Dragilor, după cum vedeți mă țin de cuvânt.

Din păcate timpul acordat acestui curs a fost

prea scurt. Mai erau atâtea de spus, despre intonație, dicție, frazare… lucruri care chiar țin de arta
povestirii, dar… poate altădată.
Sper să aveți un an bun și poate că cele despre care am vorbit îmreună să vă inspire în
alcătuirea programei voastre individuale. Vă doresc mult succes!

prima zi

- Am început cu o referire la ceea ce a spus d-l Johansen la cursul de antropologie despre

faptul că la naștere capul este deja format (funcțional) din punct de vedere fizic, este în stare de
visare din punct de vedere sufletesc (eteric) și încă adormit din punct de vedere spiritual (deci
nonrațional).
- Am vorbit apoi despre evoluția capului din punct de vedere eteric/sufletesc de-a lungul
primilor trei ani de viață (cei care e bine să se desfăşoare doar în cadrul familiei, unde se dobândesc
primele deprinderi prin imitaţie, în mod inconştient).
- Am spus că prima experienţă personală pe care o are fiinţa nouă pe pământ este cea a
visului. Copiii mici zâmbesc, sau plâng în somn pentru că în faţa lor apar imagini de vis pe care nu
le pot deosebi de cele reale percepute cu ochii deschişi. Când ei coboară în lumea noastră, pe care o
numim reală, văd întâi totul ca prin ceață. Simţurile lor, care ţin de lumea fizică, le semnalează întâi
doar ceva neplăcut: foame, sete, inconfort, durere... Apoi se confruntă cu descoperirea unui mediu
foarte nou, dominat de vocea şi imaginea mamei, a celor care-l privesc cu drag, a culorilor din jur și
încep să cunoască și bucuria. Când obosesc închid ochii și se confruntă cu alte imaginii, la fel de
reale pentru ei, pentru că sunt păstrate de memoria lor ancestrală. Acestea nu sunt reprezentări ale
unor obiecte fizice ci doar imagini ale unor trăiri avute în lumile spirituale de care tocmai s-au
desprins. Treptat ei vor pierde amintirea acestora şi, tot mai atrași de noua experiență (a percepției)
din lumea materială, vor căuta să rămână din ce în ce mai mult timp treji, în lumea în care au
descins, unde se confruntă în fiecare clipă cu alte şi alte imagini. Ei trec astfel pentru prima dată
prin experienţa fizică a luminii şi a lumii fizice (rezultată din condensarea luminii).
- Constatăm ades că singurul lucru care îi sperie pe copiii mici, în această lume nouă pentru
ei, este întunericul. De ce? Pentru că acolo de unde vin ei n-au avut experienţa întunericului. Ades
părinţii sting lumina, trag perdelele ca să nu fie deranjat copilul de lumină... Dar, de fapt, copilul
adoarme mai repede aşa pentru că se grăbeşte să iasă din întuneric şi se îndrepată spre imaginile
luminoase din vis.
- E foarte important somnul la orice vârstă, dar mai ales în primii ani de viață. Iar în primele
luni e atâta de importantă întoarcerea la lumea imaginilor care-l hrănesc cu linişte şi siguranţă încât,
dacă nu i-am lăsa să doarmă, copilul s-ar îmbolnăvi.
- Cam asta li se întâmplă copiilor în primul an de viaţă, dar refugiul în somn şi vise este un
fapt indispensabil fiinţei umane de-a lungul întregii vieţi.
- Odată cu înaintarea în vârstă, timpul de somn se scurtează mereu, iar imaginile din vis vor
deveni tot mai neclare şi tot mai de neînţeles, până vor fi uitate de tot.
- În primii doi ani de viaţă, pentru a nu-l smulge prea brutal pe copil dintr-o lume în alta,
pentru a-i facilita o trecerea plăcută, e bine să se apeleaze la muzică (la cântece simple, de leagăn).
Și observăm că încă din primul an de viață un cântec simplu îi face plăcere, un ton ridicat îl sperie,
un om zâmbitor îi dă încredere, unul încruntat îl înspăimântă, culorile vii îl bucură, cele neclare îi
par respingătoare, pe unele nici nu le percepe.
- După ce copilul se ridică în picioare și începe să vorbească, vechile imagini-amintire dispar și
visele încep încep să fie populate de imaginile percepute în timpul zilei în stare de veghe. Începe
timpul în care e bine să se apeleaze la basme pentrucă basmele ascund în imaginile cu elemente
lumești, trăirile avute în fața realităţilor din lumea spirituală. Acesta este motivul pentru care binele,
frumosul, dreptatea, sau nedreptatea etc., sunt recunoscute de copil încă din al treilea an de viaţă,
fără să aibă nevoie de explicații
 - Tot în jurul vârstei de trei ani descoperă gustul mâncării, deosebeşte dulcele de acru şi
săratul de amar. Tot de la această vârstă începe să ştie, că sunt lucruri bune şi rele şi începe să
experimenteze minciuna şi opoziţia. Apare la această vârstă acel eu vreau să mănânc în loc de
Dănuţ vrea să mănânce, eu nu vreau să mă culc, eu vreau jucăria aceea nu pe asta... Apare , deci
acele eu care-l va separa pentru totdeauna de restul lumii (şi de restul lumii din care a descins şi de
