Echivalen?ii electrochimici sunt propor?

ionali cu masele molare ale

echivalen?ilor chimici:

k1 : k2 = Me1 : Me2 sau Me1/k1 = Me2/k2 = F.

Pe aceasta baza se poate determina constan?a lui Faraday, adica

cantitatea de electricitate necesara pentru descompunerea unei mase molare a
echivalentului substan?ei. Este posibil de examinat electroliza �n dependen?a de
natura chimica a electrolitului (anionul electrolitului poate fi radicalul unui
acid oxigenat sau neoxigenat)

3. Electroliza topiturilor
La electroliza topiturilor se oxideaza ?i se reduc ionii electrolitului.

Luam ca exemplu procesele ce se petrec la electroliza topiturii clorurii de sodiu

NaCl:

Schema electrolizei topiturii NaCl:

NaCl = Na+ +Cl-

(-) catod 2Na+ + 2e � Na (reducere)

(+) anod 2Cl� -2e � Cl2 (g) (oxidare)

Ecua?ia sumara: 2NaCl �(electroliza) 2Na + Cl2 (g)

Ce este electroliza? �nainte de anul 1880, energia electrica avea o utilizare
foarte limitata �n industria chimica, cu toate ca primele cercetari de laborator �n
domeniul electrochimiei dateaza �nca de la �nceputul secolului al XIX-lea.
Dezvoltarea larga a electrochimiei industriale a �nceput abia dupa inventarea ?i
perfec?ionarea dinamului. Un rol important �n dezvoltarea electrochimiei �i revine
lui M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale electrolizei. Daca e sa
vorbim de cuv�ntul �electroliza�- acesta ar insemna: �lisis�- descompunere,
�electro�- curent, ?i, prin urmare: procesul de oxido-reducere care are loc la
electrozi la trecerea curentului electric continuu prin solu?ia sau topitura unui
electrolit se nume?te electroliza.

Electrolit � substan?a chimica care se poate descompune sub influen?a

unui curent electric. Cu acest scop se folosesc a?a numitele �bai de electroliza�.
�n procesul electrolizei energia electrica se transforma �n energie chimica, adica
�n energia substan?elor formate. Fomenul dat este complex ?i consta �n urmatoarele:
� daca introducem 2 electrozi �n solu?ia sau topitura unui electrolit ?i-i vom uni
catodul (-) ?i anodul (+) unei surse de curent electric continuu, atunci, sub ac?
iunea c�mpului electric are loc migra?ia ionilor cu sarcina pozitiva (cationi)
catre catod ?i a ionilor cu sarcina negativa (anioni) spre anod, c�t ?i
neutralizarea acestora. La catod cationii adi?ioneaza electroni ?i se reduc.
Anionii, apropiindu-se de anod, cedeaza electronii ?i se oxideaza. Catodul este un
reducator puternic, iar anodul � oxidant. Atomii transforma?i �n procesul de
electroliza se pot depune ca atare pe electrod sau pot reac?iona: cu moleculele
dizolvantului, cu electrodul, sau �ntre ei. Se formeaza astfel produ?i secundari ai
electrolizei. Produsele electrolizei depind de natura ?i concentra?ia
electrolitului, de natura anodului ?i de densitatea curentului electric.

�n continuare se vor analiza, �n majoritate, fenomenele ce au loc la

electroliza sarurilor.

Electrozii pot fi insolubili (C-carbune, Pt) ?i solubili (toate celelalte).

Astfel, deosebim doua tipuri de electroliza: a topiturilor ?i a solu?iilor.

2. Legile electrolizei

Legile cantitative ale electrolizei au fost descoperite de catre M. Faraday (1827).

2.1 Legea I a lui Faraday.

Masa substan?ei depuse sau dizolvate la electrozi este direct propor?ionala cu
cantitatea de electricitate care trece prin electrolit:

m = k * Q,

Echivalen?ii electrochimici sunt propor?ionali cu masele molare ale

echivalen?ilor chimici:

k1 : k2 = Me1 : Me2 sau Me1/k1 = Me2/k2 = F.

