Sunteți pe pagina 1din 6

PRINCIPIILE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Ele reprezinta “normele” sau “legile” ce trebuie sa guverneze orice fel de


activitate de cercetare stiintifica.
Cercetarea stiintifica nu se poate face, fara ca ea sa fie condusa, de anumite
principii si legi. Aceste principii sunt necesare, pentru ca ele reprezinta normele, de
care orice cercetator este obligat sa tina seama, in activitatea sa.
Principiile cercetarii stiintifice sunt repere, absolut necesare, pentru
raportarea ideilor si a activitatii practice, pentru a putea mentine si parcurge “calea
cea mai dreapta”, respectiv metoda.

 Principiul competentei
 Cine este capabil si poate desfasura o activitate de cercetare stiintifica?
Poate oricine, oricand si oricum sa desfasoare o activitate de cercetare
stiintifica?
 Desigur ca nu.
Reguli in sensul acesta:
 Trebuie admisi numai specialisti formati in domeniul stiintific respectiv;
 Se cer anumite aptitudini speciale: dorinta de cunoastere, curiozitate, spirit
critic, spirit de observatie dezvoltat, capacitate de analiza si sinteza, rabdare,
onestitate;
 Se cere o anumita experienta profesionala de specialitate;
 Este necesara o etapa preliminara, prin care trebuie sa treaca orice tanar
cercetator, lucrand sub conducerea unor cercetatori consacrati, cu
experienta, pentru a deprinde modul de gandire, metodele, tehnicile de lucru,
formularea ipotezelor, pregatirea etapelor de cercetare, evaluarea
rezultatelor si verificarea lor.

 Principiul obiectivarii
Se refera la obiectul cercetarii stiintifice si la modul in care acesta trebuie
studiat, dar si la atitudinea cercetatorului fata de obiectul de cercetat.
Aici trebuie sa avem in vedere cateva aspecte:
 Sa se fixeze atentia si sa se puna in evidenta un anumit obiectiv, care sa
reprezinte scopul precis al cercetarii respective;
 O data declansata cercetarea temei fixate, cercetatorul nu trebuie sa se abata
de la realitatea obiectului cercetat si sa nu isi schimbe obiectivul urmarit;
 Sa adapteze metodele si tehnicile la specificul naturii obiectului cercetat si
nu invers;

 Principiul adevarului
In sensul acestui principiu, orice cercetare are ca scop descoperirea
adevarului, cuprins in concluziile care se desprind. Acest adevar trebuie sa reflecte
natura reala a obiectului cercetat.
Trebuie respectate anumite reguli:
 Studiul sa urmareasca adevarul despre obiectul, fenomenul, persoana
cercetata;
 Orice cercetare stiintifica trebuie sa fie coerenta, logica, sa aiba continuitate;
 Redactarea sa se faca utilizandu-se un limbaj clar, precis, inteligibil, specific
terminologiei domeniului;
 Sa se evite subiectivismul, fantezia sau speculatia sterila;
 Studiul sa fie consecvent si conform cu ratiunea, cu logica, cu rationalitatea.
 Principiul metodic
Acest principiu se refera la metodologia cercetarii stiintifice.
Trebuie sa avem in vedere cateva reguli:
 Orice activitate de cercetare stiintifica sa fie condusa metodic, in
conformitate cu un plan, cu un proiect (design) riguros pregatit anterior;
 Studiul sa respecte pas cu pas etapele si metodele de lucru, pentru a avea
coerenta si desfasurare logica;
 Sa fie utilizate tehnici si metode de lucru adecvate specificului obiectului
cercetat;
 Din punct de vedere metodologic, activitatea de cercetare stiintifica e bine sa
inceapa cu studiul lucrurilor simple, clare, evidente, trecandu-se dupa aceea,
treptat, la cele care implica un grad ridicat de dificultate si complexitate;

