ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU

Competenţe specifice :

C1. Rezumă/descrie serviciile de îngrijire la domiciliu şi responsabilităţile

asistentului medical generalist

C2. Elaborează planul de îngrijire

C3. Aplică îngrijirile conform normelor în vigoare

C4. Efectuează bilanţul îngrijirilor efectuate

Cuprins

C1. Rezumă/descrie serviciile de îngrijire la domiciliu şi

responsabilităţile asistentului medical generalist

I. Repere legislative Definiţie. Cadru legal. Contractul-cadru privind condiţiile

acordării asistenţei medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
II. Lista îngrijirilor la domiciliu care pot fi asigurate de persoane juridice şi fizice
autorizate de Ministerul Sănătăţii.
III. Atribuţiile, responsabilităţile, abilităţile şi competenţele asistentului medical
generalist în cadrul echipei de îngrijiri la domiciliu.
IV. Voluntariatul în îngrijirile la domiciliu
V. Proceduri birocratice. Drepturile beneficiarului îngrijirilor la domiciliu. Norme
de etică şi deontologie în îngrijirile la domiciliu. Evaluarea iniţială, acordul dintre
beneficiar şi persoana care acordă îngrijirile/ furnizorul de servicii

VI. Comunicarea în îngrijirile la domiciliu. Modalităţi de comunicare, aspecte

specifice, obţinerea consimţământului informat în îngrijirile la domiciliu.

C2. Elaborează planul de îngrijire.

C3. Aplică îngrijirile conform normelor în vigoare

C4. Efectuează bilanţul îngrijirilor efectuate

VII. Elaborarea planurilor de îngrijire. Exemplu de plan de îngrijire pe un diagnostic

nursing NANDA-I specific: Afectarea comunicării verbale

VIII. Educarea/ instruirea pacientului, familiei

IX. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire. Lipsă de

cunoştinţe

X. Prevenirea infecţiilor, măsuri de precauţie şi reguli de siguranţă în munca de

îngrijiri medicale la domiciliu

XI. Tehnici specifice. Alimentaţia pasivă

XII. Tehnici specifice. Alimentaţia parenterală

XIII. Tehnici specifice. Toaleta pacientului.

XIV. Tehnici specifice. Prevenirea escarelor.
XV. Tehnici specifice. Clisma
XVI. Tehnici specifice. Pansamente
XVII. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire. Afectarea
mobilităţii fizice
XVIII. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire. Insomnie
XIX. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire. Afectarea
capacităţii de menţinere a locuinţei în condiţii normale
Competenţa 1. Rezumă/descrie serviciile de îngrijire la domiciliu şi
responsabilităţile asistentului medical generalist

I. Repere legislative Definiţie. Cadru legal. Contractul-cadru privind condiţiile

acordării asistenţei medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Definiţie. Prin îngrijiri la domiciliu se înţelege orice activitate de îngrijire medicală

prestată de personal specializat, la domiciliul pacientului, care contribuie la
îmbunătăţirea stării de bine a acestuia din punct de vedere fizic şi psihic.

Cadrul legal. Această definiţie este inclusă în „Ordinul nr. 3018 din 7 aprilie 2003
pentru aprobarea Normelor privind îngrijirile la domiciliu, emis de Ministerul
Sănătăţii şi publicat în M.O. nr. 255 din 12 aprilie 2003”.

În acest ordin se fac, de asemenea, următoarele precizări:

Art. 2. – Îngrijirea la domiciliu se efectuează numai la indicaţia medicilor.

Art. 4. – Beneficiarii îngrijirilor medicale la domiciliu sunt persoane cu afecţiuni

acute şi/sau cronice, care prezintă un anumit nivel de dependenţa şi o capacitate
limitată de a se deplasa la o unitate sanitară în vederea asigurării îngrijirilor
ambulatorii recomandate de medici.

Art. 5. – Pot fi furnizori de îngrijiri la domiciliu persoane juridice sau fizice

autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru a presta aceste servicii.

Art. 6. – Asigurarea asistenţei medicale şi a îngrijirii la domiciliul bolnavului este

efectuată în conformitate cu nivelul de pregătire profesională a furnizorilor acestor
servicii.

În „Legea 145/ 1997, a asigurărilor sociale de sănătate”, la articolul 12, se

precizează următoarele în legătură cu dreptul la îngrijiri medicale ale asiguraţilor:

(1) Asiguraţii au dreptul la îngrijire medicală, în caz de boală sau de accident, din
prima zi de îmbolnavire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile
stabilite de prezenta lege.
(2) Îngrijirea medicală acordată asiguraţilor se realizează prin servicii medicale,
după cum urmează:
a) servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv
pentru depistarea precoce a bolilor;
b) servicii medicale ambulatorii;
 c) servicii medicale spitaliceşti;
d) servicii de asistenţa stomatologica;
e) servicii medicale de urgenta;
f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;
g) asistenţa medicală pre-, intra- şi postnatala;
h) îngrijiri medicale la domiciliu;
i) medicamente, materiale sanitare, proteze şi orteze.

În „Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 – 2014”, la Secţiunea
a X-a („Îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri paliative”), sunt menţionate mai
multe aspecte privind condiţiile de eligibilitate ale furnizorilor de servicii de acest tip
şi obligaţiile lor:
1. Condiţii de eligibilitate a furnizorilor de servicii de îngrijiri medicale la
domiciliu şi îngrijiri paliative
ART. 85
(1) Îngrijirile medicale la domiciliu şi îngrijirile paliative se acordă de către
furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri paliative, persoane
fizice sau juridice, autorizate şi evaluate în condiţiile legii, alţii decât medicii de
familie, care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de
îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri paliative.
(3) Casele de asigurări de sănătate încheie contracte cu furnizorii de servicii de
îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri paliative pentru serviciile pentru care fac
dovada funcţionării cu personal de specialitate, în condiţiile stabilite prin norme.
(4) La contractare, furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi
îngrijiri paliative au obligaţia să prezinte:
a) lista cu personalul de specialitate autorizat şi programul de lucru al acestuia;
b) lista cu echipamentele şi/sau instrumentarul specific aflate în dotare şi
documentele care atestă modalitatea de deţinere a acestora, conform legii.
2. Obligaţiile furnizorilor de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi de
îngrijiri paliative
ART. 86
Furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi de îngrijiri paliative aflaţi
în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pe lângă obligaţiile generale
prevăzute la art. 15 şi cuprinse în contractele încheiate cu casele de asigurări de
sănătate, sunt obligaţi:
a) să acorde asiguraţilor servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri
paliative conform recomandărilor formulate de: medicii de specialitate din
ambulatoriul de specialitate, medicii de specialitate din spitale la externarea
asiguraţilor, medicii de familie, aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de
sănătate, în condiţiile stabilite prin norme. Modelul formularului de recomandare
este stabilit prin norme. Recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu şi
îngrijiri paliative se face în concordanţă cu diagnosticul stabilit şi în funcţie de
patologia bolnavului şi gradul de dependenţă al acestuia în condiţiile prevăzute în
norme. Medicii care recomandă servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi îngrijiri
paliative nu pot fi reprezentanţi legali, angajaţi, asociaţi sau administratori ai unui
furnizor de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi de îngrijiri paliative;
b) să nu modifice sau să nu întrerupă din proprie iniţiativă schema de îngrijire
recomandată, pentru furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu;
c) să comunice direct atât medicului care a recomandat îngrijirile medicale la
domiciliu şi îngrijirile paliative, cât şi medicului de familie al asiguratului evoluţia
stării de sănătate a acestuia;
d) să ţină evidenţa serviciilor de îngrijiri medicale şi îngrijiri paliative furnizate la
domiciliul asiguratului, în ceea ce priveşte tipul serviciului acordat, data şi ora
acordării, durata, evoluţia stării de sănătate;
e) să urmărească prezentarea la controlul medical a asiguratului pe care l-a
îngrijit, atunci când acest lucru a fost solicitat de medicul care a făcut recomandarea,
şi să nu depăşească din proprie iniţiativă perioada de îngrijire la domiciliu, care nu
poate fi mai mare decât cea stabilită prin norme;
f) să acorde servicii conform unui plan de îngrijiri în conformitate cu
recomandările stabilite, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica şi în timpul sărbătorilor
legale.
 II. Lista îngrijirilor la domiciliu care pot fi asigurate de persoane juridice
şi fizice autorizate de Ministerul Sănătăţii

Această listă este prevăzută în Ordinul nr. 318 din 7 aprilie 2003 pentru
aprobarea Normelor privind organizarea si functionarea ingrijirilor la
domiciliu, precum si autorizarea persoanelor juridice si fizice care acorda
aceste servicii.

1. Evaluarea iniţialã: preluarea pacientului în maximum 48 ore de la solicitare,

stabilirea planului detaliat de îngrijiri la domiciliu, împreunã cu medicul care le-a
recomandat, consilierea şi instruirea pacientului şi a familiei
2. Evaluarea de etapă, la 3 luni pentru cazurile acute, la 6 luni pentru cazurile
cronice şi ori de câte ori este necesar dacă planul de îngrijiri la domiciliu cuprinde
precizări în acest sens
3. Monitorizarea parametrilor fiziologici: temperatura, respiratie, puls, tensiune
arteriala, diureza, scaun
4. Toaleta pacientului cu probleme medicale şi/sau imobilizat:
- toaleta parţială;
- toaleta totalã, la pat;
- toaleta totalã, la baie, cu ajutorul dispozitivelor de sustinere.
5. Manevre terapeutice:
- administrarea medicamentelor per os, intravenos, intramuscular, subcutanat,
intradermic, intravezical pe sonda vezicala, prin perfuzie endovenoasa, pe suprafata
mucoaselor, pe seringa automată, peridural pe cateter;
- măsurarea glicemiei cu glucometrul;
- recoltarea produselor biologice (sânge, urină, materii fecale);
- clisma cu scop evacuator;
- clisma cu scop terapeutic;
- alimentarea artificiala pe sonda gastrica sau nazogastrica şi pe gastrostoma;
- alimentarea pasiva a bolnavilor cu tulburãri de deglutitie;
- spalatura vaginala;
- masajul limfedemului;
- efectuarea de mobilizare, masaj, aplicaţii medicamentoase, utilizarea colacilor de
cauciuc şi a rulourilor pentru evitarea escarelor de decubit*);
- schimbarea poziţiei, tapotaj, fizioterapie respiratorie pentru evitarea complicatiilor
pulmonare*);
- efectuarea de mobilizare, masaj, bandaj compresiv, aplicaţii medicamentoase
pentru evitarea complicatiilor vasculare la membrele inferioare*).
6. Tehnici de îngrijire chirurgicală:
- îngrijirea plagilor simple şi suprainfectate;
- îngrijirea escarelor multiple;
- îngrijirea tubului de dren;
- îngrijirea canulei traheale;
- suprimarea firelor;
- îngrijirea stomelor şi fistulelor;
- evaluarea manuală a fecaloamelor;
- sondajul vezical**) cu sonda permanentă şi cu scop evacuator;
- aplicarea condomului urinar.
7. Monitorizarea dializei peritoneale
8. Îngrijiri paliative furnizate numai de medici de specialitate şi/sau cu
competenta/supraspecializare în îngrijiri paliative:
- consiliere psihiatrica a pacientului - comunicarea diagnosticului şi a prognosticului;
- consilierea pacientului în vederea pregătirii pentru deces;
- examenul fundului de ochi;
- toracocenteza cu evacuarea lichidului;
- infiltratii paravertebrale;
- blocaje de nervi periferici;
- anestezie localã de contact şi prin infiltratii;
- TENS (stimulare electrica nervoasa percutana);
- tuseu rectal în scop diagnostic;
- terapia chirurgicala a abceselor de pãrţi moi;
- controlul durerii - implica prescrierea şi conducerea medicatiei.
9. Kinetoterapia individualã
10. Logopedia individualã
11. Examinare şi evaluare psihologicã

---------
*) Se aplică pentru bolnavii imobilizati la pat; implică şi instruirea pacientului sau a
familiei.
**) Implica obligatoriu toaleta localã genitala şi schimbarea sondei fixe la 6 zile.
III. Atribuţiile, responsabilităţile, abilităţile şi competenţele asistentului medical
generalist în cadrul echipei de îngrijiri la domiciliu.

