UNITATEA DE ÎNVAłARE 1

Cuprins
1. Obiectivele unităŃii de învăŃare
2. Întreprinderea – agent economic
3. Rolul analizei statistice în diagnosticarea şi dirijarea fenomenelor şi proceselor
economico-financiare
4. Metode şi tehnici folosite în analiza statistică microeconomică a fenomenelor şi
proceselor economico-financiare
5. Rezumatul unităŃii de învăŃare
6. Bibliografie

1.Obiectivele unităŃii de învăŃare

În urma parcurgerii acestei unităŃi de învăŃare, studentul:

Se va familiariza cu noŃiunile şi metodele specifice disciplinei Statistică
microeconomică

Va înşekege utilitatea şi aplicabilitatea acestei discipline

Va avea cunoştinŃe privind tipologia agenŃilor economici, ca unităŃi de aplicare a
Statiscii microeconomice

2. Întreprinderea – agent economic

Definirea şi clasificarea agenŃilor economici

AgenŃii economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice şi/sau juridice care,
în calitate de participanŃi la viaŃa economică, îndeplinesc roluri şi au comportamente
economice similare.
Gruparea agenŃilor economici se poate face pe baza mai multor criterii, cum sunt:
subiecŃi de proprietate, forme de organizare şi folosire a factorilor de producŃie, sfera sau
domeniul de activitate etc.
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

Pentru evidenŃierea fluxurilor de venituri şi cheltuieli ce caracterizează circuitul

economic în ansamblul său, gruparea agenŃilor economici se realizează după criteriul
instituŃional astfel:
a) întreprinderi (firme) sau societăŃi comerciale. Acestea grupează toate unităŃile
instituŃionale având ca funcŃie principală producerea de bunuri materiale şi servicii
(nonfinanciare) destinate pieŃei, alcătuind, de fapt, sectorul productiv al economiei de
piaŃă. Veniturile acestor agenŃi economici provin din vânzarea producŃiei, iar scopul
producŃiei constă în obŃinerea de profit;
b) gospodării (menaje), reprezentate de familii, celibatari, fermieri, manageri, diferite
comunităŃi consumatoare etc. Ele sunt agenŃi economici având calitatea de
consumatori de bunuri personale (finale). Veniturile menajelor provin din salarizarea
persoanelor fizice, din titluri de proprietate, precum şi din transferurile efectuate de
celelalte sectoare;
c) instituŃii de credit şi societăŃi de asigurări (private, publice, mixte). Acestea sunt
agenŃi economici ce au ca funcŃie principală pe aceea de intermediar financiar între
ceilalŃi agenŃi economici;
d) administraŃii publice. Acesta reprezintă acei agenŃi economici care, în esenŃă, exercită
funcŃia de redistribuire a veniturilor pe baza serviciilor nonmarfare prestate.
Veniturile principale ale acestor agenŃi economici provin din vărsămintele obligatorii
efectuate de către unităŃile care aparŃin celorlalte categorii de agenŃi economici,
primite direct sau indirect;
e) administraŃii private. Ele reprezintă acei agenŃi economici care grupează organisme
private fără scop lucrativ (organizaŃii, asociaŃii, fundaŃii etc). Veniturile acestora
provin din contribuŃii voluntare, cotizaŃii, venituri din proprietăŃi etc.;
f) administraŃii străine şi internaŃionale aflate pe teritoriul Ńării de referinŃă, cu care
agenŃii economici autohtoni fac tranzacŃii economice.
Trăsăturile definitorii ale unei întreprinderi (firme)
Întreprinderea poate fi definită ca o unitate economică autonomă care îşi asigură
existenŃa şi dezvoltarea prin fabricarea, executarea şi comercializarea unor produse şi servicii
cu scopul obŃinerii unui profit. În afară de întreprinderile care au ca obiect de activitate
producerea de bunuri materiale şi comercializarea lor, există şi întreprinderi care au ca
obiectiv numai comerŃul şi serviciile, iar altele au ca obiectiv activităŃi corespunzătoare mai
multor domenii de activitate.
Întreprinderea constituie componenta fundamentală a economiei, şi ea este
indivizibilă. Cele trei funcŃiuni economice fundamentale ale întreprinderii, respectiv,
producŃia, vânzarea şi gestiunea se regăsesc la toate nivelele economice (economie mondială,
economie naŃională, ramuri economice, întreprindere).
Sub raport structural, întreprinderea poate cuprinde secŃii, ateliere, şantiere, puncte de
lucru, puncte de desfacere, servicii, birouri care, însă, nu mai implică totalitatea celor trei
funcŃii.
În sens economic, o întreprindere (firmă), ca agent economic – indiferent de mărime,
formă de proprietate şi organizare – produce bunuri şi servicii destinate vânzării pe piaŃă, iar
scopul urmărit constă în obŃinerea de profit.
Ca unitate de bază a economicului, firma (întreprinderea) este veriga organizatorică
unde se desăvârşeşte fuziunea între factorii de producŃie (resurse materiale, umane şi
financiare) cu scopul producerii, desfacerii de bunuri economice (produse, servicii, informaŃii
etc) în structura şi calitatea impuse de cererea de pe piaŃă şi obŃinerii unui profit.

