Anul scolar 2019-2020

Roma Antica

Roma Antica
→a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă
între 753 î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole,
civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi,
la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării
Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor
barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și
începutul Evului Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte
din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia antică, o civilizație care a inspirat
mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuții importante în
organizarea politică și administrativă, juridică, artă
militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar
istoria sa continuă să aibă o influență puternică asupra lumii moderne.

→Perioada monarhiei:
Regatul Roman a fost guvernul monarhic al orașului Roma și al teritoriilor sale
de la Fondarea Romei, fondarea sa în 753 î.Hr. de către Romulus și Remus,
până la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. și
formarea Republicii Romane. După legendă, orașul Roma a fost întemeiat în
anul 753 î.Hr. de către Romulus și Remus, care au fost crescuți de către o
lupoaică. În legenda romană, când grecii au dus Războiul troian împotriva
orașului Troia, prințul troian Aeneas a navigat peste Marea
Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său, Iulus, a mers mai departe,
fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi
gemeni, Romulus și Remus, care au purces la fondarea Romei în 753 î.Hr.

→Perioada republicii:
Republica Romană a fost guvernarea republicană a Romei și a teritoriilor sale
din 510 î.Hr. până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în
anul 44 î.Hr., anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, 27
î.Hr., anul în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de August.
Orașul Roma este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coasta de
vest a Italiei. El marca frontiera de nord a zonei în care era vorbită limba
latină și granița de sud a Etruriei, unde trăiau etruscii, care erau de origine
necunoscută.

Principalii zei și zeițe ale

romanilor
 →Jupiter:
Este zeul luminii și al fenomenelor cerești: vântul, ploaia, tunetul, al furtunii și
al fulgerului. Este de proveniență indo-europeană, din Dyaus Pitar sau Părintele
zilei la triburile indo-europene (care nu erau altceva decât traci emigrati). La ei
DYAUS(ZIUA) era zeul cerului. Îl are drept corespondent în mitologia
greacă pe Zeus.

→Iuno:
Este soția credincioasă a lui Jupiter, simbolizând zeița Lunii. Ca zeiță a Lunii,
ea s-a contopit cu Diana, zeița vânătorii. Este cunoscută cu atributele de
protectoare a logodnicilor, de călăuză a mireselor la casa logodnicului ș.a. O are
drept corespondentă în mitologia greacă pe Hera.
Era „patroana protectoare” a orașului Roma fiind venerată
pe Capitoliul din Roma.

→Venus:
Era cea mai frumoasă zeiță romană, luminoasă și curată ca flacăra focului. Era
asociată, la început, cu Ianus Pater și Tellus Mater (Pământul mamă). Proteja
semănăturile și era simbolul maternității, deși rămânea veșnic fecioară. Purta
întotdeauna văl. O are drept corespondentă în mitologia greacă pe Afrodita.

→Marte:
Era zeul războiului. Corespondentul său în mitologia greacă este Ares.
 →Vulcanus:
Era zeul trăsnetului și al soarelui arzător. Apoi a devenit zeul focului devastator,
iar în cele din urmă, zeul focului dătător de viață. Era înfățișat cu barbă, uneori
cu o ușoară deformație facială. Însemnele sale erau: ciocanul, cleștele fierarului
și nicovala. Purta o bonetă și o haină scurtă care îi lăsa liber brațul drept. În
mitologia greacă era cunoscut drept Hefaistos.

→Saturn:
Este o divinitate agrară de origine latină. Patrona belșugul, bogăția, abundența.
Era propagatorul viței de vie și îngrășătorul ogoarelor.

→Minerva:
Zeiță cunoscută la etrusci și la greci. Minerva era patroana înțelepciunii, a
artelor și a meșteșugurilor de tot felul. Împreună cu Jupiter și cu Junona formau
o triadă divină. O are corespondentă în mitologia greacă pe Athena.

→Mercur:
Este zeul comerțului și al comercianților, patrona câștigurile dobândite din
schimburile negustorești. Avea ca pasăre sfântă cocoșul iar în reprezentări era
cu o pungă în mână. Îl are corespondent în mitologia greacă pe Hermes.
 →Faunus:
Este zeitatea animalelor pădurilor, proteja oamenii împotriva lupilor și din
această cauză purta numele de Lupercus. Avea drept asociată pe Fauna și Bona
Dea (Zâna Bună).

