Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea Drept

Drept Bancar și Valutar

Sinteză: Surse normative pentru activitatea bancară

Student,
Popescu Vanesa
DREPT AN III
Grupa 3
 În comparație cu totalitatea activităţilor economice, cele permise instituţiilor de credit,
persoane juridice române, beneficiază de o atenţie normativă complexă, putând fi exercitate
doar în considerarea cadrului legislative prestabilit, atât sub aspectul subiectelor de drept
participante, cât şi al condiţiilor de acces şi operaţiunilor concrete susceptibile a fi derulate de
această categorie.

Astfel, prin intermediul reglementărilor bancare sunt trasate coordonatele unui cadru
juridic minimal, de bază, privind, într-o abordare generică:

- categoriile de instituţii de credit sub aspectul constituirii, organizării, funcţionării,

controlului şi încetării existenţei;

- activităţile permise instituţiilor de credit, condiţiile de acces la exerciţiul şi la desfăşurarea

acestora;

- relaţiile dintre instituţiile de credit şi clienţii lor, chiar dacă în această materie relevanţă au
clauzele contractelor ce intervin între aceste părţi, dar şi dintre instituţiile de credit şi diversele
autorităţi, naţionale sau internaţionale, cu roluri în domeniul bancar;

- reguli monetare şi reguli contabile;

- sistemul prudenţial, de supraveghere şi de sancţionare incident domeniului analizat;

- Banca Naţională a României.

Actele normative ce reglementează sistemul bancar naţional se caracterizează prin

diversitatea categoriilor cărora aparţin. Sunt identificabile:

 Legislaţia primară. Aceasta conţine acte normative specifice, prezentând un caracter

general, aplicabile exclusiv sistemului financiar-bancar, fiind astfel incidente tuturor
instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi Băncii Naţionale a României.

 Legislaţia secundară. Diversitatea şi complexitatea acestei categorii de reglementări

este justificată, pe de o parte, de absenţa caracterul autonom al dreptului bancar în
raport de dreptul comercial, izvoarele normative ale acestei ramuri de drept fiindu-i
incidente, iar pe de altă parte de competenţa recunoscută anumitor autorităţi de a
interveni asupra sistemului bancar implicit prin emiterea de acte normative.

Distingem:

 Acte normative comerciale. Indiferent care este forma lor concretă de adoptare,
izvoarele normative comerciale constituie dreptul comun în materia dreptului
bancar, aplicarea acestora având un caracter complinitor textelor specifice acestui
domeniu.

 Acte normative emise de anumite autorităţi. Atribuţii în acest sens se regăsesc

în sfera de competenţă a unor entităţi.
  Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. În îndeplinirea obiectivelor sale,
consacrate la nivel normativ, această instituţie îşi exercită prerogativele legale
privind reglementarea prin adoptarea de norme , prin emiterea de acte individuale,
precum şi prin dispunerea de măsuri. Incidenţa acestora în domeniul bancar este
determinată de numeroasele raporturi ce intervin între C.N.V.M. şi/sau Banca
Naţională a României, respectiv instituţiile de credit.

 Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal . Actele ce pot fi emise de această instituţie sunt de tipul deciziilor şi
ordinelor, în raport de conţinut fiind aplicabile şi instituţiilor de credit.

 Legislaţia comunitară. În calitate de stat membru al Uniunii Europene, pe teritoriul

României se aplică dreptul comunitar, respectiv atât sursele sale primare, reprezentate
de multitudinea tratatelor comunitare, cât şi sursele sale derivate, reprezentate de
regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize. Dintre acestea, în raport de
problematica analizată, relevanţă prezintă cele incidente sistemului bancar.

Rol esenţial în elaborarea textelor comunitare revine şi Băncii Centrale Europene.

Această instituţie emite numeroase acte (regulamente, decizii, recomandări, avize),
după caz, obligatorii sau facultative pentru statele membre şi este anume consultată în
privinţa oricărui act comunitar propus în domeniul ei de competenţă. În ceea ce
priveşte regulamentele comunitare aplicabile Băncii Naţionale a României şi/sau
instituţiilor aflate în aria sa de reglementare/supraveghere, acestea constituie
principală sursă de drept comunitar derivat. Normele conţinute de acestea prezintă un
caracter obligatoriu sub toate elementele lor şi sunt direct aplicabile în ordinea juridică
naţională. Altfel spus, prin natura şi eficienţa lor, regulamentele comunitare sunt
comparabile cu cele ale legii din sistemul naţional. Referitor la directivele U.E.,
acestea nu sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă. Întocmai ca oricare alt stat
membru, şi România dispune de o libertate totală în alegerea tipului de act juridic prin
care să transpună directivele şi în desemnarea serviciilor care vor fi însărcinate să le
aplice, mai puţin în cazul în care directiva conţine o obligaţie de rezultat, şi nu o
obligaţie de mijloc4. Deciziile sunt acte obligatorii sub toate elementele însă doar
pentru destinatarii cărora li se adresează. În schimb, avizele adresate de Comisie
instituţiilor sau statului nu reprezintă pentru aceştia decât o opinie, iar recomandările
Comisiei şi Consiliului prezintă caracterul unor invitaţii de anumite reguli de conduită,
neavând un caracter obligatoriu şi jucând în concret doar un rol neglijabil.

 Alte acte normative. Această categorie cuprinde reglementările incidente dreptului

bancar care ţin, după caz, de sfera dreptului civil, a dreptului penal, a dreptului
financiar-fiscal, etc., în considerarea interferenţelor existente între ramurile sistemului
de drept naţional, dar şi diversele tratate sau convenţii internaţionale, în materie, la
care România este parte.