Pe aceasta baza se poate determina constan?a lui Faraday, adica

cantitatea de electricitate necesara pentru descompunerea unei mase molare a
echivalentului substan?ei. Este posibil de examinat electroliza �n dependen?a de
natura chimica a electrolitului (anionul electrolitului poate fi radicalul unui
acid oxigenat sau neoxigenat)

3. Electroliza topiturilor
La electroliza topiturilor se oxideaza ?i se reduc ionii electrolitului.

Luam ca exemplu procesele ce se petrec la electroliza topiturii clorurii de sodiu

NaCl:

Schema electrolizei topiturii NaCl:

NaCl = Na+ +Cl-

(-) catod 2Na+ + 2e � Na (reducere)

(+) anod 2Cl� -2e � Cl2 (g) (oxidare)

Ecua?ia sumara: 2NaCl �(electroliza) 2Na + Cl2 (g)

Ce este electroliza? �nainte de anul 1880, energia electrica avea o utilizare
foarte limitata �n industria chimica, cu toate ca primele cercetari de laborator �n
domeniul electrochimiei dateaza �nca de la �nceputul secolului al XIX-lea.
Dezvoltarea larga a electrochimiei industriale a �nceput abia dupa inventarea ?i
perfec?ionarea dinamului. Un rol important �n dezvoltarea electrochimiei �i revine
lui M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale electrolizei. Daca e sa
vorbim de cuv�ntul �electroliza�- acesta ar insemna: �lisis�- descompunere,
�electro�- curent, ?i, prin urmare: procesul de oxido-reducere care are loc la
electrozi la trecerea curentului electric continuu prin solu?ia sau topitura unui
electrolit se nume?te electroliza.

Electrolit � substan?a chimica care se poate descompune sub influen?a

unui curent electric. Cu acest scop se folosesc a?a numitele �bai de electroliza�.
�n procesul electrolizei energia electrica se transforma �n energie chimica, adica
�n energia substan?elor formate. Fomenul dat este complex ?i consta �n urmatoarele:
� daca introducem 2 electrozi �n solu?ia sau topitura unui electrolit ?i-i vom uni
catodul (-) ?i anodul (+) unei surse de curent electric continuu, atunci, sub ac?
iunea c�mpului electric are loc migra?ia ionilor cu sarcina pozitiva (cationi)
catre catod ?i a ionilor cu sarcina negativa (anioni) spre anod, c�t ?i
neutralizarea acestora. La catod cationii adi?ioneaza electroni ?i se reduc.
Anionii, apropiindu-se de anod, cedeaza electronii ?i se oxideaza. Catodul este un
reducator puternic, iar anodul � oxidant. Atomii transforma?i �n procesul de
electroliza se pot depune ca atare pe electrod sau pot reac?iona: cu moleculele
dizolvantului, cu electrodul, sau �ntre ei. Se formeaza astfel produ?i secundari ai
electrolizei. Produsele electrolizei depind de natura ?i concentra?ia
electrolitului, de natura anodului ?i de densitatea curentului electric.

�n continuare se vor analiza, �n majoritate, fenomenele ce au loc la

electroliza sarurilor.

Electrozii pot fi insolubili (C-carbune, Pt) ?i solubili (toate celelalte).

Astfel, deosebim doua tipuri de electroliza: a topiturilor ?i a solu?iilor.

2. Legile electrolizei

Legile cantitative ale electrolizei au fost descoperite de catre M. Faraday (1827).

2.1 Legea I a lui Faraday.

Masa substan?ei depuse sau dizolvate la electrozi este direct propor?ionala cu
cantitatea de electricitate care trece prin electrolit:

m = k * Q,

Echivalen?ii electrochimici sunt propor?ionali cu masele molare ale

echivalen?ilor chimici:

k1 : k2 = Me1 : Me2 sau Me1/k1 = Me2/k2 = F.