Atribuţiile şi responsabilităţile asistentului medical generalist rezultă din

dispozitiile Legii 144/ 2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical, din
fişa postului, prescripţia medicală, Codul de Etica si Deontologie Profesională si
reglementările legale in vigoare. Acestea sunt urmatoarele:

• acordă asistenţă tuturor pacienţilor fără discriminare;

• respectă confidenţialitatea datelor de identificare şi îngrijire acordată
fiecarui pacient şi asigură protectia informaţiei;
• respectă criteriile de calitate a serviciilor de ingrijire furnizate la domiciliu
şi a activitatilor desfăşurate;
• respectă programul de ingrijire medicală, conform recomandarilor facute
de medicul specialist, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica şi în cursul
sărbătorilor legale;
• evaluează nevoile medicale ale pacientului continuu, dinamic şi strict
individualizat;
• elaboreaza planul de îngrijire în functie de recomandările medicului
specialist, în funcţie de necesităţile şi particularităţile pacientului şi în
funcţie de dorinţa pacientului sau aparţinătorilor;
• nu modifică şi nu întrerupe din proprie initiativă schemele de îngrijire
recomandate;
• ţine la zi dosarele pacienţilor împreuna cu ceilalţi membri ai echipei
medicale;
• întocmeşte fişe de îngrjiri medicale la domiciliu precum şi desfăşurătoare
privind activităţile realizate;
• întocmeşte necesarul de materiale pentru îngrijirile medicale de care este
răspunzător şi le comunică medicului coordonator;
• desfăşoară activitati de organizare a locului de muncă în vederea eficienţei
activitatii;
• se prezintă la lucru într-o ţinuta decentă, ingrijita si cu ecuson de
identificcare;
 • evită folosirea limbajului vulgar şi a manifestărilor violente;
• obţine consimţământul informat al clientului sau susţinătorului legal;
• aplică, la indicaţia medicului, îngrijiri terapeutice şi supraveghează
tratamentul;
• informează periodic medicul curant despre evolutia starii de sanatate a
pacientului;
• propune si aplică masuri de educaţie pentru sănătate pacientului si a
anturajului sau;
• efectuează, pentru pacientii care i-au fost repartizati, unul sau mai multe
din serviciile medicale, recomandate de medicul specialist sau medicul de
specialitate din spital (monitorizare temperatura, puls, TA, diureza, scaun,
diverse proceduri de kinetoterapie, administrare medicamente i.m., iv.,
intradermic, subcutan, per os, intravezical pe sondă vezicală, prin perfuzie
intravenoasă, recoltare de produse biologice, alimentarea artificiala pe
sonda gastrica/gastrostoma, alimentatie pasivă, clismă cu scop terapeutic
sau evacuator, manevre terapeutice pentru evitarea escarelor, manevre de
evitare a complicatiilor pulmonare, îngrijirea plagilor simple,
superainfectate, ingrijirea escarelor, stomelor, fistuleleor, canulei traheale,
tubului de dren, monitorizarea dializei peritoneale, aplicarea de ploscă,
bazinet, aplicarea de pampers;
• acordă asistenţă în situaţii de urgenţă.

Competenţe şi abilităţi personale necesare în munca de îngrijiri la domiciliu:

- abilităţi de relaţionare cu oamenii, necesare în implicarea pacientului,

familiei şi personalului de îngrijire în atingerea scopurilor îngrijirilor;

- abilităţi de comunicare: pentru a face educaţie eficientă familiei, pacientului

şi personalului de îngrijire şi pentru o eficientă transmitere a informaţiilor în
cadrul echipei;

- abilităţi de documentare şi înregistrare a tehnicilor şi procedurilor, pentru

raţiuni de justificare a plăţilor efectuate de instituţiile financiare abilitate.

- competenţe culturale: cunoaşterea credinţelor şi cutumelor legate de sănătate

şi alimentaţie, de practici alternative de sănătate, de credinţe religioase;
IV. Voluntariatul în îngrijirile la domiciliu

Hotarârea nr. 1317 din 27 octombrie 2005 privind sprijinirea activităţilor

de voluntariat în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru
persoanele vârstnice prevede cadrul legal pentru activitatea de voluntariat.
Orice persoană a cărei instruire corespunde domeniului asistenţei sociale sau
asistenţei medicale poate desfăşura activităţi de voluntariat în domeniul serviciilor
de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice, pe baza consimţământului liber
exprimat.
În vederea desfăşurării activităţilor de voluntariat în furnizarea serviciilor de
îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice, se încheie, în condiţiile legii, un
contract de voluntariat între voluntar şi furnizorul de servicii de îngrijire la
domiciliu pentru persoanele vârstnice.
Recrutarea voluntarilor se realizează de către furnizorul de servicii de îngrijire
la domiciliu pentru persoanele vârstnice, pe baza unei cereri de înscriere şi a unui
interviu.
Dosarul pe care candidatul îl depune trebuie să conţină :
a) cererea de înscriere;
b) copie de pe actul de identitate;
c) curriculum vitae al solicitantului;
d) scrisoare de motivaţie;
e) dovada privind pregătirea profesională şi nivelul de instruire sau, după caz,
adeverinţa şcolară care să ateste anul de studii, pentru elevi şi studenţi;
f) recomandare din partea responsabilului de pregătire practică din instituţia de
învăţământ la care elevii şi studenţii sunt înscrişi, care să ateste seriozitatea acestora;
g) adeverinţa medicală eliberată de medicul de familie, care să ateste faptul că
persoana solicitantă este aptă de a desfăşura acţiuni în domeniu;
h) cazier judiciar.
În cadrul serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice,
voluntarul poate desfăşura serviciile de îngrijire social-medicală, de natură socială
şi alte servicii, în conformitate cu pregătirea profesională şi cu tipurile de afecţiuni
pe care le prezintă persoanele vârstnice, conform legii şi cu acordul îndrumătorului
care coordonează şi supraveghează activitatea de voluntariat.
În vederea desfăşurării serviciilor voluntarul are dreptul de a beneficia de
cursuri de instruire specifice şi de îndrumare din partea furnizorului de servicii
sociale.
Voluntarul are următorele responsabilităţi în desfaşurarea activităţilor pentru
care a încheiat contractul:
a) să sesizeze în cel mai scurt timp posibil furnizorul de servicii sociale asupra
oricăror aspecte care pot avea un impact negativ asupra persoanelor vârstnice
beneficiare;
b) să nu pretindă de la persoana vârstnică asistată foloase materiale, indiferent de
natura acestora;
c) să respecte programul stabilit de comun acord cu furnizorul de servicii, precum şi
cu persoana vârstnică, beneficiară a serviciului de îngrijire la domiciliu;
d) să înştiinţeze periodic furnizorul de servicii sociale cu privire la activitatea
desfăşurată.
Activităţile desfăşurate de voluntari sunt coordonate şi monitorizate de
furnizorul de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice. Furnizorul
de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice eliberează
voluntarului o legitimaţie care să îi ateste calitatea de voluntar.
După încheierea perioadei de voluntariat, furnizorul de servicii de
îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice eliberează voluntarului un
certificat nominal prin care sunt recunoscute serviciile de îngrijire la domiciliu
pentru persoanele vârstnice desfăşurate de voluntar, precum şi experienţa şi
aptitudinile dobândite de acesta.
În vederea desfăşurării activităţii de voluntariat în domeniul serviciilor de
îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice, direcţiile generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului sau, după caz, serviciile publice de asistenţă socială
încheie convenţii de parteneriat cu asociaţiile şi fundaţiile.
Activitatea voluntarilor este coordonată şi monitorizată împreună cu un
îndrumător din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
sau, din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială organizate la nivel local,
beneficiare ale activităţii de voluntariat.
V. Proceduri birocratice. Drepturile beneficiarului îngrijirilor la domiciliu.
Norme de etică şi deontologie în îngrijirile la domiciliu. Evaluarea iniţială,
acordul dintre beneficiar şi persoana care acordă îngrijirile/ furnizorul de
servicii

Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu se acordă pe baza de

recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu. Recomandarea pentru
efectuarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se face de catre medicii de
specialitate din ambulatoriu, inclusiv medicii de familie şi de catre medicii de
specialitate din spitale la externarea asiguratilor, medici aflati în relatii contractuale
cu casele de asigurari de sanatate.
Pentru obtinerea deciziei de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri
paliative la domiciliu, asiguratul, unul din membrii familiei (parinte, soţ/soţie,
fiu/fiică), o persoană împuternicită de acesta sau reprezentantul legal al asiguratului
depune o cerere la casa de asigurari de sanatate în evidenţele căreia se afla
asiguratul, însoţită de un document justificativ care atestă calitatea de asigurat, actul
de identitate (în copie), codul numeric personal – CNP/cod unic de asigurare,
recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu si
declaratia pe proprie raspundere din care sa rezulte ca afectiunea nu a aparut
în urma unei boli profesionale, a unui accident de munca sau sportiv. Pentru
copiii în vârsta de pâna la 14 ani se atasează recomandarea medicală cu specificarea
domiciliului copilului şi certificatul de nastere (în copie) cu codul numeric personal
– CNP/codul unic de asigurare.
Documentele depuse în copie, sunt certificate pentru conformitate prin
sintagma "conform cu originalul" si prin semnatura asiguratului, unuia din
membrii familiei (parinte, sot/sotie, fiu/fiica), a persoanei împuternicite de
acesta sau reprezentantului legal al asiguratului.
Casa de asigurari de sanatate analizeaza cererea si recomandarea primita, în
maxim 2 zile lucratoare de la data depunerii si este obligata sa ia o hotarâre privind
acceptarea sau respingerea cererii iar cererea este aprobata în limita sumei prevazute
pentru aceasta destinatie.
În cazul acceptarii, cererea este supusa aprobarii si, respectiv, emiterii deciziei
de îngrijiri
medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu, în limita sumei prevazute cu
aceasta destinatie.
Decizia se expediaza prin posta sau se preda direct asiguratului, unuia dintre
membrii familiei (parinte, sot/sotie, fiu/fiica), persoanei împuternicite de acesta sau
reprezentantului legal al asiguratului, în maximum 24 de ore de la data emiterii
acesteia.
 Legea drepturilor pacientului, publicată in Monitorul Oficial 51 din
29.01.2003 prevede ca toţi pacienţii care primesc servicii şi tratament la domiciliu
să fie informaţi asupra drepturilor lor în calitate de pacienţi. Pacienţii trataţi la
domiciliu au dreptul:
- să fie total informaţi asupra tuturor drepturilor şi responsabilităţiilor lor, de către
societatea
de ingrijiri la domiciliu;
- să-şi aleagă furnizorul de ingrijiri;
- să primească îngrijire adecvată şi profesională în acord cu recomandarea
medicului;
- să li se acorde servicii doar dacă societatea are capacitatea să furnizeze îngrijiri
sigure şi
profesionale la nivelul necesităţiilor;
- să beneficieze de continuitate rezonabilă a îngrijirilor;
- să primească informaţii necesare pentru a putea da un consimţămant în cunostinţă
de cauză
înainte de inceperea oricarui tratament sau procedură;
- să fie instiinţat despre orice schimbare în planul de ingrijire, înainte ca schimbarea
să se
producă;
- să refuze tratamentul în limitele legii şi să fie informat asupra consecinţelor acţiunii
sale;
- să fie informat în timp util (rezonabil) despre eventuala întrerupere a serviciilor sau
a
planurilor de transfer spre altă societate;
- să fie complet informat asupra asigurării societăţii şi a costurilor serviciilor;
- să fie îndrumat în altă parte, dacă este incapabil să-şi plătească serviciile;
- să poată formula revendicari verbale şi sugestii pentru schimbarea serviciilor sau a
personalului fară a se teme de constrangeri sau discriminare;
- să fie informat asupra a ceeea ce trebuie să facă în caz de urgenţă;
- să fie anunţat (notificat) despre numerele de telefon şi orele operaţionale ale
telefoanelor de
urgenţă ale instituţiilor oficiale care inregistrează intrebari şi nelamuriri cu privire la
furnizorii
de ingrijire la domiciliu acreditati.
Obţinerea consimţământului persoanei care va beneficia de îngrijiri la domiciliu
presupune:
- informarea pacientului sau a susţinătorului legal;
- obţinerea consimţământului propriu-zis în scris;
Acordul între beneficiar şi persoana care acordă îngrijiri cuprinde următoarele:
 - drepturile şi obligaţiile părţilor;
- clauze contractuale clare privind nerespectarea termenilor din contract;
- ritmul asigurării serviciului medical;
- semnătura beneficiarului sau a reprezentantului legal şi a furnizorului de
servicii medicale;
Pentru individualizarea îngrijirilor vor fi urmărite următoarele repere:
-stabilirea serviciilor necesare pentru rezolvarea problemelor/diagnosticelor
de îngrijire identificate, a duratei şi periodicităţii acordării acestor servicii,
ţinând cont de sursele de dificultate/diagnosticele de îngrijire identificate şi de
recomandările medicale ;
-întocmirea unei liste de priorităţi de intervenţii în funcţie de nevoile şi
resursele pacientului ;
-elaborarea planului de îngrijire individualizat şi prezentarea acestuia
pacientului sau susţinătorului legal : diagnostic de îngrijire (probleme, cauze,
semne şi simptome), obiective, intervenţii, evaluare.
VI. Comunicarea în îngrijirile la domiciliu. Modalităţi de comunicare, aspecte
specifice, obţinerea consimţământului informat în îngrijirile la domiciliu.

In cadrul procesului de îngrijire la domiciliu (în special a persoanelor

vârstnice), comunicarea are un rol esenţial în cunoaşterea şi evaluarea nevoilor
şi problemelor de îngrijire ale persoanei asistate.
Pentru vârstnic nevoia de comunicare este vitală.
Comunicarea verbală se realizează pe baza cuvântului, respectiv a sunetelor
articulate.
O condiţie esenţială este aceea de a ne asigura în permanenţă că vom fi înţeleşi.
Comunicarea non-verbală este reprezentată de următoarele elemente: vizuale
(culorile, formele, obiectele), auditive (diferite tipuri de sunete), olfactive
(parfumuri, arome, mirosuri) şi
motorii sau chinestezice (baletul, dansul, limbajul surdo-muţilor). De asemenea,
comunicarea nonverbală are la bază moduri de exprimare precum: expresia feţei,
gesturile, atitudinea, poziţia, distanţa interlocutorilor.
Multe persoane vârstnice suferă, adesea, mai mult din cauza izolării,
ignorării, marginalizării, lipsei de comunicare cu cei din jur, decât de o boală sau
alta. A-i vorbi unui vârstnic, în grabă, răstit, plictisit, indiferent, fără a te asigura ca
te-ai adaptat înţelegerii sale, nivelului de cultură, capacităţii auditive, poate să-i facă
rău, adâncindu-i suferinţele.
O comunicare specială este comunicarea asistentului cu o persoana în vârstă
care îşi trăieşte ultima parte a vieţii, iar în această situaţie, comunicarea are
semnificaţii particulare şi alături de alte elemente de îngrijire paliativă devine o
soluţie a calităţii vieţii până în ultima clipă.
În cazul persoanelor vârstnice se va ţine seama, întodeauna, de gradul de
afectare a capacităţii de înţelegere sau, altfel spus, a vitezei de percepţie a
mesajului.
Tulburările de memorie pot întârzia mult răspunsurile, chiar dacă persoana
vârstnică a înţeles, a recepţionat mesajul. De aceea, răbdarea este o însuşire
obligatorie pentru toţi cei ce lucrează cu vârstnicul ca şi pentru orice anturaj al unei
astfel de persoane.
Pentru favorizarea comunicării asistenta va folosi ascultarea activă care
presupune să-i dea de înţeles interlocutorului, prin mimică sau întrebări scurte, că
este atentă la ceea ce spune. Această tehnică are rolul să încurajeze persoana asistată
sa discute, cu deschidere şi sinceritate şi, astfel, să favorizeze culegerea unui
maximum de informaţii. S-a observat ca folosirea pauzelor, a tăcerii în comunicare
este utilă, deoarece oferă răgaz pentru adunarea gândurilor, asigură persoana că este
ascultată, sporeşte calitatea şi cantitatea informaţiilor.
 Există câteva aspecte specifice ale comunicării cu persoanele vârstnice,
legate de afecţiuni şi deficienţe ale pacientului.
Depresia. Foarte multe persoane vârstnice sunt depresive, depresia fiind o
situaţie comună acestora. In aceste cazuri, vorbirea este mai lentă, mai înceată,
răspunsurile întârzie, sunt scurte. Abordarea este mai dificilă din cauza lipsei de
concentrare, a sentimentului de inutilitate şi neîncrederii, a pesimismului sau chiar,
în cazuri grave, a ideilor de suicid. Tot în depresiile grave ne putem întâlni cu
negativismul verbal, cu mutismul, adică refuzul de a vorbi, de a comunica. În
aceste cazuri, întrebările vor fi scurte, spre a nu solicita capacitatea de concentrare,
reluate dupa o pauză, fără insistenţe şi persuasiune care pot determina o blocare a
comunicării, asistenta va încerca să convingă persoana asistată că tot ceea ce face
este în scopul de a o ocroti, de a o ajuta.
Tulburările de auz. Surditatea totală (mai rar) sau parţială (mai frecvent) sau
hipoacuzia sunt
frecvente la o persoană în vârstă al cărui auz este diminuat chiar în cadrul
îmbătrânirii normale. În aceste cazuri, se va poziţiona în aşa fel încât persoana
asistată să îi poată vedea faţa şi buzele în timp ce vorbeşte. De asemenea, va
verifica dacă persoana foloseşte proteză auditivă, dacă este deschisă, dacă bateria
este funcţională. Vorbirea va fi clară, simplă, cu fraze scurte, va vorbi mai tare,
dar fără a ţipa, rostind silabele mai rar. Va adăuga mimica şi gestica, nu se va
enerva, fiindcă persoana nu îl aude, sau încă nu îl aude, deoarece nu a luat măsurile
menţionate anterior. Eventual, asistenta poate comunica cu persoana asistată prin
semne, prin scris, prin desen.
Tulburările de vedere. Scăderea acuităţii vizuale este de asemenea legată de
înaintarea în vârstă şi este de diferite grade, până la pierderea completă a vederii
(cecitate vizuală). Limbajul verbal este în prim plan, fireşte, mijloacele non-
verbale ieşind din discuţie. Asistenta va informa vârstnicul în legătură cu orice alte
zgomote, cu prezenţa altor persoane care intră în cameră, cu diferite manevre
necesare, de pildă necesitatea unei examinări, cercetarea unor documente personale.
Tulburările de înţelegere şi de exprimare. Se întâlnesc la persoanele cu
suferinţe cerebrale, cu sechele dupa accidente cerebrale-vasculare şi se traduc prin:
necoordonarea în vorbire, dificultăţi în arajamentul cuvintelor în fraza, inabilitatea
de a-şi găsi cuvintele, imposibilitatea de a răspunde (afazie, disfazie, dislexie).
Asistenta va adresa întrebări care să comporte răspunsuri prin „da" şi „nu" sau
printr-un dat din cap, va acorda mai mult timp pentru a obţine răspunsurile, va
observa, concomitent, comportamentul şi limbajul non-verbal.
Nervozitatea. Unele persoane vârstnice pot fi surprinse într-o stare deosebită
de iritabilitate, de nervozitate, determinate de supărare sau fără o explicaţie anume,
nervozitatea poate traduce teama, anxietatea sau neputinţa, stări care pot fi prevenite
şi risipite prin explicaţii calme. Asistenta va deturna atenţia vârstnicului de la
obiectul supărării, nervozităţii, antrenând persoana în alte activităţi pentru o
perioada mai scurtă sau mai lungă, după care va reveni la scopul comunicării.
Violenţa constituie o situaţie specială care se poate întâlni la unele persoane în
vârstă şi care se explică printr-o serie de cauze (care trebuie investigate dinainte):
leziuni cerebrale, senilitate, diverse afecţiuni psihice, consum de alcool, reacţii
secundare la unele medicamente care pot determina stări de agitaţie. De asemenea,
înainte de comunicare asistenta se va informa, înaintea iniţierii comunicării, asupra
potenţialului violent al persoanei asistate (accese de violenţă în antecedente,
confuzie şi dezorientare, agitaţie, iritabilitate, impulsivitate, non-cooperantă,
suspiciune).
Dacă va suspecta un potenţial de violenţă, asistenta/asistentul va lua
următoarele măsuri:
- va informa pe celorlalţi membrii ai echipei (e recomandabil să nu abordeze singur
o astfel de
persoană);
- va identifica eventualele cauze care pot declanşa violenţa;
- va plasa persoana într-o cameră unde poate fi observată în permanenţă;
- va îndepărta din preajma vârstnicului obiectele contondente;
- nu va atinge persoana;
- nu va face mişcări bruşte spre aceasta, spre a nu-i declanşa reacţii de apărare sau
agresivitate;
- va păstra o anumită distanţă faţă de persoana respectivă;
- va evita sa stea cu spatele la aceasta.
Plânsul. Se pot întâlni persoane emotive, labile care plâng uşor sau spontan,
nestăpânit,
nemotivat, în anumite tulburări cerebrale. In prima situaţie plânsul este o supapă de
uşurare, de
descărcare a tensiunilor şi de aceea trebuie îngăduit. Nu i se va cere vârstnicului să
înceteze plânsul, nu vom plânge alături de el, fiindcă nu este un model de empatie,
de compasiune recomandabil în aceste cazuri. Asistenta va rămâne alături de
persoana asistată, cu răbdare, până se linişteşte, asigurându-i intimitatea.

