MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ION CREANGĂ
FACULTATEA PSIHOLOGIE ȘI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA
CATEDRA ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Referat

Tema: Stresul

Elaborat: Bounegru Ecaterina

Studentă grupa 104
Verificat: Cerneavschi V.

Chișinău 2019
 Cuprins:
1. Ce este stresul ?
2. Ce cauzează stresul ?
3. Simptomele stresului.
4. Tipuri de stres.
5. Stadii clinice ale stresului.
6. Reacția la stres.
7. Stres și personalitate- influențe și efecte.
8. Cum te ajută psihoterapia în reducerea stresului?
9. Bibliografie.
 CE ESTE STRESUL?
Stres dex: STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Termen general utilizat pentru orice factor din
mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de
tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; p. ext.
efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu. 2. (Geol.) Presiune
laterală tangențială care se produce în sinclinale și determină formarea cutelor muntoase. – Din
engl., fr. stress.

Stresul este în esență răspunsul corpului nostru la orice formă de posibilă amenințare. Atunci
când percepi un pericol – chiar dacă este unul real sau imaginar – corpul răspunde automat la
acesta, printr-un proces denumit reacție de „fugă sau luptă”.

Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans Hugo Bruno
Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacția la stres pe care individul
îl realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al
organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și
psihici) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care
agentul stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o
evoluție stadială.

Din punct de vedere fiziologic, când o posibilă amenințare este percepută, sistemul nervos
răspunde prin eliberarea hormonilor stresului (precum adrenalină și cortizolul), care activează
starea de urgență a corpului. Inima îţi bate mai tare, mușchii se încordează, presiunea arterială
crește, respirația se intensifică și simțurile devin mai ascuțite. Astfel, corpul tău are mai multă
energie și rezistență, are un timp de răspuns mai scurt și este pregătit să se lupte sau să fugă din
fața pericolului pentru a supraviețui.

Așadar, stresul nu este cu necesitate negativ. Din contra, stresul este o formă naturală de
răspuns la amenințările din jur și reprezintă un mod prin care corpul se protejează de pericolele
din mediul înconjurător. Atunci când nivelul stresului este sănătos, acesta te poate ajuta să fii
concentrat, energic și alert. În situații de urgență, stresul îți poate chiar salva viața – de exemplu,
te poate împinge să calci frâna pentru a evita un accident rutier!

Stresul poate să te provoace să răspunzi noilor provocări. De exemplu, te ajută să fii concentrat
când trebuie să faci o prezentare la locul de muncă sau te determină să înveți pentru un examen,
în loc să îți petreci timpul în fața televizorului. Totuși, de la un punct, stresul nu va mai lucra în
favoarea ta, ci va începe să provoace probleme de sănătate majore, să îți altereze starea de spirit,
să îți reducă productivitatea, să dea naștere unor probleme în relație și să îți scadă calitatea vieții
în general.[1]
 CE CAUZEAZĂ STRESUL?

Pentru fiecare persoană în parte, stresul poate să apară din cauze diferite, în funcție de
contextul specific de viață. Există mai multe posibile origini ale stresului, iar acesta poate să
apară atât dintr-o arie a vieții tale, precum și din mai multe simultan.

În primul rând, putem vorbi despre stres la locul de muncă. Cauzele acestui tip de stres includ:

 Insatisfacția legată de job;

 Cantitatea prea mare de muncă sau responsabilitățile mult prea mari;
 Lucrul peste program;
 Managementul slab – așteptările neclare legate de munca ta sau faptul că nu ai nimic de
spus când vine vorba de a lua decizii;
 Munca în condiții periculoase;
 Insecuritatea sau instabilitatea jobului;
 Lipsa oportunităților de avansare;
 Necesitatea de a ține discursuri ori prezentări în fața colegilor;
 Discriminarea sau hărțuirea la locul de muncă, mai ales dacă nu primești suport din
partea companiei pentru care lucrezi.

Stresul își poate avea originea în viața ta personală sau familială, nu numai în viața profesională.
În acest caz, putem vorbi despre:

 Decesul unei persoane iubite;

 Divorț;
 Pierderea locului de muncă sau șomajul;
 Instabilitatea financiară;
 Căsătoria;
 Mutarea într-o nouă locuință;
 Bolile cronice sau dizabilitățile;
 Problemele emoționale (precum depresia, anxietatea, furia, suferința, vinovăția, stima de
sine scăzută);
 Necesitatea de a avea grijă de un membru al familiei care este bolnav sau în vârstă;
 Evenimentele traumatice, precum un dezastru natural, jaful, violul ori violența împotriva
ta sau a unei persoane dragi ție.