 Principiul demonstratiei
Acesta sustine ca orice afirmatie sau rezultat, ce apare in urma cercetarii
obiectului, fenomenului studiat, trebuie sa fie demonstrata, dovedita, daca este
adevarata.
Astfel, trebuie sa avem in vedere urmatoarele reguli:
 Orice cercetare sa poata fi verificata sau reprodusa de catre un alt cercetator,
diferit de cel care a descoperit primul datele la care se face referinta;
 Studiul sa poata fi reprodus sub forma unui model teoretic, care sa
reprezinte cat mai bine obiectul cercetat si calitatile lui;
 Rezultatele obtinute, considerate ca fiind valabile, sa poata fi integrate in
sistemul de date ale domeniului stiintific respectiv.
 Principiul corelatiei
Ca si principiul precedent, acesta este tot in relatie cu metoda. El statueaza
faptul ca, rezultatele obtinute in urma studiului, trebuie sa fie corelate cu datele,
deja existente, in domeniul respectiv.
Cateva reguli:
 Sa se aiba in vedere cunostintele deja existente despre obiectele, fenomenele
apropiate sau inrudite cu cele studiate;
 Sa se aiba in vedere raporturile obiectului cercetat cu altele din aceeasi clasa
de obiecte, sau cu obiecte inrudite cu acesta;
 Concluziile cercetarii efectuate sa se integreze intr-un domeniu de
cunoastere stiintifica, bine stabilit si caruia vor apartine din acest moment;
 In urma sistematizarii rezultatelor obtinute, dupa cercetarea efectuata, sa se
realizeze o sinteza, cu datele similare, deja existente in domeniul stiintific
dat.

 Principiul evaluarii rezultatelor


Acesta se raporteaza tot la metodologie si priveste modul de evaluare si de
utilizare a datelor obtinute.
Cateva reguli:
 Sa se evalueze corect, rational, toate rezultatele obtinute;
 Sa se elimine subiectivitatea in evaluarea rezultatelor;
 Rezultatele obtinute sa fie comparabile cu datele existente in literatura de
specialitate;
 Sa se verifice, daca rezultatele, la care s-a ajuns sunt corecte si preferabil,
verificarea sa fie facuta de o alta echipa de cercetatori.
 Principiul utilitatii
Studiul intreprins sa aiba in vedere o utilizare, atat teoretica, cat si practica a
rezultatelor.
Pentru respectarea acestui principiu, trebuie sa se aiba in vedere, urmatoarele
reguli:
 Cercetarea efectuata trebuie sa fie utila in teorie, dar si in practica;
 Studiul intreprins sa aiba un caracter de originalitate si de noutate,
reprezentand o contributie personala si eficienta, in domeniul respectiv;
 Concluziile studiului sa poata fi utilizate si aplicate, cat mai repede si in mod
curent, de catre specialisti;

 Principiul psihomoral
Acest principiu priveste atat cercetatorul, cat si modul in care se desfasoara
activitatea de cercetare.
Se pune problema onestitatii, seriozitatii, activitatii de cercetare, dar si cea
morala, a celui care executa munca de cercetare. Se au in vedere consecintele, ce
decurg din aplicarea rezultatelor cercetarii.
Cateva reguli:
 Orice cercetare sa fie sincera si dezinteresata, in obtinerea unor avantaje
materiale sau de alta natura, de catre cercetatorul, care o efectueaza;
 Studiul trebuie sa se conduca dupa principiile etice ale unei activitati
corecte, respectand raporturile etic-profesionale, dintre cercetatorii din
acelasi domeniu, si chiar comunicand cu ei, pe parcursul desfasurarii
cercetarii;
 Studiul sa fie in conformitate cu natura cercetatorului, cu personalitatea lui,
cu pregatirea si preocuparile personale, cu gradul si specificul de
specializare si cu competenta sa profesionala;
 Sa accepte colaborarea, cu specialisti din acelasi domeniu, sau cu specialisti
din domenii stiintifice inrudite, in mod deschis, dezinteresat;
 Cercetatorul are datoria de a-si sustine si apara rezultatele cercetarii, in
raport cu criticile, care pot fi aduse in legatura cu cercetarea intreprinsa;
 Persoana care a efectuat cercetarea, trebuie sa fie credibila, convingatoare,
ca sa impuna prin argumente si demonstratii, rezultatele teoretice si practice,
ale studiului intreprins.

S-ar putea să vă placă și