Dati copilului intariri imediate!

Pentru a determina copilul sa continue o sarcina pe care a inceput-o dar pe care o considera plictisitoare si fara nici un
beneficiu imediat, oferiti-i acestuia feedback-uri si intariri pozitive care sa faca sarcina mai atractiva, iar daca schimba sarcina
fara a o finaliza puteti sa-i dati si mici pedepse. Intaririle pozitive pot fi laude sau complimente, (subliniind ca ceea ce a facut
este bun). Uneori aceste complimente sunt bine sa fie insotite de afectiuni fizice. Indiferent de tipul de feedback utilizat, cu
cat il oferiti mai repede cu atat este mai eficient.
Oferiti copilului feedback-uri cat mai frecvente.
Feedback-urile date imediat sunt foarte folositoare insa devin si mai eficiente daca sunt oferite si frecvent. In anumite situatii,
cand sunt utilizate excesiv acestea pot deveni iritante pentru copil si obositoare pentru dumneavoastra.
Incurajati si oferiti copilului recompense cat mai mari.
Pentru a-l incuraja sa faca o activitate, sa respecte reguli, sa se comporte frumos copilul hiperactiv are nevoie de
recompense mai mari decat ceilalti copii. Aceste recompense pot include afectiuni fizice, privilegii, gustari speciale,
recompense materiale (jucarii sau ceea ce el colectioneaza, iar uneori chiar sume mici de bani). Acest lucru incalca una din
recomandari, respectiv cea care considera ca recompensele materiale trebuie folosite cat mai putin deoarece ele ar putea
inlocui pe cele intrinseci (cum ar fi: dorinta de a-ti multumi parintii sau prietenii, placerea de a citi, dorinta de a conduce un
joc sau o activitate). De fapt motivatia intrinseca rareori influenteaza copiii hiperactivi, la care daca dorim sa dezvoltam sau
sa mentinem comportamnete pozitive trebuie sa folosim recompense mari, semnificative si de cele mai multe ori materiale.
Stimulati inainte de a pedepsi.
Deseori parintii /educatorii isi pedepsesc copiii cand acestia sunt neascultatori sau cand nu se comporta frumos. Acest lucru
este cat se poate de normal pentru copiii fara ADHD care gresesc rar si primesc putine pedepse, dar pentru cei cu ADHD
care gresesc mult mai des nu mai este ceva normal. Pedeapsa in absenta unei recompense nu este foarte eficienta pentru
schimbarea comportamentului. Uneori acest lucru poate duce la resentimente , iar in unele situatii copiii vor incerca sa
loveasca si ei, sa se razbune pentru pedeapsa excesiva. De aceea este foarte important ca parintii /educatorii sa aiba in
minte totdeauna regula “pozitiv inainte de negativ”. Aceasta regula se refera la faptul ca atunci cand vreti sa schimbati un
comportament nedorit , mai intai alegeti comportamentul pozitiv cu care vreti sa-l inlocuiti. Cand acesta apare, laudati si
recompensati copilul pentru el, abia apoi incearcati sa aplicati treptat pedepse pentru cel nedorit. Intotdeauna la copiii
hiperactivi trebuie pus in balanta pedepsele si recompensele, iar procentul adecvat ar fi de o pedeapsa la doua- trei
recompense sau stimulari.
Organizati-i timpul atunci cand considerati ca este necesar.
La copiii hiperactivi simtul intern al timpului si al viitorului se formeaza mult mai tarziu. Ca o consecinta a acestui fapt ei nu
pot raspunde unor cerinte care implica limite de timp sau pregatirea pentru viitor, ca si ceilalti copii. Ei au nevoie de un reper
exterior care sa se refere la perioada de timp in care trebuie sa faca o anumita sarcina (poate fi vorba de un ceas pe care
copilul il vede in permanenta, sau se poate folosi un ceas cu alarma sau orice alta modalitate prin care se poate externaliza
intervalul de timp), permitand copilului un mod cat mai acurat de a-si organiza timpul in aceasta perioada.
Pentru sarcini mai complexe si care necesita un timp indelungat cum ar fi citirea unei carti sau realizarea unor proiecte pe
