PROBLEME TEORETICE SI PRACTICE IMPUSE DE MODIFICARILE CODULUI DE

PROCEDURA CIVILA

Coordonator : Lect.univ.dr.Ioan Gamfalean

CEREREA DE EXECUTARE SILITA SI INCIDENTELE

PROCEDURII DE EXECUTARE

Masterant : Bica Horatiu Traian

 1. Consideratii generale

Odata cu importantele modificari aduse dispozitiilor procedurale privind

executarea silita cuprinse in codul de procedura civila , introduse prin Ordonanta de
urgenta nr. 138/2000 publicata in M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, in doctrina de
specialitate si-au facut aparitia o serie de lucrari de prestigiu care analizeaza pe larg noua
procedura , explicand si interpretand in mod judicios vointa legiuitorului exprimata de
multe ori sumar ori chiar incomplet, si prezentand solutii pentru problemele teoretice si
practice aparute.
Prezenta lucrare isi propune sa trateze problemele teoretice si practice impuse de
ultimele modificari ale codului de procedura civila cu privire la cererea de executare
silita si incidentele procedurii de executare ,introduse prin LEGEA nr. 219 din 6 iulie
2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura civila , publicata in M. Of nr. 609 din
14 iulie 2005.
Intrucat , asa cum am aratat mai sus, modificarile aduse de Ordonanta de urgenta
nr. 138/2000 au fost amplu dezbatute in doctrina juridica, in prezenta lucrare vor fi avute
in vedere in special problemele aparute deja in practica judiciara ,sau a caror aparitie
este iminenta , in lumina noilor reglementari introduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie
2005 care modifica deja “vechile” dispozitii cuprinse in Ordonanta de urgenta nr.
138/2000.

2. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia cererii
de executare silita si a constituirii dosarului de executare

2.1 Cererea de executare silita si constituirea dosarului de executare.

Incuviintarea executarii silite

Procedura executarii silite este declansata de cererea de executare silita, in urma

depunerii acestei cereri la executorul judecatoresc competent , si incuviintarii acestei
cereri, de catre instanta competenta, la solicitarea executorului judecatoresc.
In lipsa unor dispozitii procedurale exprese, in doctrina s-a aratat ¹ ca mentiunile
pe care trebuie sa le cuprinda cererea de executare silita trebuie sa se circumscrie
dispozitiilor generale referitoare la cererile in justitie, urmand ca creditorul sa precizeze
datele proprii de identificare, titlul executoriu care justifica inceperea executarii silite ,
faptul ca are o creanta certa, lichida si exigibila, cuantumul creantei, elementele de
identificare ale debitorului, precum si mentiunea ca acesta refuza sa execute de bunavoie
__________________________
¹ Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu Tratat de executare silita, ed. Lumina Lex,
2000, pag. 207; Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, editia 3, ed.All Beck 2005 pag .855
obligatia cuprinsa in titlul executoriu . Cererea va fi insotita de titlul executoriu si orice
alte inscrisuri necesare.
Executorul judecatoresc va solicita instantei de executare incuviintarea executarii
silite, inaintand acestei instante, in copie, cererea creditorului urmaritor si titlul
executoriu.
Potrivit art. 373^1 al 2 din Codul de procedura civila, asa cum a fost modificat
prin LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005: “ Instanta incuviinteaza executarea silita prin
incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor. Incheierea prin care
presedintele instantei admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa
nici unei cai de atac. Incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a
executarii silite poate fi atacata cu recurs de catre creditor, in termen de 5 zile de la
comunicare “
O reglementare similara a fost introdusa si in materia incheierii de investire cu
formula executorie, in noul text al articolului 373^3 al 1 respectiv 1^1 Cod.proc civ.
aratandu-se ca incheierea prin care presedintele instantei respinge cererea de investire
cu formula executorie poate fi atacata cu recurs de catre creditor, iar incheierea prin care
presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotararii
judecatoresti sau a altui inscris in cazurile prevazute de lege nu este supusa nici unei cai
de atac.

