Sunteți pe pagina 1din 5

Situaṭie problemǎ: probleme comportamentale, dificultăţi legate de integrarea în colectivitate,

randament şcolar scăzut, pe fondul unei probleme locomotorii.

I. Părți : Copil – Şcoală – Părinţi

II. Cauze

1. Identificarea si descrierea problemei.


Tabloul familiei: A.N. este un băiat de 15 ani, provine dintr-o familie obişnuitǎ, cu o mamǎ care
a renunṭat la serviciu pentru a avea grijǎ de el şi un tatǎ care este prezent doar 2-3 luni pe an din
cauza serviciului care ȋl ṭine departe de ṭarǎ . Copilul este afectat de absenţa tatǎlui, pe care ȋl
iubeşte enorm. Mama este exagerat de atentǎ cu acesta, iar pentru a compensa lipsa lui adesea îl
supraprotejează.

III. Manifestare. Tabloul copilului.

Elevul A.N. a venit la noi la şcoală în clasa a IX-a. Încă de la început am desprins câteva
caracteristici ale acestui copil care-l diferenţiau de ceilalţi elevi din clasă, de aceeaşi vârstă cu el,
dincolo de evidenta problema locomotorie. Astfel, el era foarte impulsiv, hiperactiv, cu tulburări
de atenţie şi cu deprinderi motorii mai puţin formate decât ceilalţi copii. Se manifestǎ ca fiind
foarte nerăbdător, întâmpina dificultăţi în a aştepta sau a-şi amâna nevoile, iar uneori avea
acţiuni bruşte şi fără premeditare.

De cele mai multe ori răspundea înainte ca întrebarea să-i fie adresată, întrerupe şi îi deranjează
pe colegi provocând probleme în clasă sau în grupul de copii în timpul pauzelor. Datorită
impulsivităţii produce mereu accidente de tipul: răstoarnă lucrurile celorlaţi, se ciocneşte cu alţii,
etc. Întâmpină de asemenea dificultăţi în a-şi amâna dorinţele şi în a-şi aştepta rândul.

În clasă îi este dificil să stea liniştit. El se ridică frecvent din bancă, manâncǎ pe sub bancǎ ȋn
timpul orelor, se joacă cu telefonul, îşi mişcă picioarele aproape tot timpul cât stă pe scaun, se
ridică deseori din bancă în timpul orei.
În ceea ce priveşte sarcinile şcolare acest copil nu reuşeşte niciodată să le ducă la bun sfârşit.
Acest lucru se poate observa mai ales în activităţile care reclamă efort intelectual. Problemele
apar în general în activităţile impuse de alţii, comparativ cu cele pe care le alege singur. El
oscilează frecvent între activităţi, pierzându-şi repede interesul faţă de activitatea în desfăşurare
şi dedicându-se alteia. Face deseori greşeli de neatenţie chiar şi în realizarea celor mai uşoare
teme de lucru. Munca lui este dezordonată şi superficială. Din cauza manifestǎrilor lui ieşite din
comun , toṭi colegii ȋl evitǎ şi stǎ mereu singur, deşi el doreşte compania lor.

Limbajul este destul de sărac, se exprimă uneori greoi, nu are întotdeauna o coerenţă verbală.
Comunică destul de greu cu ceilalţi copii, de multe ori ceilalţi copii evitându-l.

IV. Soluții

2. Stabilirea echipei care participă la soluţionarea problemei


– Profesorul diriginte
– Profesorii clasei
– Psihologul şcolar
– Pǎrinṭii
3. Stabilirea obiectivelor

A. Obiective pe termen lung:


– Diminuarea comportamentului hiperkinetic şi impulsiv în timpul orelor şi în familie;
– Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi a vigilenţei;
– Formarea unor deprinderi motorii elementare;
– Îmbunătăţirea productivităţii şi a performanţelor şcolare;
– Îmbunătăţirea relaţiilor sociale, acceptarea lui de către colegii de clasă;
– Îmbunătăţirea interacţiunii profesori-elev;

B. Obiective pe termen scurt:


– Să îşi menţină atenţia concentrată pentru mai mult timp;
– Să poată rezolva sarcinile trasate de profesori, finalizându-le;
– Să respecte „Regulile clasei”;
– Să întrebe şi să răspundă la întrebări;
– Să ia parte la activităţile de învăţare în grup;
– Să participe la discuţii în mici grupuri informale;
– Să scadă numărul comportamentelor impulsive la şcoală şi în familie.

4. Stabilirea locului de desfăşurare


– Sala de clasă, cabinetul psihologului şcolar

V. Monitorizare

Alegerea modalităților specifice:


Metode:
– Observaţia copilului, analiza cazului, jocul de rol.

Plan de intervenţie personalizat


Programul de intervenţie personalizat are la bază metode şi strategii centrate pe copil, în funcţie
de particulǎrităţile lui, pentru a crea un mediu care să favorizeze şi să sprijine învăţarea, dar şi
centrate pe familie, prin intermediul acestor demersuri dorindu-se modificarea acelor condiţii
familiale care menţin simptomatologia copilului.

