Sunteți pe pagina 1din 44

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD’’ IAȘI


FACULTATEA ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA C.E.P.A.

PROIECT LA DISCIPLINA:
CONTROLUL ȘI EXPERTIZA CALITĂȚII PRODUSELOR
EXTRACTIVE

Coordonatori:
Şef lucr.dr. Gabriel Vasile Hoha;
Asist. univ. dr. Cătălin Emilian Nistor.

Studenți:
Boldișor Ana;
Ceremis Alina;
Cîtea Maria-Magdalena;
Cîșlariu Gabriel-Ionuț.

Iași, 2019
Temă proiect:
CARACTERISTICILE DE CALITATE ALE
ULEIULUI DE CÂNEPĂ PRESAT LA RECE
CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………4-5
CAPITOLUL 1. PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBȚINERE A ULEIULUI DE CÂNEPĂ
PRESAT LA RECE…………………………………………………. …………………….6-18
1.1 Recoltarea și postmaturizarea semințelor……………………………………………… ..7-8
1.2 Recepția materiilor prime la fabrică……………………………………………………...8-9
1.3 Schema tehnologică de prelucrare a semințelor de cânepă……………………………….9-9
1.4 Depozitarea materilor prime oleaginose în fabrică……………………………………... 9-11
1.5 Curățirea semințelor oleaginoase……………………………………………………… 12-13
1.6 Uscarea semințelor de cânepă…………………………………………………………...13-14
1.7 Presarea semințelor de cânepă………………………………………………………... .14-15
1.8 Purificarea uleiului brut de presă……………………………………………………....15-16
1.9 Prelucrarea finală și depozitarea șrotului………………………………………………16-16
1.10 Depozitarea uleiurilor brute………………………………………………………… .16-17
1.11 Rafinarea uleiului vegetal…………………………………………………………….17-18
1.12 Îmbutelierea uleiurilor comestibile………………………………………………….. 18-18
CAPITOLUL 2. STUDII PRIVIND CALITATEA ULEIULUI DE CÂNEPĂ PRESAT LA
RECE……………………………………………………………………………………... 19-42
2.1 Caracterizarea analitică a uleiului de semințe de cânepă (Cannabis sativa) din diferite zone
agroecologice din Pakistan....................................................................................................19-30
2.2 Caracteristicile fizico-chimice și de calitate ale uleiurilor de cânepă, semințe de in și
canola………………………………………………………………… …………………...30-40
CAPITOLUL 3. CURIOZITĂȚI……………………………………………………..…41-42
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….43
INTRODUCERE
Locul de origine al cânepei (Cannabis sativa) este Asia Centrală și de Răsărit, de unde s-a răspândit pe
aceleași trasee pe care au emigrat în decursul vremurilor diferite popoare. Cea mai veche mențiune cu
privire la cultura cânepii o găsim în China, în lucrarea Chou King din anul 2200 î.e.n. Din China cânepa a
trecut în Indochina și Birmania, apoi în insulele Malaeze. În India primele date privitoare la cânepă se
găsesc prin secolul al IX- lea și al VIII- lea î.e.n. unde este menționată ca plantă medicinală apoi ca plantă
textilă. Indienii au folosit cânepa mai mult pentru extragerea de droguri cu efect ilariant (bhanga și
gangika).
Răspândirea cânepii către apus s-a făcut pe un drum nordic și pe altul sudic, diferite între ele. Drumul
nordic trecea prin stepele Asiei centrale, nordul Mării Caspice, ajungând pînă la Dunăre, răspândire
înlesnită de sciți începând din sec. VII î.e.n. care foloseau cânepa pentru îmbrăcăminte iar ca narcotic prin
aruncarea plantelor verzi pe pietre înroșite în foc și inhalau fumul gros și înecăcios căzând într-o stare de
beție, dansând, și cântând în jurul focului. De la sciți cânepa a trecut la germani și paleoslavi care au
răspândit-o în toată Europa de Nord și țările scandinave.
Drumul sudic de răspândire a cânepii s-a orientat către Asia Mică, Grecia, Italia, până în Gallia și
Sicilia, la răspândirea căreia au contribuit sciții și tracii. Grecii au cunoscut cânepa pe timpul lui Herodot
(450 î.e.n).
Egiptenii, fenicienii, evreii nu au cunoscut cânepa, pe când perșii au cunoscut-o bine. În nordul Africii
a ajuns abia în Evul Mediu unde s-a folosit exclusiv pentru extragerea narcoticelor sub numele de hașiș.
În America cânepa a fost introdusă în cursul secolelor XVI-XVII prin Chile de către spanioli (cânepa
înaltă), apoi în America de Nord de către englezi (cânepa de talie mica). În America de Nord cânepa se
extinde după anul 1857 prin introducerea cânepei chinezești, mult mai valoroasă sub raportul producției de
fibre și sămânță.
Strămoșii noștri daci au folosit cânepa la confecționarea îmbrăcămintei, la vindecarea rănilor și
arsurilor cu cataplasma din inflorescențe. În provinciile țări noastre , cânepa se cultivă cu suficientă
dibăcie și i s-a atribuit diverse denumiri : Aldan, Dudăi, Durhaiu, Hașiș.
Uleiul de cânepă este un aliment care se obţine prin presarea la rece a seminţelor plantei de cânepă,
Cannabis Sativa (sativa- cultivată). Istoria utilizării uleiului de cânepă îşi are începuturile în China.
4
Cu aproximativ 3.000 de ani î.H. seminţele erau folosite pentru combaterea inflamaţiilor pielii şi erau
considerate ca fiind tonice, regenerative, laxative, diuretice.
Prima utilizare terapeutică a cânepii documentată în literatura arabă se regăseşte în secolele VIII-IX,
părţile plantei cele mai folosite în terapie fiind seminţele şi într-o mai mică măsură frunzele.
Uleiul de cânepă este deosebit de bogat în acizi graşi esenţiali poli-nesaturaţi din familia omega. Acidul
linoleic (omega-6) și alfa-linolenic (omega-3) vitali pentru organismul nostru sunt consideraţi “grasimi
sănătoase”, dar pentru că acesta nu îi poate produce singur, trebuie sa îi procure din alimentaţie.
(C.Găucă; I.D.Șandraru ; R.Paraschivoiu,1946- 1996)

5
CAPITOLUL I – PROCESUL DE OBȚINERE A ULEIULUI DE CÂNEPĂ
PRESAT LA RECE

Figura 1.1 Cânepa (https://3c1703fe8d.site.internapcdn.net)


Cânepa (Cannabis sativa L.) este o cultură bine-cunoscută care a fost folosită de secole. Prelucrarea sa
poate produce o serie de produse, dar interesul pentru cultivarea acestei plante a scăzut în ultimul timp.
Principalul motiv de scădere a producția de cânepă este din cauza conținutul de substanțe psihoactive,
canabinoide (în principal, THC). Legislația UE interzice creșterea canepii cu conținut de THC mai mare
de 0,2%.  În prezent există mai mult de 50 de soiuri de cânepă cu un conținut de THC sub 0,2%. (Banu C.,
2009)
 În procesul de obținere a unui ulei cu o valoare nutritivă ridicată este esențial să se folosească extracția
mecanică printr-o presă cu șurub. Cea mai obișnuită metodă este presarea la rece într-o singură etapă, care
este un mijloc natural de obținere a unui ulei "virgin" de înaltă calitate. Acest proces are loc în interiorul
presei cu șurub. Frecarea produsă conduce la o creștere a temperaturii, care totuși nu trebuie să depășească
50 ° C în timpul presării la rece.
Mașinile de presare conțin găuri prin care uleiul expulzat poate curge. Astfel, nu este nevoie de solvenți
chimici în nici un stadiu al procesului. Deoarece uleiul obținut în acest fel conține particule solide din

6
semințe (substanțe solide), este necesară filtrarea ulterioară. Pentru filtrarea uleiului se folosesc de obicei
filtre cu plăci.
Pentru presarea acestor culturi, presele sunt în mod regulat echipate cu un schimbător de frecvență al
transmisiei principale, ceea ce permite optimizarea reviziilor șuruburilor, în funcție de proprietățile
semințelor oleaginoase presate.
Sursa:https://livefarmet.blob.core.windows.net/farmetwebdata/Media/ContentItems/6594_06594/hemp-oil-production-
technology.pdf

Figura 1.2 Presă de obținere a uleiului de cânepă presat la rece


(https://i.ytimg.com/vi/MK3nFJ4ZJq4/maxresdefault.jpg)

Figura 1.3 Filtru cu plăci pentru filtrarea uleiului de cânepă (https://imageeditordmp.blob.core.windows.ne)


1.1 Recoltarea și postmaturizarea semințelor
Timpul optim de recoltare a semințelor de cânepă este determinat, în principal, de maturitatea
tehnologică. Astfel, dacă la sfârșitul maturității fiziologice, semințele au ~ 35 % umiditate. Sub această
umiditate (6-8%), pierderea de recoltă poate ajunge la 8-12 %. În cazul semințelor nematurizate se
găsesc cantități mari de acizi grași liberi, care nu s-au legat sub formă de esteri cu glicerina. (Banu C.,
2009)
7
Figura 1.4 Recoltarea cânepii (https://img.svnews.ro)
Postmaturizarea se realizează la depozitarea materiilor prime pe durata a 30-60 de zile, când
semințele își continuă coacerea, deci au loc procese de respirație și sinteză, viteza acestor procese
scăzând proporțional cu scăderea umidității, în această perioadă are loc și redistribuirea umidității
între miez și reduce pierderile de miez în coajă la descojire. La prelucrarea semințelor nematurizate,
pierderile de ulei în șrot sunt mai mari, ceea ce se datorează structurii proteinelor semințelor
nematurizate care rețin mult ulei. Postmaturizarea reduce, de asemenea, aciditatea liberă a uleiului.
(Banu C., 2009)
1.2 Recepția materiilor prime la fabrică
Recepția calitativă a materiilor prime în fabrică se face pe baza unei deteriminări privind
masa hectolitrică, corpurile străine, umiditatea și a unor caracteristici senzoriale (integritate, culoare,
gust și miros). Normal, ar trebui ca la recepție să se determine și conținutul în ulei. Recepția
cantitativă se face prin cântărire. În tabelul 1.1 se prezintă caracteristicile care se impun la recepția
cânepii.
(Banu C., 2009)

8
Tabelul 1.1
Compoziția chimică
Materi Greutatea Conținutul Substanțe
a primă hectolitrică de coajă Umiditate Ulei Proteină extractive Celuloză Cenușă
neazotate
Cânepă 48-58 20-25 5-12 28- 15-27 15-25 12-16 3-5
34
Sursa: (Banu C., 2009)
1.3 Schema tehnologică de prelucrare a semințelor de cânepă (sursa: Banu C., 2009):

Seminţe de cânepă

Curățire

Uscare

Presare la rece

Șrot Ulei de presă

Toastare Filtrare

Șrot cu 8-11 % Ulei natural


ulei
1.4 Depozitarea materiilor prime oleaginoase în fabrică
Depozitarea semințelor oleaginoase trebuie să asigure:
- păstrarea substanțelor valoroase;
- prevenirea proceselor de degradare;
- îmbunătățirea caracteristicilor tehnologice ale semințelor;
- pregătirea de loturi mari, omogene din punct de vedere al caracteristicilor fizico-
chimice și tehnologice. (sursa: Banu C., 2009)

9
La un conținut scăzut de umiditate, semințele se găsesc în stare de anabioză sau într-o stare
apropiată de aceasta, astfel încât funcțiile vitale sunt reduse ca intensitate (respirația decurge cu o
viteză mică, ceea ce conduce la micșorarea pierderilor de substanțe utile). În plus, se reduce și
activitatea microorganismelor. Dacă umiditatea semințelor este mai mare, acțiunea enzimelor proprii
sau a celor secretate de microorganism este mai mare și se manifestă prin lipoliza grăsimii (creșterea
acidității) și degradarea proteinelor, hidraților de carbon, fosfatidelor cu formare de substanțe
solubile în ulei, consecința fiind îngreunarea procesului de rafinare și creșterea pierderilor de ulei la
rafinare.
În condiții de umiditate redusă, la maturizarea semințelor, au loc procese de lipoliză, conținutul
în acizi grași liberi ai semințelor maturizate fiind 0,5-1 %. În condiții impropii de depozitare se
intensifică atât respirația cât și degradarea semințelor oleaginoase. Astfel, dacă în semințele
normale, uscate, respirația este la nivel de 0,1 cm 3 CO2/24 h și g, în cazul semințelor degradate și
umede, respirația ajunge la nivel de 5 cm3 CO2/24 h și g. (Banu C., 2009)
Degradarea semințelor oleaginoase este influențată de:
- enzimele proprii semințelor care acționează intens la umiditate ridicată a semințelor
(apropiată de umiditate de germinare). Enzimele proprii pot acționa și la umidități mai
coborâte ale semințelor, furnizând microorganismelor saprofite substanțele nutritive
necesare;
- enizmele secretate de microorganismele de alterare în condițiile dezvoltării acestora, mai ales
la semințele deteriorate;

Depozitarea semințelor se realizează în:


- silozuri celulare paralelipipedice cu secțiune pătrată și terminate în formă de trunchi de
piramidă, din beton;
- silozuri cu secțiune circulară și capacitate de 300-1200 t;
- silozuri metalice cu capacitate de 100-1000 t;
- magazii etajate, unde semințele se depozitează pe planșee în strat de 1,5-3 m în funcție de
umiditatea lor.