care copilul le are de facut ca si tema, sarcina va trebui impartita in pasi mai mici in asa fel incat copilul sa realizeze in
fiecare zi o anumita parte din aceasta.
Fara a tine seama de aceste metode de externalizare si organizarea a timpului este foarte probabil ca acesta (copilul) sa
lase sarcina pe ultimul moment, fiind imposibil sa faca o treaba buna.
Oferiti informatii utile la locul de desfasurare al activitatilor.
S-a observat ca este foarte folositor sa plasezi o informatie in forma ei fizica (daca este posibil) la locul de desfasurare al
sarcinii. De exemplu, daca copilul isi face tema pe masa din bucatarie, pentru a fi mai usor supravegheat, puneti pe masa o
foaie cu urmatoarele reguli importante:
• Concentreaza-te pe sarcina;
• Nu pierde timpul;
• Cere ajutor daca ai nevoie;
• Fa toata tema;
• Cand ai terminat verifica din nou.
Aceste reguli se modifica in functie de sarcina pe care o are de indeplinit copilul.
Oferiti-i o sursa de motivatie externa.
Copiii cu ADHD nu sunt capabili sa-si internalizeze motivatia atunci cand au de a face cu sarcini plicticoase sau care
necesita foarte mult efort. Acest deficit (in ceea ce priveste motivatia intrinseca) poate fi depasit dand copilului motivatie
extrinseca cum ar fi: stimulari, recompense, reintarindu-i increderea in sine etc.
Gasiti modalitati cat mai concrete de rezolvare a problemelor.
Copiii hiperactivi, nu sunt la fel de capabili, ca ceilalti copii, sa utilizeze informatiile mentale, atunci cand trebuie sa se
gandeasca la o anumita situatie sau problema. In acest caz ar fi de mare ajutor gasirea unor modalitati de reprezentare a
problemei si a solutiilor alternative de rezolvare intr-un mod cat mai concret. Se recomanda brainstormingul ( copilul scrie
cuvantul cheie si de la el tot ceea ce-i trece prin minte). Este foarte important ca in rezolvarea de probleme parintii
/educatorii sa gaseasca un mod prin care sa transforme oarecum problema sau unele parti ale acesteia in ceva fizic, pe
care copilul il poate atinge sau manipula.
Luptati pentru consistenta.
Ca si parinte /educator este foarte important sa folositi intotdeauna aceleasi strategii in ceea ce priveste organizarea sau
dirijarea comportamentului copilului.
Acest lucru presupune:
• Sa fiti consistenti in timp;
• Sa nu renuntati prea repede atunci cand ai inceput un program de schimbare a comportamentului;
• A raspunde in acelasi mod chiar si atunci cand contextul se schimba;
• Asigurati-va ca ambii parinti folosesc aceleasi metode.
“Act don’t yak”- “Fapte si nu vorbe”.
Copilului hiperactiv nu-i lipseste nici inteligenta, nici capacitatile si nici rationamentul; de aceea doar prin faptul ca vorbesti
cu el nu se va schimba problema de natura neurologica pe care o are si care-l face sa fie atat de dezinhibat. Acest copil
este mult mai sensibil la consecinte si la recompense, la feedback-uri decat la rationalizari. Prin urmare se recomanda sa
reactionati (ca parinte) repede si frecvent ; lucru ce va determina ca si copilul sa se comporte mai bine. Daca continuati doar
sa vorbiti, veti agrava doar situatia si nu veti creste complianta.
Planificati dinainte situatiile problema.
Stiind cum se va comporta copilul tau intr-o anumita problema este bine sa le anticipati si sa va ganditii cum sa le rezolvati.
Inainte de a intra intr-o situatie problema se recomanda urmatorii pasi:
• Pasul I: Opriti-va inainte de a intra intr-o posibila situatie problema cum ar fi de pilda un magazin, un restaurant, o biserica
sau o vizita la niste prieteni sau vecini:
• Pasul II: Revizuiti impreuna cu copilul doua sau trei reguli la care el are dificultati in a le respecta intr-o anumita situatie.
Exemplu: “Stai langa mine”, “Nu cere nimic”, “Fa ceea ce-ti spun”. Nu-i dati explicatii lungi ci doar expuneti regula dupa care