Terapia cognitiv-comportamentală
În intervenţia noastră am avut ca scop diminuarea tulburărilor de comportament ale copilului
prin demersuri care includ asistenṭa psihologicǎ pentru ȋntreaga familie, care nu comunica
constructiv, pǎrinṭii având un comportament exagerat de protector din cauza problemei de
sanatate.

Obiectivul central al trainingului de auto-educare este îmbunătăţirea capacităţilor de autoreglare


şi a strategiilor reflexive de rezolvare de probleme. Terapia trebuie să ajute copilul să îşi menţină
atenţia concentrată, să îşi controleze mai bine impulsurile şi să elaboreze planuri de acţiune,
pentru a rezolva mai bine sarcinile.

Tehnicile de management al comportamentului sunt centrate pe respectarea anumitor reguli şi pe


oferirea de recompense. Astfel, au fost discutate cu copiii „Regulile clasei”, stabilind cu toţii
anumite reguli de comportament pentru anumite situaţii, urmând ca ei să se observe şi să se
monitorizeze. Dacă regulile erau respectate, elevul A.N. era recompensat prin laudă,
încurajare, întărindu-se în acest fel comportamentele pozitive.
Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare
Scopul acestei acţiuni este şi socializarea copilului care din cauza izolǎrii de cǎtre ceilalṭi copii
devenise chiar agresiv. Agresivitatea din pǎcate nu era acceptatǎ de cǎtre pǎrinṭi, care nu puteau
concepe cǎ aceste manifestǎri aparṭin copilului lor care acasǎ era foarte liniştit.

Consilierea familiei (Programul părinte-copil)


Scopul programului părinte-copil este acela de a induce modificări în interacţiunile părinte-copil,
acestea constituind o premisă a reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie.
Punctele centrale ale programului sunt modul în care caracteristicile copilului, cele ale părinţilor
şi problemele familiale influenţează:
– comportamentul copilului;
– percepţia comportamentului copilului de către părinţi;
– reacţiile părinţilor la comportamentul copilului.

Reducerea tensiunilor în familie poate avea o importanţă majoră în diminuarea problemelor


comportamentale ale copilului, de aceea ele au fost discutate în cadrul programului părinte-copil.

Realizarea evaluărilor
Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului şi mai ales pentru adoptarea unor
măsuri pedagogice adecvate particularităţilor individuale s-au folosit un set de probe psihologice
care au permis identificarea unor particularităţi ale dezvoltării.

VI. Concluzii:

Programul de intervenţie personalizat presupune colaborarea în echipă, formatǎ din profesor


diriginte, psihologul şcolar, profesorii clasei, familie, toţi cei implicaţi în activitatea desfăşurată
de A.N. pe parcursul unei zile pentru a forma un cerc de susţinere, echilibrare şi integrare a
lui în comunitate.

În urma intervenţiei educative am reuşit să realizăm un progres favorabil prin ameliorarea


tulburărilor hiperchinetice şi de atenţie. Activitatea noastră în şcoală s-a axat pe urmărirea
evoluţiei copilului implicat şi pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţi
necesare, urmărind totodată dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Acest fapt l-am realizat prin
aplicarea unor metode şi procedee eficiente pentru integrarea copilului în colectivul clasei,
relaţionarea sa cu ceilalţi copii şi cu adulţii, formarea deprinderilor comportamentale, motrice,
socio-afective, practice.

În prezent, elevul A. N. este elev ȋn clasa a-XII-a si a reuşit sǎ se integreze ȋn colectivul clasei,
pǎrinṭii au ȋnṭeles faptul cǎ acesta avea nevoie de contactul cu persoane de aceeaşi vârsta cu el şi
nu izolat aşa cum era la ȋnceputul clasei a-IX-a, ȋncurajându-l şi chiar organizându-i petreceri
aniversare reuşite cu toṭi colegii ca invitaṭi.

Elev: T.R; 16 ani; clasa X; Colegiul Național ,,Mihai Viteazul’’; Turda


1.Contextul problemei
Elevul face parte dintr-o clasă cu copii foarte silitori și cu rezultate deosebite. Problema majoră a
acestuia este legată de accesele de violență verbală faţă de profesori și de colegii de clasă. Încă
de la începutul clasei a IX-a s-a dovedit a fi foarte activ în crearea de situaţii conflictuale,
perturbând acivitățile didactice prin comportament ostil și sfidător faţă de profesori. În
permanență atrage atenţia prin gesturi şi limbaj neadecvat, dorind să fie remarcat și să braveze
prin conduita sa. Sarcinile şcolare le consideră ca pe o pedeapsă, profesorul fiind pentru el un
adversar.În ceea ce priveşte situaţia la învăţătură, trebuie să amintesc faptul că este unul dintre
cei mai inteligenţi elevi din clasă, dar nu este constant în pregătire.