La depozitare trebuie să se aibă în vedere următoarele:


- uscarea semințelor în depozit trebuie să se facă în regim moderat, pentru a se evita crăparea
și desprinderea cojii de pe miez;

10
- depozitarea să se facă la o umiditate a semințelor sub umiditatea critică;
- temperatura trebuie menținută sub 30 ℃ prin prefirare, aerare activă sau răcire mecanică.

Volumul de aer rece necesar este de 50m3/min la presiunea de 500 mm H2O, pentru celulele de
1000 t.
Transportul semințelor în silozuri și magazii trebuie să se facă fără distrugerea învelișului natural
al semințelor. Semințele trebuie curățate înainte de depozitare (nivelul impurităților nu trebuie să
depășească 1-2 %). Periodic trebuie să se facă dezinsecția și deratizarea silozurilor și magaziilor de
depozitare. (Banu C., 2009)

Figura 1.5 Silozuri pentru semințe (https://agrointel.ro)

Figura 1.6 Transportul semințelor (http://agrinvest.ro)

11
1.5 Curățirea semințelor oleaginoase
În fabrică semințele sunt curățite pentru îndepărtarea impurităților metalice, minerale,
organice neoleaginoase, organice oleaginoase (semințe reci, semințe carbonizate, spărturi sau
semințe din alte sorturi decât cel recepționat). Curățirea în fabrică se face în două etape: înainte
de depozitare (precurățire - când se elimină ~50 % din impurități) și la trecerea în fabricație
(postcurățire – când se elimină ~75 % din impurități).

Procedeele de separare a impurităților sunt următoarele:


- separarea pe baza diferenței de mărime, pe site cu mișcarea rectilinie (du-te-vino), circulară
(în jurul axei longitudinale), vibratorie (cu amplitudinea redusă în plan vertical). La acest
procedeu de separare trebuie să se aibă în vedere valorile coeficienților de frecare și a
unghiurilor de frecare.
- separarea pe bază de masă volumică cu ajutorul aerului. Impuritățile mai ușoare decât
semințele sunt antrenate în curentul aer ascendent;
- separarea impurităților feroase pe baza proprietăților magnetice ale acestora se realizează cu
ajutorul magneților naturali (mai puțin folosiți) sau cu ajutorul electomagneților.
(Banu C., 2009)

Această separare se face pe întreg fluxul tehnologic (la curățire, la descojire, la extracție și la
transportul șortului).
Utilajele folosite la curățirea semințelor sunt următoarele:
- vibroaspiratorul Sagenta, care se folosește la precurățire și care realizează îndepărtarea a 50
% din impurități;
- postcurățitorul Buhler;
- curățitorul Miag și TDD;
- curățitorul Forsberg;
- separatorul-aspirator, care curăță semințele până la un conținut restant de impurități de 0,7 –
1,2 %.
- electromagnetul rotativ cu tambur cu “tambur = 300 mm și 40-60 rot/min”, pentru
îndepărtarea impurităților feroase.

12
Praful și impuritățile mai ușoare decât semințele care sunt absorbite de ventilatoarele
mașinilor de curățat sunt dirijate la instalațiile de captare a prafului care pot fi: cicloane
uscate sau umede; filter cu saci, închise sau deschise. (Banu C., 2009)

1.6 Uscarea semințelor de cânepă


Apa din semințele oleaginoase se găsește sub formă de apă legată de componentele hidrofile și apă
imobilizată mecanic în capilarele celulare. Conținutul de apă din semințele oleaginoase care este invers
corelat cu cel de ulei. Viteza uscării semințelor va depinde de: temperatura agentului de uscare,
umiditatea sa relativă și viteza de deplasare la suprafața semințelor. Pentru uscare se folosește ca agent
termic aerul. La toate tipurile de uscătoare, condiția de bază este reducerea umidității semințelor la - 4
%, cu un consum energetic scăzut, fără ca semințele să depășească temperatura de 70 ℃, deoarece
peste această valoare ar avea loc o creștere a indicelui de peroxid al uleiului din semințe.

Tipurile de uscătoare utilizate sunt următoarele:


- uscătorul rotativ, în care uscarea semințelor se realizează prin convecție, în contracurent cu un
amestec de aer cald și de gaze de ardere. După ieșirea din tambur, semințele sunt trevute printr-un răcitor;
- coloana de uscare Buhler sau Miag, care lucrează prin convecție în echi-sau contracurent cu agentul
termic (aer cald). Coloana înglobează într-un montaj compact a secțiune de alimentare și preîncălzire (prin
contact cu țevi prin care circulă abur de joasă presiune în care semințele ajung la 35-40 ℃), o secțiune de
uscare în care semințele cad pe casete metalice în contracurent cu aerul cald, ajungând la 60 ℃, o secțiune
de uniformizare (omogenizare) a temperaturii după uscare și o secțiune de răcire cu aer rece;
- uscătorul US-50 cu trei coloane modulate, care folosește ca agent de uscare numai aerul;
- uscătorul în pat fluidizat Escher-Wyss cu două zone: una de uscare și alta de răcire. Recircularea
aerului cald poate asigura o economisire de energie de 25-43 %. Timpul de uscare este foarte rapid și
procesul de uscare poate fi bine controlat;
- uscătorul MIVac, care lucrează sub vid și încălzirea are loc cu microunde. Umiditatea semințelor
este redusă la 4 % numai în 5 minute, semințele atingând 60-70 ℃;
- uscătorul Cimbria, care este sub forma unei coloane modulate realizată dintr-un aliaj de aluminiu
rezistent și cu schimb termic foarte bun;
- uscătorul sub vid care lucrează la o presiune remanentă de 60-100 mm Hg. Semințele trec peste țevi
prin care circulă abur de 0,5 bar. Vacuumul este realizat cu o pomă de vid și un condensator de amestec cu
închidere hidraulică.

13
Instalațiile moderne de uscare sunt sub control computerizat, care dă informații privind umiditatea
semințelor la intrare și la ieșire din uscător și temperatura aerului cald în diferitele secțiuni ale uscătorului.
Prin aplicarea acestui sistem se evită suprauscarea, economia de energie este de 12-20 %, debitul de
uscare crește cu 12-20 %, iar reducerea costurilor cu personalul cu 5-10 %. Investiția se amortizează în
două sezoane. (Banu C., 2009)
1.7 Presarea semințelor de cânepă
Presarea este operația prin care se separă uleiul prin măcinătura oleaginoasă (amestec solid-lichid),
sub acțiunea unor forțe exterioare, rezultanta fiind uleiul brut de presă și broken-ul. La început se separă
uleiul reținut la suprafața particulelor de măcinătura ce se scurge prin canalele dintre particule, apoi, când
sub influența presiunii crescânde începe deformarea și comprimarea particulelor, are loc și eliminarea
uleiului. Când spațiul dintre particule devine foarte mic, uleiul nu se mai elimină și se ajunge la formarea
broken-ului (turtelor). (Banu C.,2009)

La presarea în prese moderne, cu mai multe camere de presare, structura brichetată (turtă) este
sfărâmată la trecere prin fiecare con de presare.
Creșterea presiunii asupra măcinăturii trebuie să fie treptată deoarece, în caz contrat, particulele fine de
măcinătură astupă capilarele și se blochează evacuarea uleiului. Presarea poate fi considerată ca o filtrare
prin capilare.
Durata presării, în funcție de caracteristicile constructive și funcționale ale presei, este de 40-200 s.
Durata de presare este influențată de: turația șnecului, grosimea “broken-ului” la ieșirea din presă și
caracteristicile fizico-chimice ale măcinăturii. La presele de presare definitivă, turația șnecului orizontal
variază între 40-50 rot/min. Unele dintre acestea prese au și o parte verticală de presare cu turația șnecului
(melc) de 85 rot/min. La presarea la rece, turația șnecului este cuprinsă între 22 și 36 rot/min.
Grosimea „broken-ului” influențează invers proporțional durata de presare. Cu cât grosimea este mai
mare, presiunea în presă este mai mică, iar durata presării scade. La presele de înaltă presiune, prin
reducerea grosimii “broken-ului” la ieșire din presa de la 11 la 4 mm, durata presării crește de la 93 la 106
s. (Banu C., 2009)
Modificările induse de presare în ulei și “broken” se referă la:
- uleiul în presă, care va avea o aciditate mai mică decât uleiul din “broken”, deoarece acizii liberi se
adsorb la suprafața măcinăturii mai puternic decât trigliceridele;
- uleiul din “broken”, care va conține mai multe trigliceride saturate decât cele din ulei;
14
- antrenarea fosfatidelor în uleiul de presă, care este mai ușoară și mai mare dacă măcinătura la
presare are umiditate mai mare;
- cantitatea de fosfatide care trece în uleiul de presă și care crește pe măsura reducerii conținutului
de ulei din materialul prelucrat;
- culoarea uleiului și aciditatea liberă ia uleiul presat la rece, care sunt mai reduse decât la uleiul
obținut prin presare la cald;
- stabilitatea la oxidarea uleiului de presă, care este dependentă de nivelul de fier ce trece în ulei și
acest lucru depinde de calitatea materialului presei ce vine în contact cu măcinătura. (Banu C.,
2009)

1.6 Purificarea uleiului brut de presă

Uleiul de presă conține impurități mecanice și organice în suspensie precum și urme de apă care
trebuie rapid îndepărtate pentru evitarea degradărilor și reducerea pierderilor.
Purificarea uleiului de presă înainte de depozitare sau rafinare implică următoarele operații:
- separarea resturilor grosiere de măcinătură (zaț) prin decantoare discontinue sau continue cu
raclor, filtrare sau centrifugare (superdecontare);
- eliminarea umidității prin uscare, dacă umiditatea uleiului rezultat este de peste 0,2 %.
Uscarea se face sub vid (presiune remanentă 10-20 mm Hg, la temperatura de 85-90 ℃),
până la o umiditate a uleiului de 0,05 %;
- filtrare finală în filtre-presă sau în filtre sub presiune tip Niagara.