Există și situații în care stresul are o cauză internă, mai degrabă decât una externă. Astfel de
situații includ:

 Frica și nesiguranța legate de viitor și de propriile puteri de a-i face față;

 Atitudinile și percepțiile tale despre lume;
 Așteptările nerealiste și perfecționismul;
 Schimbarea de orice fel.
 SIMPTOMELE STRESULUI

Stresul te poate afecta în multe feluri diferite, adesea în alte moduri decât îi afectează pe
ceilalți. De cele mai multe ori, oamenii nu conștientizează nivelul de stres pe care îl acumulează
decât atunci când simptomele se agravează. Din acest motiv, este recomandat să îți urmărești
constant sănătatea psihologică și să cunoști felul în care simptomele stresului se manifestă,
pentru a ști dacă devine sau nu un pericol.

Specialiștii grupează simptomele stresului în 4 categorii principale.

Simptome cognitive ale stresului:

 Probleme de memorie și de organizare;
 Scăderea puterii de concentrare;
 Dificultăți în a judeca eficient și a lua decizii;
 Pesimismul;
 Gânduri anxioase;
 Îngrijorarea constantă.
Simptome emoționale ale stresului:
 Depresie sau o stare generală de nefericire;
 Anxietate și agitație;
 Iritabilitate sau chiar furie;
 Senzația de a fi copleșit, depășit de evenimente sau nevoia de a avea mai mult control;
 Singurătatea, izolarea de ceilalți, evitarea contactului social.
Simptome fizice ale stresului:
 Energie scăzută, oboseală;
 Dureri în diverse zone ale corpului, mai ales dureri de cap;
 Încordarea mușchilor;
 Insomnie
 Transpirația excesivă la nivelul mâinilor și picioarelor;
 Diaree sau constipație;
 Amețeală ori senzații de greață;
 Dureri la nivelul pieptului, bătăi rapide ale inimii;
 Scăderea libidoului sexual;
 Răceală sau gripă constante;
 Strângerea dinților, bruxism.
Simptome comportamentale ale stresului:
 Schimbări de apetit – mâncatul excesiv sau insuficient;
 Insomnia sau dormitul excesiv;
 Retragerea socială;
 Procrastinarea sau neglijarea responsabilităților;
 Consumul de alcool, țigări sau droguri;
 Ticuri nervoase (mușcatul unghiilor, bătăile din picior, etc.)
 TIPURI DE STRES

Stresul acut

Stresul acut este cea mai frecventă formă de stres. Este cauzat de cerințele și presiunile din
perioadă recentă și de cele anticipate în viitorul apropiat. Este vorba de stresul cotidian, obișnuit
în multe situații normale.

În doze mici, stresul acut poate fi plăcut și incitant, însă devine epuizant atunci când depășește
limita. De exemplu, coborârea pe ski-uri pe o pantă periculoasă poate fi o experiență plină de
tensiune și adrenalină dimineața, când ești încă odihnit, dar seara, după mai multe repetiții, poate
deveni obositor și chiar periculos. În același mod, atunci când te forțezi peste capacitatea ta de a
gestiona stresul acut, acesta îți poate cauza probleme, mai ales în cazul unei expuneri prelungite
la stres, fără momente suficiente de odihnă și recuperare.

Stresul acut poate ajunge și la intensități mari, atunci când este cauzat de evenimente
traumatice și poate cauza în astfel cazuri probleme de sănătate psihologică, precum sindromul de
stres post-traumatic (PTSD).

Stresul acut episodic

Stresul acut episodic apare atunci când o persoană este stresată în mod constant, iar stresul acut
se transformă dintr-o experiență ocazională într-un stil de viață. Simptomele stresului acut
episodic sunt mai intense decât în cazul stresului acut și pot cauza dificultăți mai mari în viața de
zi cu zi.

Persoanele care se confruntă cu stresul acut episodic sunt mereu pe fugă și totuși întârzie
întotdeauna. Nu reușesc să se organizeze eficient, uită de întâlniri, își pot neglija
responsabilitățile și sunt adesea iritabile, uneori chiar nervoase!

Adesea, stresul acut episodic este cauzat de un stil de viață nesănătos, de îngrijorarea excesivă
și de expunerea constantă la situații stresante. Dacă persoanele care se confrunta cu stresul acut
episodic nu fac schimbări pentru a-și ameliora nivelul de stres, acesta poate să se intensifice și să
cauzeze probleme grave de sănătate fizică și psihică.

Stresul cronic

Stresul cronic este opusul stresului acut. Stresul cronic apare atunci când o persoană nu vede o
cale de ieșire dintr-o situație dificilă, se simte fără speranţă şi renunţă la căutarea soluţiilor.

