Evolutia arhitecturii bisericesti în Moldova, în secolele

XIV-XIX

In Moldova, arhitectura bisericeasca a avut o dezvoltare proprie, deosebita de

cea a Tarii-Românesti. Ea are la baza elementul autohton adica arta mestesugarilor
locali, cu inspirati din arhitectura vechilor bisericute din lemn, care le-au precedat
pe cele din piatra si zid. Peste acestea s-au adaugat influente straine, ditre care cea
mai fundamentala pentru formarea stilului moldovenesc este cea bizantina,
manifestata în planul predominant al bisericilor (trflat sau drept) si în împartirea lor
,în sistemul de acoperire prin bolti si în multe din elementele decorului extern.
Elementele stilului bizantin au fost însa combinare in Moldova cu influente
apusene: romanice la început apoi gotice, mult mai numeroase si mai persistente
decat în Tara -Româneasca. Acestea din urma au dat stilului moldovenesc unele
din trasaturile sale specifice, ca de exemplu: contafortii care sprijina zidurile,
nervurile de piatra ale boltilor, tendinta de înaltare a bisericilor, elemente
decorative ale sculpturii în piatra (profile de socluri, chenare de usi si de ferestre,
pietre mormantale si chivotele sau baldachinele de deasupra mormintelor
ctitoricesti), forma acoperisului turlelor si clopotnitelor etc. Dinspre rasarit,
Moldova primeste influente armenesti, de asemenea mai bogate si mai statornice
decat în Tara Româneasca, vizibila mai ales în sistemul arcurilor piezise si în
elemente de decor extern, menite sa strâmteze si sa înalte turlele bisericilor. Nu ni
s-au pastrat în Moldova monumente anterioare formarii ei. Cele mai vechi biserici
moldovene de zid, ajunse pana la noi sunt din epoca întemeierii Moldovei
(mijlocul secolului XIV): Sf. Nicolae din Radauti ( probabil, ctitorie a lui Bogdan
Întemeietorul, din anul 1359), si Sfânta Treime din Siret (probabil, ctitorie a lui
Latcu Voda- restaurata). Cea dintai reprezinta o sinteza a celor trei stiluri de arta
care se concureaza la acea vreme în Moldova: cel romanic (tradus în planul
bazilical cu trei nave longitudinale si cu galerie continua deasupra celor laterale),
cel gotic (vizibil în contrafortii de sprijin si în arcurile încrucisate de la usi si
ferestre) si cel bizantin, (respectet în împartirea tradtionala a bisericii, în pronaos,
naos si altar); un pridvor închis i s-a adaugat în timpul domnitorului Alexandru
Lapusnenu- sec. XVI. Cea de a doua reprezinta tipul bisericilor de mai tarziu:
planul treflat simplu (ca la biserica dobrogeana din sec. X-XII, de la Niculitel),
pronaos strâmt dreptunghiular, acoperit cu boltacilindrica tranzversala si naos
acoperit si calota sferica.
Bisericile zidite în epoca lui Alexandru cel Bun (prima jumatate a sec. XV), ca
de exemplu, Moldovita veche, Sf. Nicolae din Poiana Siretului sau vechiul Humor,
care au fost înlocuite în sec.XVI cu ctitorii noi si nu se mai pastreaza din ele decat
ruine.
Epoca lui Stefan cel Mare si cel Sfant, (a doua jumatate a sec. XV si începutul
sec. XVI) aduce cu aproape un secol mai devreme decat în Tara-Româneasca,
maturizarea si închegerea unui stil de arta constructiva, propriu si original: stilul
moldovenesc, care se distinge prin caractere specifice bisericilor moldovenesti, ca
de exemplu sistemul ,,moldovenesc" al supraînaltarii boltilor (turlelor) în interior,
prin suprapunerea arcurilor încrucisate (în diagonala) si prin bazele stelate de la
exterior sau, bogatul decor extern al fatadelor, obtinut prin utilizarea inteligenta a
materialelor de constructie: piatra (bruta si de talie), caramida (simpla sau
smaltuita) si uneori ceramica.
Prima ctitorie mare a lui Stefan, Putna 1466-1484, a fost fundamental refacuta
în sec. XVII-XVIII, încat biserica astazi nu mai arata intru totul ca cea originala
din pacate. Bisericile ramase pana la noi în forma lor initiala, reprezinta planuri si
forme de constructie foarte variate. Unele au planul drept, de tip arhaizat- romanic,
fara sanuri si fara turle ca: Sf, Nicolae -Radauti; Dolhesti (ctitoria hatmanului
Senderea, din 1481), Balinesti ( ctitoria logofatului Tautu, din1499),Volovat
Ctitorie a lui Stefan, din 1500-1502), s.a. Altele au planul trefat sau trilobat ca:
Sfanta Treime din Siret sau vechea Moldovita care are si o turla pe naos; Patrauti
(1496), Sfântul Ilie din Suceava (Itcani, 1488), Voronet (1488), Maica Precista din
Bacau (1491), Sf. Nicolae din Dorohoi (1495), Popauti (1496), dar mai ales Sf.
Gheorge din Hîrlau (1492), care este monumentul cel mai reprezentativ al epocii