Metode de extracție și extractoare folosite în industria uleiului. În practică se aplică trei


metode de extracție continuă:
- metoda scufundării (imersării) materialului oleaginos în dizolvantul care circulă în
contracurent. Extracția se realizează, în prezent, în extractorul Bernardini cuplat cu un
precolator și extractor orizontal EMI;
- metoa stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplasează pe un
transportor oarecare. Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspăt, iar
materialul proaspăt este stropit cu miscela cea mai concentrată. Percolarea dă posibilitate
obținerii de miscele mai concentrate și mai curate datorită autofilării;

15
- metoda mixtă, în care materialul proaspăt se umectează bine cu miscela concentrată și apoi
se degradează pe transportul extractorului, în continuare, prin percolare cu miscelă, apoi cu
dizolvant proaspăt. (Banu C., 2009)

Extractoarele mai des folosite sunt cele care lucrează prin percolare și mixi și dintre acestea sunt
amintite:
- extractorul Rotocel, care funcționează după metoda mixtă; durata extracției este de 100-300
min; grosimea stratului de material de 1,3-1,5 m; concentrația miscelei 18 %; ulei în șrot 1-
1,2 %; debitul de miscelă recirculată 12-18 m3/h pentru capacitatea de 180 t/zi.
- extractorul Carusel, care are o capacitate de 180 t/zi și funcționează prin percolare; durata
extracției este de 95-135 min, grosimea stratului 1,8-2 m, miscela recirculată 12-18 m/h,
concentrația miscelei 22-25 %; ulei în șrot 0,7-0,8 %;
- extractorul De Smet, care este un transportor orizontal cu sită, ce lucrează prin percolare, cu
capacitatea de 200 t/zi și mai mare; durata extracției este de 135-150 min; grosimea
materialului pe bandă 1,0-1,7 m; miscela recirculată 10 m3/h; concentrația miscelei 25 %;
ulei în șrot 1 %;
- extractorul Crown, care este cu transportor dublu cu raclete ce lucrează prin metoda mixtă.
Are capacitate de >4000 t/zi; șrotul obținut are 0,8 % ulei. (Banu C., 2009)
1.7 Prelucrarea finală și depozitarea șrotului

Șrotul reprezintă 30-40 % la semințele decorticabile și 60-80 % la cele nedecorticabile. Șrotul


este valoros pentru componentele sale nutritive. Prelucrarea șrotului implică măcinarea în mori cu
ciocane și, eventual, separarea pe fracțiuni.
Depozitarea șrotului se poate face în magazii sau în silozuri prevăzute cu dispozitive mecanice
de spargere a bolților și de evacuare.
1.10 Depozitarea uleiurilor brute
Uleiurile brute de presă și extracție se depozitează înainte de rafinare în rezervoare de oțel cu
capacitate mare (mii m3). (Banu C., 2009)
Fundul rezervoarelor trebuie să fie ușor înclinat spre golire, pentru a se realiza golirea completă
și pentru evitarea depunerii sedimentelor. Conducta de alimentare cu ulei a rezervoarelor trebuie să
coboare până la partea inferioară a rezervorului, pentru a se evita contactul uleiului cu aer.
Rezervoarele de ulei sunt implantate în cuve de retenție pentru a evita pierderile prin deversare.

16
Rezervoarele trebuie să fie prevăzute cu agitatoare tip elice sau șurub, montate lateral la partea
inferioară, prezența acestor agitatoare fiind benefică deoarece:
- se asigură loturi de ulei cu caracteristici calitative omogene, fapt important la rafinare;
- uleiurile cu conținut ridicat de fosfatide nehidratabile pot fi tratate cu acid fosofric direct în
rezervor cu 24 de ore înainte de rafinare;
- se împiedică separarea spontană a mucilagiilor în rezervor (la rezervoarele fără agitator
mucilagiile se autohidratează cu umiditatea din aer la temperatura critică.

Aprecierea uleiului din depozit se face după următoarele criterii:


- umiditatea, maximum 0,3 %;
- impuritățile insolubile în eter etilic, maximum 0,2 %;
- conținutul de fosfor, maximum 20 părți per milion;
- conținutul de clorofilă , care provoacă pierderile de ulei și greutate la rafinare;
- conținutul de ceară provoacă pierderi de ulei și greutate la vinerizare;
- conținutul de hexan > 0,1, care coboară punctul de inflamabilitate al uleiului sub 120 ℃,
creând pericol de explozii;
- indicele de peroxid, care trebuie să fie mai mic de 5-6 mEq/kg.

Temeperatura de depozitare a uleiului brut este de -38℃ (rezervoarele sunt plasate în contact cu
atmosfera). (Banu C., 2009)
1.11 Rafinarea uleiurilor vegetale
Prin rafinare, uleiurile brute sunt transformate în uleiuri comercializabile atât sub aspectul calității
senzoriale cât și sub aspectul stabilității la păstrare ulterioară.
Prin rafinare se elimină componentele nedorite: fosfatide, acizi grași liberi, pigmenți (clorofilă,
carotenoide, pigmenți bruni), metale (Cu, Fe, Ca, Mg), zaharuri libere, glicolipide, lipide oxidative, ceruri,
substanțe cu miros și gust (aldehide, cetone), pesticide. În consecință, se reduce conținutul de fosfor, scade
aciditatea, se îmbunătățește culoarea, gustul, mirosul, transparența, stabilitatea.
În timpul rafinării, o dată cu impuritățile menționate se îndepărtează, însă, și substanțele valoroase ca
vitaminele A, D, E, K, dar se pierde și o cantitate de ulei, în funcție de caracteristicile uleiului brut,
precum și de metoda de rafinare aplicată, respectiv de instalația folosită. Rafinarea uleiurilor poate fi
alcalină fizică și clasică. Operațiile principale la rafinare sunt: desmucilaginarea, neutralizarea, spălarea,
uscarea, decolorarea, vinterizarea, dezodorizarea, polisarea. (Banu C., 2009)
1.12 Îmbutelierea uleiurilor comestibile

17
Uleiurile comestibile se îmbuteliază în ambalaje de sticlă de 1 L și de ½ L, butelii PET de 1 L și ½ L,
bidoane PET sau metalice de 5-10 L. Dacă procesul tehnologic a fost bine condus și uleiul rafinat
îndeplinește condițiile de calitate impuse, acesta prezintă o calitate bună în timp.
În funcție de durata și de condițiile de depozitare, un ulei bine rafinat poate, însă, să se oxideze dacă:
este prezent oxigenul atmosferic; este prezentă lumina și, în principal, sunt prezente radiațiile UV;
temepratura de depozitare este ridicată (>30 ℃). (Banu C., 2009)

18
CAPITOLUL II
STUDII PRIVIND CALITATEA ULEIULUI DE CÂNEPĂ PRESAT LA RECE

JAOCS, Vol. 83, no. 4 (2006)

2.1 Caracterizarea analitică a uleiului de semințe de cânepă (Cannabis sativa) din diferite
zone agroecologice din Pakistan

Farooq Anwara,*, Sajid Latifa , and Muhammad Ashrafb


Abstract:
Conținutul de ulei presat la rece de cânepa (Cannabis sativa) în semințe dintre zone agroecologice
diferite din Pakistan a variat de la 26.90 la 31.50 %. Proteine, fibre, cenușă și umiditate au fost găsite
23,00-26,50, 17,00-20,52, 5,00-7,60, și respectiv 5,60-8,50 %. Rezultatele unor alți parametri fizice și
chimici ai uleiului au fost după cum urmează: valoarea iodului,154.00-165.00; indicele de refracție (40
°C), 1,4698-1,4750; densitate (24 °C), 0,9180-0,9270 mg ml -1; substanță nesaponificabilă, 0,70-1,25%;
și culoarea (celula de 1 inch.), 0,50-0,80 R + 27,00-32,00 Y.
Perioada de inducție (Rancimat,20 l h-1, 120 °C) de uleiuri nedegresate și degresate au variat de la
1,35 la 1,72 ore și de la 1,20 la 1,49 ore. Extincțiile specifice la 232 și 270 nm au fost de 3,50-4,18 și,
respectiv, de 0,95-1,43. În uleiul de cânepă investigat a fost găsit un conținut mare de niveluri de acid
linoleic, 56,50-60,50 %, urmate de a-linolenic, oleic, palmitic, stearic: 16,85-20,00, 10,17-14,03, 5,75-
8,27, și, respectiv, 0,63-1,65%. Tocoferolii (α, γ și δ) în uleiurile nedegresate s-au dovedit a fi 54.02-
60.40, 600.00-745.00, respectiv 35.00-45.60, și s-au redus la 29.90-50.00, 590.00-640.00 și 30.40-
39.50 mg kg-1, după degresare.
Rezultatele studiului analitic prezent, comparativ cu cele găsite în literatura tipică privind uleiurile
de semințe de cânepă, a arătat că C. sativa indigenă a Pakistanului este o recoltă de semințe
oleaginoase, potențial valoroasă, de o calitate incomparabilă.
Canabisul este clasificat în familia Cannabaceae și are trei tipuri principale: C. sativa, C. indica și
C. ruderalis. Cannabis sativa (termenul latin pentru "cânepă utilă") se caracterizează prin flori lungi,

19
subțiri și frunze spinoase. Planta este considerată a fi nativă din Asia de Vest și Centrală (Rusia, China,
India, Pakistan și Iran). Este în special naturalizat în zona sub-himalayană din India, unde crește
abundent în deșerturile de la Punjab la est până la Bengal și Bihar.

În Pakistan, cânepa (C. sativa, local cunoscut sub numele de "bhang") crește sălbatic și este
cultivată în unele regiuni ale Platoului Potwar, provincia de frontieră nord-vest (NWFP) și zonele de
nord ale Pakistanului.
Planta de asemenea, a fost cultivată comercial în Europa și în unele părți în China, Japonia și Statele
Unite pentru fibră. Cânepa are importanță economică și farmaceutică în întreaga lume.
Frunzele de cânepă și ramurile frunzelor au fost utilizate ca un medicament sedativ și narcotic
cunoscut ca Herba de canabis. Medicamentele narcotice obținute din plantele de cânepă include bhang
sau hașiș, ganja și charas. Uleiul esențial obținut din cânepă conține compuși volatili, în principal
monoterpeni, sesquiterpene și alți compuși asemănători terpenoidelor.
Uleiul de esență de cânepă poate fi utilizat pentru cosmetice, ca aditiv la alimente și în aromoterapie.
Semințele de cânepă sunt bogate în vitaminele A, C și E; minerale; și β caroten și se pretinde că au o
valoare nutrițională excepțională. Conțin 20-25 % proteine, 20-30 % carbohidrați, 25-35 % ulei, 10-15
% fibre insolubile și o gamă bogată de minerale, în special fosfor, potasiu, magneziu, sulf, și calciu
împreună cu cantități modeste de fier și zinc, din care ultimul este un cofactor enzimatic important
pentru FA metabolismul uman. Semințele de cînepă au fost folosite de mult timp ca ingredient
alimentar sau zdrobit pentru ulei și masă, făina conține proteine adecvate pentru dieta vegetariană, care
se caracterizează printr-o aromă de nuci, adaugă un aspect unic culinar și sănătos la coacere.
În plus semințele de cânepă față de valoarea sa nutritivă, au demonstrat beneficii pozitive pentru
sănătate, inclusiv scăderea colesterolului și hipertensiunii arteriale, care au fost consumate în preparate
medicinale și folclorice sau utilizate ca hrană pentru păsări și pești.
Uleiul de semințe de cânepă are un gust bun și oferă diferite avantaje față de alte uleiuri vegetale. Se
consideră a fi perfect echilibrat în ceea ce privește raportul (3: 1) în PUFA esențiale pentru nutriția
umană, acizi linoleici și linolenici. În plus, datorită cantității mare de PUFA și prezența acidului y-
linolenic, uleiul de semințe este ideal ca ingredient în uleiurile corpului, creme lipidicate, cunoscute
pentru capacitatea lor de a penetra pielea.
În prezent, uleiul de cânepă este folosit pentru produsele de îngrijire personală, cum ar fi loțiuni,
hidratante, șampoane și balsamuri pentru buze. Uleiul polinesaturat are utilizări similare cu cele din