2|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

Întreprinderea suportă costul corespunzător remunerării factorilor de producŃie utilizaŃi, care

trebuie compensaŃi prin rezultatele activităŃii sale economice. Deci, întreprinderea trebuie, în
mod necesar, să producă o valoare excedentară costurilor sale. Întreprinderea se delimitează
prin genul specific de activitate, prin conducerea şi gestiunea economică unică, prin unitatea
sa financiară.
O uniune de întreprinderi, constituită sub o singură conducere şi gestiune financiară,
este denumită, de regulă, firmă comercială.
Firma comercială poate, deci, să cuprindă mai multe unităŃi (filiale), care efectuează
activităŃi identice localizate în mai multe zone geografice, sau filiale care fac afaceri de
genuri diferite în aceeaşi zonă. Întreprinderea cu ponderea cea mai mare în cifra de afaceri
sau cu marca cea mai cunoscută defineşte, în fapt, firma.
Activitatea întreprinderii generează două categorii de fluxuri:
a) intrări de factori de producŃie, al căror cost determină fluxurile de cheltuieli ale
întreprinderii către agenŃii economici care furnizează aceşti factori;
b) ieşiri de bunuri, servicii etc., care sunt produse de întreprindere şi puse la dispoziŃia
celorlalŃi agenŃi economici, care, la rândul lor, generează un flux de venituri obŃinute
în urma comercializării bunurilor respective. Aceste categorii de fluxuri sunt
prezentate în fig.1.

capital fix PiaŃa consumului

PiaŃa
final şi/sau
factorilor capital circulant Bunuri şi servicii
Întreprinderea
resurse umane consumului
de producŃie
productiv

Fig.1. Fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire ale întreprinderii

Întreprinderile, ca agenŃi economici cu scop lucrativ (obŃinerea de profit), au în comun

câteva reguli şi constrângeri elementare, şi anume:
- pentru a produce, întreprinderea trebuie să utilizeze factori de producŃie;
- factorii de producŃie nu sunt inepuizabili şi trebuie utilizaŃi cât mai bine;
- pentru a supravieŃui şi a se dezvolta, întreprinderea trebuie să fie rentabilă;
- activitatea economico-financiară trebuie, deci, să fie condusă în aşa fel încât
întreprinderea să obŃină un profit cât mai mare.
Clasificarea întreprinderilor.
Scopul grupării (clasificării) întreprinderilor constă în:
- formarea unei viziuni globale (macroeconomică) sau sectoriale (mezoeconomică),
de ansamblu, asupra sistemului productiv sau asupra sistemului economic;
- identificarea unor structuri şi comportamente omogene;
- analiza performanŃelor diferite ale întreprinderilor aparŃinând aceleeaşi grupe, pentru
a cerceta, explica şi propune reguli de organizare şi gestiune eficiente;
- definirea strategiei vizând utilizarea diferiŃilor factori de producŃie etc.

