 Anomaliile de Clasa I Angle sunt caracterizate

de tulburări de creştere şi dezvoltare, cu

caracter primar sau dobandit, ale sistemului
dentar, alveolar şi, intr-o măsură mult mai
mică, ale bazelor osoase maxilare, ceea ce
determină dezechilibre majore la nivelul
arcadelor dento-alveolare şi ocluzale.

 Trăsătura comună este relaţia intermaxilară

normală in plan sagital --->
Gama anomaliilor cuprinse in Clasa I
Angle este largă, ingloband anomalii
ale sistemului dentar, dento-alveolar,
ocluzal, dar şi ale bazei maxilarelor,
ultimele fiind interesate intr-o mai
mică măsură.
În cadrul Clasei I

 Diastema - diagnostic diferenţial cu: agenezia IL,

incluzia C
 DDM cu inghesuire ridică probleme de diagnostic
diferenţial cu: maxilarul ingust, anomalii de Clasa II/2,
consecintele extracţiilor premature
 Angrenajul invers - poate fi o anomalie izolată
(tulburare de ax dentar şi spaţiu de incadrare prezent)
sau poate fi o anomalie asociata cu DDM cu inghesuire
 Hipodonţiile - diagnostic diferenţial cu: incluzii,
extracţii
Entitate morfofuncțională caracterizată prinprezența
unui spațiu între cei doi incisivi centrali superiori.
Spaţiile existente la nivelul celorlalţi dinți - treme.

Uneori poate să apară și la nivelul incisivilor centrali

inferiori.

Este expresia unui factor ereditar sau a unei

discrepanțe în dezvoltarea dinților și a maxilarelor.
 Diastema şi tremele sunt
fiziologice pînă la 4-5 ani,
fiind expresia creşterii
maxilarelor înaintea permutării
dentare.

 Frecvența crescută în perioada:

8-10 ani
 Odată cu erupţia incisivilor centrali
permanenți se poate instala o diastemă
tranzitorie, în care axele incisivilor sunt
divergente. Indică o dezvoltarea normală a
dentiției între 7-12 ani (Bishara).
 Broadbent (1941) "Ugly Duckling Stage” (Etapa
Rățușca cea urâtă)
 Se închide spontan odată cu erupţia incisivilor
laterali sau a caninilor.
Există diasteme patologice
clasificate, în funcţie de
aspectul clinic şi etiologic
în:
 diasteme adevărate
 diasteme false
 Sutura palatină

MODIFICĂRI ALE Fibre transeptale

PAPILEI
INTERDENTARE
Fren labial
ETIOLOGIA
DIASTEMEI
INTERINCISIVE
Erupția ectopică a
MODIFICĂRI ALE incisivului central
ERUPȚIEI DENTARE maxilar

Modificarea
forțelor de
apropiere
1) Erupția ectopică a incisivului central
maxilar

 Intraosos incisivii centrali sunt situați la

distanță.
 Chisturi și tumori în zona interincisivă.
 Prezența unui meziodens.
 Agenezia incisivilor laterali superiori.
 Factori idiopatici.
2) Modificarea forțelor care tind să închidă
diastema în timpul erupției:
 înclinația excesivă către D a incisivilor în
timpul erupției.
 acțiunea buzelor și a limbii ce determină
protruzia incisivilor.
 absența tendinței eruptive de mezializare:
- Resorbția caninilor temporari în momentul
erupției lateralilor permanenți.
- erupția palatinală a incisivilor laterali.

- bază apicală mare în raport cu dimensiunile

dentare.

- lipsa continuității pe arcade, care împiedică

transmiterea forțelor de apropiere.

- agenezia sau microdonția incisivilor laterali.

 Erupția centralilor cu Erupția lateralilor
înclinarea părții mult mai palatinal
coronare către distal și decât incisivii
convergența rădăcinilor
centrali

Dacă IL sunt în contact

Apare o diastemă cu IC diastema se
interincisivă fiziologică închide odată cu
erupția

VAN DER LIDEN, Frans. Development of the dentition:1983

 Spațiu necesar pentru erupția
caninului

CANUT BRUSOLA, José Antonio. Ortodoncia clínica y terapéutica. 2ª edición. Ed. Masson.2000
 Spațiu necesar
pentru erupția
molarului doi
permanent
 Sindesmoză a cărei
funcție principală este
creșterea transversală
a maxilarului.
 Osificarea la vârsta de
17, devenind
sinostoză zimțată.
 CLASIFICACAREA LUI
POPOVICI
-Tip 1: structura osoasă
dintre centrali este în formă
de V fiind secționată de
sutură.