20
uleiul de in (de ex: combustibil pentru iluminat, în cernelurile imprimantei, sau ca un conservant de
lemn), dar a fost de asemenea utilizat ca materie primă pentru detergenți și săpunuri.
Calitatea uleiului de cânepă este în curs de investigare să îmbunătățească performanțele economice
și de mediu prin utilizarea inovatoare a componentelor sale sau subproduse.
Este de așteptat ca disponibilitatea semințelor de cânepă să crească datorită cererii pentru fibrele de
cânepă pentru a face hârtie și îmbrăcăminte.
Versatilitatea șeptelului se acordă dezvoltării din numeroase produse pentru industria alimentară,
cosmetică, terapeutică, funcțională și industria nutraceutică. Condiții climatice sau data recoltării poate
influența maturitatea semințelor.
Producția de boabe de cânepă și proprietățile sale variază foarte mult, depinzând în principal de data
recoltării și de condițiile agroclimatice și geografice în care este cultivată. Grigoryev (8) a raportat
variații ale conținutului de ulei de semințe și în tocoferol și profilul FA al uleiurilor din diferite locații
din Rusia. Cererea tot mai mare de uleiuri vegetale, cuplate cu conștiința actuală cu privire la rolul
nutrițional și funcțional din grăsimi în dieta umană, a făcut esențial să caracterizeze surse suplimentare
de ulei vegetal care trebuie explorate ca uleiuri de specialitate. Prin urmare, în prezent, un mare interes
se concentrează asupra posibilității exploatării numărului mare de plante mai puțin cunoscute ca resurse
principale.
Multe rapoarte despre unele semințe și fructe neconvenționale mai puțin cunoscute indică faptul că
ar putea fi surse bune de nutrienți atât pentru oameni, cât și pentru animale. Deși Pakistanul este o țară
agrară, resursele de ulei vegetal nu îndeplinesc cerințele interne. În consecință, cantități enorme de
petrol sunt acum importate pentru a satisface cererile locale. Deoarece cânepa este distribuită în
Pakistan pe o scară largă, există un mare potențial pentru a explora uleiul de semințe din Pakistan ca
ulei de specialitate.
O mare varietate de rockă dintre tipurile de sol se găsesc în Pakistan, care ar putea exercita o
influență considerabilă asupra compoziției și proprietăților ulei de semințe de cânepă. Până în prezent,
o caracterizare completă a uleiului din semințe de cânepă indigene în Pakistan nu a fost încă raportat. In
acest context, ca parte a caracterizării sistematice continue culturile de semințe oleaginoase
neconvenționale, s-a analizat cânepa (C. sativa) din habitatele naturale din Pakistan și s-a efectuat o
analiză cuprinzătoare.
Obiectivul principal al acestui studiu a fost de a efectua o analiză detaliată și de a investiga
caracteristicile fizico-chimice ale uleiului de semințe de cânepă, originar din trei zone agroecologice
diferite din Pakistan. Concluziile analitice au fost corelate cu cele ale rapoartelor din literatura de

21
specialitate pentru a accelera eforturile de creare a unei baze de date globale pentru aceasta semință
valoroasă.

Procedee experimentale :
Materiale : Semințele de cânepă (C. sativa) (2,0 kg din fiecare probă) au fost analizate din trei
proveniențe diferite în Pakistan. Trei probe de semințe uscate de cânepă din fiecare dintre cele trei
regiuni agroecologice, adică Lahore (Wagah, Punjab, LHR de probă);
Jehlum (Sarai Alimgir, Punjab, probă JHL) și Swat (la aproximativ 75 de mile de la Saidu Sharif
lângă Kalam Marghazar, NWFP; proba SWT), au fost recoltate. Semințele au fost identificate și
autentificate de Dr. Muhammad Ashraf Chairmaim, Departamentul de Botanică, Universitatea de
Agricultură, Faisalabad.
Toți reactivii (analitici și HPLC) utilizați au fost de la E. Merck (Darmstadt, Germania) sau Sigma
Aldrich (Buchs, Elveția). Standardele pure de tocoferoli [DL-α-tocoferol, (+) - δ-tocoferol, (+) - y-
tocoferol] și FAME au fost obținute de la Sigma Chemical Co. (St Louis, MO).
Extracția uleiului și conținutul de umiditate  : După eliminarea impurităților din semințe, uleiul a fost
extras prin presare la rece. Inainte de presarea, probele au fost uscate într-o etuvă cu vid la 60 ° C până
la 4-5 % conținut de umiditate. Pentru condiționarea termică înainte de presarea, semințele uscate au
fost fierte la 60 °C timp de 5 minute. Presarea fost realizată într-o presă hidraulică manuală timp de 20
min în intervalul de timp de 35-50 MPa. Cu excepția unei mici cantități de ulei (pentru analizele de
tocoferol și Rancimat), uleiul recuperat de la diferite loturile au fost degresate.
Degresarea uleiului : Uleiul care urmează să fie degresat a fost încălzit la70 °C pe o baie de apă.
Apa fierbinte se adauga la un volum final de 18 % și se amestecă timp de 10 minute cu ajutorul unei
tije de sticlă. După răcire, uleiul a fost centrifugat (1221 x g) timp de 10 minute în 100-cm 3 într-o
centrifugă automată frigorifică (CHM-17;
Uleiul degresat și centrifugat a fost lăsat în contact (agitat) cu sodiu anhidru sulfat timp de
aproximativ 5 minute, filtrat printr-o hârtie de filtru prin gravitate într-un cuptor de uscare cu vid
(VOC-300 SD, la 50 °C și depozitat în sticle sigilate separate sub răcire (0-4 °C) până când se
utilizează pentru analizele Rancimat și tocoferol.

22
Analiza reziduurilor de semințe oleaginoase : După extracția uleiului, reziduul de semințe de cânepă
se analizează pentru conținutul de proteine, fibre și cenușă. Conținutul de proteine a fost determinat în
conformitate cu o metodă oficială FIAFA semiautomată. Probele de masă au fost digerate timp de 10
minute cu un amestec de digestie de acid sulfuric acid / peroxid de hidrogen / sulfat de potasiu, cu
dioxid de seleniu ca catalizator. Ultimul punct final în titrarea amoniacului a fost măsurat fotometric.
Conținutul fibrei a fost estimat conform unei metode ISO. S-a cântărit o probă fin măcinată (2,5 g)
de făină și eliberat din grăsime printr-o extracție de n-hexan de 15 ml.
Porțiunea de testat a fost fiartă cu acid sulfuric (0,255 mol L -1, urmat de separarea și spălarea
reziduului insolubil. Reziduul a fost apoi fiert cu hidroxid de sodiu (0,313 mol L -1), urmată de separare,
spălare și uscare. Reziduul uscat a fost cântărit și cenușat într-un cuptor de mufe (TMF-2100; Eyela la
600 °C, și a fost determinată pierderea de masă.
Conținutul de cenușă a fost determinat în conformitate cu metoda ISO. Două grame din porțiunea de
probă au fost luate și carbonizate prin încălzirea pe o flacără de gaz. Materialul carbonizat a fost atunci
ars într-un cuptor electric de mufe la 550 °C până la o constantă masa a fost atinsă.
Analiza uleiului extras : Parametrii fizici și chimici ai uleiurilor : Valoarea iodului, indicele de
refracție, densitatea, valoarea de saponificare și materia nesaponificabilă au fost determinate prin
diferite metode standard AOCS. Culoarea uleiului a fost determinată de un tintometru Lovibond
(Tintometer Ltd., Salisbury, Wiltshire, Marea Britanie) folosind un 1-inch celulă. Extincțiile specifice
la 232 și 270 nm au fost determinate utilizând un spectrofotometru Hitachi U2001, model 121-0032.
Eșantioanele de ulei au fost diluate cu izo-octan și spectrele au fost înregistrate în UV regiune, cu
valori de absorbție înregistrate la 232 și 270 nm și ε1% 1 cm (λ) calculat conform standardului IUPAC.
Stabilitatea oxidativă. Un aparat automat Metrohm Rancimat, model 679, capabil să funcționeze la o
temperatură între intervalul de 50-200 °C, a fost utilizat pentru a determina perioadele de inducție a
uleiurilor degresate și nedegresate. Testarea a fost efectuată la 120 ± 0,1 °C, iar stabilitatea oxidativă a
fost măsurată urmând o procedură descrisă în altă parte. Pe scurt, uleiul (2.5g) a fost cântărit cu atenție
în fiecare dintre cele șase recipiente de reacție și analizate simultan. Perioadele de inducție ale probelor
au fost înregistrate automat și au corespuns curbelor plotate.
Compoziția FA : s-au preparat FAME în conformitate cu Metoda IUPAC 2.301 și s-au analizat pe
gaz cromatograf Shimadzu, modelul 17-A, prevăzut cu o coloană capilară polară SP-2330 acoperită cu
metil loserat (grosimea filmului 0,25 pm) (30 m x 0,32 mm, Supelco Inc., Supelco Park Bellefonte,
PA), și un FID. Nitrogenul fără oxigen a fost utilizat ca gaz purtător la o temperatură de debit de 5,0
mL min-1

23
Alte condiții au fost următoarele: temperatura inițială a cuptorului, 180 °C; rata de rampă, 5 °C min -
1
; temperatura finală, 220 °C; temperatura injectorului, 230 °C; temperatura detectorului, 250 °C; și
menținerea temperaturii, cu 2 minute înainte de derulare și 10 min după derulare. S-a injectat un volum
de probă de 1,5 pl.
FAME au fost identificate prin compararea lor relativă și absolută timpii de retenție cu cele ale
standardelor autentice.
Un program de prelucrare a datelor, Stația de cromatografie pentru Windows (CSW32), a fost
utilizată pentru cuantificare. Compoziția FA a fost raportată ca procent relativ din suprafața totală a
vârfului.
Conținutul de tocoferol : Analiza tocoferolului (α, γ și δ) a fost efectuată prin HPLC urmând
metoda lui Thompson și Hatina) cu mici modificări, un gram de ulei a fost cântărit cu precizie și apoi
completat până la volum cu heptan într-un amestec.
Pentru a inhiba oxidarea a fost utilizată unitatea HPLC Hitachi L-6200 cuplată cu un detector de
fluorescență Hitachi F-1050.
Detecția a fost efectuată la o lungime de undă de excitație de 290 nm și o lungime de undă de emisie
de 325 nm. Tocoferolii au fost identificați prin compararea timpilor de reținere cu cele de puritate
standarde de α-, γ- și δ-tocoferoli, și au fost cuantificate pe baza procentelor suprafețelor de vârf ale
celor necunoscuți cu acelea de standarde pure (Sigma Chemical Co.). Cuantificarea a fost pe baza unei
metode standard externe. Un model D-2500 Hitachi Chromatointegrator cu program de calculator
încorporat pentru manipularea datelor a fost utilizată pentru cuantificare.
Analize statistic : Trei probe de semințe oleaginoase de cânepă au fost analizate din fiecare regiune
și analizate individual în triplicat; datele sunt raportate ca mijloace ± SD (n = 3 × 3).
Rezultate și discuții :
Datele pentru analiza semințelor oleaginoase de cânepă (C. sativa) și uleiurilor extrase din trei
regiuni agroecologice diferite din Pakistan sunt rezumate în tabelele 1-4. Valorile pentru analiza
prezentă sunt date ca mijloc ± SD pentru trei probe de semințe oleaginoase din fiecare regiune,
analizate individual în triplicat. Conținutul de ulei presat la rece a variat de la 26,90 până la 31,50 %
(Tabelul 1).
Concentrația cea mai ridicată de ulei a fost de (31.50 %) în probele de semințe colectate din
apropiere de Swat (regiunea montană umedă din NWFP din Pakistan), în timp ce semințele de cânepă
analizate de la periferia Lahore (o zonă semiaridă cu veri calduroase și ierni reci, la o altitudine de
aprox. 540 ft deasupra nivelului mării) au fost cele mai scăzute în conținutul de ulei (26,90 %), probe

24
de semințe recoltate de la Jhelum, care se află pe platoul Potwar (o zonă semiaridă, aproape umedă, cu
veri fierbinți și ierni reci, situate la o altitudine de aprox. 1700 ft deasupra nivelului mării) conținea
28,20 % ulei.
Cânepa crește sălbatic într-o climă ușoară și umedă, cu un interval de temperatură de 60-80 °F.
Acesta este distribuit în principal în FNPF și crește abundent de-a lungul drumurilor în regiunile
nordice ale Pakistanului, dar este slab cultivată în regiunea Lahore și alte părți ale țării.

