Aflată pe malul râului Arno, Florența poartă amprentele lui Michelangelo, Da

Vinci și a altor artiști ai Renașterii, lucru care se vede de la Catedrala Santa Croce
la Piazza della Signoria, de la Galeriile Ufizzi la Palazzo Pitti, de la Ponte Vecchio
la celebrul Dom.

I. Domul din Florența, cu numele oficial de Santa Maria del Fiore este o
catedrală în stil romantic cu adevărat uluitoare, care încă domină centrul istoric al
orașului. Construită între anii 1296 și 1436, este una dintre cele mai mari catedrale
din lume. Este atribuită arhitectului florentin Filippo Brunelleschi (cel mai de
seamă arhitect al Renașterii timpurii).
Brunelleschi a reușit să creeze cupola imensă fară niciun sprijin, datorită
unui design ingenios ce consta dintr-o carcasă interioară din cărămizi așezate în
formă de spic și dintr-o centură de piatră ce permite reducerea presiunii și
distribuirea egală a greutății. Carcasa exterioară, mult mai mică, sprijină acoperișul
și protejează carcasa interioara de intemperii. Între carcasa internă și cea externă
există o scara care duce turiștii spre o platformă panoramică aflată la baza
felinarului.
Interiorul Catedralei este mai puțin colorat iar decorațiunile sunt foarte
sărace. Excepția este fresca de pe interiorul domului, pictata între anii 1572 și
1579 de Giorgio Vasari și Federico Zuccari ce infatiseaza scena Judecatii de Apoi.
Turnul în care se află clopotul Catedralei din Florenta a fost inițial proiectat
în anul 1334 de Giotto di Bondone care era in acea vreme, arhitectul șef al
orasului. Turnul inalt de 85 de metri a fost terminat in anul 1359. Fațada a fost
acoperită cu marmură verde, roz și albă. Decorațiunile în relief au fost create din
teracotă de Andrea Pisano. Turnul este accesibil vizitatorilor și oferă o priveliste
exceptională spre oraș și mai ales spre domul catedralei.
Baptisteriul este una dintre clădirile cele mai vechi din Florența, fiind mai
veche chiar decat catedrala. Mosaicurile de pe tavan înfățișează scene biblice de la
Creație până la ziua Judecății de Apoi. Dupa terminarea interiorului și a fațadei,
breasla comercianților de lâna care, a decis sa comande și ușile de bronz. În 1401,
au organizat o competiție pentru alegerea proiectului pentru celelalte uși. Șapte
artiști au propus proiectele lor și în anul 1403 a fost ales proiectul lui Ghiberti.
Ultimile doua uși, ce înfățișează scene din biblie sunt considerate cele mai bune
opere ale lui Ghiberti, fiind descrise de Michelangelo drept Porțile Paradisului.

II. Ponte Vecchio - este un pod medieval ce se întinde peste râul Arno, fiind cel
mai vechi pod din Florența. Casele de pe Ponte Vecchio au fost folosite drept
ateliere sau magazine cum ar fi măcelării sau tabacării. În anul 1593 ducele
Ferdinand I a decis înlocuirea lor numai cu aurari, în mare parte din cauză că
magazinele dinainte produceau prea multa mizerie și mirosul era greu de suportat.
Unele dintre casele de pe pod se extind deasupra râului, în afara poduli. Aceste
extensii ale clădirilor de pe pod se sprijină pe niște bârne foarte lungi de lemn
numite “sporti”.

III. Piazza della Signoria a fost creată în secolul al 13-lea și a devenit cea mai
importantă piață din Florența datorită faptului că se află în apropiere de Palazzo
Vecchio si Palatul Uffizi.
Piața este decorată cu o colecție impresionantă de statui. Este aproape un
muzeu în aer liber de sculptura și multe dintre statuile de aici aduc aminte turiștilor
de istoria bogata a Florenței.
Cea mai cunoscuta statuie din piața este David, opera lui Michelangelo, una
dintre capodoperele sculpturii renascentiste.
O alta statuie expusa in piata, este cea a lui Hercule de Baccio Bandinelli.
Legenda spune că Florența a fost construită pe mlaștinile care au fost secate de
acest erou mitologic. El mai apare reprezentat de Giambologna luptându-se cu
Centaurul Nessus în celebra Loggia în care îl mai regăsim printre alții pe Perseu al
lui Celini și pe Menelaus cu Patrocle copie după o sculptură antică greacă.
Fântâna lui Neptun a fost construită între 1563 și 1575 și simbolizează
puterea navală a Florenței. Designul lui Bartolommeo Ammannati îl înfățișează pe
zeul roman al mării înconjurat de nimfe.