2.2 Procedura incuvintarii executarii silite anterior modificarilor aduse de

Legea nr.219 din 6 iulie 2005 . Probleme teoretice si practice

Pentru a evidentia importanta modificarilor aduse acestui text de lege si

problemele teoretice si practice aparute, trebuie mai intai facuta o scurta analiza a
reglementarii anterioare in domeniu.
Astfel, potrivit vechii reglementari, incheierea prin care instanta incuviinta
executarea silita era de asemenea data in camera de consiliu, fara citarea partilor fiind
guvernata de regulile aplicabile procedurii necontencioase ¹.
Trebuie precizat ca practica judiciara nu a fost constanta in a aplica regulile
procedurii necontencioase in materia incheierii de incuviintare a executarii silite , o buna
perioada de timp considerandu-se ca este vorba despre o incheierea care poate fi atacata
separat cu recurs pe procedura de drept comun, cu consecinta ca recursul se judeca in
sala de judecata, in sedinta publica. Problema de interpretare a fost generata de faptul ca
nicaieri in textul legal ce reglementa incuviintarea executarii nu se facea trimitere la
procedura necontencioasa , doar in urma unor ample dezbateri cuprinse in doctrina si in
___________________________

¹ Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu op.cit, pag. 208
practica judiciara stabilindu-se ca incheierea data in materia incuviintarii executarii
silite este guvernata de regulile procedurii necontencioase.
Pe cale de consecinta, in vechea reglementare , atat debitorul care se considera
prejudiciat prin incuviintarea executarii silite , cat si , potrivit art. 336 pct.3 Cod
proc.civ , orice persoana interesata ( chiar daca nu a fost citata la dezlegarea pricinii) ,
aveau la indemana calea de atac a recursului impotriva incheierii de incuviintare , care
putea fi exercitata in termenul legal de 15 zile. Recursul se judeca de asemenea in
camera de consiliu iar in baza art. 336 pct. (4) Cod proc.civ , debitorul putea cere
suspendarea executarii incheierii de catre instanta de recurs, cu sau fara cautiune.
In practica au aparut o serie de probleme, generate de faptul ca , de cele mai
multe ori, debitorul urmarit intelegea sa formuleze atat contestatie la executare cat si
recurs impotriva incheierii de incuviintare a executarii silite. De cele mai multe ori, in
practica, comunicarea catre debitor a incheierii de incuviintare a executarii silite si
comunicarea primei somatii in cadrul procedurii de executare au loc aproape simultan,
existand chiar situatii cand somatia ajunge la debitor anterior incheierii.
Astfel , in cazul in care in discutie era existenta sau valabilitatea titlului
executoriu, debitorul urmarit ataca pe de o parte cu recurs incheierea de incuviintare a
executarii silite, aratand ca in mod nelegal a fost incuviintata executarea in lipsa unui
titlu executoriu valabil , iar pe de alta parte formula o contestatie la executare
(contestatie la titlu) prin care punea in discutie valabilitatea tilului executoriu .
In aceasta situatie, pentru solutionarea cauzei ambele instante investite aveau
nevoie de dosarul executional, ceea ce ducea inevitabil la amanarea uneia dintre cauze
pana la solutionare celeilalte. Au existat situatii in care solutionarea recursului impotriva
incheierii de incuviintare a executarii silite a fost amanata mai bine de un an
calendaristic, datorita faptului ca dosarul de executare fusese trimis mai intai la instanta
de fond pentru solutionarea contestatiei la executare.
Exista de asemenea posibilitatea pronuntarii unor hotarari judecatoresti
contradictorii, intrucat solutia data de instanta de fond in contestatia la executare nu era
definitiva si nu avea autoritate de lucru judecat inaintea instantei care solutiona recursul
impotriva incheierii de incuviintare a executarii silite.
Trebuie precizat ca practica judiciara nu a fost constanta in a aplica regulile
procedurii necontencioase in materia incheierii de incuviintare a executarii silite , o buna
perioada de timp considerandu-se ca este vorba despre o incheierea care poate fi atacata
separat cu recurs pe procedura de drept comun, cu consecinta ca recursul se judeca in
sala de judecata, in sedinta publica.
 2.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse de
LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005