restul lumii cu care se întâlneşte aici pe pământ).
- Apare, deci, pentru mica fiinţă pământeană acel eu prin care-şi va manifesta propria voinţă.
Nu întâmplător Scufița fetiței din basm este Roșie. Culoarea care ilustrează cel mai bine momentul
apariției eului, este roşul – culoarea voinței - pe care o iubim cu toţii pentru că atunci când o
privim provoacă sentimente nobile ca şi curajul, echilibrul, dorinţa de bine şi de dreptate
- Astfel ne dăm seama ce intuiţie extraordinară trebuie să fi avut creatorul de basme, ce
legături nemijlocite cu lumile spirituale, dar şi cu universul interior al copiilor, pentru a putea găsi
exact imaginile care reflectă în mod ocult exact trăirile specifice vârstei de 3 ani.
- Autorul basmelor are aceiaşi afinitate cu natura culorilor, cu imaginea fizică a binelui şi
răului, a curajului şi dreptăţii ca şi copiii. Şi copiii ştiu încă de la această vârstă fragedă să aprecieze
aceste însuşiri. Nu este nevoie să le dăm explicaţii. Ei au instinctiv o atitudine de respect şi
încredere când rostim cuvintele un împărat şi o împărăteasă, se înfioară când le spunem că Scufiţa
roşie s-a întâlnit cu lupul (deşi n-au văzut niciodată un lup). Ei ştiu în mod admirabil să
deosebească binele de rău şi se vor transpune întotdeauna în situaţia personajului pozitiv, aşteptând
cu sufletul la gură deznodământul care, neapărat, trebuie să fie în favoarea dreptăţii
- Am continuat cu depistarea simbolurile ascunse ale basmului: 1. drumul duce printr-o
pădure - unde te poţi rătăci ca în viaţă, 2. prima încercare; întâlnirea cu un lup (în alte basme cu un
om cu însușirile unui animal periculos), căci oamenii sunt doar buni, 3. abaterea de la drum,
neascultarea sfaturilor bune a celor ce ne îngrijesc cu iubire (mama, sau îngerii) are întotdeauna
repercursiuni, 4. firea parşivă a lupului, minciuna - se dă drept nepoata bunicii, 5. naivitatea, lipsa
de experienţă se confruntă cu viclenia (dialogul dintre lup și Scufița Roșie), 6. dar...există
întotdeauna o soluţie salvatoare, cineva (nedefinit) are grija celor buni și face ca în final să apară
vânătorul care face dreptate; 7. cei buni sunt salvați, iar cei cei răi sunt pedepsiţi (nu omorâţi).
- Nu e doar o simplă poveste. Generaţii întregi de copii s-au bucurat de acest basm şi de cele
mai multe ori copiii insistă să le fie spus de mai multe ori. Şi e bine să fie spus de mai multe ori
pentru că copilul nu înţelege, ci percepe, nu imediat ci treptat, sensul ascuns (spiritual) al tuturor
simbolurilor din basm, iar asta va avea efect (benefic) nebănuit asupra formării sale ca individ.
- De remarcat: basmul trebuie spus în propoziţii scurte care să creeze o succesiune de
imagini, fără interpretări. Copiii se pierd într-o pădure de cuvinte şi sunt prea mici ca să ajungă la
înţelegere prin raţiune (orcât i-am crede de geniali), Limbajul care-i atinge la această vârstă, sigur,
în mod nemijlocit, este cel al imaginilor clare, realizate prin cuvinte simple și propoziții scurte.
- Recomandare: la sfârşitul clasei I și II se pot pregăti pentru serbarea de sfârșit de an unul
din primele basme (Scufița Roșie, Capra cu trei iezi erc) pentru o ultimă retrăirea a timpului când
creierul se afla în stare de vis din punct de vedere eteric și pe cale de trezire din punct de vedere
spiritual. (În clasa a doua se spun deja povești, fabule, pilde etc., care au deja un cu totul alt scop)
- S-au pus întrebări:
1.Cum se spune basmul adresându-ne temperamentelor?
Răspuns: Autorul a avut grijă de asta, noi putem doar să subliniem prin intonație: Este
descris coșul cu bunătăți/ pentru flegmatici, Drumul descris prin pădure, alergatul după flori /
pentru sangvinici, vânătorul îl pedepsește pe lup tăindu-i burta și umplând-o cu pietre / pentru
colerici, cea mai lungă descriere din basm este cea de la început care spune cât de frumoasă era
scufița împletită de bunica / pentru melancolici.
2. De ce trăiește bunica la capătul pădurii?
Răspuns: Penru ca nepoata să poată parcurgă (simbolic) drumul vieții. Bunica are nevoie de
hrană pentru că are vârsta când forțele vitale scad. Merindele sunt duse de nepoata în care noile
forțele vieții tocmai au făcut posibilă apariția eului. Scufița cea roșie (simbol al forțelor noi) a fost
împletită chiar de bunică ca semn al contribuției genealogice la formarea unui eu.
 - Exerciţiu recomandat: cursanţii să spună sau să scrie o mică parte dintr-un basm, apoi să
citească basmul scris de creatorul ei. Vor constata că noi folosim mult mai multe cuvinte decât
autorul (prea multe cuvinte) şi propoziţii mult mai lungi decât cei care au scris basmele.
(În glumă spus: pierdem și noi timp în pădurea de cuvinte ca Scufiţa Roşie în pădurea cu
copaci, din dorinţa – nevinovată - de a oferi metafore/ floricele)