Pe aceasta baza se poate determina constan?a lui Faraday, adica

cantitatea de electricitate necesara pentru descompunerea unei mase molare a
echivalentului substan?ei. Este posibil de examinat electroliza �n dependen?a de
natura chimica a electrolitului (anionul electrolitului poate fi radicalul unui
acid oxigenat sau neoxigenat)

3. Electroliza topiturilor
La electroliza topiturilor se oxideaza ?i se reduc ionii electrolitului.

Luam ca exemplu procesele ce se petrec la electroliza topiturii clorurii de sodiu

NaCl:

Schema electrolizei topiturii NaCl:

NaCl = Na+ +Cl-

(-) catod 2Na+ + 2e � Na (reducere)

(+) anod 2Cl� -2e � Cl2 (g) (oxidare)

Ecua?ia sumara: 2NaCl �(electroliza) 2Na + Cl2 (g)

Ce este electroliza? �nainte de anul 1880, energia electrica avea o utilizare
foarte limitata �n industria chimica, cu toate ca primele cercetari de laborator �n
domeniul electrochimiei dateaza �nca de la �nceputul secolului al XIX-lea.
Dezvoltarea larga a electrochimiei industriale a �nceput abia dupa inventarea ?i
perfec?ionarea dinamului. Un rol important �n dezvoltarea electrochimiei �i revine
lui M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale electrolizei. Daca e sa
vorbim de cuv�ntul �electroliza�- acesta ar insemna: �lisis�- descompunere,
�electro�- curent, ?i, prin urmare: procesul de oxido-reducere care are loc la
electrozi la trecerea curentului electric continuu prin solu?ia sau topitura unui
electrolit se nume?te electroliza.

Electrolit � substan?a chimica care se poate descompune sub influen?a

unui curent electric. Cu acest scop se folosesc a?a numitele �bai de electroliza�.
�n procesul electrolizei energia electrica se transforma �n energie chimica, adica
�n energia substan?elor formate. Fomenul dat este complex ?i consta �n urmatoarele:
� daca introducem 2 electrozi �n solu?ia sau topitura unui electrolit ?i-i vom uni
catodul (-) ?i anodul (+) unei surse de curent electric continuu, atunci, sub ac?
iunea c�mpului electric are loc migra?ia ionilor cu sarcina pozitiva (cationi)
catre catod ?i a ionilor cu sarcina negativa (anioni) spre anod, c�t ?i
neutralizarea acestora. La catod cationii adi?ioneaza electroni ?i se reduc.
Anionii, apropiindu-se de anod, cedeaza electronii ?i se oxideaza. Catodul este un
reducator puternic, iar anodul � oxidant. Atomii transforma?i �n procesul de
electroliza se pot depune ca atare pe electrod sau pot reac?iona: cu moleculele
dizolvantului, cu electrodul, sau �ntre ei. Se formeaza astfel produ?i secundari ai
electrolizei. Produsele electrolizei depind de natura ?i concentra?ia
electrolitului, de natura anodului ?i de densitatea curentului electric.

�n continuare se vor analiza, �n majoritate, fenomenele ce au loc la

electroliza sarurilor.

Electrozii pot fi insolubili (C-carbune, Pt) ?i solubili (toate celelalte).

Astfel, deosebim doua tipuri de electroliza: a topiturilor ?i a solu?iilor.

2. Legile electrolizei

Legile cantitative ale electrolizei au fost descoperite de catre M. Faraday (1827).

2.1 Legea I a lui Faraday.

Masa substan?ei depuse sau dizolvate la electrozi este direct propor?ionala cu
cantitatea de electricitate care trece prin electrolit:

m = k * Q,

Echivalen?ii electrochimici sunt propor?ionali cu masele molare ale

echivalen?ilor chimici:

k1 : k2 = Me1 : Me2 sau Me1/k1 = Me2/k2 = F.