lui Stefan, remarcabil mai ales prin frumusetea decorului fatadelor. O alta grupa o
reprezinta cele cu un tip mixt, rezultat din combinarea celor doua tipuri anterioare
trilobat si dreptunghiular. La exterior, acestea au planul drept, fara turla iar în
interior, sunt acoperite cu calote si unele dintre ele în interior au mici abside sau
sanuri rotunjite, scobite în grosimea peretilor laterali ai naosului, au arcuri si
console treptate, iar altele au arcuri piezise. Dintre acestea fac parte bisericile din:
Borzesti (1493-1494), Piara Neamt (1497-1498), Cotnari Arbore (ctitoria lui Luca
Arbore dei 1502-1503), Reuseni (1503-1504), s.a. Un alt tip aparte îl reprezinta
biserica principala a Mânastirii Neamtu (1497), de plan treflat, mult alungit prin
adaugarea exonartului (pridvorului închis) la fatada de vest a pronaosului si a unei
noi încaperi între pronaos si naos, destinate mormintelor ctitoricesti (gropnita sau
camera funerara). Aceasta încapere noua o gasim apoi si la Dobrovat (1504), care
are însa plan dreptunghiular.
Dezvoltarea artistica din epoca lui Stefan cel Mare se continua în tot cursul
secolului XVI, atingand apogeul sub Petru Rares, cand stilul moldovenesc
evolueaza, realizandu-se un nou tip de biserici la care se adauga tainita
(ascunzatoarea sau tezaurul care se generalizeaza gropnita de la Mânastirea
Neamtu) de deasupra ei, unde în vreme de rastriste se ascund odoarele. Elementul
nou si caracteristic epocii lui Petru Rares este pridvorul deschis, adaugat la fatada
de vest si minunata pictura exterioara, care înlocuieste decorul sculptural al
fatadelor de pana aici. Pentru aceste caracteristici amintim aici biserici ca: Probota
(1530), Humor (1530), Moldovita (1532), Sf. Dumitru din Suceava (1534, cu
pridvor închis), Sucevita ctitoria Movilestilor (1582-1584), s.a. constituie nu numai
podoabe alese, monumente ale arhitecturii noastre religioase, ci si monumente
unice în întreaga arta bisericeasca din rasarit.
Dupa creatii mai putin importante din punct de vedere arhitectural, din a doua
jumatate a sec. XVI ca Bistrita si Slatina ale lui Alexandru Lapusneanu, 1554,
1561, arta arhitectonica a Moldovei îsi traieste ultima ei epoca de înflorire în sec.
XVII, cand creeaza monumente în care pe elementele vechi, se altoieste o
puternica influenta orientala, de origina caucaziana si araba, venita prin Rusia si
concretizata în superbul decor sculptural în piatra de la Dragomirna (ctitoria
mitropolitului Anastasie Crimca, din 1609 si mai ales cea de la Sf. Trei Ierarhi
(Trisfetitele) din Iasi (ctitoria lui Vasile Lupu, din 1639) , cu copiile lor de la Solca
(ctitoria lui Stefan Tomsa, din 1612), Barnova din Iasi (1626-1629), Cetatuia
(ctitoria lui Ion Duca Voda, din1672) s.a.
Trebuie mentionat însa ca înca de la sfarsitul sec. XVI, începe decadenta stilului
moldovenesc în arhitectura, prin alterarea lui cu influiente noi, venite mai întai din
Tara -Româneasca. Bisericile zidite de aici înainte, ca: Galata (ctitoria lui Petre
Schiopul, 1584), Aroneanu din Iasi ( 1594), Secu (1602), Barnovschi din Iasi
(1624), Adormirea Maicii Domnului din Itcani, s.a., înlocuiesc zidul despartitor
dintre gropnita (pronaos) si naos cu o tripla arcada spijinita pe doi stalpi, maresc
numarul ferestrelor din naos si altar, largesc pridvorul în sensul latimii bisericii (ca
la biserica lui Neagoe Basarab din Arges) si schimba decorul moldovenesc al
fatadelor cu motive arhitecturale muntenesti (brau median, arcade oarbe, firide
dreptunghiulare si rotunde etc.).
Mijlocul sec. XVII. aduce o serie noua de influente eterogene, de aceasta data
venite din apus prin Polonia, care altereaza si mai mult unitatea stilului autohton
moldovenesc, prin motive neoclasice care orneaza fatadele, ca la Biserica Golia din
Iasi (1650-1660). Combinate cu cele de stil baroc si cu cele mai vechi, de
provenienta munteneasca, acestea dau nastere unui amalgam hibrid de decor
exterior, altoit pe constructii din sec XVIII, care mai pastraza înca arhitectura si
împartirea interioara a bisericilor românesti, ca la Sf. Teodori din Iasi (1761), Sf.
Gheorghe din Iasi (vechea catedrala metropolitana-1761), Talpari tot din Iasi si
Berzunti judetul Bacau (1774). Spre sfarsitul sec. XVII. si începutul sec.XIX, un
nou curent de arta neoclasica, venit de asta data din Rusia, creeaza cateva biserici,
ca: ,,Rotunda" din Letcani (1793, cu naos sub forma rotunda), Sf. Spiridon din Iasi
(reconstruita la 1804) si Frumoasa, de langa Iasi (refacuta la 1836), socotita ca
ultimul monument de seama al arhitecturii moldovenesti.