a doua zi

- Am analizat un alt fel de basm, Harap - Alb. Este unul din acele basme în care Fiul de
împărat părăsește împărăția tatălui său pentru a trece prin întâmplări (care-i pun cinstea și curajul
la încercare) pentru ca în final să poată întemeia (împreună cu o prințesă bună și frumoasă) o nouă
împărăție (în care vor trăi veșnic).
- Am analizat pe rând: semnificația formulei de început: A fost odată ca niciodată,
semnificația personajelor ajutătoare care răsplătesc fapta bună și dezinteresată, a semnificația
calului, ades purtător al unei vechi înțelepciunii, a podului ca loc de trecere între două lumi,
semnificația încercării curajului chiar de către părintele iubitor (ca să se asigure că cel ce pleacă la
drum are calitățile necesare să poată părăsi casa părintească), repercursiunile neascultării, sau uitării
sfatului părintesc, simbolul fântânii adânci (în alte basme a prăpastiei) și tot așa fiecare moment
până la sfârșitul basmului.
- Am precizat de mai multe ori că e important ca cel ce povestește să cunoască aceste
simboluri dar în niciun caz să nu li se vorbească copiilor despre asta. Copiii percep realitățile
spirituale ocultate în basme printr-o capacitate pe care cei maturi nu o mai au, dar o compensează
prin rațiunea (care copiilor le lipsește). Ar fi pentru copii neplăcut și chiar dureros să li se explice
basmele (care se adresează sensibilității sufletești) prin rațiunea adulților pe care ei nu o cunosc încă
- Am vorbit despre trecerea de la basme la povești, fabule și povestiri, despre modul diferit
de a le aborda pe fiecare începând cu clasa a II-a. Povestirile biblice în clasa a III-a, cele nordice în
clasa a IV-a, legendele antice în clasa a V-a , cele medievale în clasa a VI-a, biografii exemplare/sau
istorice în clasa a VIII-a.
- Au fost întrebări:
1. Când spunem basmele dacă la cursul de bază, la anumite materii, avem deja de spus o
poveste legată de lecție?
Răspuns: După clasa a II/a basmele, poveștile sau povestirile pot fi temă pentru ora de
dirigenție sau religie la sfârșitul săptămânii.
2. Cum putem lega orele de engleză (limbi străine) de povestirile sau basmele de la cursul de
bază?
Răspuns: Redând în limba engleză un fregment foarte scurt din povestea spusă de profesor la
cursul de bază și traducând-o cu elevii. La fel se poate proceda când la cursul de bază se face
matematică, sau alte materii are încep cu o poveste

