Dezvoltarea turismului durabil in mediul rural

 Dezvoltarea durabila reprezinta dezvoltare ce satisface nevoile

generatiilor actuale fara a prejudicial interesele generatiilor
viitoare
Dezvoltarea durabila înseamna în plan material mentinerea
posibilitatilor si conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, în
special a resurselor naturale regenerabile cel putin la nivelul
celor existente pentru generatia actuala, precum si redresarea
factorilor de mediu afectati de poluare. În plan spiritual,
dezvoltarea durabila înseamna mult mai mult; inseamna
conservarea mostenirii faptelor de cultura, realizate de cei din
trecut si de cei de azi si dezvoltarea capacitatii de creatie în
viitor, a elitei celor care ne urmeaza.
Conform definitiei date de CMED, dezvoltarea durabila implica
faptul ca volumul total al
capitalului, format din capital fizic (masini, drumuri, hoteluri
s.a.), capitalul uman (sanatatea
oamenilor, cunostintele si calificarea lor) si capitalul natural
(padurile, aerul, apa si solul fertile),
ramâne constant sau creste în timp.
             Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism,
managementul si marketingul
turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si
economica a mediului, cu asigurarea
exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile
viitoare.
Impactul turismului asupra mediului  presupune analiza relatiei
turist - rezerva turistica -
produs turistic.
Una dintre metodele de imbunatatire a turismului durabil o
reprezinta oferirea de servicii noi.
Propun doua servicii suplimentare ca masura de imbunatatire a
turismului durabil in cazul unei locatii din mediu rural:
1. Crearea unui spatiu pentru copii deoarece clientul din
zona urbana
2. Organizarea de excursii , drumetii pentru vizitarea
zonei , intalniri cu artizani , vizitarea caselor muzeu din
zona . Clientul din zona urbana este foarte atras de
frumusetile naturii, etnografie si sa fie

Impactul social
           Se manifesta prin influenta pe care o are turismul asupra
modului de viata traditional al
locuitorilor unei zone, asupra largirii orizontului lor spiritual si
profesional. În conditiile în care modul de viata socio-economic
are tot mai acute tendinte de generalizare si uniformizare,
pastrarea unor elemente cu specific traditional, vor ocupa un loc
important în viitorul asezarilor incluse în activitati turistice.
           Acestea reprezinta caile de pastrare a unei identitati
socio-culturale, de dobândire a unei
personalitati distincte în cadrul turistic local, national si chiar
mondial. Aceasta valorificarea prin
turism a patrimoniului natural si cultural al unei zonei turistice
prezinta ,în plan social, atât un impact pozitiv, cât si unul
negativ.
    Impactul pozitiv se exemplifica prin:
. cresterea sansei sociale si profesionale prin realizarea de noi
locuri de munca, în servicii turistice
si infrastructura generala;
. crearea de noi locuri de munca sezoniere, cu precadere pentru
tineri (elevi, studenti, etc.) si femei;
. asigurarea si dezvoltarea progresului social, de crestere a
curateniei si igienei publice, a
confortului general în localitatile turistice;
. scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale din
punct de vedere al veniturilor
realizate;
. dezvoltarea sentimentelor de întelegere si toleranta deoarece
schimburile interculturale între turisti
si populatia gazda faciliteaza disparitia barierelor lingvistice,
sociale, rasiale, religioase, culturale.
   Impactul negativ se poate materializa prin:
. perturbarea si distrugerea treptata a modului de viata
traditional, în cadrul structurilor sociale;
. acceptarea de catre populatia locala a unor influente negative în
plan social.
Pentru populatia din zonele rurale bunaoara, dezvoltarea în timp
si spatiu a activitatilor
turistice poate conduce la renuntarea la modul de viata si la
ocupatiile traditionale (pastorale,
silvicultura, artizanat si mica industrie, etc.) în favoarea unor
activitati si servicii turistice care aduc venituri mai rapide si mai
importante.
Impactul economic
          Materializat prin dezvoltarea locala si regionala a
localitatilor mai putin favorizate sub
aspectul resurselor economice, impactul economic total se
concretizeaza în volumul determinat de cheltuielile turistice.
          Din acest punct de vedere masurarea impactului economic
poate tine seama de trei elemente:
. impactul direct care evidentiaza efectele primei runde de circuit
monetar provenit de la turist;
. impactul indirect masoara efectele derivate ale rundelor
aditionale cauzate de recircularea
unitatii monetare initiale a turistului;
. impactul indus (stimulat) comensureaza efectele derivate
cauzate de angajatii unei firme
turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare
de afaceri.