3|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

Conform practicii economice actuale, întreprinderile pot fi grupate după mai multe
criterii, cum sunt:
1. După forma de proprietate:
- întreprinderi particulare, individuale, personale sau familiale;
- întreprinderi particulare în asociaŃii (în cooperative, în societăŃi pe acŃiuni etc.);
- întreprinderi ale administraŃiei centrale (proprietate de stat sau publică);
- întreprinderi ale administraŃiei locale (proprietate de stat sau publică);
- întreprinderi mixte (particulară şi de stat, autohtonă şi de stat).
UnităŃile economice (întreprinderile) – proprietate publică – se organizează şi
funcŃionează sub formă de regii autonome şi societăŃi comerciale.
Regia autonomă reprezintă acea formă de întreprindere care se organizează şi
funcŃionează în ramurile strategice ale economiei naŃionale (energetică, exploatarea minelor
şi gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare, industria de armament şi alte domenii
stabilite de guvern). Regiile autonome sunt persoane juridice şi funcŃionează pe bază de
gestiune economică şi autonomie financiară. Ele se pot înfiinŃa prin hotărâre de guvern,
pentru cele de interes naŃional, sau prin hotărâri ale consiliilor judeŃene şi municipale ale
administraŃiei de stat, pentru cele de interes local.
Regiile autonome pot cuprinde, în structura lor, uzine, fabrici, ateliere, servicii,
sucursale şi alte asemenea entităŃi necesare realizării obiectivului de activitate. Regia
autonomă este proprietara bunurilor şi patrimonului său, pe care le foloseşte în mod autonom,
culegând rezultatele după caz, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită. Ea
întocmeşte, anual, un buget de venituri şi cheltuieli, bilanŃ contabil şi cont de profit şi
pierderi, fiind obligată să acopere cu veniturile obŃinute din activitatea sa toate cheltuielile,
dobânzile, amortizarea investiŃiilor, rambursarea creditelor şi să obŃină profit. Din veniturile
realizate, după acoperirea cheltuielilor, regia autonomă constituie fondul de rezervă şi fondul
de dezvoltare.
Societatea comercială1), ca întreprindere, reprezintă o entitate economică colectivă
unde se combină şi se utilizează factorii de producŃie cu eficienŃă sporită.
SocietăŃile comerciale pot să fie:
- societăŃi comerciale de persoane (societăŃi în nume colectiv şi societăŃi în comandită
simplă);
- societăŃi comerciale de capitaluri (spre exemplu, societăŃile pe acŃiuni).
SocietăŃile comerciale cu răspundere limitată reprezintă forme de societăŃi comerciale
care integrează în funcŃionalitatea lor elemente împrumutate atât de la societăŃi de persoane,
cât şi de la societăŃi de capitaluri.
2. În raport cu domeniile de activitate se disting:
- întreprinderi agricole;
- întreprinderi industriale;
- întreprinderi comerciale;
- întreprinderi prestatoare de servicii;
- întreprinderi financiare, de credit, de asigurări etc.
3. În raport cu timpul de lucru se disting:
- întreprinderi ce funcŃionează tot timpul anului;
1)
Legea nr.15/1990 privind organizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale,
publicată în M.O. nr.98 din august 1990.

4|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

- întreprinderi sezoniere.
4. În raport cu nivelul de specializare deosebim:
- întreprinderi specializate;
- întreprinderi mixte.
5. În raport cu tipul de producŃie se disting:
- întreprinderi cu producŃie de unicate;
- întreprinderi cu producŃie de serie (mică, mijlocie, mare);
- întreprinderi cu producŃie de masă.
6. În raport cu amploarea (mărimea, volumul) factorilor de producŃie utilizaŃi,
întâlnim întreprinderi mici, mijlocii şi mari.

Principalele funcŃiuni ale întreprinderii

Orice întreprindere îşi desfăşoară activitatea într-un anumit cadru organizatoric.
FuncŃionarea întreprinderii presupune un ansamblu de activităŃi dinamice şi complexe, ce se
pot grupa pe anumite funcŃiuni, care se condiŃionează reciproc şi a căror integrare (agregare)
permite întreprinderii să reacŃioneze corespunzător la solicitările mediului economic, să
evolueze eficient şi să se dezvolte continuu.
FuncŃiunea poate fi definită prin ansamblul activităŃilor orientate spre realizarea unor
obŃiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii. O anumită funcŃiune
se prezintă, în practică, ca o grupare concretă de activităŃi omogene, specializate.
Proiectarea funcŃiunilor întreprinderii presupune luarea în considerare a unor criterii
fundamentale, cum sunt:
a) criteriul identităŃii activităŃilor grupate într-o funcŃiune;
b) criteriul de complementaritate, care presupune gruparea într-o funcŃiune a unor
activităŃi care se află în relaŃii de completare reciprocă sau de auxiliaritate;
c) criteriul convergenŃei, care presupune gruparea într-o funcŃiune a unor activităŃi
diferite, orientate însă spre realizarea aceloraşi obiective.
Principalele funcŃiuni ale întreprinderii se realizează în cadrul unor compartimente
(birouri, servicii etc), care poartă, de regulă, denumirea funcŃiei pe care o reprezintă.
În majoritatea cazurilor, principalele funcŃiuni ale unei întreprinderi sunt cele
prevăzute (pentru societăŃile comerciale) şi în legea nr. 31/1990.
1. FuncŃiunea de cercetare-dezvoltare, care cuprinde activităŃile prin care se studiază,
se concepe, se elaborează şi se realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi organizatoric al
întreprinderii. Această funcŃiune cuprinde activităŃi grupate în:
- activităŃi de concepŃie, care vizează cercetarea şi proiectarea produselor, a
serviciilor, a lucrărilor noi şi a tehnologiilor de realizare a acestora;
- activităŃi de organizare a conducerii întreprinderii, producŃiei şi muncii.
Pentru realizarea acestei funcŃiuni, întreprinderea efectuează studii, elaborează
documentaŃii şi proiecte pentru dezvoltarea produselor, pentru dezvoltarea şi modernizarea
capacităŃilor de producŃie, introducerea unor tehnologii noi de fabricaŃie; se organizează
activitatea de invenŃii-inovaŃii, se aplică în producŃie şi se urmăreşte rezultatul cercetării
ştiinŃifice proprii sau al celei efectuate de unităŃi specializate etc.; se asigură, pe lângă toate
acestea, informarea şi documentarea tehnico-ştiinŃifică etc.
Cercetarea ştiinŃifică poate fi fundamentală şi aplicativă.