2.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de

incuviintare a executarii silite

Ca o prima modificare adusa de noua reglementare se poate observa ca debitorul

nu mai are posibilitatea de ataca cu recurs incheierea de incuviintare a executarii silite .
Cu toate acestea , prin introducerea alin 2^1 la art. 399 Cod proc civ , legiuitorul a
pus la dispozitia debitorului posibilitatea de a solicita anularea incheierii de incuviintare
a executarii silite ( precum si a incheierii de investire cu formula executorie) in cadrul
contestatiei la executare ¹.
Solutia “ anularii “ unei hotarari judecatoresti de catre o alta instanta de fond,
chiar daca este vorba despre o incheiere, este rar folosita in legislatia romaneasca avand
caracter de exceptie. In prezent, o solutie asemanatoare a fost stipulata de legiuitor
pentru anularea ordonantei de emitere a unei somatii de plata .Astfel, potrivit art.8 al (1)
din Ordonanta de Guvern nr.5 din 19 iulie 2001 , debitorul are posibilitatea de a solicita
anularea ordonantei prin care s-a dispus emiterea unei somatii de plata impotriva sa, prin
formularea unei cereri in anulare de competenta instantei de fond. De asemenea, este de
mentionat existenta, in trecut a controversatei actiuni in anularea incheierilor de
intabulare, care a generat vii dispute in practica si doctrina, existand la a cea vreme o
opinie majoritara in sensul ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi desfiintata decat prin
caile ordinare si extraordinare de atac, iar nu prin anularea ei de catre o alta instanta de
fond.
Noua reglementare introdusa de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 s-a dorit o
solutie a problemelor generate de reglementarea anterioara , prin “comasarea” celor
doua cai de atac eliminandu-se posibilitatea unor hotarari judecatoresti care sa se
contrazica si impiedicand tergiversarea nejustificata a procedurii executarii silite.
O alta modificare , situandu-se pe aceasi linie de solutionare cu celeritate a
incidentelor ivite in cadrul executarii silite, consta in precizarea expresa a dreptului
creditorului de a ataca cu recurs incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare
a executarii silite, in termen de 5 zile de la comunicare.
Stabilirea acestei cai de atac in favoarea creditorului se impunea deoarece in
situatia respingerii cererii de incuviintare a executarii silite , practic executarea silita nu
se mai declanseaza, iar creditorul in mod evident nu ar fi putut beneficia de posibilitatea
atacarii incheierii pe calea contestatiei la executare.
Pentru identitate de rationament, consideram ca creditorul este indreptatit a
formula recurs si impotriva incheierii prin care s-a admis doar in parte cererea de
incuviintare a executarii silite.
__________________________
¹ Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, editia 3, ed.All Beck 2005 pag. .913
 Este de observat faptul ca termenul de recurs a fost redus la doar 5 zile, fata de
termenul general de 15 zile aplicabil anterior ultimelor modificari ale codului de
procedura civila.
Asa cum am aratat mai sus, inainte de a interveni aceasta modificare , dreptul
creditorului de a ataca cu recurs incheierea de respingerea a cererii de incuviintare a
executarii silite era dedus din aplicarea normelor ce guverneaza procedura
necontencioasa, recursul fiind formulat in baza art 336 Cod.proc.civ.