În aceasta situatie impactul economic total este egal cu efectele
impactului indirect plus
impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul
multiplicator al turismului (K) este exprimat prin însumarea
celor trei impacturi, raportate la impactul direct.
Impactul cultural
Este dominat de relatia dintre turisti si populatia locala, care nu
este întotdeauna benefica în
plan local.
Aspectele pozitive sunt date de:
. dezvoltarea si revigorarea traditiilor culturale si religioase;
. diversificarea formelor de artizanat;
. favorizarea cresterii interesului populatiei locale pentru
pastrarea si conservarea obiectivelor de
interes turistic, naturale si culturale, care astfel pot fi
valorificate;
. initierea unor noi actiuni culturale în plan religios, de pelerinaj
la manastiri, cu scopul satisfacerii
sentimentului de sacralitate crestina, de respect fata de valorile
morale.
Aspectele negative sunt mai numeroase, iar aparitia lor se face
simtita dupa un interval relativ
mai lung de timp:
. aparitia de schimbari a mentalitatilor, a valorilor morale sub
influenta turistilor, pastrarea unor
obiceiuri, datini doar pentru ca sunt pe gustul turistilor, aparitia
kisch-ului;
. adaptarea si copierea de catre rezidenti a unor atitudini si
comportamente noi, atribuite turistilor;
. aparitia unor potentiale conflicte si antagonisme, atunci când
turismul devine fenomen de masa,
suprasaturat, si conduce la disparitia sentimentului de mândrie
fata de propria cultura;
Impactul turistic
Turismul este o industrie care permite încasari în moneda
nationala precum si în valuta, si
care contribuie la dezvoltarea comunitatilor locale creând noi
locuri de munca. El difera de alte
industrii prin aceea ca clientul se deplaseaza în tara sau zona
turistica dorita, pentru un anume produs turistic.
Derularea activitatilor turistice necontrolat, aleator, fara luarea
în calcul a standardelor de
amenajare si exploatare poate conduce la degradarea mediului si
a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influentate de doua
mari grupe de factori:   factori care sunt o urmare directa a
dezvoltarii economice(industria, agricultura, transporturile
si alte domenii de activitate);   factori care sunt rezultatul
utilizarii mediului pentru turism si agrement.
Chiar daca activitatile turistice nu agreseaza mediul, precum
unitatile industriale, nu se poate
ascunde faptul ca si turismul are influente negative asupra
mediului ambiant.
Impactul pozitiv este reprezentat de:
. cresterea numarului de unitati de cazare, îndeosebi în asezarile
urbane si rurale defavorizate;
. sporirea numarului de unitati de alimentatie publica, prin
sprijinirea initiativelor locale pentru
valorificarea bucatariei traditionale si utilizarea produselor
locale specifice (vinuri, brânzeturi,
produse de carne, legume si fructe, etc.);
. crearea conditiilor de agrement-divertisment adecvat si
diversificat, care de asemenea poate pune
în valoare resursele locale (cai, calesti, sanii, barci, instalatii
traditionale de agrement, tarafuri,
orchestre si fanfare, etc.);
Impactul negativ este determinat în primul rând de actiunea
distructiva a turistilor asupra
turistice. Actiunile distructive - în multe cazuri inconstiente,
datorata în special lipsei de
educatie turistica si ecologica - pot fi numeroase, mai ales în
zonele sau la obiectivele la care se
contureaza o evidenta concentrare turistica si în conditiile în
care dotarile si amenajarile turistice nu corespund cerintelor de
protectie a mediului.
Ele sunt provocate de:
- circulatia turistica necontrolata mai ales în afara traseelor
marcate, prin distrugeri asupra
solului, vegetatiei, perturbarii faunei. Alte prejudicii sunt aduse
prin declansarea de incendii,
împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului,
ducând pâna la disparitia unor specii.
Circulatia turistica necontrolata, în grupuri mari, are influente
negative si asupra obiectivelor
culturale;
- lipsa unor amenajari specifice, destinate popasurilor, instalarii
corturilor, în zonele si traseele
de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a
peisajului, prin acumulari de deseuri,
gunoaie, etc.;
- distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea si
circulatia în locuri interzise, cu
abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul
apelor, prin producerea de: gaze de esapament, zgomot,
distrugerea de specii floristice. O intensa circulatie turistica,
aglomerarea
parcarilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;

                Forme ale turismului durabil

         Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept
dezbatut, completat sau reformulat în
cadrul conferintelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea
protejarii bogatiilor naturale, sociale si
culturale care constituie patrimoniul comun al umanitatii si a
satisfacerii nevoilor turistilor si
populatiei locale a generat aparitia în practica a unor forme de
turism durabil. Obiectivele, principiile, cerintele dezvoltarii
turistice durabile se regasesc în forme ale turismului cum ar fi :
ecoturism, turism.