In contrast cu regiunea Lahore, fosta regiune, adică Swat, este situată la o zonă de altitudine mai
mare (2500-7500 ft deasupra nivelului mării) în traseul sub-himalayan al NWFP, o zonă mai rece în
care temperatura medie este scăzută și clima este umedă, cu veri călduroase și ierni foarte reci. În plus,
textura solului în Regiunea Swat, care acoperă munții înalți întrerupți de lățime și platourile înguste,
variază de la pământ de lut până la argile siltice, în timp ce structura solului din regiunea Lahore este
argiloasă.
Variația mare a temperaturii sezoniere și textura solului specific regiunii Lahore ar fi putut fi doi
factori majori care contribuie la reducerea conținutului de ulei din semințe de cânepă în această
regiune.

Tabel 1
Analiza semințelor de cânepă (C. sativa)
Constituție Proba Proba JHL Proba Mölleken Grigorye Bagci
(%) LHR SWT et al. (19) (8) et al.(4)
Ulei 26.90 ± 28.20 ± 31.50 ± 30 30–35 31.79
0.50 0.35 0.28
Proteine 23.00 ± 26.50 ± 24.95 ± 25-30 20-25 NR
0.37 0.45 0.55
Fibre 20.52 ± 18.48 ± 17.00 ± NR NR NR
0.71 0.47 0.66
Cenușă 5.00 ± 0.39 7.60 ± 0.42 6.00 ± 0.40 NR NR NR
Umiditate 8.50 ± 0.24 6.82 ± 0.18 5.60 ± 0.28 NR NR NR

Tabel 2
Proprietățile fizico-chimice ale uleiului de semințe de cânepă (C. sativa)
Constituție Proba LHR Proba JHL Proba SWT
25
Indicele de refracție (40 °C) 1.4698 ± 0.004 1.4714 ± 0.002 1.4750 ± 0.004
1.4714
Densitate (24 °C, mg mL-1) 0.9180 ± 0.003 0.9235 ± 0.003 0.9270 ± 0.003
Valoarea saponificării 190,00 ± 1,86 185,60 ± 1,40 184,00 ± 1,73
(mg KOH / g ulei)
Valoarea iodului 154,00 ± 1,65 159,20 ± 1,29 165,00 ± 1,58
(g de I / 100 g de ulei)
Substanța nesaponificabilă 0,70 ± 0,04 0,94 ± 0,04 1,25 ± 0,05
(% greutate / greutate)
Culoare (celula de 1 inch) Unități 27.00 ± 1.30 29.00 ± 1.60 32.00 ± 1.20
galbene
Culoare (celula de 1 inch) Unități 0,50 ± 0,10 0,70 ± 0,15 0,80 ± 0,14
roșii

Tabel 3
Determinarea stării de oxidare a uleiului de semințe de cânepă (C. sativa)
Constituție Proba LHR Proba JHL Proba SWT

Diena conjugată ε1% 3,50 ± 0,12 3,62 ± 0,15 4,18 ± 0,15


1cm (λ232)
Riena conjugată ε1% 0,95 ± 0,06 1,15 ± 0,10 1,43 ± 0,09
1cm (λ270)
Stabilitatea oxidantă, metoda Rancimat (h)

Ulei nedegresat 1,72 ± 0,13 1,43 ± 0,10 1,35 ± 0,12

Ulei degresat degresat 1,49 ± 0,11 1,17 ± 0,09 1,20 ± 0,14

Conținutul mediu de ulei în semințele de cânepă (28,87 %) din diferite regiuni agroecologice din
Pakistan a fost ușor mai mic decât care au fost raportate de Mölleken din Germania (30.00 %) și Bagci
și din Turcia (31,79 %). Cu toate acestea, cantitatea de ulei conținut de semințele de cânepă în Pakistan
a fost considerabil mai mică decât cea înregistrată în diferite zone de cultivare din Rusia (30-35 %).
Astfel de variații ale producției de ulei de semințe de cânepă între țări ar putea fi atribuită condițiilor
agroclimatice ale regiunilor. Gama (26.90-31.50 %) de conținut de ulei de semințe de la diferitele
regiuni agroecologice, în comparație cu cele ale regiunilor agroecologice unele culturi convenționale și
neconvenționale de semințe oleaginoase, a fost constatat că depășesc pe cele de semințe de bumbac
(15,0-24,0 %), soia (17,0-21,0 %) și măsline (20,0-25,0 %) cultivate în Statele Unite, Brazilia, China și

26
alte țări asiatice și europene. A fost comparabilă cu cea a Salicornia bigelovii (27,2-32,0 %), dar mai
scăzută decât cea a Moringa oleifera (33,23-40,90 %).
Analiza reziduurilor de semințe oleaginoase din semințe de cânepă din diferite regiuni agroecologice
au relevat un conținut ridicat de proteine, variind de la 23,00 la 26,50 %, în timp ce conținutul de fibre,
cenușă și umiditate se situează între 17,00-20,52 %, 5,00-7,60 % și 5,60-8,50 %, respectiv.
Valoarea conținutului de proteine din semințele de cânepă investigat a fost comparabil cu cele
raportate de Grigoryev (20-25 %), dar mai mici decât cele raportate de Mölleken (25-30 %).
Comparativ cu semințele oleaginoase culturilor convenționale, conținutul de proteine din semințele
de cânepă a fost mai mare decât cel al șofranului (20-22 %), floarea-soarelui (16,50-19,60 %) și
semințe de bumbac (19,40 %), dar comparabile cu cele ale semințelor de in (24 %), semințele de susan
(20-25 %) și semințe de muștar (25-35 %).
Semințele de cânepă sunt ușor digerabile, deoarece sunt compuse în principal din edestin și
albumina, care sunt componente ale plasmei sanguine umane. Cu toate acestea, tratarea termică a lor
denaturează această proteină, afectând digestibilitatea.
Produsul subcutanat sub formă de semințe este adecvat pentru hrana animalelor și ca o capsulă
umană din cauza spectrului său de aminoacizi (care include toți cei opt din cei esențiali pentru dieta
umană), precum și carbohidrați și cantitatea mică de ulei rezidual, analiza prezentată a arătat că masa
este o sursă bună de proteine, care ar putea fi adăugată la alimentația umană și păsări de curte ca sursă
nutritivă și calorii. De asemenea, ar putea fi folosit ca îngrășământ și ca un potențial produs alimentar
animal ca sursă de nutriție și calorii, furnizarea de produse secundare cu valoare adăugată.
Conținutul de umiditate al semințelor de cânepă în analiza prezentată a fost comparabil cu cel al
floarea-soarelui (6,0-9,0 %), palmier (5,9-8,5 %) și rapiță (6,0-9,0 %). Conținutul de fibre a fost mai
mic decât cel al semințelor de bumbac (22,6 %), dar semnificativ mai mare decât cele de soia (4,8 %),
semințe de susan (12,0 %) și semințe de floarea-soarelui (13,2-15,7 %).
Diferiți parametri fizici și chimici ai extrasului de cânepă sunt prezentați în (Tabelul 2). Valorile
determinate pentru iod (154,00-165,00 g iod / 100 g de ulei), indice de refracție la 40 °C (1,4698-
1,4750), densitate la 24 °C (0,9180-0,9270), valoarea de saponificare (184,00 - 190,00 mg KOH /g de
ulei) și (0,70-1,25 %) pentru uleiul de semințe de la diferitele regiuni agroecologice din Pakistan nu au
putut fi comparate cu literatura, deoarece nu au fost raportate date despre acestea parametrii din
uleiurile de semințe,nu au fost disponibile cu care să se compare cu munca realizată în acest studiu.
Valoarea de iod a uleiurilor de semințe de cânepă a fost însă mai mare decât cea a semințelor de
bumbac (99-119 g de iod /100 g de ulei), a soiei (120-143 g de iod /100 g de ulei) și uleiuri de floarea

27
soarelui (110-143 g iod /100 g de ulei), dar mai mici decât cea a uleiului de in (155-205 g iod / 100 g de
ulei).
Indicele de refracție la 40 °C a fost mai mare decât cel al majorității uleiurilor vegetale raportate în
literatură. Valoarea de saponificare era în intervalul de semințe de bumbac, de măsline, de dovleac și de
ulei de șofrănel.
Culoarea (0.50-0.80 R + 27.00-32.00 Y) din uleiurile de semințe de cânepă investigate au fost mai
mici în unități de culoare galbenă și roșie decât cele ale unor alte uleiuri vegetale neconvenționale.
Intensitatea culorii uleiurilor vegetale depinde în principal de prezența diferitelor pigmenți, cum ar fi
clorofila și carotenoide, care sunt îndepărtate efectiv în timpul etapelor de degumare, rafinare și albire a
procesării uleiului. Uleiurile vegetale cu valori minime ale indicelui de culoare sunt mai potrivite
pentru scopuri comestibile și casnice.
Parametrii de oxidare ai uleiului de cânepă originar din Pakistan sunt prezentați în (Tabelul 3).
Extincțiile specifice la 232 și 270 nm, care dezvăluie deteriorarea oxidativă și puritatea uleiurilor, au
variat de la 3,50 la 4,18 și, respectiv, de la 0,95 la 1,43.
Aceste valori specifice de extincție au fost oarecum mai mari acelea ale unor uleiuri neconvenționale
precum M. oleifera și S. bigelovii uleiuri de semințe. Perioada medie de inducție (Rancimat: 20L / h,
120 ° C), care este o caracteristică a oxidantului stabilitatea uleiurilor și grăsimilor, a uleiului de cânepă
nedegresat de la diferite regiuni agroecologice din Pakistan a fost de 1.50 ore (intervalul 1,35-1,72 h).
După degresare, perioadele de inducție ale uleiurile au scăzut până la 1,29 ore (intervalul 1,20-1,49), o
reducere de 14,00 % (interval 11,11-18,18 %) în stabilitate oxidativă, care ar putea fi atribuită
procesului de degresare. Mai înainte nu au fost disponibile date raportate privind uleiul de semințe
nedegresat cu care să se compare rezultatele perioadei de inducție. Datorită conținutului ridicat de
PUFA, semințele de cânepă, uleiul este destul de instabil și devine rapid rânced dacă nu este conservat.
Tabel 4
Compararea Tocoferolului în Uleiul de semințe de cânepă (C. sativa)
Ulei nedegresat Ulei degresat Literatura
Tocoferoli Proba Proba Proba Proba Proba Proba Grigorye Oomah Bagci (4)
-1
(mg kg ) LHR JHL SWT LHR JHL SWT v (8) (3)
α 60.40 41.80 54.02 50.00 29.90 48.50 254.70 34.00 42.23
± 1.40 ± 2.00 ± 0.90 ± 1.90 ± 0.90 ± 1.10