Dacii la Roma
→Dacii s-au aflat la Roma, împreună cu alte popoare aflate în regiunea
cunoscută azi sub numele de Balcani, cum ar fi ilirii, încă din perioada cuprinsă
între anul 44 î.Hr. (moartea lui Iulius Caesar) și anul 31 î.Hr., corespunzător
instaurării principatului lui Augustus. Ei aveau mai multe preocupări, însă, în
principal, erau gladiatori, și li se potrivea destul de bine, ținând seama de
caracterul dacilor, care preferau lupta individuală. Gladiatorii se antrenau în
mici arene numite "ludus". Se cunosc patru denumiri ale acestor arene: Dacicus,
Gallicus, Magnus, Matutinus. Existența arenei Dacicus arată că erau un număr
mare de daci care luptau ca gladiatori. Mai târziu, când Dacia a devenit
provincie romană, ei și-au îndreptat atenția mai mult către activitatea militară,
devenind membri ai gărzii imperiale - pretorieni, și în garda călare - equites
singulares. Inscripțiile pietrelor funerare ale soldaților ce au aparținut gărzii
imperiale țin, în mod deosebit, să amintească locul de origine al defuncților; de
exemplu: natione Thrax - pentru traci.
Astfel, se remarcă cea a lui Lucius Avilius Dacus, al cărui nume e sculptat în
marmură, în anul 70 d.Hr., deci anterior cuceririi Daciei. O altă inscripție a fost
descoperită pe Via Flaminia, și este dedicată memoriei reginei Zia, văduvei
regelui costobocilor, Pieporus, pusă de nepoții ei Natoporus și Driglisa. Se pare
că pe Via Flaminia erau găzduiți ostateci de origine regală și nobilă. Prezența
dacilor la Roma, în garda imperială, este relevată și de multele inscripții în
marmură, dedicate împăraților, și pe care se aflau și numele soldaților și unde
erau precizate și locurile de origine: Aurelius Valerianus Drubeta, Antonius
Bassinass Zermizegetusa, Titus Lempronius Augustus Apulum. S-a constatat că
aproape 120 de nume sunt dacice, dintre care 15, proveneau din Sarmizegetusa.
Printre aceștia se remarcă Claudiano, centurion din cohorta a VI-a. Mai trebuie
amintit cazul lui Iulius Secondinus, natione Dacus, pretorian rechemat în
serviciu, care a ajuns la vârsta de 85 de ani, în condițiile în care, în acea vreme,
rar se ajungea la vârsta de 60 de ani.
 Monumente Romane

Columna lui Traian

Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul

împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în zilele
noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord - de Forul
roman. Terminată în 113, columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în
formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci
purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.
Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură
de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone.
În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei
Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În
anul 1587, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful columnei, dar topită în Evul
Mediu, a fost așezată din ordinul Papei Sixt al V-lea o statuie a Sfântului Petru.

Miliarium Aureum
Miliariun Aureum (uneori: Milliarium Aureum sau Miliarium Urbis) a fost
o piatră miliară aurită, ridicată de Augustus, în Forumul roman, ca „punct zero”
al marilor drumuri romane.[1] Marca originea tuturor drumurilor care
brăzdau Imperiul și indica distanțele între Roma și principalele orașe de
provincie.

Forumul roman

Forumul Roman (în latină: Forum Romanum, deși romanii îl numeau de

obicei Forum Magnum sau doar Forum) a fost principala piață publică
din Roma, ca atare centrul civilizației romane. Situat între
colinele Capitolină și Palatină, forumul găzduia un mare număr de monumente
și edificii publice, fiind centrul activităților politice, comerciale, religioase,
festive, juridice etc. Era de asemenea nodul rețelei de drumuri construite
de romani, fiind străbătut de Via Sacra și punct de origine pentru Via Appia. A
fost fundalul multor evenimente istorice. Cezar, August și Traian au construit
piețe adiacente, cunoscute drept Forumurile Imperiale