Stresul cronic poate fi rezultatul experientelor din copilărie sau a traumelor ce devin
internalizate şi rămân prezente pentru totdeauna. Aceste experienţe ce provoacă stresul cronic
pot afecta personalitatea. O persoană care suferă de stres cronic poate gândi că este mereu în
primejdie sau poate avea o stima de sine scăzută.

Cel mai grav aspect al stresului cronic este faptul că oamenii se obișnuiesc cu acesta şi uită că
este acolo. Oamenii sunt imediat conștienți de stresul acut deoarece este nou şi ajung să ignore
stresul cronic, deoarece este familiar și, uneori, aproape confortabil.[2]
 Stadii clinice ale stresului
Primul stadiu este cel al reacțiilor de alarmă și are două subetape, faza de contrașoc, când
organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din faza de șoc și are la bază
răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când rezistența
biologică este foarte scăzută.
Stadiul al doilea este cel de rezistență specifică (revenire), când după primul contact cu agentul
stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând
modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contrașoc. În plan ontogenetic,
acest stadiu corespunde maturității, când individul are o rezistență bună, fiind posibilă adaptarea
la aproape orice tip de stres din mediu.
Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparține bătrâneții) când scad aproape toate resursele
adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menține din cauza scăderii reacțiilor de tip
vegetativ. Apar vădit consecințele negative ale acțiunii îndelungate a acestor mecanisme
neurovegetative.

Stresul psihic
Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului
care nu-și găsesc soluția pe moment. Mihai Golu definește stresul psihic ca stare de tensiune,
încordare sau disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de
frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau aspirații.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar și secundar. Caracterul primar vorbește despre stres
ca rezultat al unei agresiuni recepționată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbește
despre stres ca reacție de conștientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă
o semnificație de realipula. Caracteristicile stresului psihic – Agenții stresori psihici sunt:
stimulii verbali (inclusiv cei care aparțin limbajului interior) care sunt vehiculați pe căi nervoase
la cortex. Aceștia se diferențiază total de celelalte categorii de agenți stresori din cauza
semnificației lor, pentru individ ei având caracter potențial de a produce stres psihic. Acest
caracter potențial este validat de semnificația cu care îl investește individul. Unul și același agent
stresor psihic, în afară de faptul că nu produce stres psihic la toți indivizii, nu produce stres
psihic de fiecare dată la același individ. Acest lucru este condiționat de dispozițiile de moment
ale individului și de semnificația pe care o acordă în acel moment individul. Apariția și
amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere
cognitive, voliționale, motivaționale și afective).
Vulnerabilitatea psihică la stres este constituțională sau dobândită. Vulnerabilitatea psihică este
o trăsătură proprie doar anumitor persoane și se manifestă prin reacționare ușoară, prin stare de
stres psihic, la o gamă largă de agenți stresori.
Situații generatoare de stres psihic:

 existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit
pentru a le face față.
 semnificația unui eveniment.
 angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată.
 particularitățile contextului social.
 lipsa condițiilor interne.
 modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
 subsolicitare / suprasolicitare.
 situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
 criza de timp.
 izolarea.
 apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
 situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură).

Există două forme speciale de stres (Selye): distress și eustress. Distress-ul implică toate
tipurile de stres enumerate (stresul obișnuit). Eustress-ul este starea de stres specială care este
validată prin anumite reacții endocrine specifice. Se diferențiază de distress prin:

 natura agenților stresori (eustress – stimuli plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute ale
individului).
 consecințele acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
 în plus față de distress, eustress-ul are implică și stres fizic.
Agenții stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potențial stresant
(generează stres psihic doar în anumite condiții), caracter de amenințare permanentă pentru
individ și caracter negativ al consecințelor agenților stresori. Există două categorii de agenți
stresori: unii care acționează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenții psihogeni)
și stimulii senzoriali externi, care devin agenți stresori psihici veritabili atunci când bombardează
repetat scoarța cerebrală și când au intensitate peste medie.
Parametrii de acțiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate, noutate și
bruschețe. Asupra individului acționează constelații de agenți stresanți. Clasificarea agenților
stresori:

 în funcție de numărul lor, ei sunt: unici și multiplii.

 în funcție de asociere, ei sunt: conglomerați și configurați.
 în funcție de dominanța acțiunii, ei sunt: principali și secundari.
 în funcție de numărul indivizilor afectați, ei sunt: agenți stresori cu semnificație strict
individuală, colectivă și generală.
 în funcție de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoși etc), chimici, biologici, psihologici.