puneti copilul sa o repete.
• Pasul III: Stabiliti recompense.
Exemplu: Promite-ti copilului (si tineti-va de promisiune) ca daca va respecta regula (oricare ar fi ea) ii veti cumpara o
inghetata.
• Pasul IV: Explicati copilului pedeapsa care-i poate fi aplicata daca nu respecta regulile.
• Pasul V: Urmati-va planul stabilit de cum intrati in posibila situatie problema, dar nu uitati sa oferiti copilului feedback-uri
frecvente si imediate daca respecta cele stabilite. Daca trebuie dati-i si mici pedepse pentru violarea anumitor reguli.
Pastrati o perspectiva neutra.
Aflandu-se intr-o situatie greu de controlat s-ar putea ca parintele sa-si piarda perspectiva pozitiva asupra problemei. Astfel
ei se pot rusina, supara sau chiar infuria atunci cand primele incercari de a repune situatia sub control esueaza. In aceste
situatii trebuie sa tineti seama de faptul ca dumneavoastra sunteti profesorul, adultul si antrenorul acestui copil care are
nevoie de un ajutor mai mare decat ceilalti copii. Daca cineva trebuie sa-si pastreze intelepciunea acela trebuie sa fiti
dumneavoastra. Prin urmare un mod de a nu lasa aceste situatii sa va afecteze este acela de a mentine o distanta
psihologica fata de problemele copilului; cum ar fi de exemplu sa pretindeti ca sunteti un strain care vede situatia din afara
asa cum este ea reprezentata. In acest caz veti reactiona mult mai rational, rezonabil si nu veti lasa problemele copilului sa
va creeze alte probleme, sau sa va supere.
Nu individualizati sau personalizati tulburarea copilului.
Desi uneori vi se pare foarte greu nu lasati ca problemele copilului sa va afecteze demnitatea dumneavoastra personala.
Stati cat se poate de calm, pastrati-va simtul umorului si urmati toate principiile pe care le-am expus pana acum atunci cand
trebuie sa raspunde-ti copilului. Atunci cand simtiti ca nu mai puteti face fata, ca sentimentele va coplesesc duceti-va intr-o
alta camera pentru a va recapata controlul. Nu trageti concluzia ca sunteti un parinte rau cand o situatie se termina prost
sau nu urmeaza calea pe care v-ati dorit-o.
Practicati iertarea.
Practicarea iertarii este cel mai important principiu, dar adesea cel mai greu de implementat in viata de zi cu zi.
Iata un posibil mijloc de a dobandi aceasta calitate:
• Mai intai, in fiecare zi, inainte de a va duce la culcare stati un moment si reamintiti-va evenimentele din acea zi. Eliberati-va
de furie, resentimente si regrete sau alte emotii distructive care s-au ivit datorita esecurilor copilului. Copilul nu poate
controla intotdeauna ceea ce face si de aceea merita sa fie iertat.
• In al doilea rand, iertati-i pe ceilalti care au inteles gresit comportamentul inadecvat al copilului si au actionat intr-un mod
care v-a ofensat pe dumneavoastra sau pe copil.
• In al treilea rand, trebuie sa invatati sa va iertati pe dumneavoastra pentru greselile pe care le-ati facut referitor la
comportamentul fata de copil in aceea zi.
Lasati la o parte furia, rusinea sau umilinta care au acompaniat aceste acte de autoevaluare si faceti o evaluare corecta,
sincera, identificand ariile pe care le puteti imbunatati in ziua urmatoare.
Reduceti rivalitatea intre prieteni!
In general un copil mai mare ar trebui sa fie mai responsabil decat unul mai mic. Cu toate acestea un copil normal de sase
ani este de cele mai multe ori mai responsabil decat unul de zece ani dar care este hiperactiv. Cand doi prieteni se cearta
incercati sa nu va plasati la mijloc, acest lucru va intensifica conflictul si nici de cum nu-l va stinge. Cand intr-o disputa sunt
implicati doi copii si nu sunteti sigur care este vinovat pedepsiti-i pe amandoi la fel. Acest lucru ii va invata sa-si rezolve
conflictele intre ei , si sa-si recunoasca fiecare partea lui de vina.

HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE ATENTIE (ADHD)

Hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) – copii care nu se odihnesc niciodata, sunt intr-o permanenta miscare, au
tendinta de a intrerupe vorbirea cuiva si de a vorbi fara a fi intrebati; adesea provin din categoria copiilor abuzati,
traumatizati in copilaria timpurie

Trasaturile principale ale ADHD sunt :

 -lipsa atentiei
 -lipsa concentarii
 -impulsivitatea
Caracteristici principale

• dificultati de concentrare a atentiei

• agitatie permanenta, miscari dezordonate ( adesea misca mainile si picioarele, se bataie in banca)
• nu stau in banci, se catara, alearga
• de multe ori au alte ocupatii decat sarcinile scolare
• vorbesc neintrebati, striga, nu au rabdare, raspund inainte ca profesorul sa termine de pus intrebarea
• devin foarte excitati, agitati, distrasi, anxiosi, perturba linistea clasei
• isi pierd sau uita obiecte personale, uita sa-si faca temele sau alte activitati zilnice
• au dificultati in a finaliza o activitate (trec nemotivat de la o activitate la alta)
• se integreaza greu si nu respecta regulile ; nu pot lucra in echipa si nu sunt acceptati de grup
• se antreneaza cu dificultate intr-o activitate impusa
• par sa nu asculte atunci cand le vorbesti
Bariere in calea invatarii

• nu acorda atentia necesara detaliilor si de aceea fac greseli in activitatea scolara, munca, teme
• nu au rabdare si receptioneaza incorect cerintele;
• intampina dificultati in organizarea si rezolvarea propriei activitati
• evita sarcinile care necesita efort mintal sustinut
• isi pierd obiecte necesare efectuarii sarcinilor
• finalizeaza cu greu sarcinile sau le intrerup

Strategii si interventii utile

• asezati in clasa copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie in primele banci astfel incat sa nu le distraga atentia restul
colectivului
• asezati copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie in apropierea elevilor care sunt acceptati de colectiv ca modele pozitive.
incurajati-i sa coopereze in invatare
• evitati stimulii externi. nu asezati copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie in apropiere de usi, ferestre, sau zone intens
circulate
• nu le schimbati locul in clasa prea des, nu schimbati orarul, si incercati sa nu ii intrerupeti prea mult
• mentineti contactul vizual in timp ce transmiteti sarcina
• vorbiti clar , pe scurt si fiti consecvent
• evitati sarcinile multiple si complexe si monitorizati-i frecvent
• asigurati-va ca elevii au inteles sarcina si rolul lor
• repetati daca este cazul intr-o maniera calma si pozitiva
• ajutati copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie sa se simta confortabil cand pun intrebari sau au nevoie de ajutor
• reduceti treptat asitenta, ajutorul acordat copiilor cu hiperactivitate si deficit de atentie la perioade din ce mai scurte de
timp
• elaborati programe individuale de lucru
• asigurati-va ca testati cunostinte, nu persoane si comportamente
• acordati timp mai mult pentru indeplinirea sarcinilor
• incurajati pe cat posibil parintii sa stabileasca acasa zone de invatare si sa ii ajute cu organizarea materialelor de invatare.

Ajutor, adaptari si/sau interventii ale unor persoane specializate

Elevii cu hiperactivitate si deficit de atentie au nevoie de planificare diferentiata a curriculumului diferentiat si metode de
abordare si terapie adaptate.
Unii elevi vor:
• beneficia de programe de terapie pentru tulburari emotionale si de comportament
• (terapie ocupationala, terapie de relaxare,meloterapie) elaborate de specialisti beneficia de consiliere scolara si de sprijin
specializat pentru finalizarea sarcinilor
• necesita sprijinul familiei prin colaborarea acesteia cu scoala si cu specialisti (consilier,psiholog,terapeut).

Fundatia Centrul Educatia 2000+ anunta finalizarea proiectului “PARENTS AND TEACHERS WORKING HAND IN
HAND”- PROGRAM DE FORMARE PENTRU PARINTI SI PROFESORI CU ELEVI CU DEFICIT DE ATENTIE SI
HIPERACTIVITATE (ADHD). Proiectul a debutat in noiembrie 2007 si este finantat prin Grundtvig Partnership in
cadrul Programului Educatia pe tot Parcursul Vietii al Uniunii Europene.