-Tip 2: structura osoasă

dintre centrali este în formă
de V, sutura fiind este mai
largă decât în ​mod normal
(2mm).

!!! Tip 1 și 2 nu determină apariția diastemei.

-Tip 3: structura osoasă mai
largă, în formă de U fiind
secționată de o sutură
obișnuită.

-Tip 4: structura osoasă are

2 creste alveolare separate,
în formă de W, secționate de
o sutură deschisă profundă.

!!! Tip 3 și 4 frecvent corelate cu diastema inteincisivă

 Fibrele periodontale
situate mai gingival,
încorporate în
cementul radicular, în
vecinătatea joncțiunii
smalț-cement.

 Ele sunt responsabile

pentru menținerea
continuității dintre
dinți, în cazul în care
se întrerup – dinții se
separă.
În mod normal traversează sutură intermaxilară
pentru a păstra incisivii centrali în contact.

Modificări ale fibrelor transeptale ce determină

apariția diastemei:

 deprecierea capacității contractile, astfel

încât forțele externe pot provoca deplasarea
dentară.
 În mod normal pe linia
mediană, acestea
traversează sutura
intermaxilară.
 Uneori dispunerea lor
orizontală se modifică
devenind verticală, și atfel
sutură nu se mai închide,
determinând separarea
incisivilor centrali.
 plicăde mucoasă cu structură fibroasă ce
unește buza superioară cu procesul alveolar
pe linia mediană.

! Format din țesut conjunctiv lax foarte vascularizat, cu prezența de fibre elastice.
La nou-nascuți se inseră
pe rebordul alveolar

Erupția IC: creșterea

procesului alveolar și
deplasarea frenului apical

Adult: la limita
mucogingivală

CANUT BRUSOLA, José Antonio. Ortodoncia clínica y terapéutica. 2ª edición. Ed. Masson.2000
Transpapilar: traversează
papila interincisivă și se
inseră pe papila palatină Papilar: se inseră pe
papila interincisivă

Inserție gingivală: se inseră

pe gingia fixă între IC Mucosal: se inseră la
limita dintre gingia fixă
și mucosa vestibulară

CANUT BRUSOLA, José Antonio. Ortodoncia clínica y terapéutica. 2ª edición. Ed. Masson.2000
 Hipertrofic liber
 Triunghiular și de grosime crescută.
 Nu este însoțit de modificări ale suturii.
 Prin tracțiunea sa nu se produce ischemia, retracția
sau mobilizarea papilei.
 forma de V sau U.
 Considerat patologic doar dacă produce modificări
ale erupției.

Hipertrofic normal inserat

 forțele meziale de apropiere
nu îl pot atrofia => diastema

CANUT BRUSOLA, José Antonio. Ortodoncia clínica y

terapéutica. 2ª edición. Ed. Masson.2000
 Tectolabial

 Mai elastic, cu inserție

în papila palatină.
 Prin tracíunea sa apare
ischemia, retracția și
mobilitatea papilei.
 procesul alveolar este
separat printr-o fisură
intermaxilară largă.
 Rx: forma de W.

CANUT BRUSOLA, José Antonio. Ortodoncia clínica y

terapéutica. 2ª edición. Ed. Masson.2000
Forme clinice:

Forma de diastemă cu coroanele incisivilor

paralele

este caracterizată etiologic prin:

- fren lat inserat pe creastă

- sept osos
- anodonții de incisivi laterali
Forme clinice:

Forma de diastemă cu coroanele incisivilor

divergente

Este este expresia:

- unei insuficiențe de spațiu la nivelul bazei
osoase.
- Unui fren lat cu inserție joasă
Forme clinice:

Forma de diastemă cu coroanele incisivilor

convergente

produsă de către:
- un meziodens neerupt sau un odontom.
- un fren lat cu inserție înaltă.
 Spaţiul interincisiv : 2-3 sau mai mulţi mm.
Etiologie
1. Ereditară, cunosută popular ca strungăreaţă.
2. Fren hipertrofic jos inserat. Această inserţie
se evidentă prin albirea papilei la ridicarea
buzei superioare.
3.Un sept fibros, gros, interincisiv.
Manifestări clinice:

1. În formele grave incisivii centrali pot să folosească

pentru alinierea lor din spațiul rezervat incisivilor
laterali, ceea ce determină incronguența de zonă.
2. Fonația este afectată prin prezența vocii siflante.
3. Funcția estetică este afectată.
 Diastemele fiziologice din dentiția temporară
 Diastema tranzitorie de erupție (dispare spontan la
erupția incisivilor laterali și a caninilor)
 Diastema din compresia de maxilar forma cu
prodenție și spațiere
 DDM cu spațiere datorate microdonției absolute sau
relative
 Spațierilor interdt. dat. dezv. exagerate a arcadelor
 Spațierile după extracțiile unor DP – ca rezultat al
migrărilor
 Spațierile ca rezultat al bolilor parodontale
 Spațierile datorate ob vicioase de interpoziție
 ORTODONTIC CHIRURGICAL

Elastice ??? osteotomia

Frenectomia
subapical
Aparate fixe sau Frenotomia
mobilizabile corticotomias

Frenotomia

BISHARA, Samir. Management of diastemas in orthodontics, American Journal of Orthodontics: January 1972. Vol 61, Número 1, pag 55-63
CANUT BRUSOLA, José Antonio. Ortodoncia clínica y terapéutica. 2ª edición. Ed. Masson.2000
Obiective:
1. Îndepărtarea cauzei – rezecția
cu plastie a frenului labial,
excizia fibromucoasei
gingivale, excizia ț fibros
interradicular, extracția dt
supranr.
2. Închiderea ortodontică a
spațiului existent + contenție
 Frenectomia şi închiderea ortodontică a
diastemei. Dezavantaj : deplasarea dentară
printr-un ţesut cicatriceal.

 Dacă se face mai întâi închiderea

diastemei,forţele ortodontice pot fi suficiente
ptentru atrofia fibrelor. Dacă mai este
necesară excizia se menţine ligaturarea
interincisivă pe perioada vindecării. Cicatricea
care se va forma favorizează contenţia.
Precoce după precizarea cauzei
şi înlăturarea ei.
 Închiderea distemei poate fi
făcută cu aparate mobilizabile,
prevăzute cu arcuri „în
diapazon” în situația în care
dinţii sunt cu rădăcinile în curs
de dezvoltare.
Dacă diagnosticul s-a pus mai
târziu şi rădăcinile sunt complet
formate, închiderea diastemei se
realizează doar cu aparate fixe, cu
arcuri continue sau segmentare.

 !!!!! Contenţia este importantă.

Anomalie extrem de
recidivantă
Definiţie
 Incongruenţă între volumul maxilar şi
volumul dentar.
 Această neconcordanţă poate fi
determinată de tulb. de creştere şi dezv.
a maxilarelor, de tulb. de evoluţie a
dinţilor sau de ambele.
 Se poate manifesta sub 2 forme:
 DDM cu înghesuire, sp. disponibil este
insufic. pt. cuprinderea tuturor dinţilor
 DDM cu spaţiere, sp. disponibil este
excedentar şi apar treme şi diasteme.
 Termenul de DDM aparţine Şcolii franceze,
Şcoala românească foloseşte termenul DDA
(dizarmonie dento-alveolară).
 Etiopatogenie
- independenţa celor două sisteme, dentar şi
maxilar, din punct de vedere embriologic,
filogenetic, genetic .
1. Embriologic, originea este diferită
Dinții au origine ectomezodermală în timp ce
maxilarele mezenchimală cu tip de creştere desmală la
maxilar şi desmală şi encondrală la mandibulă.

2. Filogenetic: reducere atât a arcadelor cât şi a

dinților, dar reducerea nu este proporţională (la
arcadele alveolare este mai rapidă).
 Dacă dinții nu reuşesc să păstreze echilibrul, fie prin
reducerea numerică (IL,PM2, M3),fie prin reducerea
volumului dentar IL nanic) apare incongruența între
arcadele reduse filogenetic şi volumul dentar păstrat
sau mai puţin redus.
3. Factorul genetic are rol important.
 Asfel un copil poate moşteni maxilare mici
de la un părinte şi dinții mari de la altul sau
invers.
 Luate separat atât maxilarele cât şi dinţii pot
apărea normali dar în ansamblu devin
dizarmonici.
4. Factori generali şi locoregionali determină modificări
cantitative, direcţionale, de ritm.