5|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

2. FuncŃiunea comercială, care cuprinde un ansamblu de activităŃi vizând

aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea produselor, comerŃul exterior şi cooperarea
economică internaŃională, activităŃi care sunt grupate în trei componente, şi anume:
- marketing;
- aprovizionare;
- desfacere.
Activitatea de marketing cuprinde ansamblul acŃiunilor de studiere a pieŃei, a
necesităŃilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul stabilirii celor mai adecvate
modalităŃi de orientare a producŃiei şi de creştere a vânzărilor.
În prezent, marketingul prezintă un pronunŃat caracter prospectiv, cu scopul asigurării
unui suport informaŃional adecvat elaborării prognozelor şi planurilor economice.
Activitatea de aprovizionare tehnico-materială prezintă o importanŃă deosebită pentru
desfăşurarea normală a întregului proces de producŃie, a întregii activităŃi economice şi
influenŃează direct calitatea produselor şi serviciilor executate.
În domeniul aprovizionării tehnico-materiale se desfăşoară o serie de activităŃi, cum
sunt:
- calculul necesarului de resurse materiale (materii prime, materiale, combustibil,
energie etc.), pentru fabricarea producŃiei contractate;
- încheierea contractelor de aprovizionare tehnico-materială;
- calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile pentru producŃie;
- determinarea normelor de consumuri specifice etc.
În mod corespunzător, în domeniile desfacerii şi cel al comerŃului exterior, trebuie să
se desfăşoare o serie de activităŃi, cum sunt:
- încheierea contractului de vânzare pentru produsele şi serviciile executate de
întreprindere;
- calculul mărimii stocurilor de produse finite;
- participarea la diferite târguri, expoziŃii etc., în Ńară şi în străinătate.
3. FuncŃiunea de producŃie, care cuprinde totalitatea activităŃilor legate nemijlocit de
executarea produselor şi serviciilor întreprinderii.
FuncŃiunea de producŃie poate fi schematizată conform fig. 1.3.

Prelucrarea Fluxul de produse

INPUT materiilor prime OUTPUT
finite şi servicii

Fig. 2 Schema sistemului de producŃie

4. FuncŃiunea financiar-contabilă, care cuprinde activităŃi privind folosirea

mijoacelor financiare în procesul economic şi de urmărire a rezultatelor financiare obŃinute de
întreprindere, activităŃi de evidenŃiere a activităŃii economice în expresie valorică şi chiar în
expresie fizică (cum este, spre exemplu, contabilitatea materialelor, din cadrul contabilităŃii
de gestiune).
5. FuncŃiunea de personal, care cuprinde un ansamblu de activităŃi, cum sunt:

6|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

- determinarea necesarului de resurse umane;

- selectarea, testarea, încadrarea şi promovarea personalului;
- organizarea pregătirii profesionale a personalului întreprinderii;
- stabilirea sistemului de salarizare, aplicarea acestuia şi calculul drepturilor băneşti
ale personalului etc.
Pentru rezolvarea obiectivelor specifice ale acestei funcŃiuni, conducerea
întreprinderii (managerul) trebuie să apeleze la tehnici moderne de psihologie, de psiho-
sociologie economică, de economie şi organizare ergonomică a muncii etc.
În organizarea acestei activităŃi, este necesar ca managerul să asigure în permanenŃă
un echilibru între interesele salariaŃilor, pe de o parte, şi obiectivele şi rezultatele
întreprinderii, pe de altă parte.
6. FuncŃiunea de conducere a întreprinderii, care se suprapune peste toate celelalte
funcŃiuni ale întreprinderii, în sensul că le coordonează şi le armonizează.
Practic, fiecare funcŃiune a întreprinderii corespunde unui compartiment
(departament, serviciu, birou etc.) similar care poartă, de regulă, denumirea funcŃiunii pe care
o reprezintă.

