METODE INTERACTIVE CE STIMULEAZĂ CREATIVITATEA LA

PREȘCOLARI
Prof. Inv. Preșcolar: Munteanu Daniela
G.P.P.Nr.1 Căsuța Piticilor, Horezu

Modernizarea procesului de învăţământ din grădiniţă implică mai multe componente:

proiectarea didactică, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi evaluare a copiilor, parteneriate
educaţionale, activităţi extracurriculare, o metodologie didactică activă.
Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar aduce noi accente care pun în valoare
dezvoltarea globală a personalităţii copilului. Un accent deosebit este acela al diversificării
strategiilor de predare – învăţare – evaluare, caracterizat prin folosirea de metode activ-
participative, prin asigurarea de valenţe formative ale jocului, ca activitate de bază a copilului,
precum şi printr-o evaluare a fiecărui copil în raport cu el însuşi.
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul  de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de
a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
Învăţământul preşcolar are un anumit specific, dacă ne gândim la vârsta celor ce-l
urmează, ceea ce nu exclude utilizarea metodelor active-interactive. Felul în care educatoarea
solicită întrebări, felul în care organizează activitatea de formare şi informare a copilului, prin
accentul pe care-l pune pe dezvoltarea proceselor cognitive-aplicative, influenţează
comportamentul activ şi creativ al copilului. Jocul de rol, experimentul, observaţia, jocul
interactiv, portofoliul, metoda proiectului, sunt câteva din metodele interactive ce se pot utiliza
cu succes în grădiniţă
Derivat etimologic din grecescul „methodos (odos-cale, drum, metha-spre), cuvântul
metodă semnifică drumul, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de
descoperire a adevărului sau „ drum care conduce la cunoaşterea  realităţii şi la transformarea
acesteia pe baza cunoaşterii”,calea folosita de educatoare în a-i sprijini pe copii să descopere
viaţa, natura, lucrurile, ştiinţa.
 Ioan Cerghit consideră că metoda este „o cale eficientă de organizare şi conducere a
învăţării”.
Sorin Cristea spune: „Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea
acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de dascăl într-o cale de învăţare realizată efectiv de
copii în cadrul instruirii formale şi nonformale.”
Calea de învăţare pe care o parcurg copiii este determinată de metoda folosită. Această “cale”
devine cel mai spectaculos exerciţiu de interactiune dintre minţile lor, care ne bucura cand
observăm progrese de la o perioadă la alta.
Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de
cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale, interdisciplinare, inovatoare decât cele
clasice. Prin corelaţiile elaborate interactiv  copiii îşi asumă responsabilităţi, formulează şi
verifică soluţii, elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual ,în perechi.
Metodele activ-participative solicită efortul personal de gândire, imaginaţie, memorie şi
voinţă, dar şi valorifică maximal potenţialul de cunoaştere, acţiune şi trăire al copilului. Efectele
formativ – educative ale învăţării sunt în raport direct proportional cu nivelul de angajare şi
participare individuală şi colectivă.
În continuare, sunt prezentate câteva din noile metode şi tehnici interactive de grup, menite
să contibuie la diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniul
căutărilor şi preocupărilor creative de sporire a eficienţei muncii educatorului cu discipolii săi.
Brainstorming-ul: – (asaltul de idei)- stimulează   creativitatea,  urmăreşte obţinerea
într-un timp scurt de la un grup mic  a unui număr mare de idei; (pune copilul
în situaţia de a gândi , de a emite judecăţi şi  de a lucra în cadrul grupului).
Cubul: – metoda folosită în condiţiile în care se doreşte să se afle cat mai multe informaţii în
legatură cu un ‘’eveniment’’. Are avantajul că se poate desfăşura individual, în perechi sau în
grup. Ca mijloc de învăţare, educatoarea realizeaza un cub, iar pe fiecare faţă a cubului notează
unul din cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
Învăţarea prin dramatizare: – este metoda bazată pe acţiunea fictivă şi foloseşte mijloace ale artei
dramatice în abordarea diferitelor teme.
Turul galeriei
Definiţie: tehnica de învăţare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea şi învăţarea
eficientă încurajând copiii să-şi exprime opiniile cu privire la soluţiile propuse de colegii lor.
Obiective: elaborarea unui plan care să conducă la finalizarea unui produs ce constituie
concepţia, opinia tuturor membrilor grupului.
Descrierea metodei
1. Se formează grupuri de câte 4 copii.
2. Copiii rezolvă o sarcină de lucru care permite mai multe perspective de abordare sau mai
multe soluţii.
3. Produsele activităţii grupelor de copii-desene, colaje, postere.
4. Se expun pe pereţii clasei, care se transformă într-o galerie expoziţională.
5. La semnalul dat de educatoare prin diferite procedee, grupurile de copii trec pe la fiecare
exponat pentru a examina soluţiile, ideile propuse de colegi şi le înscriu pe poster într-un loc
stabilit anterior, comentariile critice,întrebările, observaţiile-cu ajutorul unor simboluri.
6. După ce se termină turul galeriei, grupurile revin la locul iniţial şi citesc comentariile,
observatiile de pe lucrarea lor, reexaminându-şi produsul .
Utilizarea metodelor active şi interactive în grădiniţă solicită o anumită adaptare. Dacă până
acum educatoarea conducea activitatea în stil tradiţional, acum aplicând metode moderne
interactive de grup, rolul educatoarei se schimbă. Ea devine coechipier, îi orientează pe copii să-
şi caute informaţiile de care are nevoie, îi învaţă să dialogheze cu colegii, să aibă iniţiativă şi
rapiditate în gândire şi acţiune, le stârneşte interesul pentru competiţii şi în ultimul rând îi 
consiliază.
Metodele implică mult tact din partea educatoarelor , deoarece trebuie să-şi adapteze stilul
didactic în funcţie de tipul de copil: timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător, pentru
fiecare găsind gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea,
aprecierea, entuziasmul în concordanţă cu situaţia existentă.
Concluzii
Am constatat că învăţarea prin cooperare este o modalitate eficientă de stimulare a
comunicării şi învăţării active, facilitând acomodarea firească a copilului la sistemul de relaţii,
norme, valori şi comportamente ale grupului din care face parte.
În grup, apar idei mai multe şi mai bune,  copiii învaţă şi unul de la altul, nu doar de la
educatoare, este încurajată contribuţia personală, intervine aprecierea diversităţii, se valorifică
informaţiile colegilor în construirea cunoaşterii proprii. Învăţând în grup, se dezvoltă unele relaţii
interpersonale mai bune: relaţii colegiale, de solidaritate, de grijă şi devotament, de sprijin
personal.
Evaluarea urmăreşte acordarea ajutorului imediat, având o funcţie corectivă,
ameliorativă, realizându-se prin raportarea la progresul individual, dar având în vedere atât
participarea fiecărui copil la procesul elaborării în comun, cât şi rezultatul echipei.
Dirijor al procesului educaţional, educatoarea apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a
uşura şi accelera asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor.
Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare
radicală a modului de abordare a activităţii didactice.

BIBLIOGRAFIE:

1. Crenguţa Oprea, Strategii didactice interactive,  Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 2007.
2. Breben S., Gognea E., Metode interactive de grup, Editura, Arves, 2007.
3. Miron Ionescu, Educaţia şi dinamica ei, Editura, Tribuna învăţământului, Bucureşti,
1998.
4. Ion Frăţilă, Tendinţe în evoluţia procesului de învăţământ, Revista, Învăţământul
preşcolar, nr.2-3 1991.