Floarea care a schimbat un destin

Într-un oraș mai mare, unde oamenii nu se cunosc între ei, unde bă trâ nii sunt
lă sați de izbeliște, iar tinerii își pierd timpul prin crâ șme și alte locuri asemenea, a tră it o
fată care își câ știga existența din vâ nzarea florilor la ieșirea din piața oră șenească . Nu
avea multe flori, doar câ te 5 sau 10 fire pe care trebuia să le vâ ndă într-o zi, iar cu banii
câ știgați putea să își hră nească tată l bolnav și cei 4 frați mai mici ră mași acasă .
Iată că într-o zi se apropie de taraba ei o doamnă bă trâ nă care avea faima unei
alcooliste consacrate. Toți se fereau de dâ nsa, sau, mai bine spus, de mirosul ei.
Apropiindu-se de locul unde se vâ nd flori, bă trâ na o ză rește pe fată și îi spune:
- Ajută -mă te rog cu un galben.
- Nu am vâ ndut nimic astă zi și ieri nu am agonisit mai mult de 2 galbeni, îi
ră spunde tâ nă ra.
Bă trâ na oftează din greu și se îndreaptă spre ieșirea din piață . Fata, vă zâ nd disperarea
de pe chipul bă trâ nei, ia o floare și fuge după ea.
- Mă tușă ! Știu cum să te ajut.
- Ai gă sit niște bani să -mi dai?
- Nu, nu am bani. Vă voi da însă o floare și dacă reușiți să o vindeți, veți avea un
ban.
- Flori? Mie nu-mi trebuie flori. Crezi tu că cineva va cumpă ra flori de la mine?! (se
sfiește bă trâ na să ia floarea). Dar dacă insiști... fie. O iau. Mulțumesc!
A ză bovit o zi întreagă bă trâ na cu floarea în piața din oraș, dar nu a reușit să o vâ ndă . Se
apropia câ te un om de dâ nsa să vadă de floare, dar cum simțea mirosul femeii se ferea să
mai întrebe ceva. În cele din urmă , femeia a ajuns acasă cu tot cu floare, dar ce să vadă ?
În casa ei, pe unde nu a mai că lcat mă tura de ani de zile, nu-și gă sea loc această floare. A
început să scotocească printre lucruri. Gă sește o vază , o spală , pune apă și în cele din
urmă gă sește loc pentru floare. Dar acum, nu mai avea loc pentru vază . Gă sește un dulap
și îl șterge de praf. Cum dulapul nu putea fi curat pe o podea murdară , spală și podeaua.
Aerul închis nu lă sa floarea să își emane parfumul firesc. Bă trâ na deschide geamurile
larg și se bucură atâ t ea, câ t și floarea.
În ziua urmă toare, bă trâ na nu a mai fost la cerșit la piață și nici nu a încercat să mai
vâ ndă floarea. Nu putea să vâ ndă raza de lumină care a refă cut sufletul din sufletul ei.