a treia zi

- Am făcut exerciții de spunere a unui basm / în imagini cu propoziții scurte.

- Am amintit de timpul optim de spus anumite basme în funcție de anotimp (ex. Iarna: Albă
ca zăpada, Cenușăreasa, primăvara Frumoasa din pădurea adormită,…..)
- Am vorbit despre importanța amenajării clasei; a mesei anotimpurilor, a pereților cu culori
și desene adecvat anotimpului dar și conținutului tematic al lecțiilor de la cursul principal.
- Am vorbit despre importanța stabilirii unui ritm/ritual de desfășurare a orei la cursul de
bază: zicerea de dimineață (pentru liniștire interioară), apoi exercițiul ritmic pe text adecvat
conținutului tematic al orei (pentru trezire), eventual folosind același text cu mișcări de euritmie
(pentru armonizare). Am făcut exerciții de exemplificare pentru clasa I-a și a V-a, pentru a simți
efectul acestor exerciții. Ele au rolul de a trezi și armoniza clasa. de a o pregăti să întâmpine cu
atenție cele povestite de profesor.
- Lecția propriuzisă e bine să înceapă direct prin povestirea lecției noi (nu cu predarea
cunoștințelor). A preda cunoștințele dobândite mai departe elevilor nu implică niciun fel de
afectivitate nici din partea profesorului și nici din partea elevului. A povesti lecția înseamnă a
împărtăși cu elevii, odată cu conținutul, și bucuria de a ști (arta povestirii!)
- Obiceiul de a face prezența la începutul orei, de a asculta lecția, sau de a anunța: azi vom
învăța despre… îl scoate pe elev din atmosfera pe care a dobândit-o la partea de mișcare de la
începutul orei. După concentrarea supra lecției e bine să îi lăsăm câteva minute din oră pentru a se
deconecta treptat desenând (ceva legat de temă) sau cântând (ceva legat de anotimp) ...
- După clasa I este bine ca basmele, poveștile, povestirile să fie spuse la sfârșitul săptămânii,
la ora de religie sau dirigenție, ca și curs de bază, adică respectându-se începerea cu parte ritmică
etc. și terminând ora cu un desen / sau planificarea orei de desen după cursul de poveste pentru a
reda imagini din ceea ce s-a povestit. Din clasa a V/a nu se mai spun basme și povești ci legende și
povestiri în cadrul orelor de istorie, geografie, biologie etc. Dar orele e bine să fie încheiate cu un
cntecel sau desen cu imagini din conținutul lecției.
De reținut:
Practicarea mişcărilor ritmice (are efect de trezire în plan fizic), a euritmiei (are efect de
trezire în plan sufletesc)
Lecțiile se povestesc, iar pentru verificarea cunoștințelor se pot purta dialoguri cu elevii pe
parcursul orei
Muzica, poezia sau desenul au efect de relaxare, dar și de consolidare a cunoștințelor .