Tulburări cantitative şi de ritm se datorează factorilor

neuro-endocrini şi metabolici.
 În nanismul hipofizar tulburările de creştere afectează
şi maxilarele care sunt mici. Mărimea dentară nu este
afectată, (deoarece sunt deja formaţi la vârsta de 3-4
ani când debutează afecţiunea). Prezenţa dinților de
volum normal pe un maxilar insuficient dezvoltat
determină apariția DDM cu înghesuire.
 În disfuncţiile gonadale este modificat ritmul de
creştere al maxilarelor. Erupţia dentară este accelerată
și apare DDM cu înghesuire,datorită erupţiei precoce a
DP pe o arcadă insuficient dezvoltată.
5. Factorii neuro-musculari, influenţează
direcţia de creştere.
 Dezechilibrul grupelor musculare intra şi
extra-orale consecutiv disfuncţiilor: respirație
orală, deglutiţie atipică, obiceiuri vicioase,
influenţează direcția de creştere a proceselor
alveolare.
 Orice înclinare orală a proceselor alveolare
determină reducerea perimetrului necesar,
orice înclinare spre vestibular măreşte
perimetrul.
6. Factori dentari :

a) macrodonţia determină DDM

cu înghesuire
b) microdonţia determină DDM
cu spaţiere
 Macrodonţia nu duce obligatoriu la
înghesuiri. Pot exista dinți mari si
arcade perfect congruente. Dacă ambii
factori, maxilar şi dentar, sunt implicaţi
apar forme grave. (ex. macrodonţia
suprapusă pe un deficit de dezvoltare
al maxilarelor.
c) Înlocuirea zonei de sprijin poate avea o influenţă
nefavorabilă asupra zonei frontale

 Dacă nu este păstrată ordinea de înlocuire, cu erupţia C înaintea

PM2 (dacă erup precoce şi M2) pot apare înghesuiri ale grup frontal,
normal aliniat până in acel moment.
 În cazul în care zona de sprijin este compromisă (carii
aproximale, extracţii premature) situaţia se agravează prin
migrarea M permanenți şi scurtarea arcadei.
 Se reduce astfel spaţiul necesar dinţilor ce erup
ultimii (C sau PM2)
7. DDM iatrogen, cu topografie
posterioară, poate apărea în distalizarea
M1 pentru încadrarea C sau PM. (se reduce
spaţiul de evoluţie a lui 7, 8)
 DDM se va manifesta sub forma recidivei
unui DDM tratat sau a accidentelor de
erupţie a M3.
 Antecedentele heredo-colaterale : prezenţa
anomaliei la mai mulţi membrii ai familiei.
 Antecedentele personale: prezenţa unor afecţiuni
generale care interferează procesele de creştere şi
dezvoltare, obiceiuri vicioase de supt, disfuncţii
orale, extracţiile premature.
 La examenul exobucal nu se observă modificări.
 În DDM în zona frontală fizionomia este afectata în
surâs sau vorbire.
 În dentiţia temporară, înghesuirile frontale sunt extrem
de rare pentru că volumul dentar şi ordinea de erupţie
sunt concordante cu dezvoltarea maxilarelor.
 În faza a 2-a a dentiției temporare (4-5 ani), neapariţia
tremelor, poate fi considerată un semn prezumtiv de
DDM.
 Spaţiul se poate creea odată cu erupţia incisivilor
permanenți prin potenţial de creştere eruptivă.
 În dentiţia mixtă faza a I-a (6-9 ani) incisivii erup
înghesuiţi, suprapuşi, rotaţi. În această situaţie este
important de apreciat gravitatea DDM. (Rx
panoramic+perimetria)
 În dentiţia mixtă faza a II-a (9-12 ani) se observă
alinierea I cu lipsa spațiului pentru C, IL fiind în contact
cu PM, ectopii sau entopii de C.
Gradul de înghesuire:
- uşoară (2-3mm)
- medie (3-5mm)
- gravă( mai mare de 5 mm)