2.3.2 Aplicabilitatea normelor care guverneaza procedura necontencioasa in

materia incuviintarii executarii silite

Principala problema generata de forma actuala a art. 373^1 al(2) Cod.proc.civ.

este legata de calificarea procedurii de incuviintare a executarii silite, respectiv de
situarea sau nu a acestei incheieri in sfera celor guvernate de regulile aplicabile
procedurii necontencioase, prevazute la Cartea III art .331 si urm Cod.proc.civ.
De solutionarea acestei probleme depinde atat alegerea justa a procedurii
aplicabile recursului declarat de creditor impotriva incheierii de respingere a cererii de
incuviintare a executarii silite, cat si existenta puterii de lucru judecat a incheierii ramase
irevocabile.
La prima vedere, incheierea pronuntata in materia incuviintarii executarii silite
pare a se circumscrie unei proceduri necontencioase speciale, despre care face vorbire
art. 338 al(2) Cod proc civ.
Principalul argument in favoarea acestei sustineri este, desigur , faptul ca
incheierea este pronuntata in camera de consiliu si fara citarea partilor. De asemenea se
poate sustine ca posibilitatea anularii incheierii prin contestatie la executare introdusa de
“cei interesati sau vatamati “ poate duce la concluzia ca incheierea este lipsita de puterea
lucrului judecat, ceea ce constituie o alta caracteristica a procedurii necontencioase.
Asa cum am aratat mai sus, daca consideram aplicabila in materie procedura
necontencioasa, urmeaza a concluziona ca recursul impotriva incheierii de respingerea a
cererii de incuviintare a executarii silite se va judeca in camera de consiliu potrivit
art.336 al(5) cod proc civ.
O alta consecinta a aplicabilitatii normelor ce guverneaza procedura
necontencioasa ar consta in faptul ca potrivit art.337 Cod proc.civ incheierea de
respingere a cererii de incuviintare a executarii silite nu ar avea putere de lucru judecat,
ceea ce inseamna ca nimic nu l-ar impiedica pe creditor a depune o noua cerere de
incuviintare a executarii silite, pentru aceleasi temeiuri, in termenul de prescriptie ,
cerere care sa primeasca o solutie diferita .
Totusi, intrucat legiuitorul nu face trimitere expresa la regulile aplicabile
procedurii necontencioase , si in virtutea principiului fundamental “ ubi lege not
distinquit, nec nos distinquere debemus” , normele de procedura fiind de stricta
interpretare , se poate considera ca prevederile art. 373^1 al.2 Cod proc.civ. trebuie
completate cu prevederile dreptului comun . Astfel incheierea nerecurata va avea putere
de lucru judecat, iar recursul declarat de creditor se va judeca in sedinta publica, cu
citarea partilor.
Este sarcina practicii si a doctrinei in a da o justa interpretare prevederilor art.
373^1 al.2 Cod proc.civ. , interpretare care sa serveasca indeplinirii justitiei si respectarii
drepturilor procesuale ale partilor implicate.