a patra zi
- Am făcut un exercițiu practic și pentru evidențierea capacității de a povesti ceva în imagini.
Am ieșit în curte și am parcurs încă odată drumul de la poartă la intrarea în școală, apoi am intrat în
clasă am încercat să povestim. N-am prea reușit. S-a dovedit a fi mai mult un exercițiu de atenție. S-
au enumerat pomii, trandafirii, poarta, băncile… fără descrierea necesară ca să formeze imagine.
- Povestirea în imagini: Am intrat pe o poartă cu stâlpi metalici și gard de sârmă împletită. Drumul
era pavat cu dale mari patrate, iar de o parte și alta era mărginit de un covor verde de iarbă.
Din loc în loc, și de o parte și de alta, erau plantați câțiva copăcei. Unul, chiar la intrare impresiona
un molid înalt. De jos până sus era acoperit cu frunzele ca o broderie deasă. Și din loc în loc era
împodobit cu fructele mici ca niște biluțe cu țepi. Ceilalți copăcei aveau frunze mari și late. Între
copăcei erau plantați și trandafiri cu flori roz, galbeme, și roșii. De la un loc drumul cu dale
continua spre stânga, dar noi ne-am continuat drumul înainte călcând pe un covor de pietricele de
râu, frumos șlefuite și colorate în multimpe nuanțe de gri. În stânga era o bancă verde, în față alta și
între ele un panou cu afișe. La dreapta erau câteva scări late cât peretele de sticlă din care se
deschidea ușa. Dincolo de ea ne așteptau colegii, grupuri, grupuri, așteptând să înceapă cursurile.

Am mai amintit în treacăt ( pentru că timpul a fost foarte scurt):

1. Despre importanţa stabilirii programului zilnic, săptămânal, lunar. /Micul prinţ, ...altfel eu
nu voi şti niciodată când să-mi împodobesc sufletul. / Nevoia de ritual, obiceiuri, tradiţii.
2. Respectarea unui anumit ritm (activităţile de deschidere/împrăştiere, alternând cu cele de
închidere/adunare) atât la copiii preşcolari, cât şi la cei din clasele elementare, pentru ca în clasele
mai mari organizarea orei să fie percepute în mod firesc ca un ritual
3. Importanţa imaginii desenate în prealabil pe tablă şi masa anotimpurilor (poarta de
intrare în atmosfera cursului de bază)
4. texte legate de anotimp şi texte legate de materia de la cursul de bază folosite pentru
partea ritmică şi euritmie ca pregătire şi activare a organelor de percepţie pentru lecţie (apaeritiv)
5. Repovestirea cunoştinţelor preadate anterior (cu participarea elevilor), expunerea lecţiei
noi, discuţii, păreri despre noua lecţie, poveste etc.(hrana principală)
6. Un scurt moment artistic ( muzică, poezie, sau desen) ca factor de consolodare a
cunoştinţelor, dar şi de ieşire din atmosfera cursului de bază.
Câteva din textele exercițiilor exerste:

1. Zicerea pentru clasele V-VIII

Privesc lumea aceasta învăluită-n soare
În care sunt și pietre și stele ce sclipesc
În care trăiesc plante ce cresc fără-ncetare
și animale care prin simțuri viețuiesc;
Unde și omul, în sufletul său mare,
oferă pentru Spirit un adăpost lumesc.
Spre tine o, spirite dumnezeiesc
îndrept azi a mea rugă:
ca-n sinea mea să crescă
puterea pentru muncă,
și dorul de-a-nvăța.

2. Micăril de încălzire
- clasa I - clasa a V-a

Bună dimineața, soare Soarele răsare-n zori

Eu aș vrea să cresc mai mare Peste fire, peste noi
Din pământ și până-n zare Cu căldură și lumină
Bună dimineața, soare! Cu îndemn s-avem inima bună
/în zile de sărbătoare se continuă textul și se aprinde lumânarea/
Din lumina lui cea mare
Aprindem o lumânare
Să se vadă până-n zare
Flacăra strălucitoare
Dovedind a mea iubire
Pentru cer și-ntreaga fire

3. Mișcare ritmică
clasa I clasa a V-a

Vrabie unde iernezi Într-o grădină

A-ntrebat-o pisicuța Lângă-o tulpină
Uite colo unde vezi Zării o floare
Îi răspunse vrăbiouța Ca o lumină
Da, cu cine stai la masă S-o rup?Se strică.
A-ntrebat-o pisicuța S-o las? Mi-e frică
Cu găini pe lângă casă Că vine altul
Îi răspunse vrăbiuța Și mi-o ridică
Spune, noaptea dormi tu bine /Se repetă de câteva ori cu text, apoi doar mișcarea/
A-ntrebat-o pisicuța
Vrei să pui laba pe mine?
Și a șters-o vrăbiuța.

PS. Dacă am uitat ceva...puteți să mă contactați pe mail: leoveanur@gmail.com