γ 650.00 600.00 745.00 590.00 570.00 640.00 NR 733.00 664.90


± 4.50 ± 12.90 ± 10.20 ± 9.60 ± 8.70 ± 8.50

28
δ 45.60 42.30 35.00 39.50 36.10 30.40 148.70 25.00 2.46
± 2.50 ± 1.85 ± 2.20 ± 1.40 ± 1.50 ± 2.10

Tabelul 4 arată conținutul de tocoferoli diferiți în uleiul nedegresat (brut) și degresat de ulei de
semințe de cânepă determinat prin HPLC. Nivelele medii de α-, γ- și δ-tocoferol în uleiurile
nedegresate de la diferite regiuni agroecologice au fost 52,07 (intervalul 41,80-60,40), 665,00
(intervalul 600,00-745,00) și 40,97 mg kg-1 (interval 35,00-45,60 mg kg-1), respectiv. După degresare,
conținutul a fost redus la 42,80 (interval 29,90-50,00), 600,00 (interval 570,00-640,00) și 35,33 mg kg -1
(interval 30,40-39,50 mgkg-1), reduceri de 17,80, 9,77 și 13,77 % în conținutul α-, γ- și, respectiv, S-
tocoferol.
Această pierdere de tocoferol a conținutului poate fi atribuit procesului de degresare a uleiului,
deoarece majoritatea etapelor implicate în timpul procesării și stocării reduce nivelul de tocoferoli.
Conținutul de α-tocoferol în analiza prezentă a fost în concordanță cu valorile raportate de Bagci și
colab. (4) din Turcia. Conținutul de α-δ-tocoferol a fost considerabil mai mic decât cel raportat de
Grigoryev (8) din Rusia. Cu toate acestea, concentrația de S-tocoferolul a fost bine în concordanță cu
cele raportate de Bagci et Al. și Oomah. Printre tocoferoli, a-omologul prezintă cea mai mare activitate
a vitaminei E, în timp ce izomerul 5 prezintă o activitate antioxidantă puternică. Constatările care s-au
efectuat sugerează că uleiul de semințe de cânepă ar fi o sursă bună importantă de tocoferoli.
Ca și în cazul multora dintre celelalte trăsături, nu s-au raportat date despre conținutul de tocoferol
din semințele de cânepă degresate, uleiurile sunt disponibile în literatura de specialitate.
Rezultatele analizei de față au arătat că compoziția uleiului de semințe de cânepă în acid gras
originară din Pakistan se încadrează în categoria acizilor linoleici și a-linolenici înalți și conține un
raport de 18: 2n-6 la 18: 3n-3 de 3.15: 1.0, care este destul de aproape de raportul nutrițional
recomandat de 3: 1.
Cânepa se pare că este o cultură potențial valoroasă, producând un ulei util care ar putea fi un
substituent acceptabil pentru uleiurile highlinoleice cum ar fi soia, floarea-soarelui, porumbul și
semințele de bumbac, uleiuri cu grăsimi dietetice. Investigațiile au dezvăluit acest lucru la cînepa
indigenă din Pakistan și ar putea fi utilizată cu succes ca o sursă valoroasă de EFA (18: 2n-6, 18: 3n-3)
de nutraceutical. Ar putea fi, de asemenea, utilizat în prepararea diferitelor alimente datorită
caracteristicilor sale nutriționale și terapeutice și ar putea fi utilizată împreună cu alte uleiuri vegetale

29
cu conținut ridicat de acid oleic la pregătirea amestecurilor de uleiuri echilibrate din punct de vedere
nutrițional.

30
Journal of Food Composition and Analysis 30 (2013) 26–31
3.2 Caracteristicile fizico-chimice și de calitate ale uleiului de cânepă, semințe de in, de
canola
Autori: Sue-Siang Teh, John Birch

Rezumat:
Uleiul din Noua Zeelandă de cânepă presată la rece, uleiul de semințe de canola, de in au fost
analizate pentru compozițiile lor de acizi grași, tocoferoli, b-caroten, clorofilă, fenoli total,
flavonoide, culoare, calitate, topire și caracteristicile de cristalizare. Acizii grași predominanți în
uleiurile de canola, de cânepă și de semințe de in a fost: acidul oleic (57,0 ± 0,0%), linoleic (55,7
0,3%) și acizi linoleici (58,7 ± 1,2%) (p <0,05).
Uleiul de semințe de cânepă conține cel mai ridicat conținut de tocoferol, flavonoid și acizi
fenolici. A existat o diferență semnificativă de culoare pentru uleiuri (p<0,05) datorită conținutului
de clorofilă din ulei. Punctele de topire și cristalizare și valorile DH au variat pentru cele trei tipuri
de ulei în ordinea următoare: canola > in > cânepă. Toate uleiurile au avut umiditate scăzută și
volatilă, materie nesaponificabilă și acizi grași liberi. Valoarea peroxidului, p-anisidina, acidul
dienic conjugat, conținutul în acizi, extincția specifică a uleiurilor presate la rece la 232 și 270 nm
au fost sub limitele admise în regulamentele generale.
Introducere
Uleiurile presate la rece se referă la uleiurile obținute prin extracția la rece a semințelor de plante
printr-o presă cu șurub sau prin presare hidraulică. Presarea la rece se utilizează pentru a extrage
ulei din semințe de plante în locul metodei convenționale de extragere cu solvent, deoarece presarea
la rece nu necesită utilizarea de solvent organic sau căldură (CAC, 2001). Prin urmare, presarea la
rece este capabilă să rețină compușii bioactivi, cum ar fi acizii grași esențiali, fenolii, flavonoidele și
tocoferolul în uleiuri. Cânepa (Cannabis sativa), inul (Linum usitatissimum) si uleiurile de seminte
de canola (Brassica napus) sunt exemple de uleiuri extrase prin presare la rece. Cânepa, semințele
de in și canola conțin circa 31, 40 și, respectiv, 42% de ulei (Callaway et al., 2002, Oomah, 2001,
Carvalho et al., 2006).
Uleiurile presate la rece sunt considerate uleiuri sănătoase ce sunt importante pentru alimentația
umană datorită conținutului lor favorabil de acid gras polinesaturat, în special acidul a-linolenic
(C18: 3; n-3) și acidul linoleic (C18:2, n-2) (Simopoulos și colab., 2000)

31
Uleiul de semințe de câmp are o proporție bine echilibrată de acid linoleic (C18: 2; n-6) și acid
a-linolenic (C18: 3; n-3) între 2: 1 și 3: 1 (Simopoulos și colab., 2000).
Autorii au demonstrat faptul că raportul n-6 / n-3 al uleiului de semințe de cânepă este similar cu
raportul n6 / n-3 din dieta mediteraneană și japoneză, unde au fost găsite cazuri reduse de boală
coronariană la persoanele care au avut aceste diete. Raportul n-6 / n-3 al uleiului de semințe de in a
fost de aproximativ 1: 3, unde conținutul de n-3 a fost de aproximativ 50% (Daun et al., 2003).
Uleiul de semințe oleaginoase conține aproximativ 70% acid oleic și 10,30% acid linoleic
(Batista et al., 2011). Acizii grași esențiali, și anume acidul linolenic și acidul linoleic, nu pot fi
sintetizați de corpul uman. Prin urmare, ele pot fi obținute numai din alimente. Acidul linolenic are
proprietăți benefice pentru sănătatea umană, cum ar fi scăderea lipoproteinelor cu densitate scăzută
(LDL), creșterea ratelor metabolice și arderea grăsimilor (Erasmus, 1999), antiinflamatoare,
antihipertensiune, anti-vasoconstrictive, anti-canceroase, anti-trombotice. În plus, acizii grași
esențiali joacă un rol vital în dezvoltarea membranelor fosfolipide ale membranelor celulare și
organelor (Oliwiecki și colab., 1991).
Studiile clinice anterioare au demonstrat că acizii grași esențiali și alții acizii grași polinesaturați
sunt capabili să vindece răni și să crească imunitatea (Harbige și colab., 2000). Uleiul de semințe
presate la rece conține și alți compuși bioactivi care exercită beneficii asupra sănătății. Acest lucru a
atras interesul cercetătorilor pentru a studia compușii bioactivi din uleiuri. De exemplu, conținutul
de tocoferol din ulei funcționează la fel de puternic antioxidativ, asemănător vitaminei E, fiind
agenți anticancerigenici și anti-cardiovasculari (Wolf, 1997; Leger, 2000). În plus, polifenolii
precum fenolii și flavonoidele prezintă proprietăți terapeutice cum ar fi antimicrobiene,
antiinflamatoare, anti-trombotice, anti-alergenice, antioxidante, anti-cardiovasculare și efecte
vasodilatoare (Balasundram et al., 2006 ).
Cu toate acestea, cantitățile mari de acizi grași polinesaturați în
uleiurile presate la rece sunt predispuse la oxidarea lipidelor. Prin urmare, calitatea uleiurile presate
la rece trebuie monitorizate pentru siguranța consumatorilor. Majoritatea testelor de calitate a
uleiului, cum ar fi peroxidul, compușii carbonilici nevolatili și hidroperoxidurile diene conjugate,
sunt utilizate pentru a determina compușii oxidativi din uleiuri.
Obiectivul cercetării a fost de a analiza acizii grași din compoziție și compuși bioactivi din uleiul
de cânepă presată la rece, in și uleiuri de semințe de canola și să monitorizeze calitatea fizico-
chimică și caracteristicile uleiurilor.

32
Deoarece nu există un standard specific pentru calitatea uleiului, standardul Comisiei pentru
Codex Alimentarius (1999) pentru uleiurile virgine, grăsimi și uleiuri presate la rece.
Regulamentul privind alimentele din Noua Zeelandă (1984) pentru grăsimile și uleiurile
comestibile și Australia (2000) pentru uleiurile comestibile sunt utilizate precum un ghid pentru a
monitoriza calitatea uleiurilor presate la rece.
Materiale și metode
Materiale:
Uleiurile de cânepă presate la rece și de semințe de in au fost furnizate de Oil Seed Extractions
Limited, Ashburton, Noua Zeelandă. Uleiul de semințe de rapiță presat la rece a fost obținut din
Noua Zeelandă Vegetable Oil Limited, Canterbury, Noua Zeelandă. Nu a existat decât o singură
probă pentru fiecare tip de ulei. Uleiul a fost depozitat sub gaz N2 la 0 ° C înainte de analiză. Toate
substanțele chimice utilizate au fost de calitate analitică.
Conținutul de acizi grași:
Esterii metil ai acidului gras (FAME) au fost preparați din uleiurile răcite la rece conform
metodei lui Choo și colab. (2007) care este metoda parțial modificată a lui Van Wijngaarden (1967).
Eșantionul de ulei (20 mg) a fost amestecat cu 2 ml de hidroxid de sodiu metanolic (0,5 N) într-un
tub de sticlă cu cap de șurub cu capăt de teflon. Amestecul a fost fiert timp de 20 min și răcit la
temperatura camerei. La amestec s-au adăugat dietil eter (2 ml) și 5 ml apă înainte de a fi amestecat.
Stratul eteric (stratul superior) a fost separat pentru o analiză ulterioară, în timp ce stratul apos
rămas a fost acidulat cu HCI concentrat până la acid la Litmus.
Compoziția de acid gras a fiecărei probe de ulei a fost determinată prin cromatografie în fază
gazoasă utilizând un agilant 6890N cu un injector autosampler (Agilent 7683), un detector de
ionizare cu flacără (Agilent Technologies Inc., Wilmington, DE, SUA), coloană capilară BPX70 (50
m 330 mm, SGE International Pvt. Ltd., Victoria, Australia) și software HP Chemstation (Hewlett
Packard, Agilent Technologies Inc., Wilmington, DE, SUA). Gazul de transport, hidrogen, a fost
setat la un debit de 2 ml / min, în timp ce temperatura injectorului și a detectorului a fost stabilită la
250 ° C. Proba de injectare a fost de 1 ml cu un raport de divizare de 40: 1. Temperatura coloanei a
fost stabilită de la 35 la 205 ° C (2,5 ° C / min) și apoi la 230 ° C (10,0 °C / min). Amestecul FAME
Q005 (NuCheck Prep Inc., Elysian, MN, SUA) a fost utilizat ca standard FAME pentru
determinarea FAME în probele de ulei.