2.3.3 Competenta exclusiva a presedintelui instantei in materia incuviintarii

executarii silite

O alta problema generata de forma actuala a art. 373^1 al(2) Cod.proc.civ. este
legata de ambiguitatea formularii textului legal in sensul ca daca pentru inceput se arata
ca “Instanta incuviinteaza executarea silita prin incheiere data in camera de consiliu,
fara citarea partilor” in teza urmatoare se arata ca “ incheierea prin care presedintele
instantei admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa nici unei cai de
atac” , nefiind absolut clar daca in toate cazurile, solutionarea cererii de incuviintare a
executarii silite este de competenta presedintelui instantei.
Este de remarcat faptul ca la art.373^3 al.1 si 1^1, atunci cand se refera la
investirea cu formula executorie, exista o consecventa de exprimare in sensul ca este
fara echivoc faptul ca pronuntarea incheierii de investire cu formula executorie este de
competenta presedintelui instantei.
In reglementarea anterioara, nici incuviintarea executarii silite si nici investirea
cu formula executorie nu erau de competenta exclusiva a presedintelui instantei, in
practica desemnandu-se in cadrul fiecarei instante cate un judecator care se ocupa de
investirile cu formula executorie, iar incuviintarea executarii silite fiind dispusa , dupa
caz, de judecatorul de serviciu sau presedintele instantei.
In situatia in care noile reglementari vor fi intepretate in sensul ca atat
incuviintarea executarii silite cat si investirea cu formula executorie sunt de competenta
exclusiva apresdintelui instantei, se pune intrebarea fireasca daca , avand in vedere
numarul mare de cereri existente pe rolul instantelor, nu se va ajunge de fapt la a o
ingreunare a procedurii, fiind nevoie de acordarea unor termene fata de imposibilitatea
fizica a unui singur judecator – presedintele instantei – de solutiona toate cererile in timp
util.
Oricum , ca o solutie prompta a acestor inconveniente, in prezent se poate
constata ca la majoritatea instantelor judecatoresti, presedintii de instante au fost nevoiti
a-si delega atributiile (printre care cele in discutie) unor vicepresedinti sau altor
judecatori .
De aceea consideram ca, de lege ferenda,s-ar impune ca sintagma “ presedintele
instantei “ folosita de legiuitor la art.373^1 si 373^3 sa fie inlocuita cu sintagma
“ instanta “, revenindu-se practic la situatia existenta in reglementarea anterioara intrarii
in vigoare a Legii nr. 219 din 6 iulie 2005.
De altfel, pastrarea actualei reglementari ar veni in contradictie si cu ultimele
reglementari de orientare europeana din normele de organizare judecatoreasca, potrivit
carora alegerea completelor de judecata se face aleatoriu fara ca justitiabilul sa poata
cunoaste de la data introducerii cererii care este judecatorul care o va solutiona.

3. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia

incidentelor procedurii de executare silita

3.1. Incidentele procedurii de executare silita. Notiune si efecte.

Principalele incidente de ordin procedural care pot aparea in cursul executarii

silite sunt prescriptia executarii silite, perimarea executarii si suspendarea urmaririi.¹ Pe
langa aceste incidente unanim acceptate in doctrina, unii autori ² enumera de asemenea
existenta proprietatii comune asupra bunurilor urmarite , beneficiul de discutiune si
beneficiul de diviziune.
Efectele incidentelor procedurii de executare silita pot consta in oprirea temporara
a executarii silite (suspendarea) sau chiar la sistarea definitiva a activitatii de executare
silita (prescriptia, perimarea).
Daca in materia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita au fost facute
importante modificari prin Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 publicata in M. Of. nr.
479 din 2 octombrie 2000, care prin introducerea in Codul de procedura civila a
sectiunii a VI^2-a intitulata Prescriptia dreptului de a cere executarea silita a schimbat
practic dreptul comun in materia prescriptiei executarii silite ³ constituit pana la acea
data de prevederile Decretului nr.167/1938, in materia perimarii nu se poate vorbi despre
modificari semnificative aduse prin ultimele reglementari.
3.2. Suspendarea provizorie a executarii silite . Probleme teoretice si practice
aparute anterior modificarilor aduse de Legea nr.219 din 6 iulie 2005
O modificare a carei intepretare si punere in aplicarea pune deja mari probleme atat
instantelor judecatoresti cat si celorlati participanti in procesul civil este cea facuta prin
LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a executarii silite.
Este vorba despre noul text al art. 403 al (4) Cod proc. civ potrivit caruia : In
cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin
incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la
solutionarea cererii de suspendare de catre instanta. Incheierea nu este supusa nici
unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea
obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea
depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul.
_____________________________________