3. Rolul analizei statistice în diagnosticarea şi dirijarea fenomenelor şi

proceselor economico-financiare

Definirea disciplinei „Statistica microeconomică”

Statistica microeconomică reprezintă ansamblul de metode statistice, tehnici şi

modele de investigare, aplicate în scopul analizei, diagnosticării şi îmbunătăŃirii a
activităŃii economico-financiare a întreprinderii.

Prin intermediul analizei statistice a fenomenelor şi proceselor economico-financiare

din cadrul întreprinderii trebuie să capete răspuns întrebări, cum sunt:
- Cum se apreciază structura, funcŃionalitatea şi calitatea componentelor capitalului
fix (mijloacelor fixe) şi a celorlalte resurse materiale?
- Cum se apreciază structura şi calitatea resurselor de muncă?
- Cum se apreciază nivelul, structura şi calitatea producŃiei şi serviciilor realizate de
întreprindere?
- Cum este apreciată structura şi nivelul cheltuielilor întreprinderii?
- Cum este apreciată trezoreria întreprinderii?
- Cum sunt apreciate echilibrele financiare de bază în cadrul activităŃii întreprinderii?
- Dacă unitatea economică analizată are o eficienŃă suficientă în utilizarea resurselor
economice şi financiare etc.?
Necesitatea analizei statistice a fenomenelor şi proceselor economico-financiare la
nivel microeconomic

7|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

Analiza statistică a fenomenelor şi proceselor economico-financiare este folosită în

scopul cunoaşterii legăturilor cauzale dintre fenomenele şi procesele economico-financiare
care se desfăşoară în cadrul unei unităŃi economice.
Prin intermediul analizei statistice fenomenele şi procesele economico-financiare din
cadrul întreprinderii sunt descompuse pe elementele lor constitutive, evidenŃiindu-se, în acest
mod, şi factorii principali care le determină evoluŃia în timp şi în spaŃiu, precum şi raporturile
de cauzalitate care apar în cadrul fenomenelor şi proceselor economico-financiare.
În vederea cunoaşterii şi a supravegherii, în vederea dirijării evoluŃiei fenomenelor şi
proceselor economico-financiare din cadrul întreprinderii, analiza statistică microeconomică
foloseşte abstractizarea şi generalizarea ca metode de bază ale cunoaşterii economico-sociale.
În procesele manageriale, la scară micro sau macroeconomică, analiza statistică apare
ca instrument indispensabil în fundamentarea deciziilor economico-financiare.
Tipuri de analiză statistică a fenomenelor şi proceselor economico-financiare
În activitatea practică sunt întâlnite diverse tipuri de analiză statistică a fenomenelor şi
proceselor economico-financiare, grupate după criterii, cum sunt:
1. łinând seama de momentul în care se desfăşoară analiza şi de perioada desfăşurării
fenomenelor economico-financiar, întâlnim:
1.a. Analiza post-factum, sau post-operatorie (analiza realizării obiectivelor).
1.b. Analiza previzională sau analiza prospectivă.
Analiza post-factum priveşte prezentul şi trecutul, iar analiza prospectivă
(previzională) priveşte viitorul.
2. łinând seama de modul urmăririi însuşirilor esenŃiale cantitative şi calitative, se
disting:
2.a. Analiza cantitativă
2.b. Analiza calitativă
Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin determinări cantitative,
stabilindu-i greutatea, volumul, densitatea, intensitatea etc.
Analiza calitativă urmăreşte esenŃa fenomenului sau procesului economico-financiar,
însuşirile sale esenŃiale, factorii care îl influenŃează.
3. După nivelul la care se desfăşoară analiza statistică, întâlnim:
3.a. Analiza microeconomică este analiza care se desfăşoară la nivelul individului, sau
la scara agentului economic şi la nivelul elementelor componente ale unui anumit sistem, la
nivelul unui produs etc.
Analiza microeconomică studiază comportamentul individului sau al întreprinderii în
activitatea economico-financiară şi rezultatele obŃinute; ea relevă factorii care determină
orientarea în investirea capitalurilor, în utilizarea resurselor, în executarea producŃiei şi
serviciilor, în asigurarea eficienŃei economico-financiare.
3.b. Analiza macroeconomică studiază fenomenele şi procesele economico-financiare
la niveluri agregate: subramură, ramură, economie naŃională, economie mondială, operând cu
mărimi globale sau agregate macroeconomice (produsul intern brut, produsul naŃional brut,
venitul naŃional etc.)
4. După modul de urmărire în timp sau în spaŃiu a fenomenelor şi proceselor
economico-financiare, întâlnim:
4.a. Analiza în statică.

8|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

4.b. Analiza în dinamică.