         Din definitia data însa la începutul acestui capitol
turismului durabil rezulta ca toate formele de turism (nu numai
cele enuntate anterior) ar trebui sa respecte principiile
dezvoltarii durabile si deci, implicit, principiile turismului
durabil:
activitatea turistica trebuie initiata cu mijloace proprii ale
comunitatii locale, iar aceasta
trebuie sa-si mentîna controlul asupra dezvoltarii turistice;
turismul trebuie sa ofere rezidentilor locuri de munca care
sa duca la îmbunatatirea
calitatii vietii comunitatilor locale si trebuie realizat un
echilibru între activitatile
economice deja existente în zona si activitatea turistica; trebuie
stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile:
national, regional si local, bazat pe standarde internationale deja
acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru
operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor
activitati turistice, cât si limitele de acceptabilitate pentru
diferite zone; trebuie realizate programe educationale si training
pentru îmbunatatirea managementului în domeniul protectiei
resurselor naturale si culturale.
          Dezvoltarea turistica durabila, prin formele sale practice,
conciliaza interese si obiective
antagoniste, favorizeaza parteneriatul si cooperarea între
decidenti, operatori si consumatori si
promoveaza interesul general pe termen lung, dincolo de cel
particular, imediat.
            Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care
acesta este înca confundat sunt
prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie
retinut însa este faptul ca, plecând de la oricare din criteriile de
clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie
sa contîna ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural,
turismul stiintific, turismul cultural sunt doar "avangarda"
formelor de turism durabil.
Desi industria turistica acorda mai mare importanta problemelor
legate de mediu si tot mai
multa atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii
exprimate de oameni atunci când sunt supusi cercetarilor si ceea
ce ei vor face efectiv în vacante, nu ar trebui subestimate. Nu
exista nici un dubiu ca turismul, daca este bine planificat si
condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populatia
locala si poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursa
majora pentru multe arii si numeroase tari din lume. Patrimoniul
mondial, cultural si natural de exemplu atrage acum vizitatori
din toata lumea si poate deveni motorul dezvoltarii locale. Dar
mai multa atentie trebuie acordata impactului fizic si cultural al
turismului de masa inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo
unde se manifesta supraaglomerarea.
                                    

 Ecoturismul - principala forma de manifestare a turismului

durabil

    Câteva clarificari conceptuale si terminologice

   Activitati ecoturistice - activitatile incluse într-un sejur
ecoturistic cu scopul de a antrena
turistii si care sunt coordonate de un ghid (interpret).
   Camparea - calatoria într-un spatiu aflat undeva între
civilizatie si salbaticie, de cele mai
multe ori cu familia sau prietenii si folosind uneori ca mijloc de
locomotie automobilul (car-camping).
   Ecoturismul - "calatoria responsabila în arii naturale, care
conserva mediul si sustine
bunastarea populatiei locale." (Societatea Internationala de
Ecoturism )
   Greenwashing - folosirea abuziva a particulei "eco" sau
"verde", fara a respecta cerintele
conservarii mediului si responsabilitatii socio-culturale.
   Servicii ecoturistice - servicii de transport, cazare,
alimentatie, ghizi, care au un impact
minim asupra mediului biologic si cultural local si promoveaza
o mai buna întelegere a acestuia.
   Stakeholders - Persoane sau organizatii implicate si
influentate de o anumita decizie:
investitori, actionari, tour-operatori, manageri de parcuri
nationale, comunitati locale etc.
   Turismul în arii naturale - "turismul care pune accent pe
cunoasterea zonelor naturale si
care asigura utilizarea durabila a resurselor naturale."(Programul
National de Acreditare Ecoturistica din Australia)
 
 Turismul de aventura - calatoria în locuri noi si palpitante (de
obicei în mijlocul naturii) cu
intentia de a cauta aventura. Adesea el include activitati ca:
alpinism, scufundari sub-acvatice, ciclism extrem, kayak-canoe,
etc.