¹ Ioan Les, op.cit pag .858

² Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu op.cit.pag. 243,244
³ V.M Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr138/2000 (III)
 Se poate observa ca noul text modifica radical prevederile art. 403 al (4) Cod
proc. civ , in vechea reglementare prevazandu-se ca in cazuri urgente, presedintele
instantei poate dispune suspendarea provizorie a executarii pe cale de ordonanta
presedintiala, pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite formulate in
cadrul contestatiei la executare.
Astfel, odata cu introducerea contestatiei la executare, in petitul careia se solicita
si suspendarea executarii, debitorul avea posibilitatea a formula in baza art.403 al (4)
Cod proc.civ. , pe calea ordonanteie presedintiale , suspendarea provizoriei a executarii
silite.
Pentru a pronunta suspendarea provizorie a executarii silite, presedintele instantei
de judecata verifica ideplinirea conditiilor prevazute de art.581 Cod proc.civ pentru
admisibilitatea ordonantei presedintiale, respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea
fondului.
De fapt, debitorul era tinut a justifica in principal urgenta cererii ( spre exemplu
dovedind iminenta realizarii unui act de executare care ar urma sa-l prejudicieze ),
intrucat celelate conditii erau indeplinite implicit odata cu existenta contestatiei la
executare in petitul careia se solicita suspndarea executarii pana la solutionarea
contestatiei.
In practica, majoritatea instantelor obisnuiau a dispune suspendarea provizorie a
executarii silite prin ordonanta presedintiala data in camera de consiliu si fara citarea
partilor in baza art.581 al (3) Cod proc civ. Hotararea pronunta putea fi atacat cu recurs
de catre creditor in baza art.582 Cod proc civ. Numeroase discutii au fost purtate
referitor la obligativitatea platii cautiunii in cazul suspendarii provizorii a executarii
silite, existand o practica neunitara in acest sens. Discutiile au fost generate de faptul ca
art.403 al(1) instituia obligativitatea platii unei cautiuni doar in situatia suspendarii
executarii de catre instanta ce solutioneaza contestatia ala executare, nu si in procedura
speciala a ordonantei presedintiale
In cele din urma , s-a impus practica potrivit careia ¹ instantele dispuneau
suspendarea executarii prin incheiere data in camera de consiliu si fara citarea partilor ,
inainte de termenul fixat pentru solutionarea contestatiei, dar numai dupa plata unei
cautiuni.

3.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse

de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a
executarii silite

Noul text la art. 403 al (4) Cod proc. civ s-a dorit o confirmare a tendintelor din
practica judiciara si o rezolvare a problemelor generate de vechea reglementare.
Astfel nu mai este vorba despre o ordonanta presedintiala ci de o incheiere
__________________________
¹ Prof . univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu op.cit.pag. 239,240
pronuntata de presedintele instantei , prevazandu-se in mod expres obligativitatea platii
unei cautiuni si cuantumul acesteia ¹.
Totusi noua reglementare a pus probleme de aplicare practica, intrucat daca
anterior era clar ca se forma un nou dosar avand ca obiect cererea de ordonata
presedintiala, in prezent aceasta incheiere trebuie de asemenea sa formeze obiectul unui
dosar separat fiind vorba si despre un complet de judecata separat . Cum situatia
solutionarii unui dosar prin incheiere judecatoreasca are un caracter exceptional , exista
deja numeroase situatii in care s-a dat o interpretare eronata noilor texte legale,
dispunandu-se suspendarea provizorie tot prin ordonanta presedintiala, insa cu plata unei
cautiuni si cu mentiunea “irevocabila” in dispozitiv.