Analiza în statică studiază fenomenele şi procesele econo-mico-financiare la un
moment dat, evidenŃiind relaŃiile dintre elementele şi factorii care le determină nivelul
calitativ şi cantitativ, respectiv structura fenomenului cercetat. NoŃiunea de statică nu este
legată de natura fenomenului ci de modul de efectuare a analizei. Fenomenele, prin natura
lor, nu pot fi statice.
Analiza în dinamică cercetează fenomenele economico-financiare în mişcare (mişcare
în timp sau în spaŃiu), relevând poziŃia, mărimea, dimensiunile acestora în diferite momente
sau în diferite spaŃii.
5. După orizontul de timp la care se referă, întâlnim:
5.a. Analiză pe termen scurt.
5.b. Analiză pe termen mediu şi lung.
Analiza pe termen scurt se referă la fracŃiuni de timp care merg până la un an.
Analiza pe termen mediu şi lung se referă la perioade mai mari de un an (se consideră,
de obicei, intervale de 1-4 ani, 3-5 ani, sau mai mari).
6. În funcŃie de delimitarea obiectului analizat, întâlnim:
6.a. Analiza pe ramuri (pe domenii de activitate ).
6.b. Analiza pe unităŃi economice.
6.c. Analiza pe probleme (cifra de afaceri, producŃia marfă, forŃa de muncă,
salarizarea, lichidarea întreprinderii, productivitatea muncii, rentabilitatea etc.)

PoziŃia analizei statistice a fenomenelor şi proceselor economico-financiare în

mecanismele manageriale
Analiza statistică a fenomenelor şi proceselor economico-financiare ajută în mod
decisiv conducerea întreprinderii în luarea deciziilor de management economico-financiar.
Acest lucru se realizează prin intermediul principalelor funcŃiuni ale analizei statistice a
fenomenelor şi proceselor economico-financiare, şi anume:
1. FuncŃiunea informaŃională, privind situaŃia economico-finan-ciară a întreprinderii,
în sensul că, prin intermediul analizei statistice a fenomenelor şi proceselor economico-
financiare din cadrul întreprinderii, se obŃin cele mai multe şi mai importante informaŃii
economico-finan- ciare care sunt folosite în managementul economico-financiar al
întreprinderii.
2. FuncŃiunea de apreciere a valorificării potenŃialului tehnico-economic şi financiar
al întreprinderii. Prin intermediul analizei statistice a fenomenelor şi proceselor economico-
financiare se apreciază modul de valorificare, modul de folosire a resurselor materiale şi de
muncă, a capitalurilor întreprinderii.
3. FuncŃiunea de fundamentare a deciziilor economico-financiare pe criterii de
eficienŃă, atât în stadiul preevaluării potenŃialului de ofertă corelat cu cererea de bunuri şi
servicii, cât şi în stadiul execuŃiei producŃiei şi serviciilor, precum şi în stadiul gestiunii
(folosirii) resurselor financiare ale întreprinderii.
4. FuncŃiunea de realizare a gestiunii eficiente a patrimoniului, respectiv gestionarea
eficientă a activelor imobilizate şi a activelor circulante ale întreprinderii.
5. FuncŃiunea de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, care
presupune analiza relaŃiilor cu băncile creditoare şi cu alte unităŃi financiare, cu bugetul
public, cu furnizorii, cu alŃi creditori, cu bursa de valori etc.

9|Page
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

Analiza statistică a fenomenelor şi proceselor economico-financiare de tipul

analizei-diagnostic şi rolul ei în reglarea performanŃelor economico-
financiare ale întreprinderii
Analiza statistică a fenomenelor şi proceselor economico-financiare de tipul analizei-
diagnostic presupune reperarea simptomelor disfuncŃionalităŃilor şi stabilirea terapiei prin
intermediul căreia se formulează măsuri de redresare sau de corectare a activităŃii economico-
financiare a întreprinderii.
Analiza-diagnostic presupune parcurgerea tuturor etapelor unei cercetări statistice.
Analiza-diagnostic poate fi efectuată şi în cazurile în care situaŃia întreprinderii
considerate este bună, dar se doreşte îmbunătăŃirea ei şi mai mult.
Prin intermediul analizei-diagnostic se răspunde la întrebări cum sunt:
- Care sunt rezultatele economico-financiare ale întreprinderii?
- Dacă aceste rezultate sunt, sau nu, satisfăcătoare?
- Cum au fost obŃinute rezultatele respective?
- Care sunt performanŃele şi obiectivele dorite şi care este nivelul performanŃelor?
- Ce trebuie făcut pentru atingerea performanŃelor dorite?
- Ce măsuri concrete urmează a fi întreprinse, atât pe termen scurt, cât şi pe termen
mediu şi lung?
Rezultă, din cele prezentate mai sus, că analiza-diagnostic nu se rezumă doar la
radiografierea şi aprecierea stării situaŃiei economico-fi-nanciare a întreprinderii, ci ea
constituie şi un instrument de fundamentare a deciziilor manageriale în domeniul economico-
financiar. Se apreciază că un bun manager consacră în jur de 50 % din timpul său
problemelor de diagnostic economico-financiar al întreprinderii pe care o conduce.
Diagnosticul unităŃii economice se realizează de conducerea acesteia, de cadre
abilitate ale unităŃii economice (sub aspectul pregătirii şi competenŃei), de specialişti externi
(inclusiv de către societăŃi de consulting), de echipe mixte formate din specialişti interni şi
externi (se apreciază că echipele mixte au şanse mai mari de succes). În toate cazurile,
diagnosticul economico-financiar presupune cunoştinŃe aprofundate de teorie economică, de
statistică (inclusiv statistică matematică) de modelare economico-financiară etc.