Reacția la stres
Reacția la stres înseamnă puterea de a lupta, sau dimpotrivă atitudinea de a pierde fără luptă în
fața greutăților sau problemelor de stres fizic și psihic cu efecte asemănătoare șocului dar acesta
din urmă are o acțiune mai rapidă și mult mai intensă.
Stresul are o influență psihologică și fiziologică asupra sensibilizării organismului, la o acțiune
intensă și de durată poate declanșa îmbolnăviri de gravitate diferită.
Studiile efectuate au demonstrat prezența și creșterea concentrațiilor în sânge a hormonilor de
 stres ca adrenalina, noradrenalina dacă aceste concentrații persistă timp mai îndelungat, produc
leziuni a pereților vaselor sanguine, ce afectează organe ca rinichiul ducând la o insuficiență
renală și exitus (moarte).
Astfel de cazuri de boală, sau cazuri mortale, au fost semnalate la soldații din tranșee în
timpul Primului Război Mondial.
Mai nou, prin cercetările de biologie moleculară s-au stabilit schimbări la nivel celular, când în
situații de stres devine activată o anumită proteină, care simulând un agent infecțios, declanșează
catabolismul (proces de descompunere) celular, afectând organitele celulare, lanțul
de cromozomi prin care se scurtează viața celulei, procesul de îmbătrânire fiind accelerat.
Oamenii mai sensibili la stres ar fi predispuși de a avea un sistem imun labil, au mai frecvent
afecțiuni cardiace.
Toate aceste fenomene negative sunt cuprinse în termenul distress (lb. germană: Allgemeines
Adaptationssyndrom, AAS) însumând efectele negative de teamă, enervări, agitări.
Pe când Hans Selye (Salz des Lebens, „sarea vieții”) ia în considerare urmările pozitive ale
stresului, ca stimulant, de exemplu sportivii dintr-o competiție sportivă, în cazul în
care emoțiile nu depășesc o anumită intensitate au efect stimulant în performația sportivului.[1]

Stres și personalitate - influențe și efecte

Există păreri actuale, din ce în ce mai numeroase, care susțin ideea că personalitatea reprezintă
doar o componentă într-un complex de factori nespecifici care modulează raspunsul individual al
organismului la agenții stresori.

Trăsăturile de personalitate fac parte dintr-o matrice constituțională și dobândite în cursul

experienței individului și manifeste în planul inserției și interacțiunile sale cu "rețeaua socială",
ca și al situațiilor concrete (evenimente cu rol stresor). Astfel, se poate schița o dimensiune a
relațiilor interpersonale în care se întalnesc stresul și personalitatea.

P. Legeron vorbeste de diverse tipuri de personalități considerate dificile atunci când

conviețuiesti cu ele :

 personalitatea anxioasă - își face griji prea frecvente sau prea intense, tensiune psihică deseori
excesivă, atenție permanentă la riscuri
 personalitatea paranoică - se caracterizează prin neâncredere (deseori invidioasă, caută în
detaliu dovadă bănuielilor sale, se simte ofensată cu ușurință), rigiditate (rațională, rece), are
dificultăți în a-și arăta tandrețea sau emoțiile pozitive, are puțin umor
 personalitatea obsesională - se caracterizează prin incăpățânare, spirit perfecționist, răceală în
cadrul relațiilor, îndoieli în legătura cu propria persoană, multă conștiință și scrupule
 personalitatea histrionică - se caracterizează prin atragerea atenției celorlalți, dramatizează
exprimarea propriilor emoții, discurs mai degraba emoțional, tendința de a idealiza sau
devaloriza excesiv anturajul
 personalitatea narcisistă- se caracterizează prin senzația că este exceptională, ambiții de a avea
un succes răsunător, preocupată de aspectul fizic, se asteaptă la atenție, privilegii, îi
exploatează și îi manipulează pe ceilalți pentru a-și atinge scopurile, dovedește puțină empatie
 personalitatea evitantă- se caracterizează prin hipersensibilitate, evită să intre în relații atât
timp cât nu este sigură de bunăvoință, din teama de eșec se menține într-un rol șters
 personalitatea agresivă- se caracterizează prin implicare în acțiune, este puternică, energică în
discurs, foarte reactivă mai ales în fața dificultăților (nu se retrage); își manifestă emoțiile, de
multe ori în mod violent și neașteptat, rănindu-i pe ceilalți.

Astfel de personalități pot constitui surse generatoare de stres și de dificultăți majore pentru
ceilalți.
S-ar parea că, din păcate, tulburările de personalitate nu sunt în regres - societatea actuală cultivă
ego-ul, neincrederea și accentuează o formă de nevroză colectivă.