33
Compoziția de tocoferol și b-caroten
Se evaporă stratul eteric (stratul superior) care conține materia nesomonizabilă în timpul
preparării FAME și extractul se dizolvă în 200 ml de fază mobilă, acetonitril / metanol / cloroform
(47/47/6, v / v / v). Soluția de extracție (25 ml) a fost injectată într-un sistem HPLC (Agilent 1100
series) cu viteza de curgere a fazei mobile, 1,2 ml / min izocratic. Sistemul HPLC a fost echipat cu
o pompă cuaternară G1311A, detector de diode G1315A, G1313A Autosampler, (150 mm 460 mm,
5 mm, Phenomenex, Torrance, CA, SUA) și Agilent Chemstation pentru fazele LC3D. A. Software
de integrare 10.02 (1757). Beta caroten (Sigma Chemical Co., St. Louis, MO, SUA) și standarde
mixte de tocoferol care au constat din a-, g-, d-tocoferoli (Sigma Chemical Co., St. Louis, MO,
SUA) și rac-b -tocoferol (Supelco, Bellefonnte, PA, USA) s-au preparat cu o concentrație cunoscută
în hexan. Toate substanțele chimice folosite au fost din clasa HPLC.
Conținutul de clorofilă
Conținutul de clorofilă din probele de ulei a fost determinat conform A.O.C.S. Metoda Cc 13i-
96.
Totalul de acizi fenolici și flavonoide
Pentru extragerea acizilor fenolici și a flavonoidelor, 50 ml hexan se adaugă în 10 g de ulei
urmată de extracția triplu a 20 ml metanol apos (60%, v / v) și extractele combinate s-au uscat într-
un evaporator rotativ vid la 40 ° C (AOCS, 2003). Se adaugă aproximativ 1 ml de metanol în
reziduul uscat care a fost depozitate la ~ 20 ° C înainte de analiză. Determinarea totalului de acizi
fenolici în ulei s-au bazat pe metoda lui Gutfinger (1981). În primul rând, 0,1 ml extract metanolic a
fost topit până la 5 ml cu apă distilată într-un balon volumetric de 10 ml, urmată de reactiv fenol de
0,5 N de 2 N Folin-Ciocalteu (Sigma Chemical Co., St. Louis, MO, SUA). La amestec s-a adăugat
aproximativ 1 ml de soluție de carbonat de sodiu saturată (35%, greutate / volum) după 3 minute.
Amestecul a fost topit până la 10 ml cu apă. După 1 h, amestecul a fost măsurat
spectrofotometric la 725 nm față de un semifabricat de reactiv. La prepararea curbei standard pentru
conținutul total de acizi fenolici s-a utilizat acid galic (Sigma Chemical Co., St. Louis, MO, SUA)
în intervalul de concentrație de 0-400 mg / ml soluție de analiză. Determinarea flavonoizilor în ulei
se bazează pe metoda lui Oomah și colab. (1996). Extractul metanolic (1 ml) a fost diluat de trei ori
cu apă distilată și apoi s-a adăugat în extractul de 100 ml de soluție 2-aminoetil ester de acid
difenilboric (1%, v / v; Sigma Chemical Co., St. Louis, MO, USA) înainte de a fi măsurată
spectrofotometric la 404 nm. Luteolin (Sigma Chemical Co., St. Louis, MO, SUA) cu interval de

34
concentrație de 0-42 mg / 3 mL soluție de analiză în metanol 82% a fost utilizată ca standard pentru
curba de calibrare.
Culoarea
Culoarea uleiului a fost măsurată utilizând scale de culoare CIELab cu un spectrocolorimetru
MiniScan XE (Hunterlab, Reston, VA, SUA).
Punctele de topire și cristalizare
Topirea și cristalizarea uleiurilor presate la rece s-au determinat folosind un calorimetru de
scanare diferențială (DSC, TA Instruments, New Castle, Delaware, Statele Unite), echipat cu
RCS90 de răcire care atinge intervalul de temperatură de la 90 la 550 °C și software-ul PlatinumTM
. Calibrarea instrumentului a fost realizată pentru temperatura și căldura cu galiu, mercur și indiu cu
punctul de topire de 29,8, 38,8 și respectiv 156,6 ° C. Eșantioanele de ulei (20-30 mg) au fost
introduse în talerul de aluminiu închis ermetic, iar tava de referință a fost o tavă de aluminiu goală
cu capac (TA Instruments, Elveția). Termogramele de răcire și de încălzire ale uleiurilor au fost
executate de trei ori pentru fiecare probă de ulei la viteza de scanare de 18 ° C / min de la 60 la 80 °
C și invers.
Parametrii de calitate a uleiului
Conținutul de umiditate și materie volatilă, materia nesaponificabilă, acizii grași liberi, valorile
peroxidului, valorile p-anisidinei, acizii dienici conjugați și valorile de acizi ale probelor de ulei au
fost determinate conform cu A.O.C.S. Metoda Ca 2d-25, A.O.C.S.
Tabelul 1
Procentul (%) al compoziției de acizi grași, acizii grași nesaturați și raportul acizilor
grași omega 6: omega 3
Acizi grași Ulei de cânepă Ulei de semințe de in Ulei de canola
C16:0 6,29±0,17a 6,08±0,08b 5,16±0,08b
C18:0 2,51±0,19a 2,73±0,19a 1,49±0,08b
C18:1 9,56±0,23c 15,20±0,63b 57,12±0,20a
C18:2 56,85±0,24a 16,66±0,44c 24,01±0,18c
C18:3 n6 4,76±0,14a Nd nd
C18:3 n3 18,76±0,78b 59,34±1,34a 12,21±0,18c
C20:0 0,89±0,09a Nd nd

C20:1 0,36±0,17a Nd nd
% acizi grași nesaturați 90,30±0,41b 91,34±0,15a 93,34±0,15a

Acizi grași Omega 3,29±0,14a 1,97±0,03b 1,97±0,03b

35
6:Omega 3
*abc= sunt valorile deviațiilor medii standard ale celor trei măsurători (n = 3).
nd: nu a fost detectat.

Rezultate și discuții
Compoziția de acizilor grași
Compoziția acizilor grași din uleiurile de cânepă, de in și de semințe de canola este prezentată în
tabelul 1. Nu au existat diferențe semnificative între acizii palmitic și stearic pentru cele trei tipuri
de uleiuri. Rezultatele au arătat că uleiul de semințe de canola conține cel mai ridicat conținut de
acid oleic urmat de uleiul de semințe de in și de semințele de cânepă. Acidul linoleic a fost găsit ca
acidul gras preponderent în uleiul de semințe de cânepă urmat de ulei de canola și de ulei de
semințe de in. Uleiul de semințe de in de seamă are acid linolenic ca acid gras nesaturat
preponderent, urmat de ulei de semințe de cânepă și ulei de semințe de canola.
Numai uleiul de semințe de cânepă posedă procente mici de acizi C18: 3 n-6, arahidici și
eicosenici. Aceste rezultate au fost similare cu rezultatele studiilor anterioare (Choo et al., 2007,
Oomah et al., 2002, Pederssetti și colab., 2011).
Compuși bioactivi
Compușii bioactivi cum ar fi ℒ-, Ɣ-tocoferoli și barkoteni au fost semnificativ diferiti (p <0,05) în
tipurile de ulei (Tabelul 2). Uleiul de semințe de cânepă a avut cel mai ridicat conținut de Ɣ-
tocoferol, urmat de semințe de in și ulei de semințe de canola. Pe de altă parte, uleiul de semințe de
canola a avut cel mai ridicat conținut de α-tocoferol, comparativ cu uleiul de semințe de cânepă.
Valorile constatate pentru tocoferol total au fost similare cu cele găsite într-o serie de uleiuri de
semințe de in de la rece și de ulei de măsline extra virgin în studiile anterioare (Choo și colab.,
2007; Jansen și Birch, 2009).
Cel mai mare conținut de β-caroten se găsește în uleiul de semințe de canola, urmat de uleiul din
semințe de in. Uleiul de semințe de cânepă posedă cea mai mare cantitate de pigmenți de clorofilă,
urmată de ulei din semințe de in și ulei de canola.
Flavonoidele sunt metaboliți secundari ai plantelor, cum ar fi flavonii, flavanolii și taninurile
condensate care exercită diferite funcții biologice cum ar fi proprietățile antioxidante, de curățare a
radicalilor liberi și antioxidanți (Enujiugha et al., 2012).

36
Uleiul de semințe de cânepă a avut cel mai mare conținut de flavonoide dintre toate probele de
ulei, urmat de uleiul de semințe de in și de ulei de canola (a se vedea tabelul 2).
Acizii fenolici sunt antioxidanții hidrofilici naturali găsiți în plante (Silva et al., 2000) care apar
ca derivați hidroxilați ai acidului cinamic și ai acidului benzoic (Oomah și colab., 1995). Rezultatele
(tabelul 2) au arătat că uleiul de semințe de cânepă a avut cel mai mare conținut total de acizi
fenolici, urmat de ulei de semințe de in și ulei de canola. Nivelurile de ulei de semințe de in au fost
similare cu gama de uleiuri de semințe de in (Choo et al., 2007).
Tabelul 2
Compușii bioactivi și antioxidanții
Componente Ulei de cânepă Ulei de in Ulei de canola
α tocoferol 2,78±0,01b nd 11,99±0,02a
ɣ tocoferol 5,64±0,02a 37,00±0,02b 21,26±0,02c
β caroten nd 0,06±0,0b 0,22±0,01a
Conținutul de 75,21±0,04a 6,78±0,01b 0,86±0,02c
clorofilă, exprimat în
mg de fenoftină a/kg
de ulei
Total acizi fenolici, 188,23±2,51a 136,93±1,36b 59,17±0,12c
ca echivalenți ai
acidului galic (mg /
100 g)
Total flavonoide, ca 19,50±0,28a 18,75±0,36b 16,41±0,11c
echivalent luteolin
(mg / 100 g)
abc* Valorile sunt deviații medii standard ale a trei măsurători (n = 3).
nt=nu a fost detectat.