Acest proiect are ca scop formarea unui numar de profesori, consilieri scolari si parinti care au copii cu varste intre 6-
18 ani, diagnosticati cu ADHD, privind standardele europene ale acestei afectiuni.

Printre obiectivele urmarite se numara cresterea gradului de constientizare in randul cadrelor didactice, consilierilor
scolari, parintilor si a tuturor stakeholderilor privind importanta, simptomatologia ADHD si legislatia din domeniu,
furnizarea cadrelor didactice si parintilor a unui pachet cu competente si atitudini care sa-i ajute in munca lor cu copii
cu ADHD, la scoala si acasa, realizarea la nivel regional, a unor analize de nevoi in randul profesorilor si parintilor, pe
baza unor chestionare, impartasirea cunostintelor, strategiilor si bunelor practici in domeniul ADHD, intre tarile
partenere, favorizand astfel cooperarea si dialogul dintre acestia.

In cadrul acestui proiect au fost implicate organizatii din 5 tari: Turcia (DIRECTORATUL PROVINCIEI ANKARA
PENTRU EDUCATIA NATIONALA - coordonatorul parteneriatului), Italia (POLO EUROPEO DELLA
CONOSCENZA –Verona, ASOCIATIA DE PSIHOLOGIE APLICATA - Sicilia), Portugalia (SCOALA
SUPERIOARA DE EDUCATIE A INSTITUTULUI POLITEHNIC – Porto), Marea Britanie (COLEGIUL
NORTHUMBERLAND – Anglia) si Romania (FUNDATIA CENTRUL EDUCATIA 2000).

Proiectul a constat in 6 schimburi de experienta in fiecare din tarile partenere, in perioada noiembrie 2007 - iunie
2009, in urma carora au fost elaborate o serie de materiale educationale destinate profesorilor, consilierilor scolari si
parintilor cu copii cu ADHD (pachete de formare, ghiduri de bune practici, studii de caz etc), si au fost formati, la nivel
local, 54 de profesori si 20 de parinti cu copii cu ADHD. Cursurile de formare au cuprins teme precum: Sa invatam
despre ADHD! Ce este / Ce nu este ADHD? Cauze.Tipuri de ADHD, Legislatie. Proceduri, drepturi si responsabilitati,
Managementul comportamentului si ADHD. Tabele de monitorizare. Aplicatii. Dezvoltarea abilitatilor sociale, Strategii
de lucru pentru copiii cu ADHD (concentrarea atentiei, stil de invatare, inteligente multiple, managementul timpului,
scris, citit, matematica, teme pentru acasa, orarul in imagini, etc.) si Programe individualizate de interventie.

Cursurile au fost sustinute de Ani Raducu, psiholog practicant, supervizare-psihoterapii cognitiv-comportamentale,

Marcela Marcinschi si Florentina Marcinschi, consilieri scolar.

Principalele rezultate ale proiectului constau in doua ghiduri de bune practici, unul adresat cadrelor didactice si
consilierilor scolari care au copii cu ADHD la clasa si unul adresat parintilor care au copii cu ADHD (disponibil pe
suport electronic).

Copiii cu ADHD pot să uite să-şi predea temele sau lucrările pe termen mai lung, chiar dacă le-
au făcut sau le-au terminat la timp. Efectuarea şi predarea temelor implică, de fapt, multe sarcini
diferite. Undeva pe parcurs, copiii cu ADHD se întrerup şi pot uita unde anume se aflau în cadrul
procesului respectiv.

Sugestii utile
Copiii cu ADHD necesită supraveghere şi organizare, precum şi un sistem care să-i ajute în
parcurgerea unui proiect, de la începutul până la sfârşitul acestuia.
  Realizaţi o listă de control a sarcinilor necesare pentru a vă ajuta copilul în păstrarea unei
evidenţe a progresului sarcinii primite. Puneţi un exemplar în ghiozdanul copilului şi
afişaţi altul în camera acestuia.
 Temele şcolare se pot organiza mai bine prin etichetarea şi prin marcarea cu coduri de
culori a cărţilor, caietelor, dosarelor, în funcţie de subiect.
 Creaţi o rutină de predare a temelor către profesor. De exemplu, de îndată ce copilul a
terminat o temă, aceasta va fi introdusă într-un dosar amplasat lângă uşa de ieşire a
locuinţei.
 Nu lăsaţi copilul să amâne. Copilul va avea nevoie, probabil, de ajutorul dumneavoastră
pentru a începe o sarcină şi de supraveghere frecventă pentru a o duce până la capăt.
 În cazul copiilor care doresc mai multă independenţă, lăsaţi-i să-şi câştige dreptul de a-şi
monitoriza propria muncă după demonstrarea succesului timp de câteva săptămâni.