   Turismul în medii salbatice - calatoria în locuri neatinse de
om, nepoluate, pentru a
cunoaste si a te bucura de natura, pentru a observa animalele,
pasarile si pestii în mediul lor natural.
        
3.1. Ecoturismul între teorie si practica
Odata cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai constienti de
complexitatea, fragilitatea si
valoarea inestimabila a planetei noastre. În acelasi timp, turismul
tinde sa devina o expresie tot mai populara a acestei constiinte.
Datorita evolutiei transporturilor si tehnologiei informatiei, tot
mai multe zone îndepartate au devenit accesibile, fapt ce a
contribuit la o ascensiune rapida a turismului în arii naturale.
Devine tot mai evident ca dezvoltarea turismului în arii naturale
sensibile în absenta unui
management corespunzator poate prezenta o amenintare pentru
integritatea ecosistemelor si a
comunitatilor locale. Un numar tot mai mare de vizitatori în
zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o
degradare puternica a mediului. De asemenea, comunitatile
locale si cultura indigena pot fi influentate negativ de afluxul
crescut de vizitatori straini cu un stil de viata modern. În plus,
schimbarile climatice, instabilitatea economica si conditiile
politico-sociale pot face din turism o afacere riscanta, mai ales
în zonele puternic dependente de aceasta activitate economica.
Partea buna este ca aceeasi ascensiune a turismului creeaza
numeroase oportunitati atât pentru
conservare cât si pentru bunastarea comunitatilor locale. Ca
raspuns la interesul crescut pentru
cunoasterea naturii, dar si la semnalele de alarma venite din cele
mai îndepartate colturi ale lumii, s-a conturat treptat o noua etica
a calatoriei numita ecoturism. Ecoturismul poate furniza
veniturile atât de necesare pentru protejarea parcurilor nationale
si a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obtinute din
alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o
alternativa viabila de dezvoltare economica pentru comunitatile
cu putine activitati generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul
poate spori nivelul de educatie si constiinta al turistilor,
transformându-i în sustinatori entuziasti ai conservarii mediului
natural si cultural.
Ecoturismul îsi trage radacinile din miscarea de conservare a
biosferei, el dovedindu-se o
sursa importanta de venituri pentru ariile naturale care aveau
nevoie de protectie. Cercetarile
întreprinse în Kenya în anii 70 au aratat ca beneficiile
economice ale turismului în arii salbatice au depasit cu mult
vânatoarea, activitate care a si fost interzisa în anul 1977. La
începutul anilor 80, padurile tropicale si recifele de corali au
devenit subiectul unor nenumarate studii stiintifice si filme
documentare. Acest interes a condus la aparitia unor mici afaceri
locale axate mai ales pe ghidarea cercetatorilor si reporterilor în
zone salbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere în tari
ca Ecuador si Costa Rica, si o adevarata industrie a început sa se
dezvolte pentru a satisface nevoile unor grupuri mici de turisti,
în principal naturalisti si iubitori ai vietii salbatice.
La începutul anilor 80, întreprinzatorii din turismul bazat pe
atractii naturale au început sa
prospere în întreaga lume, odata cu interesul tot mai mare pentru
mediu si pentru calatoriile în aer liber. Aparitia unor
echipamente de calatorie si campare tot mai performante a
favorizat acest
fenomen. Unele companii si-au dat seama ca ar putea avea
initiativa de a conserva mediul prin
sponsorizarea unor grupari locale de conservare sau prin
colectare de fonduri. Curând, ei au învatat ca instruind si
angajând localnici pentru a conduce afacerea aveau numai de
câstigat si în acelasi timp puteau oferi populatiei locale beneficii
importante. Touroperatorii care vând produse turistice
în Insulele Galapagos, Costa Rica, Kenya si Nepalsunt printre
primii care au avut astfel de initiative si pot fi considerati
pionieri ai ecoturismului., desi nu au avut la îndemâna un set de
principii, asa cum le cunoastem în prezent.
Ecoturismul poate fi privit asadar, mai întâi ca o oportunitate
de afaceri, apoi ca un concept
cu principii, studiat de cercetatori si organizatii non-
guvernamentale înca de la sfârsitul anilor '80 si ca un segment
de piata în plina evolutie, fiind o forma a turismului în arii
naturale.