Consimţământul informat este autorizarea pe care o dă pacientul pentru actele de

îngrijiri medicale şi asumarea de către acesta a deciziei cu toate riscurile intrinseci.
Simpla semnare a unei fişe de consimţământ nu echivalează cu obţinerea unui
consimţământ valid, ci mai degarbă o asimilăm unei practici retrograde.

Obţinerea consimţământului informat este obligatorie în următoarele situaţii :

 - pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din
corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta
este de acord ;

- în cazul supunerii la orice fel de intervenţie medicală ;

- în cazul participării sale la învăţământul clinic şi la cercetarea ştiinţifică ;

- în cazul fotografierii sau filmării sale într-o unitate medicală ;

- în cazul donării de sânge în condiţiile prevăzute de lege.

Obţinerea consimţământului informat NU este obligatorie în următoarele situaţii :

- când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie
medicală de urgenţă ;

- în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în

interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul
(cu obligaţia asistentului medical de a anunţa medicul curant/ de gardă, decizia
fiind declinată unei comisii de arbitraj de specialitate)
C2. Elaborează planul de îngrijire.

C3. Aplică îngrijirile conform normelor în vigoare

C4. Efectuează bilanţul îngrijirilor efectuate

VII. Elaborarea planurilor de îngrijire.

1. Exemplu de plan de îngrijire pe un diagnostic nursing specific: Afectarea

comunicării verbale

Alcătuirea planurilor de îngrijire priveşte stabilirea obiectivelor (NOC) şi a

intervenţiilor (NIC) necesare rezolvării problemelor de îngrijire ale pacientului.

Planurile de îngrijire se fac în raport cu problemele/ diagnosticele de îngrijire.

Problemele/diagnosticele de îngrijire se găsesc în lista de diagnostice de îngrijire
NANDA-I (North American Nursing Diagnosis Association – International),
reperul profesional internaţional în acest domeniu care asigură limbajul comun
profesional internaţional.

Familiarizarea cu această listă şi raportarea permanentă la ea în procesul de

învăţământ şi în practica nursing oferă elevilor, studenţilor, asistenţilor medicali şi
profesorilor posibilitatea de a vedea care sunt problemele de îngrijire pe care pacientul
ar putea să le aibă şi îi ajută să se menţină în zona ştiinţifică a domeniului, fără riscul
„inventării” unor probleme şi diagnostice nursing.

Planul de îngrijire este alcătuit, aşadar, din:

1) obiective (specifice fiecărui diagnostic de îngrijire stabilit);

2) intervenţii (specifice fiecărui obiectiv);
3) evaluări (analize ale gradului de eficienţă a intervenţiilor şi operarea unor
modificări/ajustări).

Planurile de îngrijire pot fi alcătuite fie sub formă de tabele, fie sub formă de note
personale în caiete speciale, fie în formate electronice în care reperele pot fi bifate în
funcţie de situaţia fiecărui pacient în parte.

Toate tipurile de planuri de îngrijire însă trebuie să cuprindă obiectivele,

intervenţiile şi evaluările.
Diagnosticele de îngrijire pot fi puse şi în legătură cu una sau mai multe nevoi de
îngrijire afectate (dacă se are în vedere modelul de îngrijire Henderson, cum se
întâmplă acum în şcolile noastre de specialitate) sau cu alte repere ale modelelor
nursing cunoscute. Nu este însă obligatorie această raportare, pentru că reperul
fundamental în îngrijiri rămâne diagnosticul de îngrijire sau diagnosticul
nursing.

Prima etapă în alcătuirea planului de îngrijire, obiectivele de îngrijire (NOC) sunt

performanţele pe care trebuie să le atingă bolnavul privind starea sa de sănătate şi pe
care şi le propune asistenta/asistentul să le obţină din partea pacientului ca urmare a
intervenţiilor acordate.

Obiectivul are legătură cu problema/diagnosticul nursing, în sensul că este faţa

pozitivă a problemei/diagnosticului nursing.

De exemplu, dacă problema este durerea, obiectivul va fi ameliorarea sau eliminarea

durerii. Tot aşa, dacă problema este lipsa de cooperare a pacientului privind
administrarea tratamentului, obiectivul va fi obţinerea cooperării pacientului în
administrarea medicamentelor.

Formularea obiectivelor reprezintă primul pas, înainte de intervenţii, în încercarea

practică de a rezolva problemele pacientului.

Este necesară stabilirea unei ordini a priorităţilor în stabilirea obiectivelor de

îngrijire.

Criteriul este măsura în care problema/diagnosticul de îngrijire ameninţă viaţa

pacientului, confortul său sau gradul de autonomie.

De exemplu, „Afectarea capacităţii de comunicare” va fi mai jos pe lista priorităţilor

faţă de „Risc de violenţă”.

Iată câteva obiective de îngrijire prioritare:

- menţinerea funcţiilor vitale;

- menţinerea stării de conştienţă;
- supravegherea funcţiilor vegetative;
- reechilibrarea hidroelectrolitică;
- alimentarea;
 - profilaxia infecţiilor;
- prevenirea complicaţiilor;
După stabilirea obiectivelor, urmează alcătuirea listei intervenţiilor (NIC).

Apoi, în funcţie de gradul în care obiectivul a fost atins în urma intervenţiilor, se face
evaluarea.

Evaluarea îngrijirilor este, practic, consemnarea problemelor rămase, a

necesităţii ajustărilor planului şi a obiectivelor, a altor observaţii legate de
evoluţia stării pacientului.1

Evaluarea constă în analiza rezultatelor îngrijirilor şi, pe această bază, adăugarea unor
intervenţii noi şi reajustarea obiectivelor.
Evaluarea nu este etapa finală a procesului de îngrijire, ci o activitate permanentă
de reformulare şi reajustare a diagnosticelor de îngrijire, a obiectivelor (NOC) şi a
intervenţiilor (NIC).
Astfel, dacă sunt obţinute pe parcursul îngrijirilor noi date şi informaţii, acestea
trebuiesc adăugate în planul de îngrijire.
Evaluarea şi revizuirea sunt necesare pentru că pacientul ne oferă permanent noi
amănunte privind boala sa şi pentru că însuşi comportamentul şi reacţiile sale se
schimbă.
Evaluarea şi revizuirea includ:
- diagnosticele de îngrijire;
- obiectivele şi termenii de timp în limitele cărora acestea au fost
planificate;
- intervenţiile nursing şi modificările; dacă sunt eficiente, dacă sunt
schimbate cu alte intervenţii, dacă alte intervenţii sunt necesare;
- creşterea gradului de participare şi responsabilizare al pacientului în
administrarea tratamentului şi în alcătuirea planului de îngrijire;
În mod ideal, revizuirile şi evaluarile ar trebui să fie făcute zilnic, pentru că fiecare
nouă observaţie sau detaliu al relaţiei terapeutice pot fi oportunităţi de schimbare a
reperelor planului de îngrijire.
Raportul final de la schimbarea turelor poate fi ocazia cea mai potrivită pentru
clarificarea necesităţii unor modificări, evaluări, revizuiri.

1
Nettina, Sandra M., „Lippincott Manual of Nursing Practice”, Tenth Edition, 2014, p. 920-921
Echipa de îngrijire poate planifica o zi sau mai multe pe săptămână pentru aceste
revizuiri ale planurilor de îngrijire.2

2. Exemplu de plan de îngrijire pe un diagnostic nursing specific: Afectarea

comunicării verbale

(P) AFECTAREA COMUNICĂRII VERBALE

(NANDA-I: Impaired verbal communication, Cod 00051)

Problemă de îngrijire: (_)Actuală (_) Potenţială
Elemente definitorii

Există mai multe forme de comunicare. Toate presupun însă, în termeni

tehnici, existenţa unui emiţător şi a unui receptor, precum şi a unui feed-back
funcţional. În forma ei cea mai bună, comunicarea este dialog. Comunicarea
poate fi afectată de un număr relativ mare de cauze, însă foarte rar sunt
compromise toate căile de couminicare. Rolul asistentei medicale/
asistentului medical este de a identifica acele probleme de comunicare şi de
a crea ocazii pentru pacient de a se exprima şi de a împărtăşi îngrijorările
sale cu privire la situaţia sa de boală. Capacitatea de comunicare este una
dintre cele mai importante abilităţi pe care asistenta medicală/ asistentul
medical trebuie să le aibă, inclusiv pentru a înţelege corect situaţia
pacienţilor cu această problemă.

(E) Cauzată de/ În legătură cu: [se bifează cele care corespund cazului]
(_) afectarea auzului;
(_) leziuni cerebrale;
(_) frică;
(_) ruşine;
(_) lipsa intimităţii;
(_) lipsa de sprijin;
(_) bariere de limbă;
(_) edem laringian/ infecţie;
2
Schultz, Judith M.; Videbeck, Sheila L., „Lippincott Manual of Psychiatric Nursing Care Plan”, 2009
(_) afecţiuni neurologice;
(_) deformare anatomică buco-laringiană;
(_) durere;
(_) afectarea respiraţiei;
(_) afecţiuni ale vorbirii;
(_) intervenţii chirurgicale;
(_) altele: ...
(S) Evidenţiată de/Manifestată prin: [se bifează cele care corespund
cazului]
Semne importante: (trebuie sa fie prezente)
(_) lipsa comunicării verbale sau comunicare verbală inadecvată;
Semne minore: (ar putea fi prezente)
(_) bâlbâială;
(_) vorbire neclară;
(_) dificultăţi în găsirea cuvintelor potrivite;
(_) voce slabă sau absentă;
(_) scăderea acuităţii auditive;
(_) surditate sau lipsa de reacţie la zgomote şi voci;
(_) confuzie;
(_) Incapacitatea de a vorbi limba oficială (sau cea mai vorbită) în comunitatea în care pacientul
trăieşte.

