care prezintă scurgeri nu trebuie reparate prin lipire sau sudare, ele trebuie
întotdeauna înlocuite. Goliţi înainte instalaţia de refrigerant cu ajutorul echipamentelor specializate.
Refrigerantul este o substanţă incoloră şi inodoră, mai grea decât aerul. În timp el se depozitează
în zonele joase, înlocuind aerul. Dacă refrigerantul scapă, în pofida tuturor măsurilor de siguranţă luate,
există un risc ridicat de sufocare în zonele slab ventilate sau în canalele de vizitare. Chiar dacă
refrigerantul nu este puternic inflamabil este interzis fumatul sau lucru cu aparate care pot produce
scântei sau flăcări, în camerele de stocare a refrigerantului. Temperatura ridicată a flăcărilor sau a
obiectelor înroşite poate produce modificări chimice ale refrigerantului. Inhalarea gazului toxic rezultat
conduce la accese de tuse şi ameţeală.
Curățarea circuitului de răcire se face dacă se dorește îndepărtarea :
- impurităților;
- umezelii ;
- a refrigerantului vechi.
Curățarea : aer comprimat uscat;
Dezumidificarea: azot.
Curățarea este necesară atunci cand:
– circuitul de refrigerant a fost deschis (ex. dupa un accident);
– există îndoieli asupra cantității de ulei de compresor existentă în circuit;
– este necesară înlocuirea compresorului, datorită unor defecțiuni interne.
Părțile componente ale circuitului refrigerantului trebuie golite cu ajutorul aparatelor de extracție
specializate.

10.Aparate utilizate:
Echipament service A/C de la Bosch: ACS 600.

Sistemele de aer condiţionat pentru autovehicule trebuie să respecte cele mai înalte standarde de
calitate, siguranţă, precizie şi protecţie a mediului.

Etape complet automate

Aparatele execută în mod complet automat o gamă largă de funcţii:

- extragerea agentului refrigerant şi reciclarea acestuia;
- separarea şi recuperarea uleiului uzat;
- golirea sistemului şi testarea etanşeităţii acestuia;
-injectare a uleiului nou şi a substanţei de contrast UV;
- încărcarea foarte precisă a agentului refrigerant pe autovehicul.
Cum functioneaza climatizarea automata?
Aerul conditionat poate fi manual sau automat. Unii il numesc climatronic, altii clima
digitala sau climatic, in functie de producator. Poate sa fie cu o zona, cu doua sau mai
multe, dar principiul este acelasi. De fapt, in ceea ce priveste circuitul de freon este identic
in toate cazurile. Singura diferenta dintre o clima manuala si una automata este
complexitatea aerotermei si a controalelor pe care le are.
O climatizare automata poate controla temperatura ambientala din masina datorita unui
senzor de temperatura, cand vom comuta clima pe modul AUTO. Iar atunci cand vom
selecta manual temperatura, nu inseamna ca selectam ce temperatura sa fie in masina
ci doar ce temperatura sa aiba aerul conditionat. Temperatura aceasta este
regularizata de niste "obloane" care obtureaza vaporizatorul: daca vrem mai cald,
trece mai putin aer direct prin radiatorul de racire, daca vrem mai rece, trece mai
mult aer prin radiatorul de racire.
In plus, o clima automata regularizeaza si viteza ventilatorului altfel, oferind mai multe
trepte, si inchiderea/deschiderea gurilor de ventilatie de la picioare, de dezaburire sau
frontale se face digital "de la distanta", nu mecanic prin intermediul unor parghii ca in
cazul climei manuale. Cu alte cuvinte, o clima automata raceste la fel de bine ca una
manuala, insa ofera un plus de opCum functioneaza aerul conditionat auto?
Intregul sistem de aer conditionat trebuie privit ca un circuit etans prin care circula freonul.
Sistemul este compus din doua radiatoare, legate intre ele prin conducte, prin ele
circuland freonul miscat de puterea compresorului. Le vom lua pe rand, incepand cu
circuitul freonului de la compresor, desi acesta este un ciclu continuu, foarte rapid
:
1. Trecerea freonului prin compresor: gazul in momentul in care intra in compresor se
incalzeste foarte puternic din cauza presiunii mari;
2. Trecerea freonului prin condensator (radiatorul din fata masinii): de la compresor,
prin intermediul unei conducte, freonul incalzit ajunge aici si, datorita ventilatorului care
ventileaza radiatorul, se raceste si se condenseaza, schimbandu-si starea din gaz in
lichid. Procesul acesta se numeste incalzirea latenta a gazului condensat;
3. Trecerea freonului prin valva de expansiune: de la radiatorul de AC pozitionat la
motor, langa cel de antigel, freonul pleaca in stare lichida sub presiune printr-o alta
conducta spre radiatorul din bordul masinii. Dar pana acolo trece printr-un filtru special
care separa gazul ramas de lichid si opreste eventualele impuritati, dupa care, inainte sa
intre in radiatorul ascuns in bord intra intr-o valva de expansiune. Aceasta valva este
similara cu valva unui deodorant, transformand lichidul sub presiune intr-un gaz rece la
presiune joasa;
4. Trecerea freonului prin vaporizator (radiatorul de racire al aerotermei, altul decat cel
de incalzire): imediat cum trece de valva de expansiune, freonul se transforma in gaz
extrem de rece care circula prin radiatorul ascuns sub bordul masinii, radiator care
raceste propriu-zis aerul din habitaclu. Ventilatorul aerotermei circula aerul prin acest
vaporizator, care nu este altceva decat un radiator, iar elementii prin care circula freonul
in stare gazoasa extrem de rece fac ca aerul sa intre cald pe o parte si sa iasa rece pe
cealalata parte;
5. Trecerea freonului prin conducta spre compresor: gazul odata iesit din radiatorul
aerotermei incepe sa se incalzeasca. El trece printr-o conducta si ajunge iar la
compresor, care ii schimba presiunea si il incalzeste foarte puternic. De aici, ciclul de la
1 la 5 se repeta la infinit si gazul isi schimba starea din gazoasa in lichida in functie de
presiunea la care este supus.
tiuni si confort pentru pasageri.

6.Confort

Sistemele de climatizare ale autovehiculelor , la inceput, reprezentau o necesitate ele fiind orientate mai
mult catre sezonul rece decat catre anotimpul cald.

Intre timp , s-a constatat ca sistemul de climatizare a autovehiculelor reprezinta in fapt un factor de
confort, nu numai pentru pasageri ci si pentru conducatoru auto , lucru ce a rezultat in urma studiilor
effectuate pentru determinarea oboselii si a stresului exercitate asupra conducatorului auto in timpul
conducerii autovehiculului.

11.Observaţii şi concluzii

Atunci când presiunea creşte, şi nivelul de temperatură necesar pentru obţinerea punctului de
fierbere creşte( a.î. spre exemplu la 15 bar ajungem la o temperatură de 200 ° 𝐶).

Nu se produce aer rece, ci se extrage căldura din aerul care circula în şi spre habitaclu.

Crearea vacuumului durează aproximativ 20 minute. Se porneşte de la o presiune de aproximativ

1000 mbar. Presiunea ajunge la 1mbar (se menţine constantă) si este de 1000 ori mai mică faţă de
presiunea care avem noi nevoie.
Bibliografie

1. https://www.odat.ro/sistem-de-climatizare/
2. https://autotehnic.wordpress.com/2013/08/26/sistemul-de-climatizare-introducere/
3. http://www.e-automobile.ro/categorie-motor/20-general/154-sistem-aer-conditionat-auto-
ac.html