         3.1.1. Conceptul de ecoturism
Exista multe trasaturi asociate cu ideea de ecoturism, printre
care: durabilitate,
responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasa fata
de mediu si nu în ultimul rând
"verde", un cuvânt la moda pentru aceasta noua industrie. De
aici si numeroase confuzii între
ecoturism si termeni ca: turism durabil, turism responsabil,
turism alternativ, turism verde, geoturism.
Daca termenul de turism durabil a fost clarificat pe larg în
capitolul precedent, vom încerca în
continuare sa aducem lumina si în cazul celorlalti termeni
mentionati.
Termenul de "turism responsabil" atrage atentia asupra faptului
ca cea mai mare parte a
activitatilor turistice nu sunt responsabile: populatia locala este
exploatata, resursele naturale si
culturale nu sunt respectate si ocrotite. Termenul este folosit
adesea ca echivalent al turismului durabil si sugereaza faptul ca
toti cei implicati într-o activitate turistica, turisti sau prestatori,
trebuie sa adopte
o atitudine responsabila fata de destinatia turistica. O varianta
asemanatoare este " turismul
constient", care încurajeaza o întelegere mai profunda a naturii,
oamenilor si locurilor.
Un alt termen întâlnit adesea este cel de "turism alternativ".
Problema în acest caz este ca
termenul se defineste prin ceea ce nu este, adica turismul
traditional. Turistii nu îsi descriu interesele ca fiind alternative,
iar serviciile sau destinatiile pe care le aleg sunt tot cele care îi
motiveaza de obicei: natura, religia, educatia, aventura, etc.
Intentia si în acest caz nu este de a desemna o noua forma de
turism ci de a sugera un alt fel de comportament, o mentalitate
alternativa celei predominante în turismul clasic.
Termenul "turism verde" este folosit de obicei ca o versiune
neacademica a turismului
durabil.
   Definirea ecoturismului
          Pe masura ce ecoturismul se dezvolta si câstiga
popularitate, apar diferite obstacole care vor trebui surmontate.
Problema unei definitii specifice este unul dintre ele.
Dificultatea provine din faptul ca ecoturismul nu poate fi descris
doar prin activitatea desfasurata, asa cum se întâmpla cu alte
forme de turism (turism de aventura, turism balnear, turism de
afaceri, etc.). Ecoturismul incorporeaza întotdeauna activitati
diverse în mijlocul naturii (drumetii, ascensiuni montane,
observarea vietuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate
include si activitati culturale. Ecoturismul are si o importanta
componenta educationala, este o sansa de a învata respectul
pentru natura si pentru cultura locala, iar pentru unii o sansa de
auto-reflectie inspirata de frumusetea împrejurimilor. Un alt
aspect caracteristic ecoturismului este obtinerea beneficiilor
pentru comunitatea locala. Aceasta înseamna angajarea
personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale,
implicarea localnicilor în luarea deciziilor si organizarea
activitatilor turistice.
Una dintre primele definitii ale ecoturismului întâlnite în
literatura de specialitate este cea data
în anul 1988, în cadrul Programului din Belize initiat de Rio
Bravo Conservation &Management
Area: "ecoturismul este o forma de turism cu impact scazut
asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia si unde se depune
un efort constient în vederea reinvestirii unei parti adecvate din
venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazeaza. Este
o forma de turism durabil si care asigura beneficii populatiei
locale."
Principiile ecoturismului
. Minimizarea impactului negativ asupra naturii si culturii,
impact ce ar
putea distruge destinatia turistica.
. Educarea turistului cu privire la importanta conservarii.
. Sublinierea importantei unor operatori responsabili, care sa
coopereze cu populatia si cu autoritatile locale, în vederea
satisfacerii nevoilor comunitatii.
. Furnizarea de fonduri pentru conservare si pentru
managementul
ariilor naturale protejate.
. Accentuarea necesitatii unei zonari turistice regionale si a
planificarii
fluxurilor de turisti pentru regiunile sau ariile naturale ce vor
deveni
destinatii ecoturistice.
3.1.2. Ecoturismul ca segment de piata
       Ecoturismul este o industrie mica, dar care se extinde rapid,
în cadrul unei nise guvernate de
fortele si de legile pietei. El a fost promovat initial ca fiind
echivalent cu turismul în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale
si de mediu din unele tari, firme si destinatii a condus la o
confuzie generala în privinta sensului ecoturismului ca segment
de piata. Astfel s-a simtit nevoia unor linii directoare specifice si
a unor sisteme de acreditare bazate pe criteriile dezvoltarii
durabile, iar discutiile referitoare la aceste probleme sunt în
plina desfasurare.