Criterii:
 starea dinților în zona de sprijin
 mărimea lee way space-ului
 ordinea de erupţie, apreciată Rx
 relaţiile de ocluzie
În dentiţia permanentă odată cu erupţia M2
sau M3 se evidențiază:

 frontalii iniţial aliniaţi încep să se înghesuie,

să se roteze
sau

 zona frontală ramîne nemodificată şi M

erup vestibular (sup)/lingual (inf) sau rămîn
incluşi.
Semne ocluzale:

 devieri ale liniei interincisive

 angrenări inverse mai frecvent la IL
 ocluzii încrucişate PM sau M
 raport fals de distaliz sau mezializare la M
sau C,consecutiv migrării.
Examenul funcţional :

 retrognaţie mandibulară funcţională

 laterodevieri mandibulare
 disfuncţii ocluzale datorate
interferențelor
 afectarea fizionomiei
 afectarea funcţiei de autoîntreţinere
 Studiul modelului evidenţiază forma
arcadelor şi modificările de grup.
 Analiza simetriei relevă devieri ale
liniei interincisive.
 Indicele Pont evidenţează prezenţa
unei endoalveolii.
Perimetria apreciază spațiul disponibil şi cel necesar
pentru alinierea dentară. Pe baza ei se fac aprecieri
asupra prognosticului şi a tratament:
 un deficit de până la 2mm în dentiția mixtă are
prognostic bun
 în dentiția permanentă de la 3 la 5 mm se pot indica
extracţiile.
 peste 5 mm: extracţii.
Radiografiile panoramice :
 prezenţa mugurilor dentari de înlocuire şi a
dinților supranumerari.
 mărimea, poziția, raportul mugurilor cu dinții
temporari.
 gradul de dezvoltare a rădăcinii, aspectul
apexului
 ordinea de erupţie
 prezenţa rizalizei
 prezenţa şi poziţia M3
Teleradiografia permite
aprecierea distanței bispinale,
care poate fi mai mică decât
distanța incizale- distomolare cu
mai mult de 3-4 mm.
 Se evidențiază imaginea C
suprapusă peste a IL sau PM,
sau grupul C-PM dispus în
evantai, cu apexurile apropiate.
Forme clinice:

 primară
 tranzitorie
 secundară
1. DDM primară

 Etiologie:
- un maxilar mic (deficit cantitativ de creştere
genetic, metabolic) şi dinți de dimensiuni normale
- - macrodonţie (SI mai mare de 35mm)
 Forme grave pot apare prin asocierea celor 2 factori.

 Semnele precoce: rizaliza patologică şi eliminarea

prematură a dinților temporari.
2.DDM tranzitorie (forma uşoară), cu posibilitatea
autorezolvării.
 Etiologie:

- neconcordanţe dintre vârsta osoasă mai

întârziată şi cea dentară precoce, (se rezolvă cu un nou
puseu de creştere osoasă)
- diferenţe dimensionale între I temporari şi
permanenți.
 În această situație înghesuirea uşoară se poate
autorezolva prin folosirea lee way space-ului, dacă
zona de sprijin este păstrată şi ordinea de erupţie
favorabilă.
3. DDM secundară forma în care perimetrul disponibil
se reduce prin tulburări de creştere direcţională,
disarmonii alvolare, endoalveolii, retroalveolodenţii,
 DDM secundară poate fi consecutivă prezenţei unor
dinți supranumerari sau unor extracții premature.

 Diagnosticul se face pe baza datelor de la examenului

clinic şi a examenelor complementare.
 Elementul esenţial de diagnostic îl reprezintă deficitul
de spaţiu evidenţiat la perimetrie.
 Diagnostic diferenţial :
1. între cele 3 forme clinice de DDM şi cu alte
anomalii cu deficit de spațiu.
2. compresia de maxilar cu aspect facial
caracteristic (facies adenoidian)
3. ocluzia adîncă acoperită, cu prolaveolodenţiile.
 Diagnostic funcţional va aprecia gradul modificărilor
fizionomice şi de autoîntreţinere.
 Diagnostic etiologic stabilește