Nu există o soluţie unică adecvată pentru toţi copiii, colaboraţi cu copilul şi cu profesorii acestuia
pentru a dezvolta planul cel mai potrivit pentru dumneavoastră şi pentru copilul dumneavoastră

Concentraţi-vă asupra lucrurilor pe care le face bine copilul şi nu doar asupra greşelilor lui.
Astfel veţi evita discuţiile în contradictoriu stresante, veţi ajuta copilul să-şi construiască
respectul de sine şi îi veţi oferi motivaţia necesară pentru o bună dezvoltare şi un comportament
adecvat.

De obicei critica nu este eficientă în cazul copiilor. Copiii cu ADHD pot fi criticaţi mai frecvent
decât ceilalţi colegi ai lor şi abordează o atitudine extrem defensivă, alimentându-le sentimentele
de jignire şi supărare. Atunci când aceste emoţii devin dominante, nu mai contează dacă sfaturile
dumneavoastră sunt sau nu utile. Unii copii cu ADHD nu deţin abilităţile de limbaj şi controlul
de sine necesare pentru a răspunde adecvat.

Sugestii utile
În loc de a critica, încercaţi să redirecţionaţi şi să vă motivaţi copilul. Iată câteva sugestii:

 Depersonalizaţi remarcile: încearcă, „Ar fi mai bine în felul următor“ în loc de „Nu este
bine cum faci“.
 Spuneţi-le ceea ce doriţi să facă: încearcă, „Să te ajut să pui hainele la loc“, în loc de
„Nu-ţi mai arunca hainele pe jos“.
 Încurajaţi în loc să criticaţi.
 Surprindeţi momentele în care se comportă bine: „Mi-a plăcut cum ai ajutat-o pe sora ta“.
 Modelaţi-vă comportamentul: laudele pentru mici realizări („Hei, uite ce frumos ai
scris“!) îi încurajează pe copii în obţinerea unor rezultate superioare.

Unii copii cu ADHD au greutăţi de controlare a propriilor emoţii şi au nevoie să fie învăţaţi cum
să se calmeze. Numeroşi experţi recomandă „autoadresarea pozitivă“, o abilitate care îl ajută pe
copil să înţeleagă, „Lucrul acesta nu se referă la mine, ci la o situaţie pe care pot să o controlez“.
Aceasta este utilă atunci când copiii învaţă să îşi spună:

 „Pot să fac faţă la asta“.

 „Respiră adânc şi rămâi calm“.
  „Simt că mă enervez. N-am să-l las să mă supere“.
 „Pot să îmi controlez sentimentele“
 „Nu vreau să-mi pierd calmul“.
 „Am putut altă dată, pot şi acum“.

Jucaţi jocuri de rol cu copiii, pentru ca aceştia să dobândească abilităţi de autoadresare, astfel
încât să deprindă această modalitate de calmare. Alte activităţi, cum ar fi jocul de
fotbal, jocurile pe calculator sau plimbările pot fi utile în comutarea atenţiei de la criticism la un
aspect cu nuanţă pozitivă.

Sugestii utile

Colaborarea cu cadrele didactice ale copilului

Colaborarea între părinţi si cadre didactice este esenţială în contracararea simptomelor afecţiunii.
Sprijinul şi înţelegerea oferită de un cadrul didactic bine informat cu privire la ADHD pot fi
extrem de benefice pentru copil . Părinţii trebuie să discute cu învăţătorul următoarele aspecte:

 Realizaţi un acord secret cu învăţătorul, ca acesta să nu îi pună niciodată întrebări care

necesită un răspuns rapid. Chiar şi numai acest lucru îl va ajuta pe elev să se relaxeze.
 Acordarea elevului un timp suplimentar pentru a răspunde la întrebări, cum ar fi
întreruperi pentru a scrie pe tablă.
 Vorbirea fără grabă şi furnizarea informaţiilor în volume mici sunt utile oricând, dar mai
ales în clasă.
 Dublarea instrucţiunilor şi predării verbale cu materiale scrise sau prin scrierea pe tablă.
 Lucrul îndeaproape cu copilul, pentru a determina şi a adapta nevoile sale individuale.