3.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de

suspendare provizorie a executarii silite

Ajungem astfel la una din cele mai importante modificari aduse de LEGEA nr.
219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a executarii silite si anume la
prevedere potrivit careia “ Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac”.
Pentru a putea sesiza importanta acestei modificari trebuie sa observam mai intai
ca de aceasta data presedintele instantei nu mai este tinut a verifica indeplinirea
conditiilor de emitere a unei ordonante presedintiale ci doar a verifica existenta urgentei
si a platii cautiunii. Or, o eventuala greseala a acestuia cu privire la indeplinirea celor
doua conditii nu poate fi cenzurata in nici un fel de creditorul urmaritor , care nu mai are
la dispozitie calea de atac a recursului . Avand in vedere si faptul ca judecata contestatiei
la executare si a cererii de suspendare formulate in cadrul contestatiei poate fi amanata
pe diverse motive ( angajarea unui aparator, imposibilitatea obiectiva a aparatorului de a
se prezenta in instanta,etc) se poate ajunge la situatia in care o suspendare in baza unei
incheieri nelegale sa aduca grave prejudicii creditorului urmaritor, prejudicii care nu pot
fi acoperite cu cautiunea de 10% din valoarea obiectului executarii silite (sau 5 milioane
lei pentru cererile neevaluabile in bani ). Avem in vedere in special situatia in care
cererea de suspendare este neintemeiata, si urmeaza a fi respinsa de instanta in cadrul
contestatiei la executare, fiind insa evident faptul ca in cadrul suspendarii provizorii nu
va fi analizata temeinicia cererii , ci doar indeplinirea celor doua conditii susmentionate.
De asemenea, este discutabil daca inlaturarea cailor de atac se refera doar la
incheierea prin care presedintele instantei dispune admite cererea de suspendare
provizorie a executarii silite, sau si la incheierea prin care presedintele instantei respinge
o astfel de cerere. O astfel de intrebare se pune datorita faptului ca, pe de o parte, in
cuprinsul art. 403 al (4) Cod proc. civ legiuitorul se refera doar la incheierea de admitere
a cererii de suspendare provizorie, iar pe de alta parte, celelate incheieri pronuntate in
__________________________

¹ Ioan Les, op.cit pag .869

cursul executarii silite (privind investirea cu formula executorie si incuviintarea
executarii silite ) beneficiaza de tratament diferentiat dupa cum este vorba despre
incheieri de admitere sau de respingere a respectivelor cereri. Discutia poate fi extinsa
cu privire la calificarea respectivei incheieri ca apartinand procedurii contencioase sau
procedurii necontencioase, cu consecinta solutionarii unei eventuale cai de atac in
sedinta publica sau in camera de consiliu.
In doctrina juridica s-a aratat ca rationamentul inlaturarii cailor de atac impotriva
incheierii pronuntate in baza art. 403 al (4) Cod proc. civ ar fi ca decizia de suspendare
are oricum un caracter provizoriu , respectiv ea dureaza pana la solutionarea cererii de
suspendare de catre instanta competenta¹. Or, acest rationament subzista doar in situatia
admiterii cererii de supendare provizorie, in cazul respingerii acestei cereri fiind
echitabil ca debitorul urmarit sa se poata adresa unei instane superioare prin intermediul
unui recurs in care sa tinda a dovedi ca cererea sa de suspendare provizorie indeplineste
conditiile de admisibilitate prevazute de lege, fiind in mod gresit respinsa de
presedintele instatei de fond.
Oricum , pana cand aceasta situatie va fi solutionata de catre legiuitor, revine din
nou practicii judiciare si doctrinei juridice sarcina de a da prevederilor art. 403 al(4) Cod
proc.civ. o interpretare care sa serveasca indeplinirii justitiei si respectarii drepturilor
procesuale ale partilor implicate.

3.3.2 Criteriile legale de stabilire a cautiunii

Nu putem incheia subiectul modificarilor aduse la art.403 al (4) Cod proc civ fara
a face o referire la problema cuantumului cautiunii ce trebuie achitata, fiind pentru prima
data cand legiuitorul indica in mod expres criteriile de stabilire a acestor sume.
Necesitatea stabilirii exprese a cautiunii s-a impus datorita faptului ca prin
inlaturarea cailor de atac impotriva incheierii de suspendare provizorie a executarii silite,
s-ar fi creat posibilitatea supendarii provizorii a executarii cu plata unor cautiuni modice,
fara ca creditorul sa poata contesta cuantumul derizoriu al acestora.
Trebuie precizat si faptul ca LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 a introdus art.
723^1. in Codul de procedura civila, prin care se reglementeaza in mod expres
procedura depunerii si restituirii cautiunii stabilindu-se de asemenea cuantumul maxim
al acesteia : nu mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar in cazul cererilor al
caror obiect nu este evaluabil in bani, nu mai mult de de 20 milioane lei.
Stabilirea unor criterii de calcul a cautiunii si a unor limite maxime ale acesteia se
impunea datorita practicii neunitare a instantelor de judecata cu privire la cuantumul
cautiunii, de multe ori cel care dorea sa faca o cerere de suspendare fiind descurajat de
sumele exorbitante solicitate cu tilu de cautiune, in lipsa oricaror criterii obiective de
stabilire a acestor sume .
__________________________