Obiective nursing standard Intervenţii nursing standard

(NOC): capacitate de comunicare (NIC): ascultare activă,
(expresivitate, receptivitate, analiza îmbunătăţirea comunicării (deficit de
informaţiilor) auz), îmbunătăţirea comunicării
(deficit de vorbire)

Obiective nursing/rezultate aşteptate [se bifează cele care corespund

cazului]
Pacientul ...:

(_) va arăta că şi-a îmbunătăţit abilităţile de a se exprima, evidenţiate prin

următoarele semne:
(_) va găsi explicaţii şi corelaţii ale frustrării şi izolării legate de comunicare.
(_) altele: ...
Intervenţii nursing [se bifează cele care corespund cazului]
(_) analiza tipului de afectare a vorbirii;

(_) creşterea stimulilor externi în privinţa vorbirii;

(_) identificarea posibilelor bariere culturale;
(_) oferirea unor forme alternative de comunicare, cum ar fi:
gesturi sau acţiuni
poze sau desene
liste de cuvinte
gadget-uri de traducere
(_) încurajarea membrilor familiei şi a celor apropiaţi în a participa la
conversaţii/dialog;
(_) confirmarea mesajului pacientului prin repetarea lui cu voce tare;
(_) formularea unor întrebări simple care solicită răspunsuri cu das sau nu;
(_) adecvarea vorbirii la nivelul unui adult, totuşi clar şi mai rar decât
normal;
(_) iniţierea educaţiei pentru sănătate;
(_) solicitarea colaborării:
translator
logoped.
psihiatru
psiholog
alţii: ...
(_) altele: ...

Diagnostice nursing asociate: anxietate, durere, afectarea memoriei, lipsă de

speranţă
VIII. Educarea/ instruirea pacientului, familiei

Educaţia3 în îngrijirile la domiciliu are în vedere pacientul, familia acestuia şi

persoanele care îl îngrijesc permanent.

Activitatea de educaţie trebuie considerată o competenţă specială şi prin urmare

trebuie plătită separat.

Temele pentru educaţie în îngrijirile la domiciliu pot include:

- boala propriu-zisă, fiziopatologia, semnele şi simptomele şi

monitorizarea tratamentului;

- administrarea tratamentelor injectabile şi a celor cu administrare orală,

regimul alimentar;

- managementul diabetului pentru pacienţii nou-diagnosticaţi cu această

boală;

- îngrijirea plăgilor şi a stomelor;

- cateterizarea;

- utilizarea dispozitivelor pentru facilitarea activităţilor zilnice obişnuite;

- pregătirea şi administrarea dietei;

Barierele în procesul de educaţie la domiciliu ar trebui evaluate şi reconsiderate,

modificate sau eliminate:

- bariere care ţin de mediu, cum ar fi zgomotul, lumina precară, elemente

de distragere a atenţiei;

- bariere care ţin de caracteristicile individuale, cum ar fi deficienţe

senzoriale, abilităţi de citire scăzute;

Planul de educaţie la domiciliu ar trebui să includă trei domenii:

3
Nettina, Sandra M.: Lippincott’s Manual of Nursing Practice, Lippincott Raven Publishers, Ediţia
10, 2014, p. 9
 - cognitiv (date şi informaţii);

- afectiv (sentimentele pacientului în legătură cu boala şi tratamentul);

- psiho-motor (discutarea performanţelor dorite legate de un

comportament sau de o procedură);

Planul de educaţie a pacientului poate include conţinuturi învăţate de pacient în

spital şi poate să necesite mai multe ore (situaţii de învăţare) pentru a avea rezultate
pozitive.

Documentarea asupra cerinţelor de educaţiei a pacientului ar trebui să fie

specifică (individualizată) şi să aibă în vedere nivelul de pregătire şi abilităţile
pacientului.
IX. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire. Lipsă de
cunoştinţe

Plan de îngrijire. Lipsă de cunoştinţe

(P) LIPSĂ DE CUNOŞTINŢE

(NANDA-I: Deficient knowledge, Cod 00126)
Problemă de îngrijire: (_)Actuală (_) Potenţială
Elemente definitorii

Este absenţa sau precaritatea cunoştinţelor necesare în procesul de vindecare

şi în menţinerea şi promovarea sănătăţii. În unele manuale de la noi acest
diagnostic este numit, în mod inadecvat, „Ignoranţă”, termenul având
evident o conotaţie negativă accentuată. Educaţia din partea asistentei
medicale/ asistentului medical poate avea loc în spital, în ambulatoriu sau la
domiciliu. Învăţarea poate implica unul dintre următoarele domenii:
cognitiv, emoţional, psiho-motor. Asistenta/ asistentul poate decide,
împreună cu pacientul, când şi cum să-l înveţe pe pacient despre boala sa.
Nivelul de cunoştinţe al pacientului are impact asupra cooperării sale în
administrarea tratamentului. De aceea, trebuie mereu avute în vedere
comunicarea prietenoasă cu pacientul şi oferirea explicaţiilor necesare şi/sau
solicitate.
(E) Cauzată de/ În legătură cu: [se bifează cele care corespund cazului]
(_) proceduri şi tratamente noi;
(_) complexitatea tratamentului;
(_) limitări cognitive;
(_) interpretare greşită a informaţiilor;
(_) motivaţie scăzută de a învăţa;
(_) situaţii emoţionale care afectează învăţarea (în anxietate sau depresie);
(_) lipsa de timp/interes/empatie a personalului pentru a-l învăţa pe pacient ;
(_) altele: ...
S) Manifestată prin: [se bifează cele care corespund cazului]
Semne majore: (trebuie sa fie prezente)
(_) pacientul vorbeşte despre lipsa sa de cunoştinţe;
(_) pacientul cere informaţii, pune întrebări;
(_) percepţie şi înţelegere greşită a bolii ;
(_) pacientul nu urmează corect recomandările.
Semne minore: (ar putea fi prezente)
(_) lipsa grijii pentru planul terapeutic din activităţile zilnice;
(_) pacientul arată frustrare când nu reuşeşte să facă ceea ce i se cere în
privinţa tratamentului sau a îngrijirilor, ceea ce înseamnă că ar dori să înveţe,
dar nu are abilităţile necesare.

Obiective nursing standard Intervenţii nursing standard

(NOC): cunoştinţe specifice, interes (NIC): facilitarea învăţării, educaţia
pentru analiza cunoştinţelor pentru sănătate (individual)

Obiective nursing [se bifează cele care corespund cazului]

Pacientul ...:

(_) va descrie afecţiunea pe care o are şi factorii cauzali, simptomele;

(_) va descrie procedurile necesare controlului bolii sau al simptomelor;
(_) va identifica punctele nevralgice ale stilului de viaţă care îi aduc factori
de risc suplimentari pentru sănătatea sa;
(_) altele: ...
Intervenţii nursing [se bifează cele care corespund cazului]

Asistenta/ asistentul ...

(_) verifică dacă pacientul/ pacienta se află într-un moment potrivit pentru a
învăţa despre boala sa prin observarea reacţiilor emoţionale legate de boală:

acceptare
furie
anxietate
negare
 depresie
altele: ...
(_) comunică prietenos (asertiv) cu pacientul;
(_) analizează credinţele despre sănătate şi boală ale pacientului;
(_) verifică dorinţa pacientului de a învăţa;
(_) verifică metoda de învăţare preferată de pacient:
să asculte ce i se spune
învăţarea în cadrul unui grup
metoda “one to one”
metode implicând mijloace vizuale
altele: ...
(_) verifică nivelul de şcolarizare şi pregătire ;
(_) oferă broşuri, sfaturi de educaţie pentru sănătate ;
(_) stabileşte împreună cu pacientul noţiunile pe care urmează să le ştie ;
(_) îl învaţă pe pacient despre boală şi medicaţie ;
(_) evaluează comportamentele pacientului care arată măsura în care
lucrurile propuse spre învăţare au fost învăţate ;
(_) altele : ...

Diagnostice nursing asociate: afectarea memoriei, anxietate, lipsă de

speranţă, afectarea stimei de sine
X. Prevenirea infecţiilor, măsuri de precauţie şi reguli de siguranţă în
munca de îngrijiri medicale la domiciliu

Rata infecţiilor4 la domiciliul pacientului este mai mică decât în unităţile sanitare,
dar pacienţii au şi aici risc de infecţie din cauza slăbirii sistemului imunitar şi a
condiţiilor uneori precare de igienă şi sterilitate.

Este în sarcina asistentei/ asistentului să menţină curat mediul domiciliar în care i

se acordă îngrijiri pacientului.

Asistenta trebuie să se asigure că instrumentele care urmează a fi utilizate sunt

curate, sterile şi disponibile oricând este nevoie de ele.

Asistenta trebuie să se asigure că instrumentele contaminate sunt aruncate în

containerele speciale care vor rămâne la domiciliu până în momentul umplerii.

Pansamentele, mănuşile, cateterele vor fi, de asemenea, în mod adecvat

depozitate în recipiente sigure.

Asistenta trebuie să cunoască mijloacele de transmitere a infecţiilor şi să

implementeze practici sănătoase de prevenire, inclusiv educarea persoanelor din casa
în care se află pacientul.

O foarte bună practică este învăţarea tuturor persoanelor din casă spălatul corect pe
mâini şi explicarea importanţei acestei precauţii simple dar eficiente.

Asistenta trebuie să să informeze asupra prevalenţei unor boli transmisibile în

comunitatea în care se află pacientul care primeşte îngrijirile, între care
tuberculoza, HIV-SIDA, hepatita, boli cu transmitere sexuală. Pe această bază,
asistenta trebuie să înveţe pacientul şi aparţinătorii următoarele practici preventive:

- educaţie pentru sănătate şi promovarea sănătăţii;

- program de screening;

- raportarea infecţiilor la autorităţile de sănătate publică locale;

- încurajarea vaccinărilor pentru gripă, pneumonia pneumococică, hepatita B etc..

4
Nettina, Sandra M.: Lippincott’s Manual of Nursing Practice, Lippincott Raven Publishers, Ediţia
10, 2014, p. 10
De asemenea, respectarea precauţiunilor universale în practica medicală este
obligatorie:
- se consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;
- se consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV,
HBV, HCV;
- se consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate
după utilizare.
Mai mult, una din cele mai dese greşeli care trebuie evitate în practica
medicală sunt nefolosirea echipamentului de protecţie (exemplu:
mănuşile sterile la recoltarea de sânge) şi nespălarea mâinilor (după
consultarea pacientului, efectuarea tehnicilor sau manipularea unor medii
de transport – eprubete, recipiente).

Măsuri de precauţie şi reguli de siguranţă în munca de îngrijiri medicale la

domiciliu

De multe ori, asistenta/asistentul trebuie să lucreze singură/singur în îngrijirile

medicale la domiciliu. De aceea trebuie avute în vedere câteva măsuri generale de
precauţie:

 respectarea normelor şi procedurilor instituite de furnizorul de servicii pentru care

asistenta/asistentul lucrează.

 încadrarea în programul vizitelor şi serviciilor şi comunicarea oricărei întârzieri

furnizorului.

 asigurarea că numerele pentru urgenţă sunt la îndemână pe telefon.

 păstrarea obiectelor, genţilor şi lucrurilor de valoare ascunse vederii în maşină.

 evitarea altercaţiilor şi competiţiei cu maşina cu alţi conducători auto în trafic.

 utilizarea echipamentului de protecţie şi a uniformei.

 plecarea urgentă dacă siguranţa personală este pusă în pericol.

 participarea la cursurile profesionale oferite de angajator.