Analiza statistică a fenomenelor şi proceselor economico-financiare de tipul analizei-

diagnostic a unei întreprinderi presupune următoarele etape:
1. Stabilirea problemelor supuse diagnosticării.
2. Asigurarea informaŃiilor necesare pentru efectuarea analizei-diagnostic.
3. Prelucrarea statică a informaŃiilor respective.
4. Interpretarea şi analiza rezultatelor obŃinute în urma prelucrării statistice şi trecerea
lor într-un raport (proces-verbal ş.a.).
5. Formularea de concluzii, măsuri şi decizii care să conducă la redresarea şi
îmbunătăŃirea situaŃiei economico-financiare existente.
În funcŃie de scopul urmărit, diagnosticul poate fi restrâns la unele probleme sau
extins în accepŃiunea de diagnostic global. Spre exemplu, în analiza eficienŃei folosirii
resurselor de muncă, accentul va fi pus pe folosirea extensivă şi intensivă a resurselor de
muncă, avându-se, însă, în vedere şi alte aspecte, cum ar fi gradul de calificare, structura pe
vârste şi sexe etc.
Diagnosticul global presupune o analiză de ansamblu a poten-Ńialului economico-
financiar al întreprinderii, a performanŃelor realizate, corelate cu dimensiunea şi calitatea
potenŃialului resurselor materiale, de muncă şi financiare ale întreprinderii.

10 | P a g e
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

Exemplu
Un diagnostic global (general) cuprinde un ansamblu de probleme, concretizate, în literatura
de specialitate, prin cei 5 M:
1. Man, respectiv potenŃialul uman (dimensiunea, calitatea, competenŃa profesională
şi managerială, ale resurselor umane).
2. Money, reprezentând probleme multiple şi complexe de ordin financiar.
3. Marchandises, reprezentând cantitatea, calitatea şi evaluarea stocurilor.
4. Materials, reprezentând evaluarea cantitativă şi calitativă a componentelor
capitalului fix (mijloacelor fixe), în special sub aspect tehnologic, fiabilitate, performanŃe.
5. Market, reprezentând diagnosticul poziŃiei pe piaŃă, distribuŃia (valorificarea)
producŃiei şi serviciilor întreprinderii.

4. Metode şi tehnici folosite în analiza statistică microeconomică a

fenomenelor şi proceselor economico-financiare

În cadrul analizei statistice a fenomenelor şi proceselor economico-financiare la

nivelul întreprinderii sunt folosite, practic, toate metodele presupuse de o cercetare statistică
completă, precum şi metode adiacente care presupun prelucrări de informaŃii şi de rezultate
ale unor prelucrări statistice.
1. Metode de stabilire a relaŃiilor cauzale. RelaŃiile cauzale sunt conexiuni, legături
sau dependenŃe prin care se realizează acŃiunea unor factori de influenŃă asupra unui fenomen
economico-financiar sau prin care se realizează legături dintre mai multe fenomene
economico-finan-ciare, aflate în interacŃiune.
RelaŃiile cauzale sunt, în general, de forma: cauză –efect.
EvidenŃierea relaŃiilor cauzale presupune cercetarea esenŃei fenomenului analizat, a
legilor de dezvoltare a acestuia.
2. Divizarea sau descompunerea rezultatelor. În analiza statistică a fenomenelor şi
proceselor economico-financiare se disting:
2.a. Divizarea după timpul de formare a rezultatelor, prin care se evidenŃiază
contribuŃia diferitelor unităŃi de timp la formarea rezultatului total.
2.b. Divizarea după locul de formare a rezultatelor (pe puncte de lucru, pe secŃii, pe
puncte de vânzare etc.)
2.c. Divizarea pe părŃile sau pe elementele componente, specifice fenomenului sau
procesului economico-financiar considerat.
3. Gruparea reprezintă separarea colectivităŃii statistice cercetate pe categorii (grupe)
omogene de unităŃi statistice, după variaŃia uneia sau mai multor caracteristici (variabile),
alese în funcŃie de scopul cercetării şi de natura fenomenului sau procesului economico-
financiar studiat.
4. ComparaŃia nivelurilor fenomenelor sau proceselor econo-mico-financiare (analiza
comparată), care poate să fie:
4.a. ComparaŃia în timp (indicatorii dinamicii).
4.b. ComparaŃia în spaŃiu economic (geografic, organizatoric, concurenŃial etc).
4.c. ComparaŃii mixte (în timp şi în spaŃiu).
4.d. ComparaŃii cu niveluri prestabilite (planuri, programe, nor-mative, standarde,
clauze contractuale etc.).
4.e. ComparaŃii cu caracter special, respectiv pentru determinarea eficienŃei unor
măsuri sau soluŃii tehnico-economice sau economico-fi-nanciare (comparaŃia mai multor
variante în vederea alegerii variantei optime ş.a.).