Punctele de topire și cristalizare

37
Pentru punctele de topire ale uleiurilor de semințe presate la rece, probele de ulei au prezentat
două vârfuri majore endotermice cu diferite trepte de tranziție, la 18,12 și 40,10 °C; 15,43 și 36,28 °
C; 9,11 și 23,11 8C pentru ulei de cânepă presată la rece, respectiv uleiuri de in și canola.
Rata de încălzire aleasă de 18 ℃/min a prezentat o regiune de tranziții polimorfe care indică
recristalizarea formelor metastabile (Frankel, 2005), care au avut loc la maxime de 39,4, 30,7 și
18,2 8 ℃ pentru uleiurile de cânepă, de in, respectiv de canola.
 Pentru punctele de cristalizare a uleiurilor de semințe presate la rece, uleiul de semințe de
cânepă a avut cel mai mic punct de tranziție la 61,11 °C, urmat de ulei de semințe de in, 53,79 °C și
ulei de semințe de canola, 42,71 °C. Atât punctele de topire cât și de cristalizare arată că, în ciuda
uleiului din semințe de in, care are o nesaturare globală mai scăzută în termeni de dublu total, uleiul
de semințe de cânepă prezintă maxime de temperatură scăzute și ușurință în disociere. Luând în
considerare similaritățile în totalul procentelor de acizi grași nesaturați individuali din uleiuri
(tabelul 1), profilurile DSC ale celor două uleiuri sunt probabil influențate mai mult de compoziția
trigliceridelor și de structura cristalină decât de nesaturarea totală. Acest aspect necesită studii
suplimentare.
Caracteristicile de calitate ale uleiurilor de semințe presate la rece
Caracteristicile fizico-chimice ale uleiurilor sunt arătate în Tabelul 3. În probele de ulei s-a găsit
numai un procent mic (0,60-0,72%) de umiditate și conținut volatil. Toate probele de ulei au avut o
cantitate mică de substanță nesaponificabilă (0,26-0,54%) și acizi grași liberi (0,72-0,89%). De
asemenea, este important ca uleiurile presate la rece să aibă un conținut scăzut de umiditate, materie
nesaponificabilă și acizi grași liberi pentru a menține calitatea și termenul de valabilitate al
uleiurilor (Australia New Zealand Food Authority, 2000).
Rezultatele arată că valorile peroxidului de cânepă, in și canola uleiurile au fost 1,94 0,15, 2,04
0,15 și respectiv 2,39 0,15 mequiv/kg (tabelul 3). Valoarea peroxidului reprezintă măsurarea
empirică a oxidării lipidelor în grăsimi și uleiuri datorită concentrației de peroxizi și hidroperoxizi
care se formează în stadiile inițiale de oxidare a lipidelor (Frankel, 2005). Autorul a raportat că
valoarea peroxidului a variat în funcție de condițiile de oxidare și de compoziția acizilor grași din
probă. În acest studiu, valorile peroxidului din toate probele de ulei au fost mai mici decât limita
maximă a peroxidului permisă în reglementări.

38
De exemplu, Regulamentul privind alimentele din Noua Zeelandă (1984) limitează valoarea
maximă a peroxidului la 10 mequiv. peroxid/kg de grăsimi și uleiuri comestibile, în timp ce
Comisia Codex Alimentarius (1999) permite o valoare a peroxidului de până la 15 mequiv.
peroxid/kg de uleiuri virgine și grăsimi și uleiuri presate la rece. Testul pentru anisidină este metoda
utilizată pentru determinarea nivelului de produse secundare oxidante, cum ar fi aldehidele ne-
volatile și cetonele care contribuie la mirosul și aroma în grăsimi și uleiuri (AOCS, 2003).
Toate probele de ulei din acest studiu au avut valori scăzute ale p-anisidinei (p <0,05), care au
fost între 0,33 și 0,56 AnV (tabelul 3) reflectând valoarea p-anisidină a uleiului de bună calitate,
care este mai mică de 2,00 (AnV Sutton, 1943). Valoarea dienului conjugat reprezintă concentrația
hidroperoxidurilor conjugate în uleiurile formate prin schimbarea dublei legături în timpul oxidării
acizilor grași nesaturați (Lukesova et al., 2009). Probele de ulei din acest studiu au avut procente
scăzute ale valorilor dienelor conjugate, variind de la 0,08% până la 0,12% (Tabelul 3). Rezultatele
au fost într-un interval similar de valori ale dienelor conjugate raportate în studiile anterioare (Choo
et al., 2007; Oomah et al., 2002; Regitano-d'Arce și Vieira, 1996).
Extincțiile specifice la lungimile de undă UV de 232 și 270 nm sunt utilizate pentru a determina
nivelele oxidante ale grăsimilor și uleiurilor în care produsul de oxidare primar este măsurat la
absorbția de 232 nm, în timp ce produsele secundare de oxidare, cum ar fi aldehidele și cetonele,
sunt măsurate la absorbanță de 270 nm (Jaswir și colab., 2000). Valorile de absorbție, valorile K232
și K270, sunt prezentate în tabelul 3. Rezultatele au arătat că valorile K232 au fost de ordinul celor
mai mari până la cel mai scăzut pentru semințele de canola, inul și semințele de cânepă (p <0,05).
Prin urmare, rezultatele sunt de acord cu studiile anterioare care au raportat valoarea peroxidului
corelează cu extincția specifică la 232 nm (Pederssetti et al., 2011).
Valoarea acidă este măsurarea acizilor grași liberi care sunt scindați din trigliceride care
reprezintă defalcarea hidrolitică a moleculelor de trigliceride (AOCS, 2003). Rezultatele au arătat că
valorile de acid pentru ulei de cânepă, de in și de semințe de rapiță au fost 1,76,05, 1,49,02 și
respectiv 1,43 0,03 mg KOH/g (Tabelul 3). Aceasta indică faptul că probele de ulei au menținut o
bună calitate, deoarece valorile lor de acid nu depășesc limita maximă de 4,0 mg KOH/g de ulei în
conformitate cu Regulamentul privind alimentele din Noua Zeelandă (1984) și Comisia Codex
Alimentarius (1999).

39
Tabelul 3
Caracteristicile de calitate ale uleiurilor presate la rece.
Teste de analiză Ulei de cânepă Ulei de in Ulei de canola
Umiditatea și conținutul 0,72±0,10a 0,60±0,00a 0,65±0,09a
volatil (%)
Substanță 0,26±0,02c 0,40±0,02b 0,54±0,03a
nesaponificabilă (%)
Acizi grași liberi, ca 0,89±0,02a 0,75±0,02b 0,72±0,01b
oleic (%)
Valoarea peroxidului
(peroxid 1,94±0,15b 2,04±0,15b 2,39±0,15a
meqviv/eșantion kg)

Valorea ρ-anisidină 0,62±0,11a 0,52±0,03b 0,27±0,04b


Concentrația de acizi 0,09±0,01a 0,10±0,01 0,11±0,01a
dienici conjugați (%)
Extincția specifică 232 1,53±0,06c 2,08±0,03b 2,21±0,04a
nm
Extincție specifică 270 0,02±0,01a 0,02±0,01a 0,02±0,01a
nm
Valoarea acidului (mg
KOH/g probă) 1,76±0,05a 1,49±0,02b 1,43±0,03b

abc* Valorile sunt deviații medii standard ale a trei măsurători (n = 3).

Concluzie

40
În concluzie, uleiul de cânepă la rece, in și canola sunt uleiuri sănătoase deoarece sunt bogate în
acizi grași nesaturați, respectiv acid linoleic (C18: 2; n-2), acid α-linolenic (C18: 3; n-3) și acid
oleic (C18: 1). Uleiurile presate la rece au avut un nivel semnificativ diferit (p <0,05) al compușilor
bioactivi cum ar fi tocoferolul, β-carotenul, clorofila, fenolii și flavonoidele.
Uleiul de cânepă a prezentat cel mai mare conținut de Ɣ-tocoferol, clorofilă, fenoli total și
flavonoide din toate probele de ulei. Probele de ulei indică în mod semnificativ diferite coloranți la
compușii bioactivi cum ar fi clorofila, tocoferolul și β-carotenul, care reflectă faptul că uleiul de
semințe de cânepă este de culoare verzuie, în timp ce uleiurile de semințe de in și de semințe de
canola sunt de culoare galbenă. Fiecare ulei de semințe presate la rece a prezentat diferite tranziții
ale punctelor de topire și cristalizare datorită compoziției sale de acizi grași, dar în special uleiul de
cânepă a avut maxime de puncte de topire și cristalizare mai scăzute decât uleiul de in. Toate
uleiurile au indicat o calitate dorită, deoarece au avut procente foarte mici de umiditate și conținut
volatil, materie nesaponificabilă, acizi grași liberi și valori scăzute pentru testele de stabilitate
oxidativă care au fost sub limitele admise în reglementă.

41
CAPITOLUL III - CURIOZITĂȚI

Uleiul de seminţe de cânepă conţine opt aminoacizi esenţiali, diferite vitamine importante,
complexul de vitamine B şi vitamina E şi într-un procent de 80 % acizi graşi poli-nesaturaţi a căror
consum este de o importanţă capitală pentru organismul uman.
Un lucru important este că uleiul de cânepă conţine într-un procent de 60-70 % acid linoleic
Omega-6 şi 15-25 % de acid alfa-linolenic Omega-3, prin urmare un consum zilnic de 10-20 grame
de ulei de seminţe de cânepă, acoperă necesarul organismului din aceşti acizi graşi nesaturaţi
esenţiali. Trebuie subliniat totuşi faptul că raportul Omega-3 - Omega-6 nu este atât de favorabil
aşa cum susţin mulţi, astfel din Omega 6 conţine de 3 ori mai mult decât uleiul de in. Raportul
Omega 3 şi Omega 6 este exact opusul celui ideal.
De exemplu uleiul din seminţe de in conţine de şase ori mai mult n-3, decât cele mai multe
uleiuri de peşte. Inul respectiv uleiul de in (Linum usitatissimum), este probabil, sursa leguminoasă
disponibilă cea mai bogată în de n-3. 
Beneficiile uleiului din seminţe de cânepă:
 - uleiul conţine şi acidul gama-linolenic (GLA) important pentru sistemul imunitar;
- ajută la formarea de prostaglandine şi ajută la controlul şi atenuarea inflamaţiei ;
- atenuează durerile premenstruale, artrita şi nevralgia cu origine diabetică ;
- acidul gras alfa-linolenic pot ajuta în tratamentul bolilor cardiovasculare;
- uleiul de seminţe de cânepă are un conţinut relativ ridicat de acizi graşi nesaturaţi Omega 3,
care au un rol important în metabolismul colesterolului şi previn formarea cheagurilor de sânge,
împiedicând lipirea trombocitelor;
- inflamaţia cronică este cauzată adesea de un sistem imunitar slăbit, acizi graşi Omega-3
atenuând simptomele acesteia, astfel se recomandă consumul de ulei din seminţe de cânepă pentru
tratarea artritei, a inflamaţiei cronice a vezicii urinare, a psoriazisului, a colitei ulcerative şi pentru
alte inflamaţii intestinale cronice, tratarea unor tulburări de mişcare;
- acizii graşi Omega 3 – cum ar fi cei din uleiul de seminţe de cânepă – sunt un analgezic
excellent ;
- acizii Omega-3 şi Omega-6 acizi graşi sunt componente importante ale membranelor celulare ;
42
-facilitează procesele metabolice naturale ;
- ajută la buna funcţionare a proceselor cerebrale ;
- reduce nivelul colesterolului;
- reduce tensiunea arterială şi reface fluxul sanguine;
- regenerează şi reîntinereşte pielea; (http://www.uleiurivegetale.ro/curiozitati/ulei-de-canepa)

43
BIBLIOGRAFIE
1) Constantin Banu, 2009 –,,Tratat de industrie alimentară’’, Editura ASAB, București;
2) Constantin Găucă, Ion D. Șandru, Rodica Paraschivoiu 1946-1996-,,Cultura cânepei’’,
Editura HELICON, Timișoara ;
3) Farooq Anwara, Sajid Latifa, Muhammad Ashrafb ,,JAOCS’’, Vol. 83, no. 4, 2006;
4) Sue-Siang Teh, John Birch ,,Journal of Food Composition and Analysis ‘‘26–31, 2103;
5) https://3c1703fe8d.site.internapcdn.net;
6)https://livefarmet.blob.core.windows.net/farmetwebdata/Media/ContentItems/6594_06594/he
mp-oil-production-technology.pdf;
7) https://i.ytimg.com/vi/MK3nFJ4ZJq4/maxresdefault.jpg;
8) https://imageeditordmp.blob.core.windows.ne;
9) https://img.svnews.ro;
10) https://agrointel.ro;
11) http://agrinvest.ro0;
12) http://www.uleiurivegetale.ro/curiozitati/ulei-de-canepa.

44