Sunteți pe pagina 1din 4

Paracliserul

de Marin Sorescu

In perioada interbelica se observa,pe langa alte


aspecte noi ale dramaturgiei,si existenta unui teatru
de idei,promovat de Camil Petrescu sau a celui
mitic,reprezentat in primul rand de Lucian
Blaga.Aceste tipuri dramatice au fst continuate si
dupa al Doilea Razboi Mondial,asa cum este cazul
teatrului de sare,sa cum este cazul teatrului
parabolic al lui Marin Sorescu,care in trilogia sa
Setea muntelui de sare a pornit de la mituri
consecrate:in Iona de la mitul biblic cu acelasi
nume,in Paracliserul de la mitul mesterului Manole
iar in Matca de la mitul potopuluiPiesa
Paracliserul(tragedie in trei tablouri) a fost publicat
in anul 1970,la Editura Eminescu si are doua
personaje:paracliserul si un paznic surd.
Paracliserul sta singur in mijlocul unei
catedrale,cu o lumanare aprinsa in mana.El s-a
izolat aici voluntary si incearca sa afume pietrele
goale pentru a le da un aspect de vechime,o
anumita patina.In munca istovitoare,dificila,pune
multa meticulazitate,in ciuda gratuitatii unui
asemenea demers.Savarsindu-si munca,paracliserul
mediteaza la starea de singuratate,vrea sa ajunga la
altar,unde sunt sfintii din randul carora ar dori sa
faca parte.
In tabloul al II-lea,continuandu-si munca,se
gandeste la soarta Sfantului Sebastian,are viziunea
celor trei magi intrupati in trei fluturi si are loc,pe
intuneric,o lupta cu liliacul,simbolizand lupta lui
Iacob cu ingerul.Insotit de cele sapte umbre ale
sale,ajunge la altar,unde gaseste ca,,sfintii ies din
galbenus de ou,ca parasutistii din avion.Cata vreme
va mai fi ou,minunea va plana deasupra noastra” si
constata ca nu se poate convinge de existenta lui
Dumnezeu.Desi constata ca lipseste o icoana din
rama,mai are puterea sa se consoleze cu speranta.
In tabloul al III-lea are loc schimbarea de
décor:apar schelele,peretii sunt innegriti pana sub
cupola,unde a mai ramas o fasie ingusta
alba.Urcand acolo,istovit,paracliserul isi incepe
treaba.Acum el traieste si marturiseste voluptatea
epuizarii(,,Exista o voluptate si a epuizarii.Ce
extraordinary trebuie sa se simta lamaia bine
stoarsa![…]Pamantul stors printer degetele
noastre,ofteaza si el de placere”)Si luminand
tabloul Martiriul Sfantului Sebastian,mediteaza
asupra suferintei ori la statutul privilegiat al
sfintilor(,,Si Sfintii sunt ocrotiti”) in raport cu
incert al oamenilor.
Textul piesei(numita de Sorescu
tragedie)contine numeroase simboluri.De pilda
dramaturgul pune in discutie problema iesirii din
singuratate pe calea spiritului,singura posibila:,,Nu
mai e chiar asa de mult,sunt aproape de sageata
inaltata ca un deget care are ceva de spus.”.Exista
apoi simbolul zidurilor afumate despre care Eugen
Simion in opera Scritorii romani de azi,spune:,,A
afuma pietrele unei catedrale inseamna a-i da o
istorie,o traditie(s.a.) a pune in spatele unui obiect
symbolic(catedrala) o vechime care sa intareasca
idea de durata si durabilitatea”Aceasta idée este o
deplina concordanta cu cea ilustrata de Monostirea
Argesului,conform careia nimic frumos si durabil
care sa infrunte veacurilea nu se poate crea fara
sacrificiu.Similitudinile cu balada sunt si mai
numeroase.Este vorba,in ambele creatii,de o
biserica-pe care mesterul Manole o ridica treptat
sau pe care paracliserul o afuma treapta cu treapta
pana la turla,iar ambii eroi cad jertfa propriului
effort creator,chiar daca din motive
diferite.Paracliserul nu are,ca Manole orgoliul de a
crea ceva unic si repetabil la o scara valoric
superioara,ci doar dorinta de a-si implini o
misiune:,,Asta[catedrala-n.n.] e ultima.Iar eu sunt
ultimul[…]Lasati-ma sa cobor,o biserica mai
neagra decat asta nu mai pot face.Asa ca nu va fie
frica…”Cu toate acestea,creatia,indifferent de
scopul ei,,impune o ispasire,o implicare totala si o
experienta irepetabila”(Eugen Simion),
Ca si Manole,Paracliserul este un personaj
dramatic,deoarece se intreaba,oscileaza intre o
parere si alta,are obsesii si
incertitudini.Dimensiunea tragica a celor doua
personaje nu este insa de aceeasi marime,intrucat
la Manole sacrificial presupune si jertfirea cuiva in
mod constient,pe cand Paracliserul se inchide de
bunavoie in catedrala fara a implica si sacrificarea
altei personae,incercand sa se salveze singur dintr-
o singuratate asumata voluntar.
Opera dramatica Paracliserul,ca intreaga
literature a lui Marin Sorescu,vizeaza,ca idee
generala,,insertia absurdului in viata de toate
zilele.Tragicul,starea de criza iesi din aceasta
confruntare permanenta intre spirit care concepe
rational si realitatea care fabrica neincetat
irealitati”

S-ar putea să vă placă și