Sprijin complet din partea familiei

Copii cu ADHD au nevoie de un mediu prietenos şi deschis spre comunicare în familie. Ei
trebuie încurajaţi să interacţioneze verbal şi nu trebuie niciodată făcuţi de ruşine pentru ca işi
formulează lent ideile sau pentru că utilizează cuvintele incorect. Părinţii pot încerca următoarele
metode de incurajare a comunicării în cadrul familial:

 Să asigure susţinerea necesară construirea unei solide baze lingvistice - cărţi, filme şi
programe de calculator - ca de asemenea şi membrii familiei şi prietenii care
interacţionează cu copilul respectiv şi îl ajută să exerseze abilităţile de comunicare.
 Să folosească orice experienţă ca pe o ocazie de îmbogăţire a limbajului - magazinele,
benzinăria sau cabinetul medicului, cerând copilului să denumească obiectele pe care le
vede.
 Copiii mai mari ar trebui încurajaţi să îşi recapituleze experienţa zilei la fiecare masă de
seară, ajutând copilul să se simtă confortabil în utilizarea limbajului, fără a critica
niciodată eforturile acestuia.
 Intervenţia precoce este esenţială în cazul copiilor cu dificultăţi de limbaj. Dacă bănuiţi
existenţa unei probleme, vorbiţi cu personalul şcolii sau adoptaţi măsurile necesare pentru
corectarea limbajului.
Vorbirea excesivă

Un copil care îşi întrerupe mereu interlocutorul sau care vorbeşte excesiv poate să îi
„îndepărteze“ pe ceilalţi copii sau profesori. Chiar dacă faptul că are ceva de spus în
privinţa oricărui lucru poate plăcea bunicilor sau prietenilor de familie, acelaşi lucru
poate constitui un obstacol în calea acceptării sociale de către ceilalţi copii.
Cei mai mulţi copii dobândesc abilităţile sociale doar urmărind şi imitând
comportamentul altora. Copiii cu ADHD pot avea dificultăţi în dobândirea acestor
abilităţi. Există posibilitatea ca aceştia să nu fie suficient de atenţi la detaliile interacţiunii
sociale şi, în consecinţă, pot avea nevoie de ajutor pentru a-şi dezvolta abilităţi sociale
esenţiale.
Sugestii utile
Invăţaţi-l cum să îşi învingă problemele comportamentale

 Fiţi specific(ă) în privinţa momentelor în care trebuie să vorbească sau nu. Deşi copiii cu ADHD
uită frecvent aceste instrucţiuni, ei pot fi antrenaţi să se oprească şi să privească la ceea ce se
petrece în jurul lor.
 Învăţaţi-vă copilul să urmeze regulile sociale: ceilalţi copii îl/o ascultă cu adevărat? Ceilalţi râd în
mod inoportun? Ceilalţi par stânjeniţi? Remarcând reacţiile celorlalţi, copiii îşi pot controla
propriile cuvinte.
 Copiii cu ADHD întrerup adesea interlocutorul deoarece se tem că îşi vor „pierde ideea”.
Învăţaţi-i să îşi scrie propriile gânduri, astfel încât şi le vor putea aminti atunci când va fi
momentul să vorbească.

Alte sugestii utile:

 Uneori jocurile pot fi instructive. Jocuri de tipul "Semaforul" sau "Radu spune" învaţă copiii să se
concentreze asupra unui set de reguli şi să acorde atenţie indiciilor.
 Indicaţiile simple, prestabilite, prin semne efectuate cu ajutorul mâinilor, pot reorienta un copil
care trebuie să înceteze să vorbească şi să revină la activităţile din clasă sau la teme. De
exemplu, a ciocăni în masă poate însemna „Vorbeşti prea mult; întoarce-te la lucru”.