La fel, există câteva reguli de siguranţă în îngrijirile la domiciliu:

  verificarea permanentă a siguranţei la domiciliul pacientului, pentru pacient,
membrii familiei şi personal;

 verificarea locurilor şi instalaţiilor cu potenţial de accidente: scări, bare de

susţinere, duşumele alunecoase, iluminat);

 verificarea siguranţei pacientului: deficienţe senzoriale, slăbire, probleme de

alimentaţie şi deglutiţie;

 verificarea siguranţei la toaletă: bare de susţinere, scaunul de toaletă, instalaţia

de reglare a temperaturii apei;

 verificarea siguranţei la bucătărie: refrigerarea corectă a mâncării, abilitatea

pacientului de a face cumpărături şi de a găti în siguranţă;

 acordarea unei atenţii sporite riscurilor de neglijare şi abuz, în special asupra

copiilor, bătrânilor şi femeilor;

 verificarea funcţionării şi utilizării în bune condiţii a aparaturii şi instalaţiilor

electrice.

 conştientizarea permanentă a necesităţii propriei siguranţe: traseul călătoriei,

zone cu potenţial infracţional (necesită însoţire).

(Nettina, Sandra M., „Lippincott Manual of Nursing Practice”, Tenth Edition, 2014)
XI. Tehnici specifice. Alimentaţia pasivă

Este o tehnică de care este adesea nevoie în îngrijirile la domiciliu.

Este necesară atunci când starea generală a bolnavilor nu le permite acestora să se
alimenteze singuri şi trebuie ajutaţi de către asistentul medical.
Indicaţii: bolnavi imobilizaţi, paralizaţi, epuizaţi, adinamici, în stare gravă.
Pregătirea materialelor necesare: pahar cu apă sau cană cu cioc, două prosoape cu
pânză, cană de supă, două rânduri de tacâmuri, şerveţele.
Pregătirea mediului: aerisirea camerei, asigurarea curăţeniei.
Pregătirea asistentei/asistentului medical:
- îmbracă echipamentul de protecţie (halat, bonetă);
- se spală pe mâini.
Pregătirea pacientului:
- pregătirea psihică: pacientul este anunţat cu calm şi bună dispoziţie că urmează
să i se servească masa;
- pregătirea fizică:
se aşază bolnavul în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în
decubit dorsal, cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia;
se protejează lenjeria cu un prosop în jurul gâtului;
se adaptează măsuţa la pat şi se aşază mâncarea astfel încât bolnavul să vadă ce
mănâncă.
Execuţia tehnicii:
- asistenta se aşază în dreapta pacientului;
- ridică uşor capul pacientului cu ajutorul pernei;
- verifică temperatura alimentelor;
- îi serveşte supa cu lingura sau din cană cu cioc, taie alimentele solide în bucăţi
foarte mici;
- serveşte bolnavul cu înghiţituri mici, aşteaptă deglutiţia fără a-l grăbi;
- supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de
deglutiţie ale pacientului.
Îngrijirea pacientului după tehnică
- se şterg tegumentele;
- se aranjează părul;
- se îndepărtează eventualele resturi alimentare care pot fi cauza formării unor
escare;
- se schimbă lenjeria dacă s-a murdărit;
- se aşază pacientul comod în pat.
Reorganizarea locului
- strange vesela şi o transport la bucătărie;
- aeriseşte camera.
Accidente/ incidente
- aspirarea unor fragmente alimentare; de aceea nu se vor oferi cantităţi mari la
înghiţire.
Observaţii
- se încurajează pacientul în timpul servirii mesei, asigurându-l de contribuţia
alimentelor la vindecare;
- se vor evita alimentele prea fierbinţi sau prea reci.
XII. Tehnici specifice. Alimentaţia parenterală

Este o tehnică frecvent utilizată în îngrijirile la domiciliu.

Definiţie: Administrarea prin perfuzie intravenoasă a necesarului de calorii pentru 24

de ore şi a raţiei de lichide în care pot fi dizolvate principiile nutritive.

Indicaţii: pacienţi inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, hemoragii digestive,

operaţii pe tubul digestiv şi glandele anexe, cu stricturi esofagiene sau ale cardiei,
negativism alimentar.

Pregătirea materialelor:
- materiale pentru perfuzie: flexulă/branulă, perfuzor, seringi şi ace, soluţiile de
perfuzat preparate la indicaţia medicului conform necesităţilor nutritive/24 ore şi a
bilanţului hidric;
- materiale nesterile: dezinfectant, tampoane, tăviţă renală, garou, mănuşi,
leucoplast, stativ;
- materiale de protecţie: aleză, prosop.

Pregătirea pacientului:
- pregătirea fizică: pacientul este aşezat confortabil în decubit dorsal sau
semişezând;
- pregătirea psihică: i se explică tehnica şi i se cere consimţământul.

Pregătirea asitentei medicale/asistentului medical: se spală şi se dezinfectează

mâinile , apoi se îmbracă mănuşile de unică folosinţă.

Execuţia tehnicii:
- se puncţionează vena (vezi puncţia venoasă!), se instalează branula şi se fixează
cu leucoplast;
- se ataşează perfuzorul şi se fixează debitul, la indicaţia medicului, în funcţie de
concentraţia soluţiei;
- se supraveghează pacientul şi derularea perfuziei;
- se schimbă punga cu soluţie sau flaconul înainte de golirea completă.

Îngrijirea pacientului după tehnică:

- la sfârşitul perfuziei se închide prestubul, se retrage cateterul şi se face
compresiune la locul puncţiei;
- se aşază pacientul în poziţie comodă;
- în cazul în care trebuie menţinută branula o perioadă mai lungă de timp, se va
acoperi cu un pansament steril.

Notarea şi interpretarea tehnicii în foaia de observaţie: se notează ora şi cantitatea

de soluţie administrată.

Reorganizare: se selectează deşeurile rezultate şi se îndepărtează.

Accidente/incidente:
- hiperhidratarea: la cardiaci poate determina edem pulmonar acut; se reduce ritmul
sau se întrerupe perfuzia, se administrează tonicardiace.
- embolia gazoasă: prin pătrunderea aerului în curentul circulator;
- revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze;
- coagularea sângelui pe branulă: se introduce pe branulă soluţie de heparină sau ser
fiziologic după fiecare utilizare.

Observaţii:
Alimentarea parenterală se face cu substanţe care :
- au valoare calorică ridicată;
- nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor;
- pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo/ hipertone (glucoză 10 – 40 %), fructoză 20
%, soluţie Dextran, hidrolizate proteice;
- ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea
pacientului (de la 50 la 500 ml pe oră);
- alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea şi mineralizarea oragnismului.
XIII. Tehnici specifice. Toaleta pacientului

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate
de asistenta medicală/asistentul medical cu scopul de a asigura confortul şi igiena
bolnavului. Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea
apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării. Toaleta
pacientului poate fi:
- zilnică - pe regiuni;
- săptămânală - baia generală;
În funcţie de gradul de dependenţă, pacientul se poate afla în una din
următoarele situaţii:
- nu are nevoie de ajutor;
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic;
- are nevoie de ajutor parţial;
- necesită ajutor complet;
Obiective:
- îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a secreţiilor glandelor sebacee şi sudoripare,
amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte substanţe străine, care
aderă la piele;
- refacerea funcţiilor de excreţie ale glandelor pielii;
- înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism;
- liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort;
Principii
- se apreciază starea generală a bolnavului, pentru a evita o toaletă prea lungă,
prea obositoare;
- se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului;
- se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor;
- se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său;
- se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei
patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor;
- bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură;
- se descoperă progresiv numai partea care se va spăla;
- se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge apa în pat
sau pe bolnav;
- se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru a favoriza
circulaţia sanguină;
- apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori este nevoie, fără a se
lăsa săpunul în apă;
 - se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile;
- se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele
predispuse escarelor;
- se respectă ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat;
- se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de regiunea pe care o spălăm.

Etapele toaletei
Se va respecta următoarea succesiune:
-se începe cu toaleta cavităţii bucale; urmează faţa, gâtul şi urechile, îngrijirea
părului, apoi braţele şi mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa
anterioară a coapselor; se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele,
fesele şi faţa posterioară a coapselor, din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi
picioarele, organel e genitale externe;
DE ŞTIUT!
- înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea
pacientului - puls, tensiune, respiraţie - ce mobilizare i se permite în ziua respectivă,
dacă se poate spăla singur, pe care parte a corpului;
- toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor
şi observarea unor modificări - de exemplu, roşeaţă, iritaţie – luarea unor măsuri
terapeutice;
- pentru activarea circulaţiei sanguine, după spălarea întregului corp, se fricţionează
cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escare;
- pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la cadă, sub supravegherea
personalului de îngrijire.
DE EVITAT!
- în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat, udarea aparatului
gipsat, a pansamentului
XIV: Tehnici specifice. Prevenirea escarelor

Definiţie: Escara reprezintă o leziune profundă a ţesuturilor, prin irigarea lor

insuficientă datorită comprimării îndelungate a pielii între planul osos şi planul dur al
patului.
Cauzele escarelor:
- cauze favorizante: imobilizarea prelungită, compresiune îndelungată, igienă
deficitară;
- cauze predispozante: bolnavii imobilizaţi, adinamici, comatoşi, caşectici, cu
afecţiuni ale coloanei sau ale măduvei spinării, cu operaţii ortopedice, fracture de
bazin, infarct de miocard acut în primele şapte zile, obezitate;
- cauze locale: umezeală, căldură excesivă, cutele lenjeriei, resturi alimentare sau
de aparat gipsat;
- cauze generale: irigarea insuficientă, subnutriţia, pielea uscată şi subţire.
Regiunile predispuse escarelor:
- în decubi dorsal: regiunea occipital, a omoplaţilor, sacrală, a feselor, a coatelor şi
călcâielor;
- în decubit lateral: regiunea retroauriculară, trohanteriană, regiunile internă şi
externă ale genunchilor, internă şi externă maleolară;
- în poziţia şezând: regiunea ischiatică.
Pregătirea materialelor necesare:
- colaci de cauciuc de diferite dimensiuni şi forme;
- perniţe cu gel;
- lenjerie curată şi uscată;
- săpun acid;
- alcool diluat;
- pudra de talc;
- unguente cu oxid de zinc sau vitamina A şi D2.
Pregătirea pacientului:
- pregătirea psihică: se explică pacientului utilitatea şi simplitatea tehnicii;
- pregătirea fizică: se efectuează cu rigurozitate toaleta pacientului imobilizat la pat.
Pregătirea asistentei/ asistentului:
- se spală pe mâini şi îşi îmbracă mănuşile de protecţie.
Execuţia tehnicii:
- după toaletă se şterg tegumentele prin tampoane şi se inspectează;
- se efectuează masajul regiunilor predispuse escarelor;
- se îmbracă pacientul cu lenjerie curată, se întinde cearşaful în aşa fel încât să nu
aibă cute;
- se aşază colacii de cauciuc sub regiunile predispose;
- la interval de două ore se schimbă poziţia pacientului succesiv: decubit dorsal,
decubit ventral, decubit lateral drept, decubit lateral stâng;
Stadiile evolutive ale escarelor: eritem local (I), flictenă superficială (II), ulceraţie a
pielii (III), ulceraţie (IV), gangrenă (V), ulceraţie largă şi profundă până la os (VI),
necroză (VII).
Îngrijirea pacientului după tehnică:
- se aşază pacientul într-o poziţie comodă;
- se aeriseşte camera;
- se supraveghează pacientul.
Notarea şi interpretarea tehnicii în foaia de observaţie: se notează orele de
schimbare a poziţiei, poziţia în care a fost schimbat pacientul, aspectul cutanat,
prezenţa escarei.
Accidente/ incidente: infecţii cutanate, septicemia.
Observaţii: alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine şi vitamine pentru a favoriza
cicatrizarea; de asemenea, se asigură necesarul de lichide până la 1,5 l, 2l în 24 de
ore.
Starea tegumentelor este oglinda calităţii muncii profesionale de îngrijire
şi a conştiinciozităţii asistentei/ asistentului medical.
XV. Tehnici specifice. Clisma

Introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea

materiilor fecale.
Pregătirea materialelor
masă de tratament sau tavă;
irigator (recipient), tub de cauciuc cu diametrul de 10 mm şi lungimea
de 1,5 – 2 m;
canulă rectală;
tăviţă renală;
muşama, traversă,
învelitoare de flanelă sau cearşaf;
substanţă lubrifiantă;
casoleta cu comprese sterile;
material pentru toaleta perineală;
ploscă, bazinet;
stativ pentru irigator;
apă caldă 35-37 grade Celsius (500-1000 ml adulţi, 250 ml
adolescenţi, 150 ml copii);
sare (o linguriţă/1 litru apă), ulei (4 linguri/1 litru apă)/ glicerină (40
g/500 ml apă), săpun (1 linguriţă rasă/1litru apă).
Pregătirea pacientului
psihică:
i se explică pacientului procedura, solicitându-i-se colaborarea;
i se explică scopul procedurii, efectele aşteptate, dar şi eventualele
efecte nedorite;
se obţine consimţământul pacientului.
fizică:
se asigură intimitatea pacientului (paravan);
se dezbracă partea inferioară a corpului pacientului;
pacientul va fi aşezat în poziţie de decubit lateral stâng, cu membrul
inferior stâng întins şi membrul inferior drept flectat (cu anusul
expus) sau în decubit dorsal cu membrele inferioare flectate (în
funcţie de starea şi confortul pacientului);
se aşază muşamaua şi aleza sub bazinul pacientului;
 se aşază bazinetul sub regiunea sacrală şi se acoperă pacientul cu o
învelitoare;
se verifică prescripţia;
Efectuarea tehnicii
asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun;
asistenta îmbracă mănuşile de unică folosinţă;
irigatorul va fi poziţionat pe stativ la o înălţime de 45 cm deasupra
nivelului anusului şi se elimină aerul din tubul irigatorului, după
care se închide circuitul;
se lubrifiază canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (dacă nu avem un
set de unică folosinţă deja lubrifiat);
se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă
se introduce canula 7-10 cm prin anus în rect, perpendicular pe
suprafaţa subiacentă, cu vârful îndreptat înainte, în direcţia vezicii
urinare, prin mişcări de rotaţie, până când se învinge rezistenţa
sfincterului anal;
nu se forţează introducerea canulei, se lasă să se scurgă o cantitate
mică de soluţie, apoi se retrage puţin canula şi se continuă;
se îndreaptă vârful canulei în axul rectului;
se deschide circuitul şi se introduce soluţia încet, pe o perioadă de 5-
10 minute, comunicându-se în permanenţă cu pacientul pentru a
afla cum se simte;
înainte de terminare soluţiei, se pensează tubul, se extrage canula
rectală şi se aşază în tăviţa renală;
i se explică pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15
minute;
se schimbă poziţia pacientului (decubit lateral drept, decubit dorsal)
pentru a facilita pătrunderea lichidului în colon;
pacientul va merge la toaletă, dacă se poate deplasa; este atenţionat să
nu tragă apa înainte ca rezultatul clismei să fie văzut;
dacă pacientul este imobilizat, se va folosi bazinetul;
se înlătură mănuşile şi se aruncă în recipientul special;
se spală mâinile cu apă şi săpun.
Îngrijirea pacientului
 după eliminarea scaunului se verifică starea de igienă a zonei anale şi
– dacă este nevoie – se oferă pacientului apă, săpun şi prosop;
dacă pacientul este imobilizat, se efectuează toaleta zonei, folosind un
alt bazinet;
se verifică aspectul, culoarea şi cantitatea materiilor fecale eliminate.
Reorganizarea locului de muncă şi notarea tehnicii
se îndepărtează paravanul şi se aeriseşte salonul;
se îndepărtează materialele utilizate, iar cele refolosibile se curăţă, se
spală şi se aşază la locul lor de depozitare;
se spală mâinile cu apă şi săpun;
se notează efectuarea clismei, cantitatea aspectul şi culoarea materiilor
fecale în foaia de temperatură sau în planul de îngrijiri; de
asemenea eventualele aspecte patologice (sânge, puroi, mucus) se
notează; la fel comportamentul pacientului;
XVI. Tehnici specifice. Pansamente

Pansamentul este un material utilizat pentru protejarea şi îngrijirea unei

plăgi. De asemenea, este o tehnică de aplicare pe o plagă a compreselor
menţinute cu bandaje sau cu bandă adezivă şi destinate să protejeze leziunea,
de şocuri şi de infecţie.
Obiective
a) favorizarea vindecării rănilor;
b) prevenirea infecţiei,
c) protecţia plăgii împotriva factorilor mecanici.
Condiţiile unui bun pansament
să fie făcut în condiţii aseptice:
se folosesc materiale de protecţie şi instrumente sterile;
se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile sterile;
se folosesc pense sterile la manevrarea materialelor;
nu se introduce în casoletă sau în trusa cu instrumente pensa cu care
se lucrează;
nu se folosesc aceleaşi instrumente la alţi pacienţi.
să fie absorbant:
se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă;
nu se foloseşte vată hidrofilă direct pe plagă;
să fie protector:
dimensiunile compreselor trebuie să depăşească marginile plăgii cu
cel puţin 1-2 cm;
dacă zona este expusă microbilor, se protejează plaga cu un strat mai
jos de tifon şi vată;
să nu fie dureros:
se acţionează cu blândeţe şi răbdare;
se administrează un calmant la recomandarea medicului, dacă situaţia
o cere;
se spală plaga prin turnare şi se absoarbe surplusul de lichid şi
secreţiile prin tamponare;
nu se fixează pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulaţia şi
pentru a nu se produce durere;
 se asigură limitarea mişcărilor în acea zonă dacă există indicaţii în
acest sens.
să fie schimbat la timp:
verificarea indicaţiei medicale cu privire la schimbarea
pansamentului;
schimbarea cât mai rară a pansamentului la plăgile chirurgicale atunci
când se menţine curat şi uscat;
în cazul plăgilor secretante se schimbă pansamentul ori de câte ori
este nevoie;
se anunţă medicul şi se controlează plaga dacă pacientul acuză durere
sau prezintă febră fără altă cauză, schimbându-se, de asemenea,
pansamentul;
Tipuri de pansamente
a) protector – acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub
de dren, pentru protecţia faţă de mediul înconjurător;
b) absorbant – acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat
de comprese şi un strat de vată;
c) ocluziv – acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor însoţite de
leziuni osoase peste care se aplică aparatul gipsat, lăsându-se o
„fereastră”;
d) compresiv – acoperirea unei plăgi sângerânde în scop hemostatic;
e) umed – pentru diminuarea edemului inflamator;
Timpii pansamentului
crearea câmpului operator:
se degresează tegumentele din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele
de adeziv de la pansamentul vechi sau sebumul, folosind eter sau
benzină iodată;
se îndepărtează compresele de la pansamentul vechi cu blândeţe,
umezindu-le cu soluţie antiseptică dacă sunt lipite;
se dezinfectează tegumentul cu o soluţie antiseptică (începând dinspre
plagă spre periferie, schimbând frecvent tamponul);
tratarea plăgii:
se acţionează în funcţie de recomandarea medicului, de natura şi
evoluţia plăgii;
 se spală plaga cu un jet slab de soluţie antiseptică dacă prezintă
secreţii;
dacă este necesar, se îndepărtează tubul de dren, firele;
se aplică medicamente conform prescripţiei;
acoperirea (protecţia) plăgii:
se aplică comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu 1-2
cm;
nu se aplică un strat prea gros de tifon pentru a se asigura o bună
circulaţie a sângelui capilar;
la plăgile cu secreţie abundentă se aplică peste compresele de tifon un
strat nu prea gros de vată;
fixarea pansamentului:
se alege o metodă de fixare adecvată regiunii prin înfăşare sau cu
substanţe adezive;
se verifică pansamentul pentru a fi nici prea strâns, nici prea larg;
Pregătirea materialelor (se face în funcţie de tipul de pansament: protector,
absorbant, compresiv, ocluziv, umed)
tavă medicală/ cărucior pentru tratamente/ măsuţă pentru pansamente;
trusă cu instrumente sterile, pense hemostatice, pense anatomice,
foarfeci chirurgicale, stilete butonate, sonde canelate;
comprese sterile;
tuburi de dren sterile;
mănuşi sterile;
ochelari de protecţie, mască;
muşama, aleză;
soluţii antiseptice (pentru tegumente, pentru plagă);
soluţii degresante: benzină iodată, eter;
medicamente, pulberi, unguente;
materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă,
soluţie adezivă, ace de siguranţă;
tăviţă renală.
Pregătirea pacientului
a) psihică:
se informează pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului;
i se explică modul de desfăşurare a tehnicii;
 se obţine consimţământul pacientului.
b) fizică:
se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul ce trebuie pansat;
pentru evitarea lipotimiei se alege poziţia de decubit;
se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul;
Efectuarea tehnicii
se aleg materialele necesare în funcţie de tipul pansamentului;
se verifică prescripţia medicală privind tratarea plăgii;
se verifică starea pacientului pentru a stabili dacă pansamentul se face
la pat sau la sala de pansamente;
se pune masca, se acoperă părul, se spală mâinile şi se dezinfectează
cu alcool;
se îmbracă mănuşi sterile, se iau din trusă două pense sterile;
se îndepărtează pansamentul vechi dacă e cazul, cu blândeţe; dacă este
lipit se umezeşte cu apă oxigenată şi ser fiziologic
se curăţă tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane îmbibate în
benzină sau eter pentru degresare; apoi se dezinfectează cu alcool
sau tinctură de iod; ştergerea se va face de la plagă spre periferie,
schimbând des tampoanele pentru a evita contaminarea;
se spală plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind apă
oxigenată;
se absorb secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce
durere;
se curăţă din nou tegumentele din jurul plăgii folosind un tampon
pentru o singură manevră, apoi se aplică medicamente dacă sunt
recomandate;
se acoperă cu comprese de tifon sterile care să depăşească marginea
plăgii cu 1-2 cm, iar deasupra se aplică un strat subţire de vată dacă
este necesar;
se fixează pansamentul prin lipire cu materiale adezive sau prin
bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii.
Îngrijirea pacientului
se asigură o poziţie comodă;
se observă faciesul, comportamentul la durere;
 se observă tegumentele pentru evitarea problemelor de circulaţie din
cauza bandajului;
Reorganizarea locului de muncă
se colectează deşeurile cu potenţial infecţios (comprese, mănuşi,
tuburi de dren) în recipiente speciale;
se curăţă instrumentele şi se pregătesc pentru sterilizare;
se dezbracă mănuşile;
se spală mâinile.
Notarea procedurii
se notează tipul de pansament, aspectul şi evoluţia plăgii, data şi ora;
se notează informaţiile care trebuie transmise în legătură cu
pansamentele următoare.
Evaluarea procedurii
dacă pacientul nu acuză durere, pansamentul este bine fixat şi curat,
iar plaga este în curs de vindecare, rezultatele sunt cele dorite;
dacă pacientul acuză durere, tegumentele sunt roşii, plaga secretă, se
anunţă medicul şi se efectuează îngrijirile recomandate;
dacă apar furnicături şi tegumentele îşi schimbă culoarea, se schimbă
bandajul, care poate fi prea strâns;
dacă pansamentul se umezeşte din cauza secreţiilor, se aplică un strat
protector şi absorbant de vată, se montează un tub de dren la
recomandarea medicului sau sub supravegherea acestuia, se
schimbă pansamentul de câte ori este nevoie.
XVII. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire. Afectarea
mobilităţii fizice