Se poate evidenția relația dintre tipul de personalitate și o anumită simptomatologie somatică.

Spre exemplu, în cazul personalității anxioase apar consecințe somatice cum ar fi : dispneea,
hipersudoratia (transpirație excesivă), tremorul (tremurături de mâină, de maxilar, de buza etc.)
și insomnia.
Foarte frecvent, cel stresat prezintă simptome de anxietate cum ar fi tensiunea, neliniștea,
preocupări și teama de viitor precum și stări de depresie.

Anxietatea este una dintre cele mai periculoase manifestări psihice ale stresului, iar depresia
reprezintă unul dintre riscurile finale ale stresului.
Atunci cand stresul a trecut dincolo de faza de alarmă și s-a menținut la un nivel constant, pentru
mai mult timp, în faza de rezistență, intrând apoi în faza de epuizare, prăpastia care urmeaza
este depresia.

Cea mai eficientă metodă de combatere a stresului este relaxarea, detensionarea fizică și psihică,
înlocuirea gândurilor negative cu cele pozitive.
Starea de relaxare este o stare opusă din punct de vedere fiziologic, celei de stres, fiind o metoda
de autoreglare a stărilor psihice, utilizată în pregatirea psihologică a sportivilor și cosmonauților,
dar și în tratamentul unor afecțiuni de tip nevrotic sau psihosomatic.

Stresul poate duce la boli fizice concrete, neliniști și preocupări care pot duce la perturbări
mentale, dezordini familiale și sociale, pierderea dimensiunii spirituale necesară menținerii
individului "pe linia de plutire" atunci când intervin dificultățile.
În toate împrejurările vieții apar tensiuni, iar atunci când cineva spune că le poate elimina total,
este foarte posibil ca, din această cauză, de fapt să se streseze și mai mult.

Pentru ca cineva să poată ieși din această situație, într-un mod pozitiv, trebuie să canalizeze
orice efort în mod constructiv, să depașească momentele de tensiune psihică, pentru a nu
degenera în altceva mult mai grav.
 Stresul poate avea efecte în aria cognitivă, emotivă și comportamentală.

În aria cognitivă (gânduri, idei) pot aparea dificultăți de concentrare a atenției, scăderea
capacității de memorare, gândirea ilogică.
În aria emotivă (sentimente, emoții) apar efecte ca : imposibilitatea relaxării fizice și mentale,
apariția unor boli, scăderea dorinței de viață sau apariția unor sentimente de inferioritate.
În aria comportamentală (atitudini) efectele stresului pot genera scăderea cursivității
vorbirii, consumul excesiv de alcool, tutun, droguri, insomnii, suspiciune, apariția unor gânduri
sinucigașe, ajungându-se uneori până la punerea lor în practică.

În ceea ce privește stresul și atitudinea individului față de un agent stresor solicitant, pot aparea
o serie de reacții precum :

 reacții fiziologice - schimbări hormonale, metabolice, respirație accelerată, tulburări digestive,

insomnii, oboseală, reacții psihosomatice
 reacții psihice - pierderea memoriei și a capacității de raționalizare, neliniște, iritabilitate,
depresie
 reacții comportamentale anormale - randament scăzut, relații personale conflictuale,
nehotărâre, agresivitate verbală și fizică, folosirea alcoolului

Dacă problemele și conflictele interioare devin insuportabile, orice înfruntare ne poate arunca cu
ușurință într-o stare de neliniște și depresie, din care este foarte greu de ieșit.
Oricat ne dorim, nu putem evita stresul, însă putem invăța să îl controlăm.

Stresul este tot mai des întâlnit în rândul oamenilor de toate vârstele și, deşi se manifestă diferit
de la o persoană la alta, stresul poate avea consecinţe atât în plan emoţional, cât şi în plan
somatic, afectând organismul.[3]

CUM TE AJUTĂ PSIHOTERAPIA ÎN REDUCEREA STRESULUI?

Stresul nu trebuie să fie lăsat nesupravegheat odată cu apariţia primelor simptome. Atunci când
stresul are repercusiuni asupra stilului de viaţă este recomandat să apelaţi la câteva şedinţe de
psihoterapie. Psihoterapia individuală ajută la identificarea surselor de stres şi găsirea unor
modalităţi sănătoase de a gestiona evenimentele stresante. După identificarea tipului de stres
alături de psihoterapeutul tău veţi elabora un plan personalizat pentru rezolvarea problemelor și
eliminarea factorilor de stres. [2]
 Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres
2. https://www.psychologyhub.ro/stresul/
3. https://www.cdt-babes.ro/articole/stres-personalitate-
influente-efecte.php