Pe aceasta baza se poate determina constan?a lui Faraday, adica

cantitatea de electricitate necesara pentru descompunerea unei mase molare a
echivalentului substan?ei. Este posibil de examinat electroliza �n dependen?a de
natura chimica a electrolitului (anionul electrolitului poate fi radicalul unui
acid oxigenat sau neoxigenat)

3. Electroliza topiturilor
La electroliza topiturilor se oxideaza ?i se reduc ionii electrolitului.

Luam ca exemplu procesele ce se petrec la electroliza topiturii clorurii de sodiu

NaCl:

Schema electrolizei topiturii NaCl:

NaCl = Na+ +Cl-

(-) catod 2Na+ + 2e � Na (reducere)

(+) anod 2Cl� -2e � Cl2 (g) (oxidare)

Ecua?ia sumara: 2NaCl �(electroliza) 2Na + Cl2 (g)

Ce este electroliza? �nainte de anul 1880, energia electrica avea o utilizare
foarte limitata �n industria chimica, cu toate ca primele cercetari de laborator �n
domeniul electrochimiei dateaza �nca de la �nceputul secolului al XIX-lea.
Dezvoltarea larga a electrochimiei industriale a �nceput abia dupa inventarea ?i
perfec?ionarea dinamului. Un rol important �n dezvoltarea electrochimiei �i revine
lui M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale electrolizei. Daca e sa
vorbim de cuv�ntul �electroliza�- acesta ar insemna: �lisis�- descompunere,
�electro�- curent, ?i, prin urmare: procesul de oxido-reducere care are loc la
electrozi la trecerea curentului electric continuu prin solu?ia sau topitura unui
electrolit se nume?te electroliza.

Electrolit � substan?a chimica care se poate descompune sub influen?a

unui curent electric. Cu acest scop se folosesc a?a numitele �bai de electroliza�.
�n procesul electrolizei energia electrica se transforma �n energie chimica, adica
�n energia substan?elor formate. Fomenul dat este complex ?i consta �n urmatoarele:
� daca introducem 2 electrozi �n solu?ia sau topitura unui electrolit ?i-i vom uni
catodul (-) ?i anodul (+) unei surse de curent electric continuu, atunci, sub ac?
iunea c�mpului electric are loc migra?ia ionilor cu sarcina pozitiva (cationi)
catre catod ?i a ionilor cu sarcina negativa (anioni) spre anod, c�t ?i
neutralizarea acestora. La catod cationii adi?ioneaza electroni ?i se reduc.
Anionii, apropiindu-se de anod, cedeaza electronii ?i se oxideaza. Catodul este un
reducator puternic, iar anodul � oxidant. Atomii transforma?i �n procesul de
electroliza se pot depune ca atare pe electrod sau pot reac?iona: cu moleculele
dizolvantului, cu electrodul, sau �ntre ei. Se formeaza astfel produ?i secundari ai
electrolizei. Produsele electrolizei depind de natura ?i concentra?ia
electrolitului, de natura anodului ?i de densitatea curentului electric.

�n continuare se vor analiza, �n majoritate, fenomenele ce au loc la

electroliza sarurilor.

Electrozii pot fi insolubili (C-carbune, Pt) ?i solubili (toate celelalte).

Astfel, deosebim doua tipuri de electroliza: a topiturilor ?i a solu?iilor.

2. Legile electrolizei

Legile cantitative ale electrolizei au fost descoperite de catre M. Faraday (1827).

2.1 Legea I a lui Faraday.

Masa substan?ei depuse sau dizolvate la electrozi este direct propor?ionala cu
cantitatea de electricitate care trece prin electrolit:

m = k * Q,

unde k este echivalentul electrochimic, care e legat de masa molara a

echivalentului prin expresia:

k = Me/F; Me (X)= M (X)* 1/Z.

Q este cantitatea de electricitate (�n C):

Q = It,

unde I este intensitatea curentului (A),

t � timpul (s).

Astfel,

m = Me/F * It.

Deoarece:

Me = A/Z, m + AIt/ ZF,

unde A reprezinta masa atomica a elementului,

Z�numarul de electroni care participa �n procesul de oxidare sau reducere.

