Dinţii de lapte

Creşterea dinţilor de lapte le produce multă suferinţă copiilor, iar dinţii de lapte îi pierdem
mai târziu. Altfel spus, este vorba despre o suferinţă inutilă. Dumnezeu, care este bun, nu are
cum să accepte suferinţa inutilă. Dar Dumnezeu nu este numai bun, ci şi atotputernic. Dacă
suferinţa inutilă i se pare inacceptabilă, atunci el poate să nu o accepte. Fiind atotputernic,
Dumnezeu ar fi putut să facă lumea în orice fel ar fi veut El. Ar fi putut face o lume în care să
avem un singur rând de dinţi toată viaţa. De ce a făcut, totuşi, o lume în care să existe şi dinţi
de lapte?
Pentru a putea răspunde la această întrebare este necesar mai întâi să subliniez ideea că
Dumnezeu ne-a acordat şansa de a exista pe acest Pământ la dorinţa noastră de a experimenta
un amalgam de trăiri şi sentimente. Durerea este printre senzaţiile de bază pe care le trăim pe
Pământ alături de fericire, tristeţe şi plăcere. Sentimentul neplăcut pe care îl resimt bebeluşii
face parte din trăsăturile existenţei. Dacă nu ar exista durere şi tristeţe cum ar mai putea
oamenii să realizeze conştientizeze starea de fericire şi plăcere!? Ce scop ar mai fi de a trăi
dacă nu ai şi simţi că o faci!?
O altă idee ce aduce un răspuns la această problemă este faptul că, creşterea dinţilor
simbolizeată începutul unei etape în viaţa oamenilor. Pentru a putea fi considerat ca un
eveniment important pentru persoanele din preajma bebeluşului, acest moment trebuie
subliniat prin ceva. Ceva ce este universal înţeles din pricina faptului că, după cum ştim,
fiecare cultură are alte obiceiuri şi tradiţii. Un lucru ce ne leagă reciproc unii de alţii sunt
senzaţiile. Poate că acum apare problema că această noua etapă putea fi marcată şi prin
intermediul unei senzaţii plăcute. Da, dar se cunoaşte foarte bine faptul că senzaţiile negative
rământ mult mai mult timp impregnate în mintea individului, iar acesta fiind unul dintre
motivele pentru care momentul creşterii dinţilor ne creează o stare de disconfort.
Privind şi dintr-o altă perspectivă, existenţa a două rânduri de dinţi este ca o a doua şansă.
Mai precis, copiii când sunt mici nu conştientizează faptul că ar trebui să aibă grijă de dantura
lor pentru a nu avea probleme ulterioare. Aceştia îşi pot sparge dinţii din greşeală atunci când
se joacă cu colegii lor sau pot face nenumărate carii. Dacă nu ar exista şi al doilea rând de
dinţi, probabil că acum mult prea puţin oameni ar mai avea dinţi.
În altă ordine de idei, cele doua rânduri de dinţi pe care îi aveam sunt concepuţi să fie în
armonie cu corpul nostru în copilările şi corpul nostru la maturitate. Dacă ar rămâne doar
dinţii de lapte, aceştia ar fi mult prea mici pentru fizionomia indivizilor şi totodată ar fi mai
greu de mestecat alimentele.
Pentru a rezuma aceste păreri personale, voi încheia prin a spune că Dumnezeu a făcut o lume
în care să existe şi dinţi de lapte pentru ca indivizii să nu ducă o viaţă anostă şi monotonă fără
trăiri interioare. Lipsa de senzaţii este cauzată de faptul că din ce în ce mai mulţi oameni
încearcă să se distanţeze de sentimentele pe care viaţa le are de dăruit cel mai probabil din
frica de necunoscut.