factorii cauzali şi în special pe cei

care mai sunt în acţiune.
 Nefavorabil, cu excepţia formelor tranzitorii.
 Înghesuirile îngreunează autocurăţirea şi
curăţirea mecanică, apar gingivite şi carii
aproximale, angrenări inverse, interferenţe.
 Repercursiuni asupra parodonțiului de
susţinere şi a ATM.
Tratamenul profilactic va urmări:
 asigurarea unei stări de sănătate şi dezvoltare
armonioasă a copilului,
- tratarea afecţiunilor generale,
- înlăturarea factorilor disfuncţionali (deglutiţie
atipică, respirație orală, obiceiuri de supt), tratarea
cariilor şi evitarea extracţiilor premature.
-îndepărtarea dd supranumerari
Obictive terapeutice
 armonizarea morfo-funcţională a celor două
sisteme, osos şi dentar și eliminarea factorilor
cauzali prezenţi.
Tratamenul simptomatic :
- alinierea dentară,
- corectarea relaţiilor de ocluzie.
- se impune creearea de spaţiu, defictul de spaţiu
fiind elementul de bază al sindromului.
1. LĂRGIREA ARCADEI.

Dilatare. Dacă DDM este secundar

unei endoalveolii, lărgirea
transversală a arcadelor va asigura
spațiul necesar alinierii dentare.
 Baza plăcii secţionate în „Y”, cu 2
şuruburi, sau cu şurub 3D. Efect
de mărire radiară a arcadei prin
utilizarea unui şurub
tridimensional.
Disjuncţia – ruperea suturii
intermaxilare este indicată
la tineri, în formele grave,
asociate cu endoganţie
maxilară şi cross bite.
 Aceasta va realiza o
lărgire reală a bazei
osoase palatine, stimulând
respirația nazală.
Lărgirea asimetrică a unui segment de arcadă
în zona înghesuirii se poate realiza cu o placă
palatinală cu şurub, secţionată atipic sau cu
șurub unidirecțional
 Aparat Quad-helix, care va corecta şi axele
dentare.
Lindner 10
2.DISTALIZAREA DINŢILOR LATERALI.
 Distalizarea M de 6 ani în DDM secundră
postextracţional.
 Distalizarea este contraind în cazul unei
DDM primare, pentru că apar tulburări de
erupție a M2.
3.PROTUDAREA FRONTALILOR (îndreptarea
axelor incisivilor în cazul unor retruzii.)
4. ŞLEFUIREA FEŢELOR APROXIMALE ALE DD
TEMPORARI.
 În înghesuirile uşoare cu reducerea spațiului
pt IL: şlefuire feţelor meziale ale C temporari
furnizează spațiul necesar alinierii.
 Şlefuire feţelor meziale a M temporar
asigură încadrarea C.
5. EXTRACŢIA DENTARĂ.
(deficitele mai mari de 5mm).
Alegerea dintelui de extras, a momentului optim de
efectuare se face în funcţie de:
 vârstă,

 tip facial, tipar de creştere

 prezenţa altor anomalii asociate,

 relaţiile de ocluzie,
 starea odontală .
 În DDM diagnosticată tardiv, la 11-14 ani, se indică
extracţia în scop ortodontic, cât mai apropae de
focarul înghesuirii. PM1.
 Dacă necesarul de spațiu nu este foarte mare se
extrage PM2.
 De multe ori, extracţia M1 se impune datorită
patologiei odontale şi atunci se recurge la
distalizarea PM.
 Germectomia M3 este necesară nu atât pentru a
crea spaţiu, cât pentru a evita recidivele după
tratament.
Anomalie Clasa I Angle
scheletică
CARACTERISTICI
SCHELETICE:
 prognație maxilară și
mandibulară
 unghi ANB crescut
 profil convex sau drept
 fața armonioasă
 buze răsfrânte
 micșorarea înălțimii superioare
și posterioare a feței cu planuri
faciale divergente
 Relații neutrale la nivelul molarilor și caninilor
(casa I)
 Anomalii dentare individuale cu grade diferite
de severitate
 Anomaliile pot fi în plan vertical sau
transversal.
 Competența labială este funcție de gradul de
prodenție anterioră
Diastema (pag. 133 - 142)

Ecaterina Ionescu — Anomaliile dentare, Editura Cartea

Universitară, Bucureşti, 2005.