Plan de îngrijire. Afectarea mobilităţii fizice

(P) AFECTAREA MOBILITĂŢII FIZICE

(NANDA-I: Impaired physical mobility, Cod 00085)

Problemă de îngrijire: (_)Actuală (_)Potenţială

Elemente definitorii

Poate fi o problemă temporară sau permanentă. Multe afecţiuni duc la

afectarea parţială a mobilităţii (infarct, fracturi ale membrelor inferioare,
traumatisme, obezitate morbidă, scleroză multiplă). Vârsta înaintată, de
asemenea, reduce mobilitatea, iar la aceste persoane există şi riscul
complicaţiilor. Obiectivele îngrijirilor nursing sunt menţinerea
funcţionalităţii, prevenirea afectării suplimentare a activităţii fizice şi
asigurarea unui mediu sigur, fără pericole.

(E) Cauzată de/ În legătură cu:

[se bifează cele care corespund cazului]

(_) amputaţie;

(_) afecţiuni cardiovasculare;

(_) afectarea echilibrului;

(_) afecţiuni osteo-musculare;

(_) afecţiuni neuro-musculare;

(_) durere;

(_) intervenţii chirurgicale;

(_) traumatisme;

(_) altele: ...

(S) Evidenţiată de/Manifestată prin:

[se bifează cele care corespund cazului]

(_) incapacitatea de a se deplasa dintr-un loc în altul în mediul înconjurător,

inclusiv incapacitatea de a-şi schimba poziţia în pat, de a face mişcarea de
transfer din pat în căruciorul cu rotile şi invers;

(_) limitări ale mişcărilor;

(_) reducerea controlului muşchilor şi a puterii musculare;

(_) afectarea controlului neuro-muscular.

(_) altele: ...

Obiectiv(e) nursing/rezultate aşteptate

Pacientul…:

(_) va menţine sau va creşte puterea şi rezistenţa membrelor superioare şi

inferioare;

(_) nu va dezvolta complicaţii ale imobilităţii;

(_) va utiliza aparatură şi tehnică în vederea creşterii gradului de mobilitate

(exemple: ...);

(_) altele: ...

Obiective nursing standard Intervenţii nursing standard

(NOC): capacitate de deplasare, (NIC): exerciţii fizice, exerciţii
mobilitate articulară, mobilitate pentru mobilitatea articulaţiilor,
prevenirea căderilor, monitorizarea
poziţiei, îngrijiri la pat

Intervenţii nursing [se bifează cele care corespund cazului]

(_) evaluarea simetriei, puterii şi gradului de mobilitate;

(_) exerciţii (pasive şi active) la indicaţia medicului sau fizioterapeutului;

(_) asigurarea poziţiei adecvate şi schimbarea periodică a poziţiei;

(_) transferul în scaunul cu rotile;

(_) instruirea pacientului în vederea utilizării aparaturii ;

(_) mobilizare progresivă;

(_) consultarea unor specialişti în recuperare neuro-musculară;

(_) altele : ...

Diagnostice nursing asociate: obezitate, intoleranţă la activitate, risc de

cădere/accidentare, risc de afectare a integrităţii pielii
XVIII. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire. Insomnie

Plan de îngrijire. Insomnie

(P) INSOMNIE
(NANDA-I: Insomnia, Cod 00095)
Problemă de îngrijire: (_)Actuală (_) Potenţială
Elemente definitorii

Este modificarea severă – cantitativ şi calitativ – a somnului ducând la

afectarea funcţionării normale psihologice şi neuro-fiziologice a
organismului. Pacienţii pot avea insomnie din cauza internării (zgomote,
lumini, monitorizări frecvente şi tratamente), un factor de stres important
care afectează vindecarea.
(E) Cauzată de/ În legătură cu:
[se bifează cele care corespund cazului]
(_) afectarea transportului oxigenului în ţesuturi;
(_) afectarea eliminărilor;
(_) afectarea metabolismului;
(_) imobilitate;

(_) medicaţie;

(_) spitalizare;
(_) lipsa exerciţiilor;
(_) anxietate;
(_) demenţă;

(_) afectarea stilului de viaţă;

(_) altele: ...
(S) Manifestată prin:
[se bifează cele care corespund cazului]
(_) dificultatea de a adormi sau de a-şi menţine somnul;
(_) oboseală sau slăbiciune pe parcursul zilei;
(_) aţipire în timpul zilei;
(_) agitaţie;
(_) stare sufletească alterată.

Obiective nursing standard Intervenţii nursing standard

(NOC): controlul anxietăţii, somn (NIC): îmbunătăţirea somnului

Obiectiv(e) nursing
Pacientul ...:
(_) va ajunge să aibă un echilibru între odihnă şi activitate, însemnând (...)
ore de somn neîntrerupt pe timpul nopţii;
(_) va rămâne treaz pe timpul zilei;
(_) altele: ...
Intervenţii nursing
(_) analiza cauzelor împreună cu pacientul;
(_) menţinerea preferinţelor pacientului în privinţa rutinei somnului:
 preferinţa de a merge în pat la ora (...);
 preferinţa pentru linişte;
 întuneric;
 lumină de noapte;
 muzică;
(_) asigurarea că pacientul îşi ia medicamentele conform prescripţiei la ora
(...);
(_) oferirea altor măsuri prin care să se asigure confortul pacientului:
masaj în zona cervicală;
ceai sau lapte cald;
pernă de sprijin;
 o gustare la pat dacă este necesar;
medicamente antalgice dacă este nevoie;
altele:...
(_) limitarea ingestiei fluidelor începând cu ora (...);
(_) asigurarea că pacientul a mers la toaletă înainte de a se culca;
(_) planificarea orarului tratamentului în aşa fel încât să se evite trezirea
pacientului;
(_) limitarea şi chiar eliminarea somnului de zi;
(_) asigurarea că pacientul are suficientă activitate pe timpul zilei;
(_) altele: ...
Diagnostice nursing asociate: anxietate, durere
XIX. Diagnostice nursing NANDA-I specifice şi planuri de îngrijire.
AFECTAREA CAPACITĂŢII DE MENŢINERE A LOCUINŢEI ÎN
CONDIŢII NORMALE

Plan de îngrijire. Afectarea capacităţii de menţinere a locuinţei în

condiţii normale

(P) AFECTAREA CAPACITĂŢII DE MENTINERE A LOCUINŢEI IN

CONDIŢII NORMALE

(NANDA-I: Impaired home maintenance, Cod 00098)

Problemă de îngrijire: (_)Actuală (_)Potenţială

Elemente definitorii

Afectarea acestei capacităţi solicită intervenţii aparţinând în special

îngrijirilor medicale la domiciliu şi serviciilor de asistenţă socială, care
trebuie să găsească resursele şi mijloacele de a păstra mediul de locuit al
pacientului în condiţii care să asigure siguranţa şi starea de sănătate.

(E) Cauzată de:

[se bifează cele care corespund cazului]

(_) boli cornice invalidante:

(_) artrită;
(_) cancer;
(_) insuficienţă cardiacă;
(_) boală pulmonară cronică obstructivă;
(_) diabet;
(_) scleroză multiplă;
(_) distrofie musculară;

(_) situaţia individuală şi familială;

(_) naşterea unui nou membru al familiei;
(_) pierderea unui membru al familiei;
(_) afectarea capacităţii mintale;
(_) insiuficiente resurse financiare;
(_) nivel de instruire scăzut/ lipsă de cunoştinţe;
(_) abuzul de substanţe;
(_) operaţie chirurgicală;
(_) lipsa serviciilor de îngrijire;
(_) altele: ...
(S) Evidenţiată/manifestată prin [se bifează cele care corespund cazului]

Semn(e) major(e) (trebuie să fie prezente)

(_) existenţa discuţiilor legate de dificultatea de menţinere la un nivel
mulţumitor a capacităţii de a avea grijă de casă şi de sine a unui membru al
familiei.
Semn(e) minor(e) (ar putea fi prezente)
(_) igienă precară;
(_) tacâmuri şi veselă nespălată;
(_) sprijin insuficent sau absent;

Obiective nursing standard Intervenţii nursing standard

(NOC): funcţionalitate intra- (NIC): asistarea menţinerii locuinţei
familială, ambient fără pericole, în bune condiţii, sprijin, planificarea
suport social activităţilor

Obiectiv(e) nursing [se bifează cele care corespund cazului]

În colaborare cu asistenta/asistentul, pacientul…

(_) va identifica factorii care împiedică efectuarea în bune condiţii a

activităţilor casnice sau de îngrijire personală;

(_) va arăta că are capacitatea de a face activităţile casnice şi de îngrijire de

unul singur;

(_) va arăta că este mulţumit de confortul locuinţei sale;

(_) altele: ...

Intervenţii nursing [se bifează cele care corespund cazului]

Asistenta/ asistentul …

(_) analizează factorii care ar putea împiedica activităţile casnice;

(_) analizează cu pacientul sau alţi membri ai familiei factorii care ar putea
facilita efectuarea activităţilor casnice şi face educaţie pe această temă;

(_) oferă echipamentul sau instrumentele necesare;

(_) consultă eventual servicii potrivite pentru:

- fonduri suplimentare;

- gătit;

- transport;

- curăţenie;

- reparaţii;

(_) altele: ...

Diagnostice nursing asociate: obezitate, afectarea capacităţii de auto-

îngrijire, afectarea memoriei, afectarea mobilităţii fizice, intoleranţă la
activitate