2.Problema
Starea conflictuală s-a produs la începutul anului şcolar şi s-a accentuat din ce în ce mai mult,
fiind recunoscută de profesori, elevi şi de părinți.Elevul întrerupe frecvent ora, nu respectă
regulile clasei şi vorbeşte urât cu cei din jur. Explicația rezidă în lipsa de timp şi afecţiune a
părinţilor precum și anturajul acestuia.

3.Identificarea problemei
De la vârsta de 10 ani copilul locuieşte împreună cu mama şi bunicii din partea acesteia.Tatăl lui
a plecat în Anglia şi mama lui s-a mutat cu serviciul la Cluj, fiind în cea mai mare parte a
timpului cu bunica. Rezultă faptul că T.R. se simte neglijat și lipsit de afecţiune. Părinții încearcă
să suplinească acest aspect oferindu-i sume importante de bani și necontrolându-i programul.
Problema legată de comportamentul agresiv al acestuia a fost adusă la cunoștința dirigintelui de
către colegii de clasă, de unii părinți și profesori.
4.Ce simt personajele implicate în conflict?
T.R. manifestă un comportament teribilist, ostil față de colegii săi, iar aceștia la rândul lor sunt
furioşi şi frustraţi de situaţia respectivă.

5.Scop
 diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul şcolii;
 stimularea înclinațiilor elevului spre activitățile practice, sportive;
 formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate și să răspundă doar atunci
când este întrebat.

6.Obiectivele urmărite se referă la:


 identificarea cauzelorce au generat conflictul;
 alegerea unor metode şi strategii care să rezolve, dar mai ales să prevină astfel de situaţii;
 îmbunătăţirea climatului şcolar pentru a împiedica escladarea conflictului;
 schimbarea comportamentală a elevului implicat în conflictul şcolar.
7.Propuneri pentru rezolvarea conflictului:
 stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor;
 antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa;
 stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate prin includerea elevului în activităţile
extraşcolare (activităţi sportive, cerc de dezbateri);
 motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza … vei obţine …”);
 recompensarea celui mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului;
 antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune;
 discuţii pentru aflarea surselor de manifestare agresivă cu elevul, separat de clasă, cu
profesorii din gimnaziu;
 sesizarea familiei şi stabilirea unor şedinţe de consiliere în comun cu aceasta pentru
îmbunătăţirea stimei de sine;
 obţinerea susţinerii din partea mamei.
8.Elaborarea unui plan de acţiune
Se va face pe două paliere:

a.Includerea elevului şi a familiei într-un program de consiliere şcolară pentru îmbunăţăţirea


stimei de sine şi a abilităţilor de comunicare în cadrul unui grup;
b.În cadrul orelor de consiliere/dirigenţie se stabileşte de exemplu câte o săptămână tematică:
săptamâna prieteniei, a voluntariatului, săptămâna,,Spune NU… astfel încât ceilalţi să nu se
simtă jigniţi”; săptămâna ,,Cel mai bun ascultător”, săptămâna ,,Vreau să-ţi exprimi părerea…”
etc. În cadrul acestor săptămâni tematice elevii vor învăţa să diferenţieze comportamentele
pasive şi agresive în comunicare, să conştientizeze dezavantajele asociate acestor
comportamente.
9.Modalităţi de rezolvare
Ca metode s-au aplicat:

 metoda modificărilor de comportament – întărirea unui comportament se datorează


consecinţelor pozitive sau negative pe care le are; întărirea, prin confirmare, a unui
comportament pozitiv duce la repetare, iar lipsa de întărire a celor negative va determina
suprimarea lor, ambele situaţii determinând modificări comportamentale;
 metoda time-out (tehnica izolării) – când elevul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi repetam
întrebarea. În cazul în care răspundea când era întrebat, întăream acest comportament;
 metoda Canter – profesorul se manifestă pozitiv în toate situaţiile, ajută elevii să
conştientizeze scopurile şi cerinţele de rezolvare şi, mai ales, normele disciplinare,
de participare, utilizând stimulările.
10.Rezultate obtinute
 se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat;
 se conformează regulilor de grup;
 respectă persoanele din grup şi la şcoală şi acasă;
 recompensele duc la creşterea stimei de sine;
 conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el;
11.Evaluarea planului de intervenţie
În urma intervenției pe care am avut-o în cadrul derulării acestui conflict am constatat că cel mai
mare impact l-a avut asupra elevilor abordarea de tip VICTORIE-VICTORIE, a reușit să inducă
fiecărui elev senzația că el este cel care a avut dreptate și fiecare a ieșit victorios.Părțile au ajuns
la concluzia că dialogul sincer şi deschis este cea mai bună cale de rezolvare a problemelor,
eliminându-se în acest fel neajunsurile provocate de cuvintele jignitoare adresate în
trecut. Părinţii au
început să acorde mai mult interes educaţiei copiilor lor. Acum,
copiii sunt mult mai apropiați unii faţă de alții, relaţiile lor s-au consolidat, comunică mai mult şi
sunt mai toleranţi.