¹ Ioan Les, op.cit pag .869

 4. Concluzii

Fara indoiala, procedura civila este una dintre ramurile dreptului care a suferit in
ultimii ani cele mai multe schimbari legislative. Este de dorit ca adoptarea Legii nr.
219/2005 de aprobare a Ordonantei nr. 138/2000 sa aduca si sfarsitul acestei perioade de
instabilitate , cu consecinta fireasca a imbunatatirii rolului si imaginii justitiei.
Orice drept castigat de iure in cadrul unui proces nu are valoare daca nu este
realizat de facto. Executarea silita ridica la randul sau nenumarate probleme de tehnica
juridica, fiind unul din cele mai specializate domenii ale dreptului, probleme care pot
conduce, in cazul in care nu sunt bine administrate, fie la diminuarea castigului obtinut,
fie chiar la pierderea lui. De aceea, cu atat mai mult in materia executarii silite este
nevoie de stabilitate legislativa, de un sistem solid de legi care sa conduca la justa
realizare a drepturilor partilor implicate. Cu toate acestea, se poate constata faptul ca
noile reglementari privind procedura executarii silite pun inca importante probleme
teoretice si practice , care vor duce probabil la noi modificari in vederea gasirii
solutiilor optime de legiferare ale acestui atat de important domeniu.
 CUPRINS

1. Consideratii generale

2. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia cererii de
executare silita si a constituirii dosarului de executare

2.1. Cererea de executare silita si constituirea dosarului de executare. Incuviintarea

executarii silite.

2.2. Procedura incuvintarii executarii silite anterior modificarilor aduse de Legea

nr.219 din 6 iulie 2005 . Probleme teoretice si practice

2.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse de

LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia incuviintarii executarii silite.

2.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de

incuviintare a executarii silite

2.3.2 Aplicabilitatea normelor care guverneaza procedura necontencioasa in

materia incuviintarii executarii silite

2.3.3 Competenta exclusiva a presedintelui instantei in materia incuviintarii

executarii silite

3. Modificarile aduse de LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia incidentelor
procedurii de executare silita

3.1. Incidentele procedurii de executare silita. Notiune si efecte.

3.2. Suspendarea provizorie a executarii silite . Probleme teoretice si practice aparute

anterior modificarilor aduse de Legea nr.219 din 6 iulie 2005 .

3.3. Principalele probleme teoretice si practice impuse de Modificarile aduse de

LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 in materia suspendarii provizorii a executarii silite

3.3.1 Eliminarea cailor de atac impotriva incheierii de admiterea a cererii de

suspendare provizorie a executarii silite

3.3.2 Criteriile legale de stabilire a cautiunii

4. Concluzii
 BIBLIOGRAFIE

1. Prof. univ.dr. Savelly Ziberstein , Prof.univ.dr. Viorel Mircea Ciobanu Tratat

de executare silita, ed. Lumina Lex, 2000

2. Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, editia 3, ed.All Beck 2005

3. V.M Ciobanu, G.Boroi, M.Nicolae Modificarile aduse Codului de procedura

civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr138/2000 (III)

4. Florea Magureanu , Drept procesual civil, editia VII, ed.All Beck 2004

5. Mihaela Tabarca , Drept procesual civil , ed.Universul Juridic, Bucuresti,2005

6. Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei , Codul de procedura civila

adnotat,ed.All Beck 2005