              Dimensiunile pietei ecoturistice
       Întrucât se defineste prin obiectivele sale de conservare a
naturii si sprijinire a populatiei
locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, pâna
acum nu s-au realizat studii riguroase
pentru a determina câti turisti în arii naturale sunt într-adevar
motivati de principiile ecoturismului. Ecoturismul este studiat în
ansamblu, ca turism în natura, ducând la estimari false asupra
dimensiunilor pietei. Cercetarile privind turismul în arii naturale
arata ca 50% din numarul total de turisti îsi doresc sa viziteze o
zona naturala în timpul vacantei, ceea ce ar putea include si un
scurt popas într-un parc national. Este un segment larg, dar
foarte diferit de cel motivat de dorinta de a învata despre viata
salbatica si cultura cu un ghid local, de a sprijini dezvoltarea
locala durabila.
      O estimare nu foarte precisa arata ca sosirile internationale
de ecoturisti au atins 7% din piata
turistica (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane
persoane în 1998, asteptându-se o crestere de pâna la 70
milioane în 2010. Cele mai apreciate destinatii ecoturistice au
înregistrat în ultimul deceniu cresteri impresionante ale
numarului de vizitatori în arii protejate si în alte zone naturale.
Desi simpla vizitare a unui parc national sau arie protejata nu
reprezinta ecoturism, ci turism în natura, evolutia numarului de
vizitatori din aceste zone este un indicator si pentru tendintele
din ecoturism.
Cercetarile întreprinse la începutul anilor '90 au înregistrat o
crestere masiva a turismului în parcuri nationale pe principalele
piete ecoturistice, indicând o schimbare a preferintelor turistilor,
de la destinatiile europene traditionale, la o gama mai larga de
destinatii în arii naturale, majoritatea în tari cu economie slab
dezvoltata.
      
         3.1.3. Ecoturismul ca oportunitate de afaceri
     Ecoturismul a aparut initial ca o oportunitate de afaceri,
creata de interesul tot mai mare
pentru soarta planetei. La prima vedere, cele doua preocupari
sunt incompatibile si totusi, o afacere ecoturistica poate avea
succes pe termen lung daca este o afacere responsabila, care
respecta legile pietei si ale dezvoltarii durabile deopotriva.
     Ecoturismul este puternic dependent de angajamentul
întreprinzatorilor în aplicarea unui set
unic de standarde de operare, standarde care au evoluat
permanent în ultimii zece ani. Faptul ca nu exista un organism
de reglementare la nivel international si ca standardele în
domeniul ecoturismului sunt destul de dificil de evaluat, a
permis operatorilor si guvernelor sa promoveze ecoturismul în
mod necontrolat.
     Conferintele internationale, seminariile si publicatiile aparute
în ultimii ani au avut un rol
important în educarea ecoturistica a operatorilor si guvernelor,
însa întelegerea gresita a termenului ramâne înca o problema.
     În urma dezbaterilor ce au avut loc în cadrul Summit-ului
Mondial al Ecoturismului (Ouébec,
2002), participantii au formulat o serie de recomandari adresate
guvernelor, sectorului privat,
organizatiilor non-guvernamentale, institutelor de cercetare,
agentiilor de dezvoltare si comunitatilor locale. Prezentam în
continuare cele mai importante recomandari care vizeaza
sectorul privat(agentii de turism si touroperatori, proprietari ai
unitatilor de cazare si alimentatie, ai echipamentelor de
agrement si ai terenurilor de interes ecoturistic etc.):
  afacerile ecoturistice trebuie sa fie profitabile pentru toti
stakeholderii implicati deopotriva:
proprietari, investitori, manageri si angajati, comunitati locale si
organizatii de conservare din ariile naturale în care acestea se
desfasoara;
  conceperea, dezvoltarea si conducerea afacerilor trebuie sa
duca la minimizarea efectelor
negative, sa contribuie pozitiv la conservarea ecosistemelor
fragile si a mediului în general, sa aduca beneficii directe
comunitatilor locale;
  întreprinzatorii trebuie sa se asigure ca designul, planificarea,
dezvoltarea si operarea
facilitatilor ecoturistice încorporeaza principiile durabilitatii.