11 | P a g e
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

Folosirea metodei comparaŃiei presupuse, în primul rând, asigurarea comparabilităŃii

datelor, respectiv sub aspectul conŃinutului, al modului de exprimare şi al metodologiei de
calcul.
5. Modelarea statistică sau statistico-matematică a fenomenelor sau proceselor
economico-financiare, care presupune folosirea unor categorii, mărimi şi instrumente
statistice pentru surprinderea unor laturi sau aspecte esenŃiale ale fenomenului sau procesului
economico-financiar cercetat, făcându-se abstracŃie de trăsăturile secundare ale acestuia.
6. Metode de măsurare a relaŃiilor factorial-cauzale.
Aceste metode presupun determinarea mărimii, sensului şi intensităŃii acŃiunii
factorilor de influenŃă asupra fenomenului sau procesului economico-financiar cercetat.
Legăturile cauzale pot să fie, respectiv, de tip determinist şi de tip stohastic
(probabilistic).
Pentru separarea şi măsurarea influenŃei factorilor se utilizează:
6.a. Metoda regresiei şi corelaŃiei statistice.
6.b. Metoda substituŃiei factorilor de influenŃă.
6.c. Metode ale cercetării operaŃionale (funcŃia de optimizat şi sistemul de restricŃii).
6.d. Metoda calculului matriceal.
6.e. Metoda balanŃieră.
În ceea ce priveşte metodele de la 6.a. şi 6.c., ele au fost studiate la disciplinele de
statistică teoretică şi respectiv cercetări operaŃionale.

5. Rezumatul unităŃii de învăŃare

AgenŃii economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice şi/sau juridice care,
în calitate de participanŃi la viaŃa economică, îndeplinesc roluri şi au comportamente
economice similare.
Gruparea agenŃilor economici se poate face pe baza mai multor criterii, cum sunt:
subiecŃi de proprietate, forme de organizare şi folosire a factorilor de producŃie, sfera sau
domeniul de activitate etc.
Statistica microeconomică reprezintă ansamblul de metode statistice, tehnici şi
modele de investigare, aplicate în scopul analizei, diagnosticării şi îmbunătăŃirii a activităŃii
economico-financiare a întreprinderii.
În cadrul analizei statistice a fenomenelor şi proceselor economico-financiare la nivel
microeconomic sunt folosite, practic, toate metodele presupuse de o cercetare statistică
completă, precum şi metode adiacente care presupun prelucrări de informaŃii şi de rezultate
ale unor prelucrări statistice, cum sunt:
1. Metode de stabilire a relaŃiilor cauzale.
2. Divizarea sau descompunerea rezultatelor.
3. Gruparea
4. ComparaŃia nivelurilor fenomenelor sau proceselor econo-mico- financiare
5. Modelarea statistică sau statistico-matematică a fenomenelor sau proceselor
economico-financiare
6. Metode de măsurare a relaŃiilor factorial-cauzale.

6. Bibliografie
12 | P a g e
Prof. dr. Monica Roman, Statistica microeconomică UI 1
NoŃiuni introductive privind Statistica microeconomică

1. Troie, L., Zaharia, O., Roman, M., Hurduzeu, M. Analiza statistica a activităŃii
economice şi a gestiunii financiare a întreprinderii, Bucureşti, Editura ASE, 2001
2. Zaharia, O., Roman, M., Danciu, A. Statistica întreprinderii, Bucureşti, Editura
ASE, 2005

13 | P a g e