2.2 A II-a lege a lui Faraday

�n electrolizoarele unite �n serie masele substan?elor ob?inute la
electrozi sunt direct proportionale cu masele molare ale echivalen?ilor chimici.

Echivalen?ii electrochimici sunt propor?ionali cu masele molare ale

echivalen?ilor chimici:

k1 : k2 = Me1 : Me2 sau Me1/k1 = Me2/k2 = F.

Pe aceasta baza se poate determina constan?a lui Faraday, adica

cantitatea de electricitate necesara pentru descompunerea unei mase molare a
echivalentului substan?ei. Este posibil de examinat electroliza �n dependen?a de
natura chimica a electrolitului (anionul electrolitului poate fi radicalul unui
acid oxigenat sau neoxigenat)

3. Electroliza topiturilor
La electroliza topiturilor se oxideaza ?i se reduc ionii electrolitului.

Luam ca exemplu procesele ce se petrec la electroliza topiturii clorurii de sodiu

NaCl:

Schema electrolizei topiturii NaCl:

NaCl = Na+ +Cl-

(-) catod 2Na+ + 2e � Na (reducere)

(+) anod 2Cl� -2e � Cl2 (g) (oxidare)

Ecua?ia sumara: 2NaCl �(electroliza) 2Na + Cl2 (g)

Ce este electroliza? �nainte de anul 1880, energia electrica avea o utilizare
foarte limitata �n industria chimica, cu toate ca primele cercetari de laborator �n
domeniul electrochimiei dateaza �nca de la �nceputul secolului al XIX-lea.
Dezvoltarea larga a electrochimiei industriale a �nceput abia dupa inventarea ?i
perfec?ionarea dinamului. Un rol important �n dezvoltarea electrochimiei �i revine
lui M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale electrolizei. Daca e sa
vorbim de cuv�ntul �electroliza�- acesta ar insemna: �lisis�- descompunere,
�electro�- curent, ?i, prin urmare: procesul de oxido-reducere care are loc la
electrozi la trecerea curentului electric continuu prin solu?ia sau topitura unui
electrolit se nume?te electroliza.

Electrolit � substan?a chimica care se poate descompune sub influen?a

unui curent electric. Cu acest scop se folosesc a?a numitele �bai de electroliza�.
�n procesul electrolizei energia electrica se transforma �n energie chimica, adica
�n energia substan?elor formate. Fomenul dat este complex ?i consta �n urmatoarele:
� daca introducem 2 electrozi �n solu?ia sau topitura unui electrolit ?i-i vom uni
catodul (-) ?i anodul (+) unei surse de curent electric continuu, atunci, sub ac?
iunea c�mpului electric are loc migra?ia ionilor cu sarcina pozitiva (cationi)
catre catod ?i a ionilor cu sarcina negativa (anioni) spre anod, c�t ?i
neutralizarea acestora. La catod cationii adi?ioneaza electroni ?i se reduc.
Anionii, apropiindu-se de anod, cedeaza electronii ?i se oxideaza. Catodul este un
reducator puternic, iar anodul � oxidant. Atomii transforma?i �n procesul de
electroliza se pot depune ca atare pe electrod sau pot reac?iona: cu moleculele
dizolvantului, cu electrodul, sau �ntre ei. Se formeaza astfel produ?i secundari ai
electrolizei. Produsele electrolizei depind de natura ?i concentra?ia
electrolitului, de natura anodului ?i de densitatea curentului electric.

�n continuare se vor analiza, �n majoritate, fenomenele ce au loc la

electroliza sarurilor.

Electrozii pot fi insolubili (C-carbune, Pt) ?i solubili (toate celelalte).

Astfel, deosebim doua tipuri de electroliza: a topiturilor ?i a solu?iilor.

2. Legile electrolizei

Legile cantitative ale electrolizei au fost descoperite de catre M. Faraday (1827).

2.1 Legea I a lui Faraday.

Masa substan?ei depuse sau dizolvate la electrozi este direct propor?ionala cu
cantitatea de electricitate care trece prin electrolit:

m = k * Q,