       3.2. Experienta internationala în planul organizarii
ecoturismului
      Desi fenomenul turistic în sine a cunoscut consacrarea
mondiala de câteva decenii bune,
ecoturismul face primii pasi pe calea afirmarii ca model
fundamental al unei dezvoltari controlate,
"Laguna de la Lagarto Lodge"- O poveste de success
Studiu de caz
         " Am sosit în Costa Rica în 1974 ca director executiv la o
banca internationala si
niciodata, nici în cele mai caudate vise, nu m-am gândit ca voi
ramâne permanent aici si voi fi
proprietarul unui hotel în jungla în partea de nord, în cea mai
nedezvoltata regiune a tarii.
           Iata cum a început totul.din trecut, de când familia mea
detinea o ferma în estul
Germaniei, unde am crescut si de unde, datorita celui de-al
doilea razboi mondial a trebuit sa plec ramânând cu visul de a
detinea o bucata mare de pamânt pe care sa o numesc dupa
bunul meu plac. Acest vis s-a materializat în 1981, când am avut
prilejul sa cumpar 110 hectare de padure tropicala în partea
nordica a Costa Ricai, într-o zona numita Boca Tapada, aproape
de Nicaragua, la 12 Km sud de râul San Juan si 2 Km de râul
San Carlos.
           Initial nu am stiut ce destinatie sa-i dau acestui pamânt
unde vara se putea ajunje doar cu
un automobil cu tractiune intregrala, iar în sezonul umed calare.
M-am gândit sa-l transform întrun pamânt agricol, sa tai padurea
si sa plantez diverse: ananas, piper, arbusti de cacao s.a. la
vremea aceea cuvântul "ecologie " nu prea fusese auzit în Costa
Rica si nici nu prea existau
restrictii împotriva despaduririi.
           La o petrecere, în timp ce discutam cu un prieten despre
destinatia terenului detinut,
acesta mi-a marturisit ca facea parte dintr-o miscare ecologista
asa încât m-a sfatuit sa nu
despaduresc zona, ci sa construiesc câteva cai de acces si o casa.
În 1989, am decis sa
construiesc o casa, a carei terasa sa aiba vedere la o laguna din
apropiere. În acel timp nu exista
electricitate si deranjându-ma zgomotul unui generator, am
instalat panouri solare. Dupa 2 ani de
comentarii favorabile din partea cunoscutilor ce m-au vizitat, am
decis sa maresc casa si sa încep
o afacere. Am fost foarte norocos ca o mare agentie de turism
germana a inclus vila mea în
programul lor de Vizitare a Costa Ricai, trimitându-mi în fiecare
saptamâna câte un grup de 25 de turisti ce stateau 2 nopti,
încasarile astfel obtinute acoperindu-mi cheltuielile de
întretinere.
Începutul a fost greu, mai ales datorita accesului greoi în zona,
însa turistii nu au fost deranjati,
dimpotriva au adorat împrejurimile tropicale si linistea
neîntrerupta. În urmatorii 2 ani am
îmbunatatit accesul în zona si m-am împrietenit cu localnicii din
Boca Tapada. Am mai cumparat
180 de hectare de pamânt, am înfiintat o herghelie de cai si am
plantat 22 de hectare cu palmieri.
Între timp vila s-a transformat într-un hotel ce este vizitat de
peste 1000 de turisti anual,
multi dintre ei provenind din Europa, dar si din Japonia
si Australia. Impactul economic a facut ca aceasta regiune sa se
dezvolte si oamenii sa înteleaga ce inseamna de fapt ecologia si
ecoturismul. Hotelul a devenit primul angajator dintr-o regiune
ce nu ofera locuri de munca.
           Hotelul a ajutat la crearea unor locuri de munca si în mod
indirect: a ajutat un localnic sa-si cumpere doua barci cu care
turistii se plimba pe râurile învecinate, ulterior acesta platindu-si
datoria, iar la confluenta celor doua râuri s-a dezvoltat un mic
restaurant. Bucatarul Adolfo, un
refugiat din Nicaragua a fost îndragit de un turist german ce l-a
invitat în Germania pentru a duce
bucataria costaricana si pe vechiul continent. Ghidului local
Oscar i s-a platit un sejur în SUA, de
unde s-a întors un bun vorbitor de limba engleza, dar si un
excelent ghid pentru admirarea
pasarilor(birdwatching). Cu ajutorul unui club din SUA, am
sponsorizat 5 scoli din zonele cu copii saraci si am adus 4
dentisti pentru a face o campanie oferind servicii stomatologice
gratuite.
