aspecte noi ale dramaturgiei,si existenta unui teatru de idei,promovat de Camil Petrescu sau a celui mitic,reprezentat in primul rand de Lucian Blaga.Aceste tipuri dramatice au fst continuate si dupa al Doilea Razboi Mondial,asa cum este cazul teatrului de sare,sa cum este cazul teatrului parabolic al lui Marin Sorescu,care in trilogia sa Setea muntelui de sare a pornit de la mituri consecrate:in Iona de la mitul biblic cu acelasi nume,in Paracliserul de la mitul mesterului Manole iar in Matca de la mitul potopuluiPiesa Paracliserul(tragedie in trei tablouri) a fost publicat in anul 1970,la Editura Eminescu si are doua personaje:paracliserul si un paznic surd. Paracliserul sta singur in mijlocul unei catedrale,cu o lumanare aprinsa in mana.El s-a izolat aici voluntary si incearca sa afume pietrele goale pentru a le da un aspect de vechime,o anumita patina.In munca istovitoare,dificila,pune multa meticulazitate,in ciuda gratuitatii unui asemenea demers.Savarsindu-si munca,paracliserul mediteaza la starea de singuratate,vrea sa ajunga la altar,unde sunt sfintii din randul carora ar dori sa faca parte. In tabloul al II-lea,continuandu-si munca,se gandeste la soarta Sfantului Sebastian,are viziunea celor trei magi intrupati in trei fluturi si are loc,pe intuneric,o lupta cu liliacul,simbolizand lupta lui Iacob cu ingerul.Insotit de cele sapte umbre ale sale,ajunge la altar,unde gaseste ca,,sfintii ies din galbenus de ou,ca parasutistii din avion.Cata vreme va mai fi ou,minunea va plana deasupra noastra” si constata ca nu se poate convinge de existenta lui Dumnezeu.Desi constata ca lipseste o icoana din rama,mai are puterea sa se consoleze cu speranta. In tabloul al III-lea are loc schimbarea de décor:apar schelele,peretii sunt innegriti pana sub cupola,unde a mai ramas o fasie ingusta alba.Urcand acolo,istovit,paracliserul isi incepe treaba.Acum el traieste si marturiseste voluptatea epuizarii(,,Exista o voluptate si a epuizarii.Ce extraordinary trebuie sa se simta lamaia bine stoarsa![…]Pamantul stors printer degetele noastre,ofteaza si el de placere”)Si luminand tabloul Martiriul Sfantului Sebastian,mediteaza asupra suferintei ori la statutul privilegiat al sfintilor(,,Si Sfintii sunt ocrotiti”) in raport cu incert al oamenilor. Textul piesei(numita de Sorescu tragedie)contine numeroase simboluri.De pilda dramaturgul pune in discutie problema iesirii din singuratate pe calea spiritului,singura posibila:,,Nu mai e chiar asa de mult,sunt aproape de sageata inaltata ca un deget care are ceva de spus.”.Exista apoi simbolul zidurilor afumate despre care Eugen Simion in opera Scritorii romani de azi,spune:,,A afuma pietrele unei catedrale inseamna a-i da o istorie,o traditie(s.a.) a pune in spatele unui obiect symbolic(catedrala) o vechime care sa intareasca idea de durata si durabilitatea”Aceasta idée este o deplina concordanta cu cea ilustrata de Monostirea Argesului,conform careia nimic frumos si durabil care sa infrunte veacurilea nu se poate crea fara sacrificiu.Similitudinile cu balada sunt si mai numeroase.Este vorba,in ambele creatii,de o biserica-pe care mesterul Manole o ridica treptat sau pe care paracliserul o afuma treapta cu treapta pana la turla,iar ambii eroi cad jertfa propriului effort creator,chiar daca din motive diferite.Paracliserul nu are,ca Manole orgoliul de a crea ceva unic si repetabil la o scara valoric superioara,ci doar dorinta de a-si implini o misiune:,,Asta[catedrala-n.n.] e ultima.Iar eu sunt ultimul[…]Lasati-ma sa cobor,o biserica mai neagra decat asta nu mai pot face.Asa ca nu va fie frica…”Cu toate acestea,creatia,indifferent de scopul ei,,impune o ispasire,o implicare totala si o experienta irepetabila”(Eugen Simion), Ca si Manole,Paracliserul este un personaj dramatic,deoarece se intreaba,oscileaza intre o parere si alta,are obsesii si incertitudini.Dimensiunea tragica a celor doua personaje nu este insa de aceeasi marime,intrucat la Manole sacrificial presupune si jertfirea cuiva in mod constient,pe cand Paracliserul se inchide de bunavoie in catedrala fara a implica si sacrificarea altei personae,incercand sa se salveze singur dintr- o singuratate asumata voluntar. Opera dramatica Paracliserul,ca intreaga literature a lui Marin Sorescu,vizeaza,ca idee generala,,insertia absurdului in viata de toate zilele.Tragicul,starea de criza iesi din aceasta confruntare permanenta intre spirit care concepe rational si realitatea care fabrica neincetat irealitati”