IV. Galeria Uffizi conține lucrări ale celor mai celebri pictori ai epocii, inclusiv
Michelangelo, da Vinci și Botticelli. Aceasta găzduiește cea mai mare colecție din
lume de artă renascentistă, majoritatea pieselor fiind achiziționate de membri ai
familiei Medici în secolele 16 și 17. Francesco I de Medici, succesorul lui Cosimo
I, a decis ca etajul superior al Palatului Uffizi să fie folosit pentru a expune
colecția de artă a familiei, dând astfel naștere primei galerii de artă din lume.
Palatul Uffizi - Palazzo degli Uffizi – a fost construit intre anii 1560 si 1580 pentru
a gazdui organismele administrative ale ducelui Cosimo I de Medici. Cladirea
extrem de eleganta a fost proiectata de arhitectul preferat al ducelui, Giorgio
Vasari, cel care a facut cladirea in forma de U cu doua galerii lungi legate intre ele
de o mica galerie cu arcade ce are fata orientata spre raul Arno.
Fatadele Palatului Uffizi ce marginesc aceasta curte sunt decorate cu niste
nise ce contin statui ale unor importante figuri istorice.
+ Prezentarea câtorva tablouri

V. Palazzo Medici- Cu mult înainte de a se muta la Palazzo Vecchio şi, ulterior la

Palazzo Pitti, familia Medici obişnuia să locuiască în Palazzo Medici, numit şi
Palazzo Medici Riccardi (datorită faptului că familia Riccardi a cumpărat palatul
în 1655).
 Michelozzo a primit în 1445 de la Cosimo cel Bătrân de Medici sarcina de
a construi o reşedinţă regală evitând, în acelaşi timp, tentaţia de a-l face prea
ostentativ. Rezultatul a fost o splendidă structură ce combina stilul romanic cu
elemente inspirate de lucrările lui Brunelleschi (care, de altfel, a excelat el însuşi
în lucrul cu logica arhitecturală romanică şi care, mai mult, a înaintat un proiect
pentru viitoarea clădire, pe care Cosimo cel Bătrân l-a respins în favoarea celui
conceput de Michelozzo).
Capela Magilor, care este capela palatului, este considerată de unii ca fiind
supremul element de interes din Palazzo Medici Riccardi, cu ale sale magnifice
fresce create de Benozzo Gozzoli, şi care descriu Călătoria Magilor. (poza)
Biblioteca este un alt element de interes semnificativ al palatului,
cuprinzând un fond documentaristic şi de carte ce se ridică la aproximativ 50000
de volume şi 4000 de manuscrise. Însă pe lângă valoarea documentaristică a
acestei biblioteci, locul este preţios şi datorită frescei care îi înfrumuseţează
tavanul, o lucrare de Luca Giordano ce descrie alegoria omului eliberat de intelect
din povara ignoranţei.
(poza)

VI. Palazzo Pitti: A fost creat în 1445 de Brunelleschi pentru Luca Pitti și
cumpărat de Cosimo I pentru soția sa Eleanor Toledo. În timpul dominației
franceze palatul a fost reședința Mariei Luisa de Bourbon, regina Etruriei și apoi a
lui Elisa Bonaparte. Atunci când Florența a fost capitala Italiei regele Vittorio
Emanuele a locuit în Palazzo Piti.
Astazi șapte colecții de artă sunt găzduite aici. Sălile cu nume precum Ulise,
Iliada, Prometeu, Saturn, Psyche, Venus, Apollo găzduiesc o parte dintre operele
de artă formând Galeria Palatină. (poze cu opere de artă)
Urmează apartamentele regale și galeria de artă modernă unde peste 2000 de
lucrări sunt aranjate în funcție de anul creației și subiect; această galerie are 30 de
camere
Tot în cadrul palatului se mai pot vizita muzeul argintului, al costumelor și al
porțelanului.
Grădinile Boboli.
Grădinile în stil renascentist italianale palatului au 45000 m pătrati și se întind
între Pitti, Fortăreața Belvedere și Poarta Romană. O plimbare prin acestane
dezvăluie statui fermecătoare în stilul antic, fântâni, grote, iazuri și chiar un
amfiteatru. Aici găsim de asemenea Grota lui Buontalenti, cu nișele ei originale și
stalactite făcute de mâna omului; pe vremuri Prizonierii lui Michelangelo se aflau
expuși aici; Paris și Elena a lui Bandinelli se află acum în grotă.
Amfiteatrul din secolul 17, are în centru un obelisc egiptean din 1500 î. en. Adus
de la Luxor
În grădina de lămâi se găsește fântâna Ocean după o sculptură a lui Giambologna

VII. Catedrala Santa Croce este considerată una dintre cele mai importante
expresii ale artei gotice florentine. A fost începută de A di Cambio în 1294.
Lângă treptele ce duc la biserică se găsește statuia lui Dante de E. Pazzi
Bbiserica a fost dintotdeauna un loc important de înmormântare pentru oameni
iluștrii. Aici se găsesc:
- Mormântul lui Michelangelo creat de Vasari
- Memorialul lui Dante
- Mormântul lui Niccolo Machiavelli
- Buna Vestire a lui Donatello
- Mormântul lui Galileo Galilei

Încheiere

+citate din Agonie și Extaz