            Într-un final am convins Compania de Electricitate sa
conecteze satul si hotelul la reteaua
de electricitate. Au fost îmbunatatite drumurile. În prezent,
localnicii ma consulta pentru tot felul de proiecte ce au ca scop
crearea unor noi locuri de munca. Acum sunt mândri ca Boca
Tapada este trecuta pe toate hartile din ghidurile turistice
internationale si ca apar chiar si în programele TV
internationale.
            Suntem mândri ca am dovedit ca turismul poate contribui
la dezvoltarea unei zone sarace
si izolate si am aratat ca mentinerea si protejarea padurii
tropicale pentru generatiile viitoare este
mai profitabila decât distrugerea acesteia cu toata fauna si flora
sa exuberanta".
echilibrate, durabile. Ecoturismul este o forma a turismului
constient si responsabil fata de natura, de comunitate si valorile
ei, fata de însisi turistii.
            În ciuda timpului relativ scurt (aproximativ 10 ani) de
când s-a conturat la nivel mondial,
ecoturismul cunoaste de la an la an noi dimensiuni, implicând un
numar din ce în ce mai mare de
persoane. Într-o lume în care globalizarea este o realitate de
necontestat, ecoturismul devine un mijloc de eliminare teoretica
a frontierelor traditionale ale statelor* si de cunoastere a cât mai
multor zone remarcabile prin cadrul natural si prin cultura.
Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World
Conservation Monitoring Centre
contine 30.361 de înregistrari de arii protejate recunoscute de
catre UICN, 13.915 de înregistrari ale nor arii care nu sunt
recunoscute de catre UICN si alte 16.288 de arii protejate care
au un statut ncert. Baza de date se actualizeaza periodic, la
aproximativ fiecare trei ani, pentru a asigura realizarea nei noi
editii a Listei cu Arii Protejate a Natiunilor Unite.
Prin integrarea datelor specifice acestui numar impresionant de
arii protejate a rezultat
urmatoarea situatie, care, în limita erorilor acceptate, defineste
într-o anumita masura situatia ariilor rotejate la nivel global.
Ecoturismul in ariile protejate - experienta internationala si a
României
Parcurile nationale si alte arii protejate ale lumii au fost
întotdeauna destinatiile preferate
pentru acei turisti care cauta contactul cu natura. Odata cu
înfiintarea Parcului National Yellowstone in1872, aceste tipuri
de arii protejate au fost, prin definitie, deschise publicului
vizitator. Conform .S. National Public Service Act (1916), care a
avut o contributie fundamentala în modelarea cadrului onceptual
pentru înfiintarea ariilor protejate, parcurile nationale nu sunt
doar pentru "conservareapeisajului si a obiectivelor naturale,
culturale si a vietii salbatice", ci si pentru "a întretine satisfactia
vzitatorilor în asemenea mod si prin asemenea metode care sa le
lase intacte pentru generatiile viitoare". De-a lungul anilor si alte
categorii de arii protejate au fost adaugate, aproape toate, chiar
si ele cu multiple întrebuintari, permitând anumite forme de
vizitare.
Astfel, de circa 130 de ani, se poate vorbi despre turismul în
parcuri nationale si alte arii
protejate, ca o forma de turism cu tot mai multi adepti, cu o
experienta din ce în ce mai profunda si cu n interes crescând din
partea autoritatilor. Toate acestea vor fi analizate în continuare,
încercând o decriere a ceea ce s-a înregistrat pâna în prezent în
plan international si în tara noastra.
Turismul în ariile protejate din România
România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se
datoreaza în parte conditiilor
fizico-geografice care includ munti, câmpii, retele hidrografice
majore, zone umede si unul din cele ai vaste sisteme de delta ale
Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei
geografice a României, flora si fauna prezinta influente asiatice
dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente
continental europene dinspre nord-vest. În sfârsit, relativa
stabilitate a populatiei în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii în
sectorul forestier si dezvoltarea economica lenta au determinat o
xploatare mai redusa a resurselor decât în majoritatea altor zone
din Europa. Rezultatul general onsta în diversitatea florei si
faunei, inclusiv în existenta unor populatii de lupi, ursi, capre
negre si rsi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari
din Europa, precum si în existenta unor xtinse habitate forestiere
si alpine nealterate, asociate lantului muntos al Carpatilor.
aloarea capitalului natural al României a impus de-a lungul
timpului luarea unor masuri de rotectie a naturii. In prezent,
Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 arii
rotejate (între care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 5,18% din
teritoriul României (1.234.710 ha). Tei dintre acestea sunt
recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei în cadrul
Programului UESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul
Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea nscrisa pe
lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor
umede de importanta internationala.