Copiii şi adolescenţii cu ADHD pot avea nevoie de ajutor în a înţelege lucruri pe care
mulţi copii le înţeleg singuri, cum ar fi contextele în care este sau nu adecvat a vorbi.
Copiii cu ADHD au nevoie de instrucţiuni clare, indicaţii scrise şi exerciţii destinate a îi
ajuta la şcoală şi acasă.

Capacitatea de concentrare redusă

ADHD nu reprezintă numai o incapacitate de a fi atent, ci şi o incapacitate

de concentrare asupra unui singur lucru si de a prioritiza acţiunile. Copiii cu ADHD îşi
pierd cu uşurinţă concentrarea atunci când o activitate nu îi stimulează suficient. În
aceste situaţii ei nu îşi pot inhiba răspunsul faţă de factori care le distrag atenţia, motiv
pentru care pierd adesea lecţii, instrucţiuni sau indicaţii importante.
Copiii cu ADHD depun eforturi pentru a-şi menţine concentrarea asupra prelegerilor
lungi sau a sarcinilor plictisitoare care necesită un efort psihic susţinut. Învăţătorii şi
părinţii îi pot ajuta în acest efort, în diverse moduri.
Sugestii utile
Colaborarea cu cadrele didactice ale copilului
Ca părinte al unui copil cu ADHD, este recomadabil să le comunicaţi cadrelor didactice
ale copilului următoarele aspecte:

 Este foarte important locul din clasă în care învăţătorul aşază un copil cu ADHD. Încercaţi să
menţineţi copilul aproape de profesor şi departe de uşă şi de ferestre.
 Pentru a preveni remarcarea în sens negativ a copilului cu ADHD, oferiţi întregii clase
posibilitatea de a folosi plăci separatoare pentru intimitate, căşti sau dopuri pentru urechi
pentru a împiedica perturbarea de către elementele exterioare în cursul lucrului în clasă sau al
testelor.
 Alternaţi activităţile, de interes ridicat şi scăzut, utilizând diferite strategii pentru a cuprinde
diversele stiluri de învăţare din clasă.
 Încercaţi să includeţi în toate lecţiile prezentări vizuale, auditive şi dinamice precum şi momente
de lucru în echipă, cu sarcini individuale şi comune.
 Folosiţi perioade de predare scurte şi variaţi ritmul de predare, de la o lecţie la următoarea.
 Elevii care devin neatenţi nu trebuie admonestaţi, ci trebuie redirecţionaţi într-un mod în care să
nu se simtă stingheriţi.

Sprijin complet din partea familiei

Acasă, trebuie să luaţi măsuri pentru a vă asigura că temele copilului sunt duse la bun
sfârşit şi că acesta se concentrează asupra sarcinilor pe care le-a primit. Există diverse
moduri de a realiza acest lucru:

 Stabiliţi o rutină zilnică pentru realizarea temelor. Copilul are nevoie de o pauză între şcoală şi
efectuarea temelor.
 Încercaţi să identificaţi în mod corect cadrul adecvat efectuării temelor. Unii copii au nevoie de
un mediu lipsit de elemente care să le distragă atenţia, în timp ce alţii lucrează mai bine cu o
muzică de fond.
 Aşezaţi-vă lângă copil şi discutaţi cu acesta, pentru a vă asigura că îşi înţelege sarcina primită.
 Cei mai mulţi copii cu ADHD necesită o supraveghere constantă din partea unui adult dar, pe
măsură ce situaţia se îmbunătăţeşte sau copilul se maturizează, poate deveni suficient controlul
ocazional al acestuia.
 Micile pauze dintre diferitele sarcini şi permisiunea de a se destinde sau a servi o gustare fac
adeseori mai accesibilă sarcina primită.
 Atunci când copilul se simte copleşit, încercaţi să fragmentaţi tema primită de copil în sarcini mai
mici, mai uşoare, cu un punct final clar şi cu pauză între sarcini.

Atenţionaţi învăţătorul atunci când copilul nu are aptitudinile necesare pentru a efectua
o temă sau dacă pentru aceasta îi este necesar un timp neobişnuit de lung.
Terapia comportamentală
Utilizarea unor tehnici de învăţare de bază, cum ar fi condiţionarea, biofeedback-ul,
consolidarea cunoştinţelor sau terapia aversivă, pentru modificarea comportamentului
uman.